Tehnici de interventie cognitiv-comportamentala

Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si a

comportamentelor care mentin problemele clientului. In functie de nivelul la care se
intervine sunt clasificare in: a) tehnici de interventie la nivel cognitiv, b) tehnici de
interventie la nivel comportamental si c) tehnici de interventie la nivel biologic.

Tehnicile de interventie la nivel cognitiv se clasifica in trei categorii: tehnici de

restructurare cognitiva, tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv si tehnici
de inoculare a stresului.

(1)Tehnicile de restructurare cognitiva

Exista mai multe abordari care pun accent pe diferite tipuri de ganduri ce devin
tinta modificarii sau restructurarii cognitive. Principalele curente teoretice si modul in care
ele abordeaza modificarea gandurilor dezadaptative (irationale) ale persoanelor sunt
"Modelul cognitiv al lui Aaron Beck" si "Modelul cognitiv al lui Albert Ellis'.

Pentru a intelege mai bine mecanismul prin care restructurarea cognitiva are
impact asupra emotiilor si comportamentelor clientilor, este importanta clarificarea
modelului pe care se bazeaza interventiile cognitive.

Principalul mecanism etiopatogenetic (cauzal) implicat in problemele emotionale

este discrepanta cognitiva. Daca apare o diferenta intre reprezentarea realitatii
interne/externe (ce cred eu despre, motivatia si expectantele noastre despre cum trebuie
sa arate acea realitate), si cum se prezinta realitatea, atunci avem o discrepanta cognitiva
externa/interna care va determina modificari la nivel fiziologic si comportamental.

Discrepanta cognitiva se datoreaza urmatorilor factori:

(1)Reprezentari eronate ale realitatii interne sau externe (pe parcursul cursului apar
sub denumirea de credinte irationale/dezadaptative, scheme cognitive, distorsiuni
cognitive/erori in gandire)

q Saltul la concluzii: extragerea unei concluzii fara a avea date obiective

Cercetarile au aratat ca oamenii tind sa traga concluzii in functie de starea pe care o au;
daca sunt fericiti totul pare mai usor, mai roz, iar daca sunt tristi totul este parca mai
negru.
De exemplu, daca din cand in cand cineva are stari mai proaste si se simte grasa, asta
nu inseamna ca s-a ingrasat neaparat; daca se urca pe cantar observa ca de fapt
greutatea a ramas aceeasi.

q Suprageneralizarea: generalizarea excesiva a concluziei

O persona cu anorexie considera ca daca a mancat o bucata de ciocolata, dieta ei s-a

dat peste cap, iar ea se va ingrasa si niciodata nu va mai fi in stare sa tina o cura de
slabire

q Gandirea de tipul "totul sau nimic": interpretarea unei situatii ca fiind

ori foarte buna ori foarte rea

Un elev care urmeaza sa dea admitere la facultate poate gandi: "Daca nu iau nota
maxima inseamna ca nu sunt bun de nimic".

q Exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente

Exista cazuri cand ponderea consecintelor negative ale unui eveniment este exagerata,
iar cea a consecintelor pozitive este minimizata. O persoana care prezinta acest tip de
eroare in gandire poate spune ca a luat o nota mare la test deoarece profesoara a fost
mai indulgenta.

q Personalizarea: atribuiri eronate asupra propriei persoane a cauzelor

unor fenomene din realitate

O persoana care este la o petrecere si vede un grup de tineri care incep sa rada atunci
cand trece pe langa ei va spune "Sigur rad de mine! Cum m-am putut imbraca asa !?"

(2)Expectante (asteptari), motivatii si credinte nerealiste despre realitatea

externa/interna

Aceste cognitii sunt caracterizate printr-un stil de gandire absolutist, imperativ, rigid
si inflexibil, care impiedica adaptarea la situatiile de viata (ex. trebuie sa castig
intotdeauna, trebuie sa-i pun pe ceilalti la respect, nu se poate sa gresesc, etc.).

Modelul cognitiv al lui Aaron Beck

Conform lui Beck (1976), problemele noastre emotionale sunt consecinta

unor distorsiuni si scheme cognitive care se dezvolta in functie de experientele din
perioada primei copilarii. Experientele timpurii duc la formarea unor convingeri despre
propria persoana, viata si ceilalti. De exemplu, in cazul in care copiii beneficiaza de suport
si afectiune din partea parintilor, ei isi vor forma convingeri cum ar fi "Ceilalti ma iubesc",
"Sunt competent", ceea ce va duce la o imagine pozitiva asupra propriei persoane.
 Persoanele care au avut experiente negative cu parintii isi pot forma convingeri de
genul "Nu pot fi iubit", sau "Sunt un ratat" si pot dezvolta in perioada adulta probleme
psihologice.

Conceptele esentiale ale modelului lui Beck sunt gandurile automate, distorsiunile
cognitive si schemele cognitive. Toate acestea reflecta intr-un mod sau altul aspecte ale
interpretarii realitatii externe/interne.

Componentele modelului

a. Gandurile automate

Acestea sunt gandurile care apar involuntar si automat cand ne aflam intr-o
anumita situatie. In cazul problemelor emotionale, aceste ganduri sunt inacurate. De
exemplu, in momentul in care Sorin a auzit intrebarea pusa de profesor la examen, a avut
urmatoarele ganduri: "voi pica examenul, sunt un prost, incompetent, nu am nici o sansa".
Aceste ganduri automate sunt grupate in scheme cognitive care au grad de generalitate
mai mare. Sorin are de exemplu o schema cognitiva de tipul "Sunt incompetent".

b. Schemele cognitive

Schemele cognitive sunt convingerile bazale pe care persoanele le au despre ei,

lume si ceilalti. Sunt doua tipuri de scheme cognitive: adaptative si dezadaptative.
Anumite scheme cognitive dezadaptative sunt asociate cu vulnerabilitatea spre anumite
tulburari sau probleme emotionale si comportamentale. De exemplu persoanele
depresive au scheme de genul:"Nu pot sa fac nimic bine", " Nu sunt in stare de nimic",
Nu merit nimic", "Ceilalti sunt mult mai buni decat mine" etc.

c. Distorsiunile cognitive

Distorsiunile cognitive sau erorile in gandire sunt: saltul la concluzii,

suprageneralizarea, , exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente,
personalizarea si gandirea de tipul totul sau nimic.

In terapie, modelul lui Beck vizeaza modificarea gandurilor automate, a schemelor

cognitive si a distorsiunilor cognitive. Astfel se atinge doar prima componenta implicata
in discrepanta cognitiva si anume modul distorsionat in care persoanele vad realitatea.

Modelul cognitiv al lui Albert Ellis - ABC

Acest model pleaca de la asumptia ca exista doua tipuri de credinte referitoar la

sine, lume si ceilalti: rationale si irationale. Credintele rationale sunt cele care ajuta
persoana sa isi atinga scopurile propuse, sunt conforme cu realitatea in care traim si sunt
formulate in termeni de preferinte (mi-ar placea sa, mi-as dori"); ele duc la emotii ca
tristete, ingrijorare, regret, iritare - emotii functionale (adaptative).
Credintele irationale impiedica adaptarea omului la conditiile de viata (Dryden, 1984),
sunt formulate in termeni absolutisti (trebuie, este obligatoriu) si duc la emotii ca depresia,
anxietatea, vinovatia, furia - emotii disfunctionale.

