Tehnici de interventie cognitivcomportamentala

Tehnici de interventie cognitiv-comportamentala

Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si a comportamentelor
care mentin problemele clientului. In functie de nivelul la care se intervine sunt clasificare in:
a) tehnici de interventie la nivel cognitiv, b) tehnici de interventie la nivel comportamental si c)
tehnici de interventie la nivel biologic.

A.

Tehnicile de interventie la nivel cognitiv se clasifica in trei

categorii: tehnici de restructurare cognitiva, tehnica rezolvarii de
probleme si antrenamentul asertiv si tehnici de inoculare a stresului.
(1)Tehnicile de restructurare cognitiva
Exista mai multe abordari care pun accent pe diferite tipuri de ganduri ce devin
tinta modificarii sau restructurarii cognitive. Principalele curente teoretice si modul in
care ele abordeaza modificarea gandurilor dezadaptative (irationale) ale persoanelor sunt
"Modelul cognitiv al lui Aaron Beck" si "Modelul cognitiv al lui Albert Ellis'.
Pentru a intelege mai bine mecanismul prin care restructurarea cognitiva are
impact asupra emotiilor si comportamentelor clientilor, este importanta clarificarea
modelului pe care se bazeaza interventiile cognitive.
Principalul mecanism etiopatogenetic (cauzal) implicat in problemele emotionale
este discrepanta cognitiva. Daca apare o diferenta intre reprezentarea realitatii
interne/externe (ce cred eu despre, motivatia si expectantele noastre despre cum trebuie
sa arate acea realitate), si cum se prezinta realitatea, atunci avem o discrepanta cognitiva
externa/interna care va determina modificari la nivel fiziologic si comportamental.
Discrepanta cognitiva se datoreaza urmatorilor factori:
(1)Reprezentari eronate ale realitatii interne sau externe (pe parcursul cursului apar
sub denumirea de credinte irationale/dezadaptative, scheme cognitive, distorsiuni
cognitive/erori in gandire)

Saltul la concluzii: extragerea unei concluzii fara a avea date obiective

Cercetarile au aratat ca oamenii tind sa traga concluzii in functie de starea pe care o au; daca
sunt fericiti totul pare mai usor, mai roz, iar daca sunt tristi totul este parca mai negru.

De exemplu, daca din cand in cand cineva are stari mai proaste si se simte grasa, asta nu
inseamna ca s-a ingrasat neaparat; daca se urca pe cantar observa ca de fapt greutatea a
ramas aceeasi.

Suprageneralizarea: generalizarea excesiva a concluziei

O persona cu anorexie considera ca daca a mancat o bucata de ciocolata, dieta ei s-a dat
peste cap, iar ea se va ingrasa si niciodata nu va mai fi in stare sa tina o cura de slabire

Gandirea de tipul "totul sau nimic": interpretarea unei situatii ca fiind

ori foarte buna ori foarte rea

Un elev care urmeaza sa dea admitere la facultate poate gandi: "Daca nu iau nota maxima
inseamna ca nu sunt bun de nimic".

Exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente

Exista cazuri cand ponderea consecintelor negative ale unui eveniment este exagerata, iar
cea a consecintelor pozitive este minimizata. O persoana care prezinta acest tip de eroare in
gandire poate spune ca a luat o nota mare la test deoarece profesoara a fost mai indulgenta.

Personalizarea: atribuiri eronate asupra propriei persoane a cauzelor

unor fenomene din realitate

O persoana care este la o petrecere si vede un grup de tineri care incep sa rada atunci cand
trece pe langa ei va spune "Sigur rad de mine! Cum m-am putut imbraca asa !?"

(2)Expectante (asteptari), motivatii si credinte nerealiste despre realitatea

externa/interna
Aceste cognitii sunt caracterizate printr-un stil de gandire absolutist, imperativ,
rigid si inflexibil, care impiedica adaptarea la situatiile de viata (ex. trebuie sa castig
intotdeauna, trebuie sa-i pun pe ceilalti la respect, nu se poate sa gresesc, etc.).

Modelul cognitiv al lui Aaron Beck

Conform lui Beck (1976), problemele noastre emotionale sunt consecinta
unor distorsiuni si scheme cognitive care se dezvolta in functie de experientele din
perioada primei copilarii. Experientele timpurii duc la formarea unor convingeri despre
propria persoana, viata si ceilalti. De exemplu, in cazul in care copiii beneficiaza de
suport si afectiune din partea parintilor, ei isi vor forma convingeri cum ar fi "Ceilalti ma
iubesc", "Sunt competent", ceea ce va duce la o imagine pozitiva asupra propriei
persoane.
Persoanele care au avut experiente negative cu parintii isi pot forma convingeri de
genul "Nu pot fi iubit", sau "Sunt un ratat" si pot dezvolta in perioada adulta probleme
psihologice.

Conceptele esentiale ale modelului lui Beck sunt gandurile automate, distorsiunile
cognitive si schemele cognitive. Toate acestea reflecta intr-un mod sau altul aspecte ale
interpretarii realitatii externe/interne.
Componentele modelului
a. Gandurile automate

Acestea sunt gandurile care apar involuntar si automat cand ne aflam intr-o
anumita situatie. In cazul problemelor emotionale, aceste ganduri sunt inacurate. De
exemplu, in momentul in care Sorin a auzit intrebarea pusa de profesor la examen, a avut
urmatoarele ganduri: "voi pica examenul, sunt un prost, incompetent, nu am nici o sansa".
Aceste ganduri automate sunt grupate in scheme cognitive care au grad de generalitate
mai mare. Sorin are de exemplu o schema cognitiva de tipul "Sunt incompetent".
b. Schemele cognitive

Schemele cognitive sunt convingerile bazale pe care persoanele

le au despre ei, lume si ceilalti. Sunt doua tipuri de scheme cognitive:
adaptative si dezadaptative. Anumite scheme cognitive dezadaptative
sunt asociate cu vulnerabilitatea spre anumite tulburari sau probleme
emotionale si comportamentale. De exemplu persoanele depresive au
scheme de genul:"Nu pot sa fac nimic bine", " Nu sunt in stare de
nimic", Nu merit nimic", "Ceilalti sunt mult mai buni decat mine" etc.
c. Distorsiunile cognitive

Distorsiunile cognitive sau erorile in gandire sunt: saltul la concluzii,

suprageneralizarea, , exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente,
personalizarea si gandirea de tipul totul sau nimic.
In terapie, modelul lui Beck vizeaza modificarea gandurilor automate, a
schemelor cognitive si a distorsiunilor cognitive. Astfel se atinge doar prima componenta
implicata in discrepanta cognitiva si anume modul distorsionat in care persoanele vad
realitatea.

Modelul cognitiv al lui Albert Ellis - ABC

Acest model pleaca de la asumptia ca exista doua tipuri de credinte referitoar la sine,
lume si ceilalti: rationale si irationale. Credintele rationale sunt cele care ajuta persoana sa isi
atinga scopurile propuse, sunt conforme cu realitatea in care traim si sunt formulate in termeni
de preferinte (mi-ar placea sa, mi-as dori"); ele duc la emotii ca tristete, ingrijorare, regret,
iritare - emotii functionale (adaptative).
Credintele irationale impiedica adaptarea omului la conditiile de viata (Dryden, 1984), sunt
formulate in termeni absolutisti (trebuie, este obligatoriu) si duc la emotii ca depresia,
anxietatea, vinovatia, furia - emotii disfunctionale.

