ANALIZA ŞI EVALUAREA FUNCłIONALĂ A COMPORTAMENTULUI

Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:

- ÎnŃelegeŃi intervenŃia psihologică ca proces de rezolvare de probleme
- DefiniŃi analiza funcŃională şi rolul acesteia
- acestui
SCOPUL CunoaşteŃi
modulelementele
este de a vă care
ajuta trebuie specificate
să dezvoltaŃi îndeanaliza
abilitatea a realizaşianaliza
evaluarea funcŃională în funcŃie
unui comportament
- Vă familiarizaŃi cu principalele metode de colectare a datelor pentru analiza şi evaluarea
de contextul micro şi macro al apariŃiei acestuia.
funcŃională (interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică)
OBIECTIVE:
Cuvinte cheie: rezolvare de probleme, analiza şi evaluare funcŃională, colectarea datelor
Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:
ÎnŃelegeŃi intervenŃia psihologică ca proces de rezolvare de probleme
DefiniŃi analiza funcŃională şi rolul acesteia
CunoaşteŃi elementele care trebuie specificate în analiza şi evaluarea funcŃională
Vă familiarizaŃi cu principalele metode de colectare a datelor pentru analiza şi evaluarea funcŃională (interviul, scalele
de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică)
Cuvinte cheie: rezolvare de probleme, analiza şi evaluare funcŃională, colectarea datelor
 2.1. IntervenŃia ca rezolvare de probleme

Principalul obiectiv al unei intervenŃii psihologice, indiferent că este consiliere,

terapie, optimizarea unei funcŃii cognitive sau a unui comportament etc., este de a rezolva
probleme. IntervenŃia este un proces rezolutiv, şi, ca orice proces de acest gen, necesită o
bază de date despre problema în cauză. Aceste date ne ajută dă definim Ńinta intervenŃiei,
să decidem în favoarea unei anumite strategii de intervenŃie, să obŃinem feed-back-uri despre
efectele temporare sau de lungă durată ale intervenŃiei, să ne re-calibrăm strategiile, dacă ele
nu sunt suficient de eficace. Fără un suport factual suficient rezolvarea problemei este
îndoielnică. Îndeosebi în psihoterapie absenŃa datelor sau insuficienŃa lor, transformă şedinŃele de
terapie în şedinŃe de ego masaj pentru terapeut. Ca să-şi apere eul, psihoterapeutul tipic al
secolului XX selecta acele aspecte din simptomatologia pacientului care consonau cu opiniile sale
despre eficacitatea terapiei. Dacă nici aceste aspecte nu erau suficient de relevante, se spunea că
“psihoterapia necesită o perioadă mai îndelungată” sau că pacientul e rezistent la terapie.
Nu intervenŃia e proastă, pacientul e rezistent! Pe de altă parte, pacientul însuşi e tentat să
susŃină că unele ameliorări au apărut, chiar dacă acestea, în fapt, nu există, pentru a-şi justifica
într-un fel decizia sa de a urma o psihoterapie, timpul şi banii pierduŃi. Aşadar, din
raŃiuni diferite, atât psihoterapeutul cât şi pacientul sunt tentaŃi, biasaŃi să supraliciteze
efectele intervenŃiei. Fără
câteva minime repere obiective ale progresului sunt create toate premisele unui mic “delir în doi”,
unul structurat. Cei doi se simt bine împreună, dar problema nu se rezolvă!
Culegerea de date despre problemele clientului nu este însă un scop în sine. Excesul de date
e la fel de neinformativ şi inutil ca şi absenŃa sau carenŃa datelor. Regula de urmat e
următoarea: baza de date trebuie să fie suficientă pentru rezolvarea problemei. Avem nevoie doar
de atâtea informaŃii cât să fim eficace, nu trebuie să înlocuim oroarea faŃă de date cu fetişizarea
lor.
A rezolva o problemă psihologică înseamnă, din punctul nostru de vedere, a realiza o
modificare dezirabilă a unei clase de comportamente şi cogniŃii. Aceste formaŃiuni
cognitiv- comportamentale care constituie Ńinta intervenŃiei nu apar într-un vacuum, ci într-
un anumit context, sunt precedate de anumite antecedente şi urmate de anumite
consecinŃe. Analiza contextului în care apare o formaŃiune cognitiv-comportamentală,
a antecedentelor şi consecinŃelor ei este cunoscută sub numele de analiză funcŃională.