Aceste credinte se manifesta cand apare o stare conflictuala si, deoarece sunt
imposibil de satisfacut intotdeauna, dau nastere la emotii dezadaptative. De exemplu, o
persoana care are credinte irationale de genul "Ceilalti trebuie sa ma respecte
intotdeauna", va avea dificultati in relatiile interpersonale deoarece va interpreta orice
neglijenta sau greseala a celorlalti ca o lipsa de respect fata de persoana sa, va avea o
multime de conflicte cu acestia si, in consecinta, de multe ori va fi nefericit. In schimb, o
alta persoana care are credinte mai rationale, de genul "Mi-as dori foarte mult ca ceilalti
sa ma respecte, chiar daca uneori nu o fac; pot sa suport lucrul acesta intrucat inteleg ca
si ei sunt oameni si pot gresi". Asadar "irationalitatea" credintelor se refera la faptul ca
aceste nu ajuta individul ci, dimpotriva, impiedica adaptarea eficienta a acestuia la mediul
in care traieste, facandu-l nefericit.

Componentele modelului ABC:

a. Elementul activator - A

Elementele activatoare pot fi situatii, ganduri, emotii sau comportamente legate de

evenimente, ganduri si amintiri din trecut, care se reflecta in situatia actuala.

b.Convingerile persoanei - B

Convingerile irationale sunt formulate sub forma unor regului, generale, absolute (trebuie)
si din ele rezulta 4 tipuri principale:

q "este ingrozitor"- cand o persoana evalueaza un eveniment ca fiind mult prea

ingrozitor fata de cum ar trebui sa fie; ex. "Este ingrozitor sa pici la un examen"

q "nu suport" - toleranta scazuta la frustrare; ex. "Nu suport sa fiu muscata de caine"

q deprecierea - cand clientii sunt excesiv de critici cu ei insisi, ceilalti sau

evenimentele de viata

q gandirea de tipul "totdeauna sau niciodata" ex. "niciodata nu o sa intalnesc pe

cineva care sa ma iubeasca"

c. Consecintele (raspunsuri comportamentale, emotionale, fiziologice,

cognitive)

Sunt in primul rand afecte si comportamente, dar pot fi si ganduri (ex., obsesiile).

Un mod de gandire absolutist nu duce automat la emotii negative. Astfel, atunci cand
conditiile de viata confirma asteptarile irationale ale persoanei, aceasta experientiaza
trairi pozitive disfunctionale. Cand conditiile de viata contrazic asteptarile irationale ale
individului, acesta va trai emotii negative disfunctionale.

La fel, in cazul unei persoane cu un mod de gandire preferential confirmarea

asteptarilor duce la emotii pozitive, pe cand contrazicerea acestora genereaza emotii
negative, insa functionale.

Emotii negative functionale Emotii negative disfunctionale

Emotia Convingeri rationale Emotia Convingeri irationale
Tristete "E neplacut ca am Depresie "Nu ar fi trebuit sa ma
suferit o astfel de paraseasca si asta
pierdere, dar pot inseamna ca nu ma
merge mai departe" iubeste nimeni"
Ingrijorare "Mi-as dori sa nu pierd Anxietate "Nu trebuie sa-mi pierd
locul de munca dar nu locul de munca si va fi
inseamna ca trebuie groaznic daca mi-l voi
sa nu mi-l pierd" pierde"
Regret "Chiar daca am dorit Vina "Trebuia sa stiu ca va
sa fac totul bine nu face asta. Este numai
inseamna ca trebuia vina mea"
sa fie asa"
Iritare "As fi dorit sa-mi Furie "De fiecare data cand il
raspunda la intrebare" intreb trebuie sa-mi
raspunda".

In forma de terapie cognitiv - comportamentala propusa de Ellis, terapia rational-

emotiv-comportamentala (REBT) terapeutul se focalizeaza pe inlocuirea credintelor
irationale, absolutiste, cu cele rationale care faciliteaza adaptarea persoanei la situatiile
de viata. Astfel, modelul lui Ellis vizeaza doar a doua componenta implicata in discrepanta
cognitiva si anume modul irational in care persoanele evalueaza realitatea.

Luand in considerare cele doua modele precum si cauzele care duc la discrepanta
cognitiva, pentru a avea o eficienta mare in terapie este important sa tinem cont de
modificarea ambelor tipuri de credinte dezadaptative (Lazarus, 1991; David si McMahon,
2002).

Nu toate credintele irationale devin tinta restructurarii cognitive, ci doar acele

convingeri care stau la baza problemei emotionale, problema care interfereaza cu
sarcinile zilnice ale clientului si il impiedica sa se adapteze la mediul din care face parte;
de exemplu, daca o persoana are fobie de serpi si ea traieste la oras unde probabilitatea
de a intalni unul este foarte mica, atunci nu intervenim.

Etape in restructurarea cognitiva

 I. Educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si comportamente

II. Identificarea gandurilor dezadaptative

III. Modificarea gandurilor dezadaptative

IV. Formularea unor ganduri alternative adaptative
V. Aplicarea lor in situatiile de viata
I. Educarea clientului
Indiferent de tehnica folosita clientul trebuie sa inteleaga cum functioneaza ea si de ce
este potrivita pentru problema lui. Inainte de a incepe restructurarea cognitiva este
necesara educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si comportamente
(Stallard, 2002). Pentru a intelege cat mai bine, i se va explica aceasta relatie pe
problema cu care se confrunta si pe mai multe situatii din viata lui.
II. Identificarea gandurilor dezadaptative(irationale) se face prin urmatoarele tehnici:

(1) discutarea unei situatii problematice (ex. " Ce ti-ai imaginat ca se poate intampla
atunci cand ai vazut ca se apropie de tine cainele?")

(2) imagerie dirijata - consilierul ii cere clientului sa isi imagineze situatia in detaliu ca
o modalitate de a oferi indicii suplimentare pentru descoperirea gandurilor disfunctionale
care apar in acea situatie. Daca clientul este un copil, atunci consilierul poate folosi
personaje imaginare care se afla intr-o situatie similara sau planse cu desene in care
personajele interactioneaza, dar nu sunt prezentate replicile, ci ele trebuie completate de
catre copil in norisorii desenati deasupra fiecarui personaj. Replicile completate de catre
copil permit cunoasterea modului de gandire a acestuia despre sine sau despre anumite
situatii. Daca de exemplu, personajele sunt un soarece si o pisica, in functie de problemele
sale, copilul va proiecta o anumita stare: daca el este anxios poate spune ca soarecelui ii
este frica de pisica, sau dimpotriva, daca se simte singur, soarecele se bucura ca are cu
cine sa se joace.

De asemenea, pot fi introduse de catre consilier personaje simbolice care au rolul de a-l
ajuta pe copil sa-si identifice gandurile: "Vanatorul de Ganduri", "Detectivul de
sentimente", etc. (Stallard 2002)

(3) joc de rol - clientul si consilierul pot pune in scena o situatie problematica. In
consilierea copiilor acest lucru se poate face folosind papusi.