Aceste credinte se manifesta cand apare o stare conflictuala si, deoarece sunt
imposibil de satisfacut intotdeauna, dau nastere la emotii dezadaptative. De exemplu, o
persoana care are credinte irationale de genul "Ceilalti trebuie sa ma respecte intotdeauna", va
avea dificultati in relatiile interpersonale deoarece va interpreta orice neglijenta sau greseala a
celorlalti ca o lipsa de respect fata de persoana sa, va avea o multime de conflicte cu acestia
si, in consecinta, de multe ori va fi nefericit. In schimb, o alta persoana care are credinte mai
rationale, de genul "Mi-as dori foarte mult ca ceilalti sa ma respecte, chiar daca uneori nu o
fac; pot sa suport lucrul acesta intrucat inteleg ca si ei sunt oameni si pot gresi". Asadar
"irationalitatea" credintelor se refera la faptul ca aceste nu ajuta individul ci, dimpotriva,
impiedica adaptarea eficienta a acestuia la mediul in care traieste, facandu-l nefericit.

Componentele modelului ABC:

a. Elementul activator - A
Elementele activatoare pot fi situatii, ganduri, emotii sau comportamente legate de
evenimente, ganduri si amintiri din trecut, care se reflecta in situatia actuala.
b.Convingerile persoanei - B

Convingerile irationale sunt formulate sub forma unor regului, generale, absolute
(trebuie) si din ele rezulta 4 tipuri principale:

"este ingrozitor"- cand o persoana evalueaza un eveniment ca fiind mult prea

ingrozitor fata de cum ar trebui sa fie; ex. "Este ingrozitor sa pici la un examen"
"nu suport" - toleranta scazuta la frustrare; ex. "Nu suport sa fiu muscata de caine"

deprecierea - cand clientii sunt excesiv de critici cu ei insisi, ceilalti sau

evenimentele de viata

gandirea de tipul "totdeauna sau niciodata" ex. "niciodata nu o sa intalnesc pe cineva

care sa ma iubeasca"

c. Consecintele (raspunsuri comportamentale, emotionale, fiziologice,

cognitive)
Sunt in primul rand afecte si comportamente, dar pot fi si ganduri (ex., obsesiile).
Un mod de gandire absolutist nu duce automat la emotii negative. Astfel, atunci cand
conditiile de viata confirma asteptarile irationale ale persoanei, aceasta experientiaza trairi
pozitive disfunctionale. Cand conditiile de viata contrazic asteptarile irationale ale individului,
acesta va trai emotii negative disfunctionale.
La fel, in cazul unei persoane cu un mod de gandire preferential confirmarea asteptarilor
duce la emotii pozitive, pe cand contrazicerea acestora genereaza emotii negative, insa
functionale.

Emotii negative functionale

Emotia

Convingeri rationale

Emotii negative disfunctionale

Emotia

Convingeri irationale

Tristete

"E neplacut ca am suferit o Depresie

astfel de pierdere, dar pot
merge mai departe"

"Nu ar fi trebuit sa ma
paraseasca si asta inseamna
ca nu ma iubeste nimeni"

Ingrijorare

"Mi-as dori sa nu pierd locul Anxietate

de munca dar nu inseamna
ca trebuie sa nu mi-l pierd"

"Nu trebuie sa-mi pierd locul

de munca si va fi groaznic
daca mi-l voi pierde"

Regret

"Chiar daca am dorit sa fac Vina

totul bine nu inseamna ca
trebuia sa fie asa"

"Trebuia sa stiu ca va face

asta. Este numai vina mea"

Iritare

"As fi dorit sa-mi raspunda

la intrebare"

"De fiecare data cand il

intreb trebuie sa-mi
raspunda".

Furie

In forma de terapie cognitiv - comportamentala propusa de Ellis, terapia rationalemotiv-comportamentala (REBT) terapeutul se focalizeaza pe inlocuirea credintelor
irationale, absolutiste, cu cele rationale care faciliteaza adaptarea persoanei la situatiile de
viata. Astfel, modelul lui Ellis vizeaza doar a doua componenta implicata in discrepanta
cognitiva si anume modul irational in care persoanele evalueaza realitatea.
Luand in considerare cele doua modele precum si cauzele care duc la discrepanta
cognitiva, pentru a avea o eficienta mare in terapie este important sa tinem cont de
modificarea ambelor tipuri de credinte dezadaptative (Lazarus, 1991; David si McMahon,
2002).
Nu toate credintele irationale devin tinta restructurarii cognitive, ci doar acele
convingeri care stau la baza problemei emotionale, problema care interfereaza cu sarcinile
zilnice ale clientului si il impiedica sa se adapteze la mediul din care face parte; de exemplu,
daca o persoana are fobie de serpi si ea traieste la oras unde probabilitatea de a intalni unul
este foarte mica, atunci nu intervenim.

Etape in restructurarea cognitiva

I. Educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si comportamente

II. Identificarea gandurilor dezadaptative
III. Modificarea gandurilor dezadaptative
IV. Formularea unor ganduri alternative adaptative
V. Aplicarea lor in situatiile de viata
I. Educarea clientului
Indiferent de tehnica folosita clientul trebuie sa inteleaga cum
functioneaza ea si de ce este potrivita pentru problema lui. Inainte de a
incepe restructurarea cognitiva este necesara educarea clientului
privind relatia dintre ganduri, emotii si comportamente (Stallard,

2002). Pentru a intelege cat mai bine, i se va explica aceasta relatie pe

problema cu care se confrunta si pe mai multe situatii din viata lui.
II. Identificarea gandurilor dezadaptative(irationale) se face prin
urmatoarele tehnici:
(1) discutarea unei situatii problematice (ex. " Ce ti-ai imaginat ca se poate intampla atunci
cand ai vazut ca se apropie de tine cainele?")
(2) imagerie dirijata - consilierul ii cere clientului sa isi imagineze situatia in detaliu ca o
modalitate de a oferi indicii suplimentare pentru descoperirea gandurilor disfunctionale care
apar in acea situatie. Daca clientul este un copil, atunci consilierul poate folosi personaje
imaginare care se afla intr-o situatie similara sau planse cu desene in care personajele
interactioneaza, dar nu sunt prezentate replicile, ci ele trebuie completate de catre copil in
norisorii desenati deasupra fiecarui personaj. Replicile completate de catre copil permit
cunoasterea modului de gandire a acestuia despre sine sau despre anumite situatii. Daca de
exemplu, personajele sunt un soarece si o pisica, in functie de problemele sale, copilul va
proiecta o anumita stare: daca el este anxios poate spune ca soarecelui ii este frica de pisica,
sau dimpotriva, daca se simte singur, soarecele se bucura ca are cu cine sa se joace.

De asemenea, pot fi introduse de catre consilier personaje simbolice care au rolul de a-l
ajuta pe copil sa-si identifice gandurile: "Vanatorul de Ganduri", "Detectivul de
sentimente", etc. (Stallard 2002)
(3) joc de rol - clientul si consilierul pot pune in scena o situatie problematica. In consilierea
copiilor acest lucru se poate face folosind papusi.
(4) automonitorizarea gandurilor - clientii sunt invatati sa utilizeze un tabel de monitorizare
dupa exemplul de mai jos. Deoarece in viata de zi cu zi nu suntem obisnuiti sa fim atenti la ceea
ce gandim, completarea tabelului ajuta clientul sa constientizeze mai bine relatia intre modul in
care gandeste si felul in care se simte.