2.2. Analiza funcŃională

Analiza funcŃională are ca obiectiv stabilirea factorilor care determină o cogniŃie /

comportament şi a consecinŃelor acelei cogniŃii / comportament. Grosso modo ea înseamnă
că răspundem la două întrebări: a) în funcŃie de ce anume variază un comportament / cogniŃie? b)
ce consecinŃe produce acel comportament / cogniŃie?

ExerciŃiu participativ:
AlegeŃi un comportament (ex.: fumatul, consumul de alcool, reveria etc.). NotaŃi pe o bucată
de hârtie răspunsul la următoarele întrebări: Când apare comportamentul respectiv (în ce
situaŃii)? Cu cine sunteŃi? În ce moment al zilei (de regulă)? Când nu apare? Ce vă vine în
minte înainte, în timpul şi imediat după ce efectuaŃi comportamentul respectiv? Ce consecinŃe
imediate / pe termen mai îndelungat, are comportamentul în cauză?
Răspunsul la întrebările menŃionate vă dă o imagine despre datele ce trebuie avute
în vedere pentru a realiza o intervenŃie cognitiv-comportamentală.

Analiza şi evaluarea funcŃională (AEF) presupune, în prealabil, operaŃionalizarea

comportamentală a etichetei lingvistice prin care este prezentată de obicei, problema. Nu putem
face o analiză funcŃională a “agresivităŃii” sau “depresiei” sau “incapacităŃii de concentrare
a atenŃiei” etc., ci doar a comportamentelor / cogniŃiilor prin care aceste simptome se exprimă.
Sintagma de “analiză funcŃională” trebuie luată cu o anumită rezervă. Pentru a stabili cu
certitudine relaŃiile funcŃionale dintre un comportament şi contextul apariŃiei sale, trebuie
să recurgem la manipulări experimentale. De acest lucru se ocupă “analiza experimentală a
comportamentului”, care nu face obiectul acestei lucrări. În cazul unei intervenŃii noi
culegem informaŃii despre o serie de factori care, foarte probabil, au o relaŃie funcŃională
cu cogniŃia / comportamentul Ńintă. Verificarea acestei prezumŃii se face însă nu prin
experiment ci prin intervenŃia efectivă. Dacă manipularea unui factor influenŃează
comportamentul Ńintă, înseamnă că între factorul respectiv şi comportamentul Ńintă există o
relaŃie funcŃională.
 2.2.1 InformaŃiile relevante

Principalele informaŃii necesare în analiza funcŃională se referă la comportamentul

propriu-zis, situaŃia în care apare, date neurobiologice, contingenŃe, consecinŃe.
1. Comportament / cogniŃie. Aşa cum am arătat, comportamentele prin care se traduc
un simptom sau o problemă pe care o acuză pacientul are diverse dimensiuni (frecvenŃă, durată,
intensitate etc.). Pentru a obŃine informaŃii relevante alegem acele dimensiuni care
sunt importante pentru rezolvarea problemei şi elaborăm colecŃia de date, prin diverse metode
(vezi 2.3.). Comportamentele disfuncŃionale pot fi excesive (ex.: frecvenŃa reveriilor /
24 ore, intensitatea unor reacŃii emoŃionale la situaŃii minore, frecvenŃa unor gânduri
obsesive, nr. de Ńigări / zi etc.) sau deficitare (ex.: numărul orelor de studiu / zi, durata
concentrării la lecŃie, recompensele autoadministrate). În primul caz, rezolvarea problemei
presupune reducerea sau decelerarea comportamentelor respective; în al doilea caz – sporirea sau
accelerarea lor.
InformaŃiile pe care le culegem despre un comportament sau o grupare de comportamente
ne dau posibilitatea unui diagnostic, adică a integrării lor într-o categorie nosologică.

ExerciŃiu participativ:
MenŃionaŃi clasa de comportamente care, conform DSM IV sunt diagnostice pentru: depresia
unipolară, atac de panică, deficienŃă mintală severă, pseudodebilitate mintală, deficit
atenŃional şi hiperactivitate.

Diagnoza, integrarea problemei într-o categorie riguros definită, nu este însă principalul
obiectiv al analizei funcŃionale. IntervenŃia pe care o facem vizează, în fapt, modificarea
comportamentelor / cogniŃiilor per se, nu a categoriei de diagnostic. Scopul nostru este de
a obŃine informaŃii cât mai individualizate despre problema clientului şi condiŃiile care contribuie
la menŃinerea ei. Diagnoza, care presupune raportarea cazului individual la o normă, la o
categorie generală, nu vizează individualizarea ci generalizarea, similitudinea dintre clientul nostru
şi alte persoane care au avut simptome asemănătoare. Ca atare ea nu oferă informaŃii prea utile
pentru intervenŃia pe care trebuie să o facem acum, aici, asupra unei persoane specifice. Pe
scurt, dacă vrem să ne ghideze intervenŃia, datele comportamentale trebuie să vizeze, în
primul rând specificarea şi individualizarea problemei, nu numai asimilarea ei într-o schemă
generală.
2. Analiza situaŃiei. Comportamentele / cogniŃiile Ńintă apar într-un anumit context, într-
o anumită situaŃie. Dacă ele apar în situaŃia A dar nu şi în situaŃia B, înseamnă că există anumiŃi
factori în situaŃia A care controlează comportamentul în cauză.