(4) automonitorizarea gandurilor - clientii sunt invatati sa utilizeze un tabel de

monitorizare dupa exemplul de mai jos. Deoarece in viata de zi cu zi nu suntem obisnuiti
sa fim atenti la ceea ce gandim, completarea tabelului ajuta clientul sa constientizeze mai
bine relatia intre modul in care gandeste si felul in care se simte.

Gandurile Comportamentele
Emotiile
disfunctionale ulterioare
 - tipul de - gandul
emotie
- masura in
Data
- care crede
intensitatea clientul in
Descrierea in
trairii gandul
detaliu a situatiei
emotiei respectiv

(0-100) (0-100)
01.02.04 Acasa, anxietate E groaznic ca Am inceput sa
singura sunt singura mananc
ora 16 fara sa 80
fac Nu se poate sa
nimic raman singura
de Valentines,

90%

(1) sugerarea gandurilor.

In cazul in care nici una dintre tehnicile de mai sus nu merg, se pot sugera gandurile
disfunctionale. Acest lucru trebuie facut pe baza teoriei consilierului despre problemele
clientului si intr-un mod colaborativ. In cazul copiiilor trebuie sa fim foarte atenti
deoarece ei sunt obisnuiti sa dea raspunsurile pe care ei cred ca ceilalti le asteapta.

(6) tehnica asociatiilor libere

Se cere clientului ca pornind de la situatia prezentata de catre consilier sa verbalizeze

toate evenimentele ca ii vin in minte fara nici o restrictie. Acestea sunt inregistrate iar pe
urma sunt supuse interpretarii.
III. Tehnici de modificare a gandurilor disfunctionale

Obiectivul principal al disputei gandurilor disfunctionale este de a-l face pe client

sa realizeze ca gandurile sale disfunctionale si irationale sunt nefolositoare, ilogice sau
inconsecvente cu realitatea, si ca alternativele lor sunt folositoare, logice sau
consecvente cu realitatea. Sunt trei strategii principale de disputare a gandurilor
dezadaptative.

(1)Disputa empirica

Se disputa dovezile empirice ale gandurilor disfunctionale. Pe fondul dovezilor

existente se genereaza o noua alternativa rationala. Pentru disputare se folosesc intrebari
de genul "Ce evidente aveti ca este asa cum spuneti?", sau "Pe ce va bazati ceea ce
afirmati?".

Exemplu de disputa empirica

 Credinta irationala:Nu trebuie
Viata mea e un dezastru
sa ma paraseasca
CONSILIER: Ce dovezi ai ca nu CONSILIER: Ce vrei sa spui prin
trebuie sa te paraseasca. dezastru?

CLIENT: E prietenul meu, nu se CLIENT: Niciodata nu obtin ce

poate. vreau.

CONSILIER: Vrei sa-mi spui ca, CONSILIER: Niciodata?

pentru ca e prietenul tau, atunci
nu trebuie sa te paraseasca? CLIENT: Aproape.

CLIENT: Da. CONSILIER: Aproape sau

niciodata sunt doua lucruri
CONSILIER: Ai mai avut prieteni diferite. Poti sa-mi spui cateva
pana acum? lucruri pe care le-ai vrut si le-ai
obtinut?
CLIENT: Nu foarte multi, vreo 5.
CLIENT: Da, ar fi licenta..
CONSILIER: Si ce s-a intamplat.
mai esti impreuna cu toti? CONSILIER: Poti sa-mi spui mai
multe?
CLIENT: Nu, cum sa fiu.?
CLIENT: Da, m-am casatorit,
CONSILIER: Pai, mi-ai spus ca copilul meu, mi-am terminat
daca sunt prietenii tai, atunci nu liceul.
trebuie sa te paraseasca, altfel nu
ai avea nici o dovada ca este asa. CONSILIER: Luand in calcul ce
mi-ai spus, cum ai putea vedea
CLIENT: Dar, nu vreau. (plange) viata ta?

CONSILIER: Cred ca este foarte CLIENT: Ei, nu e chiar un

greu sa fii parasita, ca nu vrei sa dezastru, nu am obtinut cateva
se intample lucrul acesta, dar e o lucruri si sunt suparata.
dorinta, se poate intampla si
altcumva?

CLIENT: Da, din pacate.

(2)Disputa logica

Se disputa aspectele logice ale gandurilor irationale si se arata ca aceste ganduri

nu sunt logice. Se utilizeaza intrebati de genul: "Este logic?", "E adevarat?", "De ce nu e
asa?", "Unde e scris ca e asa?", "Exista vreo legitate care spune ca e asa?".

Nu trebuie sa ma paraseasca Viata mea e un dezastru

CONSILIER: Din cate imi spui imi dau CONSILIER: Cand ti-a venit gandul
seama ca e un fel de regula absoluta acesta in minte?
pe care ai stabilit-o.
CLIENT: Cand mi-am cazut examenul.
CLIENT: Da, nu trebuie sa se
intample asa ceva in nici un caz. CONSILIER: Cred ca acel examen era
foarte important pentru tine..
CONSILIER: Inteleg ca vrei foarte
mult sa nu fii parasita, dar poti sa-mi CLIENT:Da, a fost la o materie la care
spui cum decurge logic din faptul ca am vrut foarte mult sa trec
vrei ceva foarte mult ca trebuie sa fie
asa? CONSILIER: Poti sa-mi spui cum
decurge logic din faptul ca n-ai trecut
CLIENT: E logic pentru ca vreau.. acel examen faptul ca viata ta e un
dezastru?
CONSILIER: Nu crezi ca ar mai fi
nevoie de o premisa adevarata care CLIENT: Pentru ca era lucrul cel mai
sa spuna: daca vreau ceva atunci important.
acel ceva se va intampla ca sa tragi
concluzia ca pentru ca vreau sa nu CONSILIER: Da asa este, dar cand
ma paraseasca atunci trebuie sa fie spui ca viata e un dezastru inseamna
asa? La tine aceasta premisa e ca toata viata ta e acel examen. Altfel
adevarata? nu ar fi logic. crezi ca e vorba de o
suprageneralizare? Nu mai e nimic in
CLIENT: Nu, chiar in ultimul timp s-au viata ta?
intamplat putine dintre lucrurile pe
care le-am dorit. CLIENT:De fapt in ultim timp am
cunoscut cateva persoane la care tin
CONSILIER: Crezi ca am putea foarte mult..
vedea lucrurile mai logic?
CONSILIER: Deci nu e adevarat ca
CLIENT:Adica?.. viata ta e un dezastru..

CONSILIER: In loc de nu trebuie sa C. Acum incep sa cred ca nu e asa..

ma paraseasca, crezi ca ar fi mai
logic daca am spune: "As vrea foarte CONSILIER: Cum crezi ca am putea
mult ca sa nu ma paraseasca, dar nu vedea lucruri fara sa generalizam
este absolut necesar? excesiv?

CLIENT: Da, asa pare mai logic. CLIENT: Chiar daca am rata un
examen important e foarte rau dar
CONSILIER: Si cum te-ai simti daca viata mea inseamna si altceva nu e un
te-ai gandi asa? dezastru.

CLIENT: Mai putin deprimata.

 CONSILIER: Sau foarte trista...