Emotiile
Data

- tipul de
emotie

Gandurile
disfunctionale
- gandul

Comportamentele
ulterioare

- masura in care
Descrierea in detaliu crede clientul in
a situatiei
intensitatea gandul respectiv
trairii
emotiei
(0-100)

01.02.04
ora 16

(0-100)
anxietate
Acasa,
singura 80
fara sa
fac nimic

E groaznic ca
sunt singura
Nu se poate sa
raman singura de
Valentines,
90%

Am inceput sa
mananc

(1) sugerarea gandurilor.

In cazul in care nici una dintre tehnicile de mai sus nu merg, se pot
sugera gandurile disfunctionale. Acest lucru trebuie facut pe baza
teoriei consilierului despre problemele clientului si intr-un mod
colaborativ. In cazul copiiilor trebuie sa fim foarte atenti deoarece ei
sunt obisnuiti sa dea raspunsurile pe care ei cred ca ceilalti le
asteapta.
(6) tehnica asociatiilor libere
Se cere clientului ca pornind de la situatia prezentata de catre consilier
sa verbalizeze toate evenimentele ca ii vin in minte fara nici o
restrictie. Acestea sunt inregistrate iar pe urma sunt supuse
interpretarii.
III. Tehnici de modificare a gandurilor disfunctionale
Obiectivul principal al disputei gandurilor disfunctionale este
de a-l face pe client sa realizeze ca gandurile sale disfunctionale si
irationale sunt nefolositoare, ilogice sau inconsecvente cu realitatea, si
ca alternativele lor sunt folositoare, logice sau consecvente cu
realitatea. Sunt trei strategii principale de disputare a gandurilor
dezadaptative.
(1)Disputa empirica
Se disputa dovezile empirice ale gandurilor disfunctionale. Pe
fondul dovezilor existente se genereaza o noua alternativa rationala.
Pentru disputare se folosesc intrebari de genul "Ce evidente aveti ca
este asa cum spuneti?", sau "Pe ce va bazati ceea ce afirmati?".
Exemplu de disputa empirica
Credinta
irationala:Nu
Viata mea e un dezastru
trebuie sa ma paraseasca
CONSILIER: Ce dovezi ai ca CONSILIER: Ce vrei sa spui
nu trebuie sa te paraseasca. prin dezastru?
CLIENT: E prietenul meu, nu CLIENT: Niciodata nu obtin ce
se poate.
vreau.
CONSILIER: Vrei sa-mi spui CONSILIER: Niciodata?
ca, pentru ca e prietenul tau,
atunci nu trebuie sa te CLIENT: Aproape.
paraseasca?

CLIENT: Da.

CONSILIER:
Aproape
sau
niciodata sunt doua lucruri
CONSILIER: Ai mai avut diferite. Poti sa-mi spui cateva
prieteni pana acum?
lucruri pe care le-ai vrut si leai obtinut?
CLIENT: Nu foarte multi,
vreo 5.
CLIENT: Da, ar fi licenta..
CONSILIER:
Si
ce
s-a CONSILIER: Poti sa-mi spui
intamplat. mai esti impreuna mai multe?
cu toti?
CLIENT: Da, m-am casatorit,
CLIENT: Nu, cum sa fiu.?
copilul meu, mi-am terminat
liceul.
CONSILIER: Pai, mi-ai spus
ca daca sunt prietenii tai, CONSILIER: Luand in calcul ce
atunci nu trebuie sa te mi-ai spus, cum ai putea
paraseasca, altfel nu ai avea vedea viata ta?
nici o dovada ca este asa.
CLIENT: Ei, nu e chiar un
CLIENT: Dar, nu vreau. dezastru, nu am obtinut
(plange)
cateva
lucruri
si
sunt
suparata.
CONSILIER: Cred ca este
foarte greu sa fii parasita, ca
nu vrei sa se intample lucrul
acesta, dar e o dorinta, se
poate intampla si altcumva?
CLIENT: Da, din pacate.
(2)Disputa logica
Se disputa aspectele logice ale gandurilor irationale si se arata
ca aceste ganduri nu sunt logice. Se utilizeaza intrebati de genul: "Este
logic?", "E adevarat?", "De ce nu e asa?", "Unde e scris ca e
asa?", "Exista vreo legitate care spune ca e asa?".
Nu
trebuie
sa
ma Viata mea e un dezastru
paraseasca
CONSILIER: Din cate imi spui CONSILIER:
Cand
ti-a
imi dau seama ca e un fel de gandul acesta in minte?
regula absoluta pe care ai

venit

stabilit-o.

CLIENT:
Cand
mi-am
cazut
CLIENT: Da, nu trebuie sa se examenul.
intample asa ceva in nici un
CONSILIER: Cred ca acel examen
caz.
era foarte important pentru tine..
CONSILIER: Inteleg ca vrei
foarte mult sa nu fii parasita, CLIENT:Da, a fost la o materie la
dar poti sa-mi spui cum care am vrut foarte mult sa trec
decurge logic din faptul ca vrei
ceva foarte mult ca trebuie sa CONSILIER: Poti sa-mi spui cum
decurge logic din faptul ca n-ai
fie asa?
trecut acel examen faptul ca viata
CLIENT: E logic pentru ca ta e un dezastru?
vreau..
CLIENT: Pentru ca era lucrul cel
CONSILIER: Nu crezi ca ar mai mai important.
fi
nevoie
de
o
premisa
adevarata care sa spuna: daca CONSILIER: Da asa este, dar cand
vreau ceva atunci acel ceva se spui ca viata e un dezastru
va
intampla
ca
sa
tragi inseamna ca toata viata ta e acel
concluzia ca pentru ca vreau sa examen. Altfel nu ar fi logic. crezi
e
vorba
de
o
nu
ma
paraseasca
atunci ca
trebuie sa fie asa? La tine suprageneralizare? Nu mai e nimic
in viata ta?
aceasta premisa e adevarata?
CLIENT: Nu, chiar in ultimul CLIENT:De fapt in ultim timp am
timp s-au intamplat putine cunoscut cateva persoane la care
dintre lucrurile pe care le-am tin foarte mult..
dorit.
CONSILIER: Deci nu e adevarat ca
CONSILIER: Crezi ca am putea viata ta e un dezastru..
vedea lucrurile mai logic?
C. Acum incep sa cred ca nu e
asa..
CLIENT:Adica?..
CONSILIER: In loc de nu
trebuie sa ma paraseasca, crezi
ca ar fi mai logic daca am
spune: "As vrea foarte mult ca
sa nu ma paraseasca, dar nu
este absolut necesar?

CONSILIER: Cum crezi ca am

putea vedea lucruri fara sa
generalizam excesiv?
CLIENT: Chiar daca am rata un
examen important e foarte rau dar
viata mea inseamna si altceva nu
e un dezastru.

CLIENT: Da, asa pare mai logic.