Crochiu de caz (cazuistică proprie):

S., un bărbat de 63 de ani, fost cercetător, se prezintă la psiholog, după o
serie de tratamente psihiatrice fără efecte scontate, cu diagnosticul de
depresie unipolară. Se plânge de incapacitate vădită de a face faŃă sarcinilor
cotidiene (cumpărături, menaj), lipsa de energie, apetit scăzut şi fluctuant,
insomnie (3-4 ore somn / noapte). Pe măsură ce a simŃit că se
instalează
aceste simptome a început “să se conserve”, să stea cât mai mult în pat, inactiv “ca nu
cumva şi fărâma de energie care mai este în mine să fie consumată în gol”. Chiar şi această
succintă descriere a simptomatologiei îndreptăŃeşte diagnosticul. Prin această
20
diagnoză nu am înaintat însă prea mult în calibrarea unei intervenŃii. Următorul pas a fost

21
de a trece la analiza situaŃională. Din interviul clinic şi ulterioare discuŃii pe care le-am
avut cu soŃia, câteva date au început să devină relevante.
Întâi, că starea aceasta, deşi resimŃită uşor de mai mulŃi ani, s-a accentuat brusc odată cu
ieşirea la pensie, petrecută cu un an înainte, la cerere. “La servici mai discutam cu colegii,
mai uitam de starea aceasta; acum nu mai am cu cine discuta”. Întrebat de ce nu-şi mai
vizitează vechii colegi de servici, pacientul răspunde că s-a gândit la o astfel de
posibilitate de mai multe ori şi că s-ar bucura, dar că nu ştie de ce nu a pus-o în aplicare.
În al doilea rând, starea de abulie şi lipsă de energie se manifestă îndeosebi
dimineaŃa. “Ceasul sună, întind mâna şi-l opresc şi apoi stau aşa, nemişcat, cu ochii închişi,
ore întregi. Mi se pare aproape imposibil să mă ridic din pat şi gândul ăsta mă face să
hibernez în continuare”. DimineŃile “sunt cele mai depresive”, dar, pe măsură ce
trece timpul şi se angajează în mici sarcini domestice, constată o îmbunătăŃire a
tonusului. “Pe la 10-11 seara sunt activ şi gata să fac orice”.
În al treilea rând, pacientul povesteşte că, pentru câteva săptămâni, când un membru al
familiei a fost internat la spital cu prezumpŃia unei boli grave, a fost nevoit să preia multe
sarcini domestice şi să fie extrem de activ. Deşi situaŃia era tensionată, “în interior m-am
simŃit mult mai energic şi cu poftă de viaŃă, încât credeam că am scăpat de depresie”.
Pentru ceea ce doresc să ilustrez această descriere e suficientă. Ea ilustrează faptul că
simptomatica depresivă e mai accentuată după o perioadă de inactivitate (=
dimineaŃa), dar se reduce treptat, pe măsura acumulării efectelor implicării în sarcini
domestice şi interacŃiuni cu ceilalŃi membri ai familiei (seara); aceeaşi simptomatică
era mai puŃin severă în situaŃia de interacŃiune socială şi activitate (= cu colegii la
servici) decât în situaŃia prezentă (= pensionare, evitarea interacŃiunilor sociale şi
activităŃilor). O situaŃie de de-centrare de stările proprii (= îmbolnăvirea unui membru al
familiei) reduce, temporar, simptomatologia. Ceea ce trebuie subliniat aici este că această
succintă analiză situaŃională este mult mai informativă decât simpla diagnoză. Dacă
am fi rămas la informaŃiile iniŃiale, aveam un diagnostic, dar fără prea mare
utilitate în ghidarea intervenŃiei terapeutice. Datele ulterioare ne-au permis identificarea
câtorva parametrii cu efect asupra simptomatologiei, aşa cum era ea individualizată de
pacientul în cauză. Trei Ńinte deveneau evidente pentru intervenŃia psihologică: a)
reducerea perioadei de abulie, dimineaŃa; b) creşterea nivelului de activitate; c)
intensificarea interacŃiunilor sociale. La sugestia mea pacientul şi-a cumpărat un alt ceas
deşteptător, care după primul semnal, dacă nu era deconectat, la fiecare 3 minute repeta
semnalul. Ceasul a fost aranjat într-o parte a camerei, astfel încât, pentru a-l deconecta