(3)Disputa pragmatica

Se disputa aspectele pragmatice si ale gandurilor disfunctionale. Se utilizeaza intrebari

de tipul: "La ce va ajuta sa va ganditi in acest mod acum sau in alte momente?", "Ce
consecinte pozitive are acest gand?", "Aceasta convingere ne ajuta sa rezolvam
problema practica, sa ne atingem scopurile, duce la consecinte pozitive, reduce starea
afectiva neplacuta ?, Ce se intampla cand te gandesti in acest mod?, Cum te simti cand
te gandesti in acest mod?".

Exemplu de disputa pragmatica

Nu trebuie sa ma paraseasca Viata mea e un dezastru

CLIENT: Nu trebuie sa ma CONSILIER: Cum te simti cand te
paraseasca! gandesti ca viata ta e un dezastru?

CONSILIER: Imi spui te rog la ce CLIENT: Deprimata.

te ajuta sa te gandesti asa?
CONSILIER: Te ajuta la ceva sa te
CLIENT: Nu ma ajuta la nimic, gandesti asa?
nici macar nu pot vorbi coerent
cand ma intalnesc cu el.. CLIENT: Nu, din contra, nu ma mai
pot bucura nici macar de lucrurile de
CONSILIER: Cum crezi ca ne- care ma bucuram mai demult.
am putea gandi cand te-a
parasit prietenul, astfel incat sa CONSILIER: Cum crezi ca ne-am
te ajute.. putea gandi astfel incat sa nu mai te
simti atat de deprimata?
CLIENT: Nu stiu

CONSILIER: Crezi ca te-ar ajuta

sa te gandesti ca, chiar daca vrei
foarte mult sa nu te paraseasca,
lucrul acest se poate intampla si
reflecta ca oamenii pot sa faca
propriile alegeri, chiar daca nu
suntem de acord cu asta.

CLIENT: Da

CONSILIER: Si cum te-ar ajuta

acest gand?
 CLIENT: M-as simti doar iritata
si trista, dar nu furioasa sau
deprimata.

Alegerea unui anumit tip de disputa se face in functie de tipul de argumentare pe care
vedeti ca il foloseste clientul. De exemplu, daca observati ca un client foloseste o disputa
logica pentru a-si sustine punctul de vedere e indicat sa folositi si dumneavoastra acelasi
tip de disputa. De multe ori cele 3 moduri se folosesc combinat.

In disputarea credintelor irationale terapeutul poate folosi mai multe stiluri:

Stilul socratic - consilierul se foloseste mai mult de intrebari pentru a identifica

aspectele ilogice, inconsecvente cu realitatea sau dezadaptative ale gandurilor
disfunctionale. Astfel clientul va ajunge singur la concluzia ca aceste ganduri nu ii
folosesc si este ajutat sa genereze alternative rationale.

Stilul didactic - consilierul explica clientului de ce anumite ganduri sunt

disfunctionale sau irationale si de ce altele sunt rationale.

Stilul umoristic- se refera la folosirea umorului pentru a schimba gandurile si

credintele irationale. Necesita o buna relatie terapeutica, clientul sa aiba simtul umorului,
umorul sa vizeze gandurile si nu clientul, si o sincronizare buna a revenirii la
problema. Autodezvaluirea - se refera la dezvaluirea unui exemplu personal al
consilierului in care a disputat aceeasi credinta sau o credinta similara.

Stilul metaforic - se refera la folosirea metaforelor in procesul de

disputare, pentru a-l ajuta sa inteleaga aspectul disfunctional al gandurilor sale. De
exemplu, credintele irationale pot fi comparate cu niste ochelari prin care vedem doar
aspectele negative ale lucrurilor. Folosirea metaforelor este foarte importanta in
consilierea copiilor pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine cum functioneaza gandirile
irationale.

(4) Tehnica reatribuirii

Aceasta tehnica se refera la modificarea gandului disfunctional prin modificarea

interpretarii cauzelor care l-au generat. Se utilizeaza mai ales pentru modificarea erorii
de personalizare.

CLIENT: Totul s-a intamplat din vina mea!!!

CONSILIER:Adica?

CLIENT: Toate certurile pe care le-am avut cu sotia

CONSILIER: Si sotia a fost calma tot timpul?

 CLIENT: Nu,. de fapt incepe sa ma tachineze si daca nu fac ce vrea ea
ridica vocea..

CONSILIER: Crezi ca am putea vedea certurile ca fiind rezultatul amandurora?

CLIENT: Cred ca da..

CONSILIER: Si daca luam in calcul faptul ca sotia te tachineaza si ridica

vocea cum ai putea vedea responsabilitatea pentru certuri
CLIENT: Da cred ca e vina amandurora, de fapt au fost multe probleme si
la mine la serviciu si la ea, nu am avut destul timp sa stam impreuna si
lucrurile au evoluat
CONSILIER: Si cum te simti daca ti-ai spune acest lucru in loc de totul s-
a intamplat din vina mea.
CLIENT: Mai putin deprimat..

(5) Analiza costurilor si beneficiilor

Clientului i se cere sa realizeze o lista cu costurile si beneficiile pe care le are gandul

disfunctional. Pe urma se analizeaza aceste costuri si beneficii cu scopul schimbarii
gandului disfunctional. Pentru a intelge mai bine se recurge la integrarea perespectivei
altei persoane. De exemplu, copilul este rugat sa spuna ce ar gandi / crede alta persoana
despre respectivul punct de discutie (ex.: el este o persoana rea, o persoana in care nu
poti avea incredere etc.) sau ce ar crede el despre asta daca ar fi o alta persoana sau
este rugat sa ceara opinia altor persoane (Thompson & Rudolph, 1992). Un rol important
il au povestile terapeutice.

Aceste povesti pot fi construite impreuna cu copilul sau daca sunt adecvate, pot fi direct
citite copilului sau oferite copilului sa le citeasca. Scopul acestor povesti este acela de a
prezenta personaje care au moduri de gandire diferite (adaptative si dezadaptative) si
care trec prin aceleasi situatii. Consecintele diferite, ca urmare a modului de gandire
diferit, sunt analizate impreuna cu copilul pentru a extrage dezavantajele modului
dezadaptativ de gandire si a pentru a elabora modalitati alternative, mai avantajoase,
eficiente de gandire (Simos, 2002).

(6) Tehnica listei

Clientului i se sugereaza sa identifice si sa noteze evenimentele care sustin gandul

disfunctional si evenimentele care infirma acest gand. Dupa ce se analizeaza aceste
evenimente si se observa ca sunt mai multe evenimente care infirma gandul disfunctional
se genereaza un alt gand care este in conformitate cu lista realizata.

(7) Tehnica experimentului

Modificarea gandurilor disfunctionale se face prin planificarea si realizarea unor

"experimente" prin care acestea sunt testate de catre client in viata de zi cu zi. Gandul
este considerat ca fiind o ipoteza ce urmeaza sa fie testata printr-un experiment.
Secventa acestei tehnici este urmatoarea: notarea gandului disfunctional (Daca vorbesc
cu el ma va respinge) cat la % crede in acesta, realizarea unui experiment prin care
testeaza acest gand (se duce si il intreaba ce face dupa serviciu), observarea si
explicarea rezultatelor (de ce nu m-a respins?) si extragerea concluziilor in care se
reevalueaza gandul disfunctional si se genereaza o ipoteza alternativa. De exemplu,
copilul este rugat sa realizeze actiuni pe care considera ca nu le poate face sau pe care
le evalueaza ca fiind sub standardele dorite (ex.: citirea unei carti, redactarea unui eseu,
realizarea unor exercitii fizice, crearea de noi prieteni etc.).