CONSILIER: Si cum te-ai simti
daca te-ai gandi asa?
CLIENT: Mai putin deprimata.
CONSILIER: Sau foarte trista...
(3)Disputa pragmatica
Se disputa aspectele pragmatice si ale gandurilor disfunctionale. Se
utilizeaza intrebari de tipul: "La ce va ajuta sa va ganditi in acest mod
acum sau in alte momente?", "Ce consecinte pozitive are acest gand?",
"Aceasta convingere ne ajuta sa rezolvam problema practica, sa ne
atingem scopurile, duce la consecinte pozitive, reduce starea afectiva
neplacuta ?, Ce se intampla cand te gandesti in acest mod?, Cum te
simti cand te gandesti in acest mod?".
Exemplu de disputa pragmatica
Nu
trebuie
sa
ma Viata mea e un dezastru
paraseasca
CLIENT: Nu trebuie sa ma CONSILIER: Cum te simti cand te
paraseasca!
gandesti ca viata ta e un
dezastru?
CONSILIER: Imi spui te rog
la ce te ajuta sa te gandesti CLIENT: Deprimata.
asa?
CONSILIER: Te ajuta la ceva sa
CLIENT: Nu ma ajuta la te gandesti asa?
nimic, nici macar nu pot
vorbi coerent cand ma CLIENT: Nu, din contra, nu ma
mai pot bucura nici macar de
intalnesc cu el..
lucrurile de care ma bucuram mai
CONSILIER: Cum crezi ca demult.
ne-am putea gandi cand tea parasit prietenul, astfel CONSILIER: Cum crezi ca ne-am
putea gandi astfel incat sa nu
incat sa te ajute..
mai te simti atat de deprimata?
CLIENT: Nu stiu
CONSILIER: Crezi ca te-ar

ajuta sa te gandesti ca,

chiar daca vrei foarte mult
sa nu te paraseasca, lucrul
acest se poate intampla si
reflecta ca oamenii pot sa
faca propriile alegeri, chiar
daca nu suntem de acord
cu asta.
CLIENT: Da
CONSILIER: Si cum te-ar
ajuta acest gand?
CLIENT: M-as simti doar
iritata si trista, dar nu
furioasa sau deprimata.
Alegerea unui anumit tip de disputa se face in functie de tipul de
argumentare pe care vedeti ca il foloseste clientul. De exemplu, daca
observati ca un client foloseste o disputa logica pentru a-si sustine
punctul de vedere e indicat sa folositi si dumneavoastra acelasi tip de
disputa. De multe ori cele 3 moduri se folosesc combinat.
In disputarea credintelor irationale terapeutul poate folosi mai
multe stiluri:
Stilul
socratic - consilierul
se
foloseste
mai
mult de
intrebari pentru a identifica aspectele ilogice, inconsecvente cu
realitatea sau dezadaptative ale gandurilor disfunctionale. Astfel
clientul va ajunge singur la concluzia ca aceste ganduri nu ii folosesc si
este ajutat sa genereze alternative rationale.
Stilul didactic - consilierul explica clientului de ce anumite
ganduri sunt disfunctionale sau irationale si de ce altele sunt rationale.
Stilul umoristic- se refera la folosirea umorului pentru a
schimba gandurile si credintele irationale. Necesita o buna relatie
terapeutica, clientul sa aiba simtul umorului, umorul sa vizeze
gandurile si nu clientul, si o sincronizare buna a revenirii la
problema. Autodezvaluirea - se refera la dezvaluirea unui exemplu
personal al consilierului in care a disputat aceeasi credinta sau o
credinta similara.

Stilul metaforic - se refera la folosirea metaforelor in

procesul de disputare, pentru a-l ajuta sa inteleaga aspectul
disfunctional al gandurilor sale. De exemplu, credintele irationale pot fi
comparate cu niste ochelari prin care vedem doar aspectele negative
ale lucrurilor. Folosirea metaforelor este foarte importanta in
consilierea copiilor pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine cum
functioneaza gandirile irationale.
(4) Tehnica reatribuirii
Aceasta tehnica se refera la modificarea gandului disfunctional
prin modificarea interpretarii cauzelor care l-au generat. Se utilizeaza
mai ales pentru modificarea erorii de personalizare.
CLIENT: Totul s-a intamplat din vina mea!!!
CONSILIER:Adica?
CLIENT: Toate certurile pe care le-am avut cu sotia
CONSILIER: Si sotia a fost calma tot timpul?
CLIENT: Nu,. de fapt incepe sa ma tachineze si daca nu
fac ce vrea ea ridica vocea..
CONSILIER: Crezi ca am putea vedea certurile ca fiind rezultatul
amandurora?
CLIENT: Cred ca da..
CONSILIER: Si daca luam in calcul faptul ca sotia te
tachineaza si ridica vocea cum ai putea vedea
responsabilitatea pentru certuri
CLIENT: Da cred ca e vina amandurora, de fapt au fost
multe probleme si la mine la serviciu si la ea, nu am avut
destul timp sa stam impreuna si lucrurile au evoluat
CONSILIER: Si cum te simti daca ti-ai spune acest lucru in
loc de totul s-a intamplat din vina mea.
CLIENT: Mai putin deprimat..
(5) Analiza costurilor si beneficiilor
Clientului i se cere sa realizeze o lista cu costurile si beneficiile pe care le are gandul
disfunctional. Pe urma se analizeaza aceste costuri si beneficii cu scopul schimbarii
gandului disfunctional. Pentru a intelge mai bine se recurge la integrarea perespectivei
altei persoane. De exemplu, copilul este rugat sa spuna ce ar gandi / crede alta persoana

despre respectivul punct de discutie (ex.: el este o persoana rea, o persoana in care nu poti
avea incredere etc.) sau ce ar crede el despre asta daca ar fi o alta persoana sau este rugat
sa ceara opinia altor persoane (Thompson & Rudolph, 1992). Un rol important il au
povestile terapeutice.
Aceste povesti pot fi construite impreuna cu copilul sau daca sunt adecvate, pot fi direct citite
copilului sau oferite copilului sa le citeasca. Scopul acestor povesti este acela de a prezenta
personaje care au moduri de gandire diferite (adaptative si dezadaptative) si care trec prin
aceleasi situatii. Consecintele diferite, ca urmare a modului de gandire diferit, sunt analizate
impreuna cu copilul pentru a extrage dezavantajele modului dezadaptativ de gandire si a
pentru a elabora modalitati alternative, mai avantajoase, eficiente de gandire (Simos, 2002).

(6) Tehnica listei

Clientului i se sugereaza sa identifice si sa noteze evenimentele care
sustin gandul disfunctional si evenimentele care infirma acest gand.
Dupa ce se analizeaza aceste evenimente si se observa ca sunt mai
multe evenimente care infirma gandul disfunctional se genereaza un
alt gand care este in conformitate cu lista realizata.
(7) Tehnica experimentului
Modificarea gandurilor disfunctionale se face prin planificarea si realizarea unor
"experimente" prin care acestea sunt testate de catre client in viata de zi cu zi. Gandul
este considerat ca fiind o ipoteza ce urmeaza sa fie testata printr-un experiment. Secventa
acestei tehnici este urmatoarea: notarea gandului disfunctional (Daca vorbesc cu el ma va
respinge) cat la % crede in acesta, realizarea unui experiment prin care testeaza acest
gand (se duce si il intreaba ce face dupa serviciu), observarea si explicarea rezultatelor
(de ce nu m-a respins?) si extragerea concluziilor in care se reevalueaza gandul
disfunctional si se genereaza o ipoteza alternativa. De exemplu, copilul este rugat sa
realizeze actiuni pe care considera ca nu le poate face sau pe care le evalueaza ca fiind
sub standardele dorite (ex.: citirea unei carti, redactarea unui eseu, realizarea unor
exercitii fizice, crearea de noi prieteni etc.).
Se foloseste atat pentru modificarea gandurilor disfunctionale cat si pentru cresterea
increderii in alternativa rationala.

(8) Tehnica celor trei intrebari

Este o forma specifica de disputa socratica, care consta intr-o
secventa de trei intrebari ce faciliteaza modificarea gandurilor
disfunctionale.
Ce evidente(dovezi) aveti pentru aceasta credinta?
Cum ati putea interpreta situatia altfel ?

Daca e adevarat ca este asa(gandul disfunctional), ce implicatii

(consecinte) sunt?
CONSILIER: Simona, mi-ai spus mai inainte ca ceilalti te
vor respinge daca afla ca ti-ai inselat sotul. Ce dovezi ai
ca te vor respinge?Te-au respins pana acum?
CLIENT: Nu prea am, dar simt asta.
CONSILIER: Simt. ai putea privi altcumva situatia?
CLIENT: Prietenii mei nu ma vor respinge daca tin la mine.
CONSILIER: Hai sa spunem totusi ca anumiti prieteni te
vor respinge, ce s-ar intampla atunci?
CLIENT: Cred ca as putea suporta aceasta situatie, atat
timp cat voi avea pe cineva care m-ar intelege si nu m-ar
respinge
CONSILIER: Crezi ca ar fi cel putin un prieten care te-ar intelege?
CLIENT: Da, Alex..
CONSILIER: Si cum te-ai simti daca te gandesti astfel.
CLIENT: Suparata.
CONSILIER: ..dar nu deprimata..
(9) Decatastrofarea
Aceasta tehnica mai este numita si tehnica intrebarii " Si
daca..?"Se foloseste in special pentru modificarea gandurilor care
implica exagerarea consecintelor unor evenimente, explorandu-se
aceste consecinte si modul in care clientul le poate face fata sau este
afectat de acestea.
CLIENT: Nu mai suport cand sotul meu intarzie, ma gandesc ca i
se va intampla ceva rau.
CONSILIER: Ce se poate intampla rau?
CLIENT: Sa faca accident si sa mearga in spital.asta e groaznic
nici nu ma pot gandi..
CONSILIER: Si daca face accident si este internat?

CLIENT: Nu ma pot gandi la asta.

CONSILIER: Hai sa incercam totusi, ce va fi atunci.?
CLIENT: Ar putea sa-si rupa ceva.
CONSILIER: Si daca si-ar rupe picioarele?
CLIENT: N-ar mai putea merge o perioada.
CONSILIER: Si cat de rau ar fi asta?
CLIENT: Ar trebui sa reduc cheltuielile..sa am grija de el.
CONSILIER: Si e groaznic sa ai grija de sotul tau?
CLIENT: Nu ar fi, am sta mai mult timp sa stam impreuna si ar fi
dificil..
CONSILIER: Deci chiar daca se intampla ceva rau ati putea trece
peste asta,,,,
CLIENT: Da cred ca am reusi.
(10) Clarificarea semnificatiei
Anumite cuvinte au intelesuri diferite in functie de schemele
cognitive ale clientilor. Chestionarea acestor termeni uneori vagi sau
formulati intr-un mod absolutist ajuta la clarificarea intelesului lor si la
modificarea in functie de dovezile empirice existente.
CLIENT: Sunt un ratat. Tot ce fac imi arata ca sunt un ratat.
CONSILIER: Imi spui ca esti un ratat. Ce intelegi mai exact prin
asta?
CLIENT: Sa nu realizezi niciodata ce vrei, sa ratezi totul.
CONSILIER: Imi spui te rog ce ai ratat?
CLIENT: Daca ma gandesc bine nu foarte multe.relatia mea.
CONSILIER: Este singurul lucru pe care l-ai dorit vreodata?
CLIENT: Nu sunt mult mai multe lucruri..

CONSILIER: Atunci va trebui sa-mi spui ce lucruri ai rata pentru

ca mi-e greu sa inteleg de ce esti un ratat...
2)Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv
Se foloseste pentru rezolvarea situatiilor conflictuale dintre
relatiile interpersonale. In acest caz discrepanta cognitiva apare
deoarece clientul nu are abilitatile necesare rezolvarii unor situatii din
realitate.
Pasii tehnicii de rezolvare a problemelor:
1. identificarea problemei. Care este problema?
2. stabilirea scopurilor. Ce voi face, cum vreau sa stea lucrurile?
3. generrarea unor solutii alternative. Ce pot face pentru a-mi atinge scopurile?
4. considerarea consecintelor. Ce s-ar putea intampla daca fac asta?
5. decizia pentru cea mai buna alternativa. Ce voi face?
6. implementarea. Fa ce ai ales. Stabileste-ti planul actiunii. Cand? Unde? Cu cine? Cat
timp?
7. evaluarea. A functionat?. Daca solutia gasita nu a functionat se trece la incercarea altei
solutii. In cazul in care nici o solutie nu a functionat se reia intregul proces insistandu-se
asupra fazei de generare a solutiilor si de implementare.
In consilierea copiilor, pot fi exersate abilitatile sociale, de comunicare, de
rezolvare de probleme sau de comtrol comportamental prin joc. O tehnica folosita pentru
control si planificare comportamentala, la copii, este tehnica "semaforului". Copii sunt
invatati planificarea raspunsurilor comportamnetale urmand regulile de de circulatie
impuse de semafor: rosu-STOP; galben-GANDESTE; verde- ACTIONEAZA (Stallard,
2002).

3)Tehnica inocularii stresului (SIT-stress innoculation training)

In cazul in care o anumita situatie nu poate fi modificata (ex.seful
este foarte critic) clientul poate fi invatat cum sa se adapteze situatiei
respective diminuand sau chiar eliminand starea subiectiva neplacuta.
Astfel, tehnica restructurarii cognitive vizeaza, in acest caz, nu modul
in care clientul percepe realitatea externa ci modul eronat in care isi
percepe starea de distres nemodificabila. Tehnica rezolvarii de

probleme si antrenamentul asertiv vizeaza nu modul de control al

situatiilor din realitatea externa ci modul de control si gestionare ale
starii de distres.
Etapele tehnicii de inoculare a stresului:

identificarea situatiei problematice si a starii subiective

declansata de aceasta (seful este, foarte critic, iar clientul este
stresat din acesta cauza )

analiza mecanismelor prin care clientul face fata starii

respective (mecanisme de coping) si a consecintelor lor- se
insista asupra costurilor cat si asupra beneficiilor

inlocuirea mecanismelor de coping dezadaptativ cu mecanisme

de coping adaptativ prin tehnici specifice. Aceste mecanisme de
coping adaptativ trebuie sa fie incompatibile cu cele
dezadaptative, sa fie acceptate de catre client si sa aduca
aproximativ aceleasi beneficii ca si mecanismele de coping
dezadaptativ

evaluarea noilor mecanisme de coping

confruntarea cu distresul in noile situatii

generalizarea strategiilor in cazul altor situatii stresante posibile

B.
Pentru aprofundarea tehnicilor de interventie la nivel comportamental se
recomanda parcurgerea cursului de "Modificari cognitiv-comportamentale" (Miclea,
2003) anexat acestui modul.