Se foloseste atat pentru modificarea gandurilor disfunctionale cat si pentru

cresterea increderii in alternativa rationala.

(8) Tehnica celor trei intrebari

Este o forma specifica de disputa socratica, care consta intr-o secventa de trei
intrebari ce faciliteaza modificarea gandurilor disfunctionale.

Ce evidente(dovezi) aveti pentru aceasta credinta?

Cum ati putea interpreta situatia altfel ?

Daca e adevarat ca este asa(gandul disfunctional), ce implicatii (consecinte) sunt?

CONSILIER: Simona, mi-ai spus mai inainte ca ceilalti te vor respinge

daca afla ca ti-ai inselat sotul. Ce dovezi ai ca te vor respinge?Te-au
respins pana acum?

CLIENT: Nu prea am, dar simt asta.

CONSILIER: Simt. ai putea privi altcumva situatia?

CLIENT: Prietenii mei nu ma vor respinge daca tin la mine.

CONSILIER: Hai sa spunem totusi ca anumiti prieteni te vor respinge, ce

s-ar intampla atunci?
CLIENT: Cred ca as putea suporta aceasta situatie, atat timp cat voi avea
pe cineva care m-ar intelege si nu m-ar respinge

CONSILIER: Crezi ca ar fi cel putin un prieten care te-ar intelege?

CLIENT: Da, Alex..

CONSILIER: Si cum te-ai simti daca te gandesti astfel.

CLIENT: Suparata.
 CONSILIER: ..dar nu deprimata..

(9) Decatastrofarea

Aceasta tehnica mai este numita si tehnica intrebarii " Si daca..?"Se foloseste in
special pentru modificarea gandurilor care implica exagerarea consecintelor unor
evenimente, explorandu-se aceste consecinte si modul in care clientul le poate face fata
sau este afectat de acestea.

CLIENT: Nu mai suport cand sotul meu intarzie, ma gandesc ca i se va intampla

ceva rau.

CONSILIER: Ce se poate intampla rau?

CLIENT: Sa faca accident si sa mearga in spital.asta e groaznic nici nu ma pot

gandi..

CONSILIER: Si daca face accident si este internat?

CLIENT: Nu ma pot gandi la asta.

CONSILIER: Hai sa incercam totusi, ce va fi atunci.?

CLIENT: Ar putea sa-si rupa ceva.

CONSILIER: Si daca si-ar rupe picioarele?

CLIENT: N-ar mai putea merge o perioada.

CONSILIER: Si cat de rau ar fi asta?

CLIENT: Ar trebui sa reduc cheltuielile..sa am grija de el.

CONSILIER: Si e groaznic sa ai grija de sotul tau?

CLIENT: Nu ar fi, am sta mai mult timp sa stam impreuna si ar fi dificil..

CONSILIER: Deci chiar daca se intampla ceva rau ati putea trece peste asta,,,,

CLIENT: Da cred ca am reusi.

(10) Clarificarea semnificatiei

Anumite cuvinte au intelesuri diferite in functie de schemele cognitive ale clientilor.

Chestionarea acestor termeni uneori vagi sau formulati intr-un mod absolutist ajuta la
clarificarea intelesului lor si la modificarea in functie de dovezile empirice existente.
 CLIENT: Sunt un ratat. Tot ce fac imi arata ca sunt un ratat.

CONSILIER: Imi spui ca esti un ratat. Ce intelegi mai exact prin asta?

CLIENT: Sa nu realizezi niciodata ce vrei, sa ratezi totul.

CONSILIER: Imi spui te rog ce ai ratat?

CLIENT: Daca ma gandesc bine nu foarte multe.relatia mea.

CONSILIER: Este singurul lucru pe care l-ai dorit vreodata?

CLIENT: Nu sunt mult mai multe lucruri..

CONSILIER: Atunci va trebui sa-mi spui ce lucruri ai rata pentru ca mi-e greu sa
inteleg de ce esti un ratat...

2)Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv

Se foloseste pentru rezolvarea situatiilor conflictuale dintre relatiile interpersonale.

In acest caz discrepanta cognitiva apare deoarece clientul nu are abilitatile necesare
rezolvarii unor situatii din realitate.

Pasii tehnicii de rezolvare a problemelor:

1. identificarea problemei. Care este problema?

2. stabilirea scopurilor. Ce voi face, cum vreau sa stea lucrurile?

3. generrarea unor solutii alternative. Ce pot face pentru a-mi atinge scopurile?

4. considerarea consecintelor. Ce s-ar putea intampla daca fac asta?

5. decizia pentru cea mai buna alternativa. Ce voi face?

6. implementarea. Fa ce ai ales. Stabileste-ti planul actiunii. Cand? Unde? Cu cine? Cat

timp?

7. evaluarea. A functionat?. Daca solutia gasita nu a functionat se trece la incercarea altei

solutii. In cazul in care nici o solutie nu a functionat se reia intregul proces insistandu-se
asupra fazei de generare a solutiilor si de implementare.

In consilierea copiilor, pot fi exersate abilitatile sociale, de comunicare, de

rezolvare de probleme sau de comtrol comportamental prin joc. O tehnica folosita pentru
control si planificare comportamentala, la copii, este tehnica "semaforului". Copii sunt
invatati planificarea raspunsurilor comportamnetale urmand regulile de de circulatie
impuse de semafor: rosu-STOP; galben-GANDESTE; verde- ACTIONEAZA (Stallard,
2002).

3)Tehnica inocularii stresului (SIT-stress innoculation training)

In cazul in care o anumita situatie nu poate fi modificata (ex.seful este foarte critic)
clientul poate fi invatat cum sa se adapteze situatiei respective diminuand sau chiar
eliminand starea subiectiva neplacuta. Astfel, tehnica restructurarii cognitive vizeaza, in
acest caz, nu modul in care clientul percepe realitatea externa ci modul eronat in care isi
percepe starea de distres nemodificabila. Tehnica rezolvarii de probleme si
antrenamentul asertiv vizeaza nu modul de control al situatiilor din realitatea externa ci
modul de control si gestionare ale starii de distres.

Etapele tehnicii de inoculare a stresului:

q identificarea situatiei problematice si a starii subiective declansata de aceasta

(seful este, foarte critic, iar clientul este stresat din acesta cauza )

q analiza mecanismelor prin care clientul face fata starii respective (mecanisme
de coping) si a consecintelor lor- se insista asupra costurilor cat si asupra
beneficiilor

q inlocuirea mecanismelor de coping dezadaptativ cu mecanisme de coping

adaptativ prin tehnici specifice. Aceste mecanisme de coping adaptativ trebuie sa
fie incompatibile cu cele dezadaptative, sa fie acceptate de catre client si sa aduca
aproximativ aceleasi beneficii ca si mecanismele de coping dezadaptativ

q evaluarea noilor mecanisme de coping

q confruntarea cu distresul in noile situatii

q generalizarea strategiilor in cazul altor situatii stresante posibile

B.

Pentru aprofundarea tehnicilor de interventie la nivel comportamental se

recomanda parcurgerea cursului de "Modificari cognitiv-comportamentale" (Miclea, 2003)
anexat acestui modul.
 C.