C.

Tehnicile de interventie la nivel biologic cuprind tehnicile de

relaxare si tehnicile behavioriste pe principiul conditionarii clasice.
(1)Tehnicile de relaxare induc modificari la nivel biologic prin
scaderi ale dominantei sistemului nervos vegetativ simpatic. Astfel, se
reduc parametrii psihofiziologici (pulsul, ritmul cardiac, undele alfa
cerebrale), ai stresului si anxietatii avand un impact pozitiv asupra
tratamentului tulburarilor psihosomatice si recuperarii dupa stres si
anxietate (Catania si Brigham, 1987).
Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt:

trainingul (antrenamentul) autogen

relaxarea progresiva Jacobson

tehnica biofeedback

hipnoza

1. Antrenamentul autogen
Starea de relaxare se obtine printr-un antrenament de cateva
luni in cursul carora se efectueaza urmatoarele exercitii:
(1). exercitiul bazal prin care se obtine starea de relaxare;

introducere (1-2 sedinte)

exercitiul greutatii (2-3 sedinte)

exercitiul caldurii (2-3 sedinte)

exercitiul cardiac (2 sedinte)

exercitiul respirator (1 sedinta)

exercitiul plexului solar (1 sedinta)

exercitiul racelii fruntii (2 sedinte)

(2). exercitiul prin care se induc modificari somatice;

(3). exercitiul prin care se induc modificari psihice;

(4). exercitiul meditatiei.
Vom prezenta in cele ce urmeaza una din variantele primului
exercitiu in scopul obtinerii relaxarii.
Exercitiul bazal

Introducere: se prezinta tehnica, istoricul ei, aplicatiile acesteia,

se alege pozitia confortabila (cele mai indicate: culcat pe spate sau
intr-un fotoliu comod) apoi intr-o ambianta linistita se spune:

acum te rog sa inchizi usor ochii si sa respiri adanc de 2-3 ori,

incepi sa fii calm si relaxat,

la inceput, incercand sa te relaxezi, s-ar putea sa-ti vina in

minte mai multe ganduri decat erau inainte; lasa-le sa treaca,
cum vin asa pleaca,

o liniste placuta te cuprinde,

esti tot mai calm si mai relaxat.

Exercitiul greutatii
Acum te concentrezi usor asupra mainii drepte (sau stangi in functie de bratul
dominant -se incepe cu bratul dominant).

Mana dreapta incepe sa devina mai grea.

Mana dreapta este mai grea.
O greutate placuta cuprinde mana dreapta.
Mana dreapta este grea.
Mana dreapta este grea ca plumbul.
Mana dreapta este grea ca un brat de statuie.
Mana dreapta grea. (repeta de 5-20 ori).
(Identic pentru mana stanga).

Bratele sunt grele, grele ca plumbul, ca niste brate de statuie.

(repeta de 5-20 ori).
Acum te concentrezi usor asupra picioarelor.
Picioarele incep sa devina mai grele.
Picioarele sunt mai grele.
O greutate placuta cuprinde picioarele.
Picioarele sunt grele.
Picioarele sunt grele ca plumbul.
Picioarele sunt grele ca niste picioare de statuie.
Picioarele grele. (repeta de 5-20 ori).
Intregul corp este greu.
Greu ca plumbul.
Sunt calm, relaxat.
Intregul corp este greu ca plumbul.
Sunt calm, relaxat.
Exercitiul caldurii

Mana dreapta incepe sa devina mai calda.

Mana dreapta este mai calda.
O caldura placuta cuprinde mana dreapta.
Mana dreapta este calda.
Mana dreapta calda. (repeta de 5-20 ori).
(Identic pentru mana stanga).
Bratele sunt calde. (repeta de 5-20 ori).
Picioarele incep sa devina mai calde.

Picioarele sunt mai calde.

O caldura placuta cuprinde picioarele.
Picioarele sunt calde.
Sunt calm, relaxat.
Intregul corp este greu ca plumbul.
Bratele si picioarele sunt calde.
O liniste placuta ma cuprinde.
Sunt calm, relaxat.
Exercitiul cardiac
Inima bate linistit si ritmic. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul respiratiei
Respiratia este adanca si linistita. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul plexului solar

Plexul solar este mai cald.

O caldura placuta cuprinde plexul solar.
Plexul solar este cald. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul fruntii

O racoare placuta cuprinde fruntea.

Fruntea este racoroasa. (repeta de 5-20 ori).
Sunt calm, relaxat.
O liniste placuta m-a cuprins.
Orice senzatie neplacuta a disparut.
Sunt calm, relaxat.
Exercitiul de anulare a starii autogene

Respir adanc, linistit.

Ma simt refacut ca dupa un somn lung, odihnitor.
Deschid usor ochii, ma trezesc.
Misc bratele si picioarele.
Mecanismul antrenamentului autogen
Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in
mod natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare
musculara. Exemplu: lipsa stimularii proprioceptive intense (prin
pozitia aleasa) si a stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor si
organizarea mediului) reduc activitatea formatiunii reticulate si gradul
de stimulare pe care aceasta il exercita asupra scoartei cerebrale. In
consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii se relaxeaza.
Pe acest fond se exercita ulterior formule verbale specifice.
Acestea indeplinesc doua functii:
(1) se asociaza cu starea de relaxare naturala indusa prin
mecanismele amintite anterior; prin asocieri repetate se ajunge sa se
poata declansa ulterior rapid starea de relaxare ca urmare a conexiunii
puternice existente la nivel cortical, formate prin exercitiu, intre
formulele verbale si starea de relaxare musculara. Altfel spus, ulterior
clientul isi genereaza prin formule verbale relaxarea musculara.
(2) in primele sedinte ale trainingului autogen, formulele verbale
joaca de asemenea rolul unor atributii eronate. Mai precis, clientul
interpreteaza subiectiv senzatiile musculare ca o stare de relaxare
etichetata de formule verbale (vezi teoria detectarii semnalului -alarme
false). Aceasta etapa este esentiala in invatarea trainingului autogen,
deoarece ea invinge anxietatea de performanta care ar rezulta in cazul
in care clientul nu ar simti in scurt timp, la nivel subiectiv, senzatiile
sugerate. Mai mult, aceasta anxietate de performanta ar impiedica
realizarea relaxarii (David, 2003).
Indicatii: nu se recomanda la persoane cu tulburari psihotice, histrionice, la
persoanele cu tulburare de personalitate anankasta care pot ritualiza totul. La persoanele
cu probleme cardiace se evita realizarea exercitiului inimii.
2) Relaxarea progresiva Jacobson

Este o metoda de relaxare initiata de Jacobson. Ea consta in

alternarea relaxarii si tensionarii principalelor grupe de muschi pana la
eliminarea contractiilor musculare si obtinerea relaxarii.
1. Introducere: se prezinta principiile tehnicii, istoricul, aplicatiile
ei; se alege o pozitie confortabila intr-un fotoliu sau culcat pe spate.
2. Acum inchide usor ochii si respira adanc de trei ori.
3. Strange puternic pumnul drept astfel incat sa simti tensiune in
mana si antebrat, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
4. Repeta 3.
5. Repeta 3 si 4 pentru pumnul stang.
6. Strange puternic pumnul drept si indoaie antebratul astfel
incat sa simti tensiune in antebrat si biceps, tine asa, observa ce simti,
acum relaxeaza.
7. Repeta 6.
8. Repeta 6 si 7 pentru mana stanga.
9. Acum repeta simultan 7 si 8.
10. Strange puternic muschii din jurul ochilor astfel incat sa simti
tensiune in jurul ochilor si a fruntii, tine asa, observa ce simti, bine,
relaxeaza.
11. Repeta 10.
12. Strange puternic maxilarul, ridica barbia astfel incat muschii
cefei sa fie contractati, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
13. Repeta simultan 10 si 12.
14. Impinge puternic pieptul in fata si trage umerii in spate,
astfel incat sa simti tensiune in muschii spatelui, tine asa, foarte bine,
acum relaxeaza.
15. Repeta 14 si in plus trage abdomenul astfel incat sa simti
incordati muschii abdomenului, tine asa, observa ce simti, bine, acum
relaxeaza.
16. Repeti 15.

17. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13 si 15.

18. Ridici degetele de la picioare astfel incat sa simti o puternica
tensiune in gamba si coapsa dreapta, tine asa, bine, acum relaxeaza.
19. Repeta 18.
20. Repeta 18, 19 pentru piciorul stang.
21. Repeta 20 si 19 simultan.
22. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13, 15 si 21.
Fiecare exercitiu dureaza aproximativ 20-30 de minute.
1. Practicati cei 22 de pasi cel putin de 3 ori in decursul a 2 zile.
2. Practicati pasii 1, 9, 17, 22 de ce putin 3 ori in decursul a 2
zile.
3. Practicati pasii 1 si 22 de ce putin 3 ori in decursul unei zile.

Mecanismul relaxarii progresive Jacobson

Prin tehnica relaxarii progresive Jacobson, clientul invata sa
identifice starea de relaxare si tensiune. Ulterior, ca urmare a
exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre eticheta lingvistica
de relaxare si starea efectiva pe care aceasta o defineste, clientul
reusind astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar relaxarea musculara
(David, 2003).
3) Tehnica biofeedback
Biofeedback-ul este o metoda dezvoltata in anii '60 in Statele
Unite. Sintetic prezentata, tehnica presupune utilizarea unor aparate
electronice pentru detectarea si amplificarea unor procese fiziologice
inconstiente (ex. conductanta electrica a pielii, pulsul, ritmul cardiac,
undele alfa cerebrale, etc.). Semnalul fiziologic- transformat cu ajutorul
acestor instalatii electronice in stimul auditiv sau vizual, este prezentat
clientului, care astfel constientizeaza indirect (cu ajutorul semnalului
vizual sau auditiv) procesele fiziologice inconstiente. Aceasta constituie
premisa controlului pe care clientul il poate dobandi asupra proceselor
fiziologice inconstiente. Pe scurt spus, biofeedback-ul este o tehnica
prin care ajungem sa controlam functiile biologice interne ale
organismului. In comparatie cu tehnicile de relaxare amintite mai sus,
biofeedback-ul realizeaza o mai mare discriminare a proceselor

fiziologice inconstiente. Spre exemplu, in trainingul autogen si in

relaxarea progresiva Jacobson clientul discrimineaza numai intre starea
de relaxare versus starea de tensiune. Sigur ca aceste stari presupun
modificari specifice ale proceselor fiziologice (ex. starea de relaxare
presupune reducerea ritmului cardiac, reducerea conductantei
electrice a pielii, aparitia undelor alfa, etc.), dar clientul nu
constientizeaza si nu controleaza modificarea fiziologica specifica (ex.
reducerea ritmului cardiac) ci doar o stare de ansamblu (ex. starea de
relaxare) care presupune uneori implicit starea fiziologica specifica.
Aceasta diferenta intre tehnicile prezentate nu are importanta daca
scopul pe care il urmarim este inducerea unei stari generale de
relaxare. Consecinta insa este alta daca urmarim modificarea specifica
a unor parametri fiziologici inconstienti, cum se intampla in cazul unor
tulburari psihosomatice-tinta (ex. reducerea tensiunii arteriale in cazul
hipertensiunii). In acest ultim caz, utilizarea tehnicii biofeedback pentru
modificarea parametrului fiziologic-tinta in opozitie cu utilizarea unei
tehnici de relaxare ce determina o modificare globala a tuturor
parametrilor fiziologici se exprima intr-o eficientizare a modificarii
parametrului fiziologic de interes atat sub aspectul vitezei, cat si al
stabilitatii si intensitatii. Sigur ca si in cazul tehnicii biofeedback,
modificand un parametru fiziologic (ex. reducand ritmul cardiac),
influentam si parametrii altor procese fiziologice (ex. reducerea
tensiunii arteriale) dar tehnica se focalizeaza in principal pe parametrul
care ne intereseaza, cu consecintele pozitive amintite mai sus.
Mecanismul biofeedback-ului
Prin tehnica biofeedback, clientul invata sa operationalizeze
conceptul de relaxare si/sau de modificare a unui parametru specific
(ex. aparitia ritmului alfa). Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se
intareste conexiunea intre eticheta lingvistica de relaxare si modificare
specifica si starea efectiva pe care acestea o definesc, clientul reusind
astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar relaxarea musculara si/sau
modificarea specifica.
Tehnica biofeedback este favorizata de urmatoarele premise:

(1)De cele mai multe ori o functie interna a organismului nu este

liniara, ea variind continuu intre anumite limite; in momentul in care
terapeutul observa o variatie a functiei in sensul urmarit, va administra
intaririle ("Te descurci foarte bine") care vor duce la cresterea
frecventei modificarii dorite.
(2)Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc
in mod natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de
relaxare musculara. Exemplu: lipsa stimularii proprioceptive intense

(prin pozitia aleasa) si a stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor

si organizarea mediului) reduc activitatea formatiunii reticulate si
gradul de stimulare pe care aceasta il exercita asupra scoartei
cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii se
relaxeaza.
(3)In cazul in care dupa mai multe incercari, modificarea dorita
nu apare sau nu se mentine nici macar un timp scurt, terapeutul poate
schimba usor (in sensul dorit si asteptat de subiect) si intentionat
valoarea parametrului constientizabil (ex. sunet) prin care functia
interna se exprima. Aceasta duce la scaderea anxietatii de performanta
a clientului, care se presupune ca interfera cu aparitia modificarii
dorite. Mai mult, pentru a stimula aparitia modificarii dorite, terapeutul
poate da clientului sugestii asemanatoare celor din cadrul trainingului
autogen; nu este insa indicat a se abuza de aceste formule, deoarece
astfel se elimina unul dintre aspectele fundamentale ale biofeedbackului, si anume acela care confera individului sentimentul de
independenta
si
autocontrol,
cu
efecte
benefice
asupra
eficientei terapiei (David, 2003).
Indicatii: tehnica biofeedback este indicata in special atunci
cand dorim sa modificam preponderent un proces fiziologic-tinta. De
asemenea, este indicat in cazul subiectilor cu o pregatire tehnica, in
stiintele exacte.
Tehnicile de relaxare propuse se constituie in metode eficace de
interventie nu doar pentru remiterea simptomelor ci si pentru
prevenirea acestora si imbunatatirea performantelor subiectilor in
situatii in care starea de relaxare este un factor ce poate creste
eficienta (ex. performante sportive - tir cu arcul, etc).
(2) Tehnici de control al comportamentului respondent
(tehnici behavioriste pe principiul conditionarii clasice). Aceste
tehnici au fost elaborate de terapia comportamentala in scopul
modificarii efectelor biologice (activarea SNV) ale stimulilor tinta. Altfel
spus, se modifica legatura intre stimulul conditionat si reactia
neconditionata.
a. Tehnica flooding (tehnica epuizarii sau a inhibitiei de protectie)