Tehnicile de interventie la nivel biologic cuprind tehnicile de relaxare si tehnicile

behavioriste pe principiul conditionarii clasice.

(1)Tehnicile de relaxare induc modificari la nivel biologic prin scaderi ale

dominantei sistemului nervos vegetativ simpatic. Astfel, se reduc parametrii
psihofiziologici (pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale), ai stresului si anxietatii
avand un impact pozitiv asupra tratamentului tulburarilor psihosomatice si recuperarii
dupa stres si anxietate (Catania si Brigham, 1987).

Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt:

q trainingul (antrenamentul) autogen

q relaxarea progresiva Jacobson

q tehnica biofeedback

q hipnoza

1. Antrenamentul autogen

Starea de relaxare se obtine printr-un antrenament de cateva luni in cursul carora

se efectueaza urmatoarele exercitii:

(1). exercitiul bazal prin care se obtine starea de relaxare;

q introducere (1-2 sedinte)

q exercitiul greutatii (2-3 sedinte)

q exercitiul caldurii (2-3 sedinte)

q exercitiul cardiac (2 sedinte)

 q exercitiul respirator (1 sedinta)

q exercitiul plexului solar (1 sedinta)

q exercitiul racelii fruntii (2 sedinte)

(2). exercitiul prin care se induc modificari somatice;

(3). exercitiul prin care se induc modificari psihice;

(4). exercitiul meditatiei.

Vom prezenta in cele ce urmeaza una din variantele primului exercitiu in scopul
obtinerii relaxarii.

Exercitiul bazal

Introducere: se prezinta tehnica, istoricul ei, aplicatiile acesteia, se alege pozitia

confortabila (cele mai indicate: culcat pe spate sau intr-un fotoliu comod) apoi intr-o
ambianta linistita se spune:

q acum te rog sa inchizi usor ochii si sa respiri adanc de 2-3 ori,

q incepi sa fii calm si relaxat,

q la inceput, incercand sa te relaxezi, s-ar putea sa-ti vina in minte mai multe
ganduri decat erau inainte; lasa-le sa treaca, cum vin asa pleaca,

q o liniste placuta te cuprinde,

q esti tot mai calm si mai relaxat.

Exercitiul greutatii

Acum te concentrezi usor asupra mainii drepte (sau stangi in functie de bratul
dominant -se incepe cu bratul dominant).

Mana dreapta incepe sa devina mai grea.

Mana dreapta este mai grea.

O greutate placuta cuprinde mana dreapta.

Mana dreapta este grea.

Mana dreapta este grea ca plumbul.

Mana dreapta este grea ca un brat de statuie.

Mana dreapta grea. (repeta de 5-20 ori).

(Identic pentru mana stanga).

Bratele sunt grele, grele ca plumbul, ca niste brate de statuie. (repeta de 5-20 ori).

Acum te concentrezi usor asupra picioarelor.

Picioarele incep sa devina mai grele.

Picioarele sunt mai grele.

O greutate placuta cuprinde picioarele.

Picioarele sunt grele.

Picioarele sunt grele ca plumbul.

Picioarele sunt grele ca niste picioare de statuie.

Picioarele grele. (repeta de 5-20 ori).

Intregul corp este greu.

Greu ca plumbul.

Sunt calm, relaxat.

Intregul corp este greu ca plumbul.

Sunt calm, relaxat.

Exercitiul caldurii

Mana dreapta incepe sa devina mai calda.

Mana dreapta este mai calda.

O caldura placuta cuprinde mana dreapta.

Mana dreapta este calda.

Mana dreapta calda. (repeta de 5-20 ori).

(Identic pentru mana stanga).

Bratele sunt calde. (repeta de 5-20 ori).

Picioarele incep sa devina mai calde.

Picioarele sunt mai calde.

O caldura placuta cuprinde picioarele.

Picioarele sunt calde.

Sunt calm, relaxat.

Intregul corp este greu ca plumbul.

Bratele si picioarele sunt calde.

O liniste placuta ma cuprinde.

Sunt calm, relaxat.

Exercitiul cardiac

Inima bate linistit si ritmic. (repeta de 5-20 ori).

Exercitiul respiratiei

Respiratia este adanca si linistita. (repeta de 5-20 ori).

Exercitiul plexului solar

Plexul solar este mai cald.

O caldura placuta cuprinde plexul solar.

Plexul solar este cald. (repeta de 5-20 ori).

Exercitiul fruntii

O racoare placuta cuprinde fruntea.

Fruntea este racoroasa. (repeta de 5-20 ori).

Sunt calm, relaxat.

 O liniste placuta m-a cuprins.

Orice senzatie neplacuta a disparut.

Sunt calm, relaxat.

Exercitiul de anulare a starii autogene

Respir adanc, linistit.

Ma simt refacut ca dupa un somn lung, odihnitor.

Deschid usor ochii, ma trezesc.

Misc bratele si picioarele.

Mecanismul antrenamentului autogen

Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod natural, prin
mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara. Exemplu: lipsa stimularii
proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a stimularilor din mediu (prin inchiderea
ochilor si organizarea mediului) reduc activitatea formatiunii reticulate si gradul de
stimulare pe care aceasta il exercita asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul
muscular se reduce si muschii se relaxeaza.

Pe acest fond se exercita ulterior formule verbale specifice. Acestea indeplinesc

doua functii:

(1) se asociaza cu starea de relaxare naturala indusa prin mecanismele amintite

anterior; prin asocieri repetate se ajunge sa se poata declansa ulterior rapid starea de
relaxare ca urmare a conexiunii puternice existente la nivel cortical, formate prin exercitiu,
intre formulele verbale si starea de relaxare musculara. Altfel spus, ulterior clientul isi
genereaza prin formule verbale relaxarea musculara.

(2) in primele sedinte ale trainingului autogen, formulele verbale joaca de

asemenea rolul unor atributii eronate. Mai precis, clientul interpreteaza subiectiv
senzatiile musculare ca o stare de relaxare etichetata de formule verbale (vezi teoria
detectarii semnalului -alarme false). Aceasta etapa este esentiala in invatarea trainingului
autogen, deoarece ea invinge anxietatea de performanta care ar rezulta in cazul in care
clientul nu ar simti in scurt timp, la nivel subiectiv, senzatiile sugerate. Mai mult, aceasta
anxietate de performanta ar impiedica realizarea relaxarii (David, 2003).

Indicatii: nu se recomanda la persoane cu tulburari psihotice, histrionice, la

persoanele cu tulburare de personalitate anankasta care pot ritualiza totul. La persoanele
cu probleme cardiace se evita realizarea exercitiului inimii.
2) Relaxarea progresiva Jacobson

Este o metoda de relaxare initiata de Jacobson. Ea consta in alternarea relaxarii

si tensionarii principalelor grupe de muschi pana la eliminarea contractiilor musculare si
obtinerea relaxarii.

1. Introducere: se prezinta principiile tehnicii, istoricul, aplicatiile ei; se alege o

pozitie confortabila intr-un fotoliu sau culcat pe spate.

2. Acum inchide usor ochii si respira adanc de trei ori.

3. Strange puternic pumnul drept astfel incat sa simti tensiune in mana si antebrat,
tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

4. Repeta 3.

5. Repeta 3 si 4 pentru pumnul stang.

6. Strange puternic pumnul drept si indoaie antebratul astfel incat sa simti tensiune
in antebrat si biceps, tine asa, observa ce simti, acum relaxeaza.

7. Repeta 6.

8. Repeta 6 si 7 pentru mana stanga.

9. Acum repeta simultan 7 si 8.

10. Strange puternic muschii din jurul ochilor astfel incat sa simti tensiune in jurul
ochilor si a fruntii, tine asa, observa ce simti, bine, relaxeaza.

11. Repeta 10.

12. Strange puternic maxilarul, ridica barbia astfel incat muschii cefei sa fie
contractati, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

13. Repeta simultan 10 si 12.

14. Impinge puternic pieptul in fata si trage umerii in spate, astfel incat sa simti
tensiune in muschii spatelui, tine asa, foarte bine, acum relaxeaza.

15. Repeta 14 si in plus trage abdomenul astfel incat sa simti incordati muschii
abdomenului, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

16. Repeti 15.

17. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13 si 15.

 18. Ridici degetele de la picioare astfel incat sa simti o puternica tensiune in gamba
si coapsa dreapta, tine asa, bine, acum relaxeaza.

19. Repeta 18.

20. Repeta 18, 19 pentru piciorul stang.

21. Repeta 20 si 19 simultan.

22. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13, 15 si 21.

Fiecare exercitiu dureaza aproximativ 20-30 de minute.

1. Practicati cei 22 de pasi cel putin de 3 ori in decursul a 2 zile.

2. Practicati pasii 1, 9, 17, 22 de ce putin 3 ori in decursul a 2 zile.

3. Practicati pasii 1 si 22 de ce putin 3 ori in decursul unei zile.

Mecanismul relaxarii progresive Jacobson

Prin tehnica relaxarii progresive Jacobson, clientul invata sa identifice starea de

relaxare si tensiune. Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se intareste conexiunea
intre eticheta lingvistica de relaxare si starea efectiva pe care aceasta o defineste, clientul
reusind astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar relaxarea musculara (David, 2003).

3) Tehnica biofeedback

Biofeedback-ul este o metoda dezvoltata in anii '60 in Statele Unite. Sintetic

prezentata, tehnica presupune utilizarea unor aparate electronice pentru detectarea si
amplificarea unor procese fiziologice inconstiente (ex. conductanta electrica a pielii,
pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale, etc.). Semnalul fiziologic- transformat cu
ajutorul acestor instalatii electronice in stimul auditiv sau vizual, este prezentat clientului,
care astfel constientizeaza indirect (cu ajutorul semnalului vizual sau auditiv) procesele
fiziologice inconstiente. Aceasta constituie premisa controlului pe care clientul il poate
dobandi asupra proceselor fiziologice inconstiente. Pe scurt spus, biofeedback-ul este o
tehnica prin care ajungem sa controlam functiile biologice interne ale organismului. In
comparatie cu tehnicile de relaxare amintite mai sus, biofeedback-ul realizeaza o mai
mare discriminare a proceselor fiziologice inconstiente. Spre exemplu, in trainingul
autogen si in relaxarea progresiva Jacobson clientul discrimineaza numai intre starea de
relaxare versus starea de tensiune. Sigur ca aceste stari presupun modificari specifice
ale proceselor fiziologice (ex. starea de relaxare presupune reducerea ritmului cardiac,
reducerea conductantei electrice a pielii, aparitia undelor alfa, etc.), dar clientul nu
constientizeaza si nu controleaza modificarea fiziologica specifica (ex. reducerea ritmului
cardiac) ci doar o stare de ansamblu (ex. starea de relaxare) care presupune uneori
implicit starea fiziologica specifica. Aceasta diferenta intre tehnicile prezentate nu are
importanta daca scopul pe care il urmarim este inducerea unei stari generale de relaxare.
Consecinta insa este alta daca urmarim modificarea specifica a unor parametri fiziologici
inconstienti, cum se intampla in cazul unor tulburari psihosomatice-tinta (ex. reducerea
tensiunii arteriale in cazul hipertensiunii). In acest ultim caz, utilizarea tehnicii biofeedback
pentru modificarea parametrului fiziologic-tinta in opozitie cu utilizarea unei tehnici de
relaxare ce determina o modificare globala a tuturor parametrilor fiziologici se exprima
intr-o eficientizare a modificarii parametrului fiziologic de interes atat sub aspectul vitezei,
cat si al stabilitatii si intensitatii. Sigur ca si in cazul tehnicii biofeedback, modificand un
parametru fiziologic (ex. reducand ritmul cardiac), influentam si parametrii altor procese
fiziologice (ex. reducerea tensiunii arteriale) dar tehnica se focalizeaza in principal pe
parametrul care ne intereseaza, cu consecintele pozitive amintite mai sus.

Mecanismul biofeedback-ului

Prin tehnica biofeedback, clientul invata sa operationalizeze conceptul de relaxare

si/sau de modificare a unui parametru specific (ex. aparitia ritmului alfa). Ulterior, ca
urmare a exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre eticheta lingvistica de relaxare
si modificare specifica si starea efectiva pe care acestea o definesc, clientul reusind astfel
sa-si controleze lingvistic si voluntar relaxarea musculara si/sau modificarea specifica.

Tehnica biofeedback este favorizata de urmatoarele premise:

(1)De cele mai multe ori o functie interna a organismului nu este liniara, ea variind
continuu intre anumite limite; in momentul in care terapeutul observa o variatie a functiei
in sensul urmarit, va administra intaririle ("Te descurci foarte bine") care vor duce la
cresterea frecventei modificarii dorite.

(2)Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod natural,

prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara. Exemplu: lipsa
stimularii proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a stimularilor din mediu (prin
inchiderea ochilor si organizarea mediului) reduc activitatea formatiunii reticulate si gradul
de stimulare pe care aceasta il exercita asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul
muscular se reduce si muschii se relaxeaza.

(3)In cazul in care dupa mai multe incercari, modificarea dorita nu apare sau nu se
mentine nici macar un timp scurt, terapeutul poate schimba usor (in sensul dorit si
asteptat de subiect) si intentionat valoarea parametrului constientizabil (ex. sunet) prin
care functia interna se exprima. Aceasta duce la scaderea anxietatii de performanta a
clientului, care se presupune ca interfera cu aparitia modificarii dorite. Mai mult, pentru a
stimula aparitia modificarii dorite, terapeutul poate da clientului sugestii asemanatoare
celor din cadrul trainingului autogen; nu este insa indicat a se abuza de aceste formule,
deoarece astfel se elimina unul dintre aspectele fundamentale ale biofeedback-ului, si
anume acela care confera individului sentimentul de independenta si autocontrol, cu
efecte benefice asupra eficientei terapiei (David, 2003).
 Indicatii: tehnica biofeedback este indicata in special atunci cand dorim sa
modificam preponderent un proces fiziologic-tinta. De asemenea, este indicat in cazul
subiectilor cu o pregatire tehnica, in stiintele exacte.

Tehnicile de relaxare propuse se constituie in metode eficace de interventie nu

doar pentru remiterea simptomelor ci si pentru prevenirea acestora si imbunatatirea
performantelor subiectilor in situatii in care starea de relaxare este un factor ce poate
creste eficienta (ex. performante sportive - tir cu arcul, etc).