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimulul fobic

-cainele) si reactia neconditionata (reactia anxioasa exprimata prin
dominanta simpaticului -frica) se face pe baza inhibitiei de stingere.
Clientul este expus stimulului fobic, fiind lasat sa experientieze timp
indelungat starea de anxietate pana la aparitia inhibitiei de stingere.
Inhibitia de stingere se refera la faptul ca daca stimulul conditionat nu

este insotit de stimulul neconditionat treptat acesta nu mai determina

raspunsul conditionat (intensitate anxietatii se reduce treptat in cursul
expunerii).
Exista cateva variante ale acestei tehnici:

(1) stimulul anxiogen poate fi prezentat in vivo (real)-integral sau

gradat
(2) stimulul anxiogen poate fi prezentat in imaginar -integral sau
gradat.
Indicatii: fobii de intensitate subclinica; timpul de expunere cat
mai mare.
Contraindicatii: cardiaci; nu se fac expuneri de scurta durata.
b. Tehnica desensibilizarii progresive

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimul fobic-liftul)

si reactia neconditionata (ex. anxietatea) se face pe baza inhibitiei
reciproce. Stimulului conditionat i se ataseaza un nou raspuns (ex.
relaxare) incompatibil cu reactia anterioara (ex. anxietatea). Procedura
presupune urmatoarele etape:
(1). se identifica stimulul anxiogen (ex. inaltimea in cazul fobiei
de inaltime);
(2). stimulul anxiogen este gradat (ex. gradatia 1- sa ma uit pe
geam de la etajul 1, gradatia 2 etajul 2, etc.); stimulul este evaluat pe
o pe o scala de la 0 (stimul neanxiogen) la 100 (stimul extrem de
anxiogen) astfel incat sa nu depaseasca mai mult de 5 puncte gradatia
imediat inferioara; Se fac aproximativ 15-20 de gradatii incepand de la
gradatia 0 pana la 100 sau peste 100;
(3). clientul este invatat o tehnica de relaxare;

(4). clientului i se prezinta, pe fondul starii de relaxare, in mod

gradat, stimulul anxiogen in vivo sau in imaginar. Se incepe cu prima
gradatie (ex. etajul 1). Clientul este expus timp de 10 secunde la acest
stimul . Daca reactia anxioasa nu apare (evaluarea gradatiei pe care o
face clientul in aceasta conditie pe scala de la 0 la 100 este 0 sau mai
mica decat 5) se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa,
atunci se efectueaza urmatorul algoritm:

(a) se repeta prezentarea gradatiei 1 pe fondul de relaxare. Daca

nu apare reactia anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare
reactia anxioasa, atunci se trece la (b);
(b) se prezinta pe fondul de relaxare gradatia 1 timp de 20
secunde. Daca nu apare reactia anxioasa, atunci se trece la gradatia 2.
Daca apare reactia anxioasa, atunci se trece la (c);
(c) gradatia 1 se descompune in alte componente mai putin
anxiogene (ex. gradatia 1a parter, gradatia 1b urc treptele catre etajul
1 etc.);
(d) se prezinta gradatia 1a si algoritmul se reia (David, 2003).
Indicatii: fobii clinice extrem de intense.
Daca desensibilizarea se realizeaza in imaginar, treptat, spre
sfarsitul terapiei, ea trebuie transpusa in vivo. Exista o diferenta cam
de 5 situatii din cele ierarhizate intre expunerea in vivo si expunerea in
imaginar.
c. Tehnica expunerii gradate

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat si reactia

neconditionata se realizeaza prin inhibitie de stingere. Mai precis,
stimulul anxiogen este prezentat gradat la o intensitate extrem de
slaba, el neputand declansa raspunsul neconditionat. Repetand
aceasta procedura, stimulul fobic isi pierde valoarea de stimul
conditionat. O varianta a acestei tehnici este tehnica modelarii, in
care clientul este expus la stimulul fobic gradat si indirect, observand
comportamentul consilierului. Clientul urmeaza si imita
comportamentul gradat al terapeutului fata de stimulul fobic.
Indicatii: terapia copilului.

Tehnici de control al respiratiei

Tehnica expunerii interoceptive
Se cere clientului sa respire adanc si cu frecventa mare pe gura
timp de 1-2 minute. Acest exercitiu va duce la aparitia hiperventilatiei
si in consecinta la declansarea unor simptome asemanatoare celor
declansate in crizele anxioase (ex. lesin, ameteala, ritm cardiac crescut
etc.).

Indicatii: Tehnica este utila in modificarile cognitive din atacul

de panica, cand clientul trebuie convins ca, crizele sale sunt declansate
prin mecanismul hiperventilatiei si nu se datoreaza unei boli grave,
incurabile si incontrolabile.
Tehnica de control al respiratiei.
Clientul este invatat sa respire usor si lent pe nas (3-4 secunde
inspiratia, 4 secunde expiratia).
Indicatii: Tehnica este utila cand dorim sa invatam clientul sa
previna si sa controleze hiperventilatia.
Sumar

Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si factorilor

care mentin problemele emotionale si comportamentale ale clientului. Ele pot fi
clasificate in functie de nivelul la care se intervine: a) tehnici de interventie la nivel
cognitiv, b) tehnici de interventie la nivel comportamental si c) tehnici de interventie la
nivel biologic. Tehnicile de interventie la nivel cognitiv pot fi de trei tipuri: a) tehnici de
restructurare cognitiva, care cuprind orice tehnici prin care se urmareste modificarea
inferentelor si evaluarilor ce au implicatii pentru problemele emotionale ale clientilor,
b) tehnici de rezolvare a problemelor si antrenament care urmaresc dobandirea de abilitati
pentru rezolvarea problemelor practice si c) tehnici de inoculare a stresului care vizeaza
modificarea mecanismelor de coping emotional. Prin aceste tehnici se modifica factorii
cognitivi reducandu-se astfel discrepanta cognitiva.
Interventia la nivel comportamental cuprinde o serie de tehnici care se bazeaza pe
principiul conditionarii operante si vizeaza modificarea antecedentelor si consecintelor cu
scopul modificarii comportamentelor problematice.
Interventia la nivel biologic cuprinde tehnici care vizeaza modificari biologice
cum sunt tehnicile de relaxare. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si tehnicile bazate
pe principiile conditionarii clasice, cum ar fi: expunerea gradata, flooding-ul,
desensibilizarea progresiva si tehnicile de control al respiratiei.
In concluzie, terapia cognitiv-comportamentala la copii urmeaza aceleasi principii ca si in cazul
adultului: interpretarea cognitiva a evenimentelor determina reactiile emotionale si
comportamentale, care se intretin reciproc. Tehnicile de interventie folosite la adulti sunt
folosite si la copii, insa sunt ajustate varstei si aplicate intr-un contextul familiar si prietenesc al
jocului. Intreg principiul care ghideaza interventia cognitiv-comportamentala poate fi sintetizat
in schema de mai jos (Stallard, 2002):