(2) Tehnici de control al comportamentului respondent (tehnici behavioriste

pe principiul conditionarii clasice). Aceste tehnici au fost elaborate de terapia
comportamentala in scopul modificarii efectelor biologice (activarea SNV) ale stimulilor
tinta. Altfel spus, se modifica legatura intre stimulul conditionat si reactia neconditionata.

a. Tehnica flooding (tehnica epuizarii sau a inhibitiei de protectie)

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimulul fobic -cainele) si reactia
neconditionata (reactia anxioasa exprimata prin dominanta simpaticului -frica) se face pe
baza inhibitiei de stingere. Clientul este expus stimulului fobic, fiind lasat sa experientieze
timp indelungat starea de anxietate pana la aparitia inhibitiei de stingere. Inhibitia de
stingere se refera la faptul ca daca stimulul conditionat nu este insotit de stimulul
neconditionat treptat acesta nu mai determina raspunsul conditionat (intensitate anxietatii
se reduce treptat in cursul expunerii).

Exista cateva variante ale acestei tehnici:

(1) stimulul anxiogen poate fi prezentat in vivo (real)-integral sau gradat

(2) stimulul anxiogen poate fi prezentat in imaginar -integral sau gradat.

Indicatii: fobii de intensitate subclinica; timpul de expunere cat mai mare.

Contraindicatii: cardiaci; nu se fac expuneri de scurta durata.

b. Tehnica desensibilizarii progresive

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimul fobic-liftul) si reactia

neconditionata (ex. anxietatea) se face pe baza inhibitiei reciproce. Stimulului conditionat
i se ataseaza un nou raspuns (ex. relaxare) incompatibil cu reactia anterioara (ex.
anxietatea). Procedura presupune urmatoarele etape:

(1). se identifica stimulul anxiogen (ex. inaltimea in cazul fobiei de inaltime);

(2). stimulul anxiogen este gradat (ex. gradatia 1- sa ma uit pe geam de la etajul
1, gradatia 2 etajul 2, etc.); stimulul este evaluat pe o pe o scala de la 0 (stimul
neanxiogen) la 100 (stimul extrem de anxiogen) astfel incat sa nu depaseasca mai mult
de 5 puncte gradatia imediat inferioara; Se fac aproximativ 15-20 de gradatii incepand de
la gradatia 0 pana la 100 sau peste 100;

(3). clientul este invatat o tehnica de relaxare;

(4). clientului i se prezinta, pe fondul starii de relaxare, in mod gradat, stimulul

anxiogen in vivo sau in imaginar. Se incepe cu prima gradatie (ex. etajul 1). Clientul este
expus timp de 10 secunde la acest stimul . Daca reactia anxioasa nu apare (evaluarea
gradatiei pe care o face clientul in aceasta conditie pe scala de la 0 la 100 este 0 sau mai
mica decat 5) se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa, atunci se efectueaza
urmatorul algoritm:

(a) se repeta prezentarea gradatiei 1 pe fondul de relaxare. Daca nu apare reactia

anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa, atunci se trece la
(b);

(b) se prezinta pe fondul de relaxare gradatia 1 timp de 20 secunde. Daca nu

apare reactia anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa, atunci
se trece la (c);

(c) gradatia 1 se descompune in alte componente mai putin anxiogene (ex.

gradatia 1a parter, gradatia 1b urc treptele catre etajul 1 etc.);

(d) se prezinta gradatia 1a si algoritmul se reia (David, 2003).

Indicatii: fobii clinice extrem de intense.

Daca desensibilizarea se realizeaza in imaginar, treptat, spre sfarsitul terapiei, ea

trebuie transpusa in vivo. Exista o diferenta cam de 5 situatii din cele ierarhizate intre
expunerea in vivo si expunerea in imaginar.

c. Tehnica expunerii gradate

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat si reactia neconditionata se realizeaza

prin inhibitie de stingere. Mai precis, stimulul anxiogen este prezentat gradat la o
intensitate extrem de slaba, el neputand declansa raspunsul neconditionat. Repetand
aceasta procedura, stimulul fobic isi pierde valoarea de stimul conditionat. O varianta a
acestei tehnici este tehnica modelarii, in care clientul este expus la stimulul fobic gradat
si indirect, observand comportamentul consilierului. Clientul urmeaza si imita
comportamentul gradat al terapeutului fata de stimulul fobic.

Indicatii: terapia copilului.

Tehnici de control al respiratiei

Tehnica expunerii interoceptive

 Se cere clientului sa respire adanc si cu frecventa mare pe gura timp de 1-2 minute.
Acest exercitiu va duce la aparitia hiperventilatiei si in consecinta la declansarea unor
simptome asemanatoare celor declansate in crizele anxioase (ex. lesin, ameteala, ritm
cardiac crescut etc.).

Indicatii: Tehnica este utila in modificarile cognitive din atacul de panica, cand
clientul trebuie convins ca, crizele sale sunt declansate prin mecanismul hiperventilatiei
si nu se datoreaza unei boli grave, incurabile si incontrolabile.

Tehnica de control al respiratiei.

Clientul este invatat sa respire usor si lent pe nas (3-4 secunde inspiratia, 4
secunde expiratia).

Indicatii: Tehnica este utila cand dorim sa invatam clientul sa previna si sa

controleze hiperventilatia.

Sumar

Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si factorilor

care mentin problemele emotionale si comportamentale ale clientului. Ele pot fi
clasificate in functie de nivelul la care se intervine: a) tehnici de interventie la nivel
cognitiv, b) tehnici de interventie la nivel comportamental si c) tehnici de interventie la
nivel biologic. Tehnicile de interventie la nivel cognitiv pot fi de trei tipuri: a) tehnici de
restructurare cognitiva, care cuprind orice tehnici prin care se urmareste modificarea
inferentelor si evaluarilor ce au implicatii pentru problemele emotionale ale clientilor,
b) tehnici de rezolvare a problemelor si antrenament care urmaresc dobandirea de
abilitati pentru rezolvarea problemelor practice si c) tehnici de inoculare a stresului care
vizeaza modificarea mecanismelor de coping emotional. Prin aceste tehnici se modifica
factorii cognitivi reducandu-se astfel discrepanta cognitiva.

Interventia la nivel comportamental cuprinde o serie de tehnici care se bazeaza pe

principiul conditionarii operante si vizeaza modificarea antecedentelor si consecintelor cu
scopul modificarii comportamentelor problematice.

Interventia la nivel biologic cuprinde tehnici care vizeaza modificari biologice cum
sunt tehnicile de relaxare. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si tehnicile bazate pe
principiile conditionarii clasice, cum ar fi: expunerea gradata, flooding-ul, desensibilizarea
progresiva si tehnicile de control al respiratiei.

In concluzie, terapia cognitiv-comportamentala la copii urmeaza aceleasi principii ca si in

cazul adultului: interpretarea cognitiva a evenimentelor determina reactiile emotionale si
comportamentale, care se intretin reciproc. Tehnicile de interventie folosite la adulti sunt
folosite si la copii, insa sunt ajustate varstei si aplicate intr-un contextul familiar si
prietenesc al jocului. Intreg principiul care ghideaza interventia cognitiv-comportamentala
poate fi sintetizat in schema de mai jos (Stallard, 2002):