acesta trebuia să se ridice din pat (“ceasul ăsta mă enervează peste măsură; mai mult de 2-
3 ori nu suport să-l aud, dar îmi face bine pentru că mă ridic din pat şi odată ridicat, mi-e
mult mai uşor”). În urma acestei modificări simple a situaŃiei, hibernarea de dimineaŃa,
cum spunea pacientul în cauză, s-a redus de la 2½ ore în medie, la 5–7 minute. Pacientul a
dat curs solicitării noastre ca îndată după sculare să execute 10–15 minute de exerciŃii
fizice uşoare iar apoi, după toaleta de dimineaŃă să pregătească micul dejun pentru
restul familiei (“aşa simt că nu mai sunt chiar o povară”). MulŃumirile şi satisfacŃia pe
care o producea noul său “stil” în cadrul familiei i-au umplut de sens şi activitate
primele ore ale dimineŃii. Membrii familiei au fost sfătuiŃi să aprecieze, cu fiecare
prilej, noile iniŃiative ale pacientului. Treptat el a preluat tot mai multe sarcini domestice
(ex.: spălatul vaselor, unele cumpărături pentru familia fiului său care locuia în apropiere
etc.). După câteva săptămâni de terapie (şedinŃele fiind centrate mai ales pe analiza şi
infirmarea cogniŃiilor negative despre “pensionari”, “boală”, “moarte” şi “depresive”,
pacientul mi-a spus că s-a hotărât
 să accepte o propunere mai veche pe care o avea de la o rudă apropiată de a lucra cu
jumătate de normă într-unul din magazinele alimentare ale acesteia, ca supraveghetor. Tot
în acea perioadă insomniile s-au redus, iar apetitul său s-a îmbunătăŃit considerabil
(“trebuie să mănânc şi să dorm, altfel nu pot lucra”), iar pacientul a învăŃat să se
dezidentifice de propria depresie (“Am o depresie, dar eu nu sunt depresia mea”).
Cazul prezentat anterior ilustrează diferenŃa dintre diagnoză şi
evaluarea comportamentală, individualizată şi scoate în evidenŃă importanŃa analizei
situaŃionale pentru deciziile implicate în intervenŃia ulterioară. Câteva elemente ale unei
situaŃii prezintă o valoare informaŃională mai ridicată.
a) Antecedentele se referă la situaŃia sau stimulii care imediat preced comportamentul
sau sindromul Ńintă (unde, când, cu cine apare / nu apare un comportament; ce se întâmplă
imediat înainte de iniŃierea comportamentului respectiv, în plan mental sau în
realitatea fizică, care sunt expectanŃele subiectului, convingerile, scopurile, interesele şi
planurile sale). De menŃionat că şi un eveniment din trecut, în măsura în care este
reamintit şi precede comportamentul Ńintă devine “antecedent” şi face parte din situaŃia
actuală. (ex.: “De câte ori mi-aduc aminte de fostul meu iubit, de regulă când sunt singură, în
week-end, mă cuprinde tristeŃea şi disperarea”). Partea din trecutul nostru care ne
influenŃează prezentul este parte din prezent!
b) Elementele biografice, care uneori sunt factori proximali, alteori – distali, care ar putea
influenŃa simptomatologia care ne preocupă. Aici intră informaŃii despre debutul
problemei, despre recurenŃa unor episoade, despre experienŃele relevante – în raport cu
problema în cauză – pe care le-a trăit persoana respectivă. E relevant pentru a înŃelege, de
pildă, agresivitatea actuală a unui client (operaŃionalizată printr-un set de violenŃe verbale şi
comportamentale faŃă de membrii familiei), dacă, în copilărie a asistat la scene similare între
proprii părinŃi, dacă apoi a crescut într-un mediu ostil unde agresivitatea era o metodă eficace
de a rezolva multe probleme, dacă familia actuală este rezultatul unor decizii conjuncturale,
fortuite, sau al unui angajament ferm, explicit, din partea ambilor parteneri. Cu cât mai activ,
în prezent, este un element din trecut, cu atât mai relevant este el pentru problema pe care
dorim să o rezolvăm.
c) Mediul socio-cultural şi fizic. Mediul în care trăim acŃionează asupra noastră insidios dar
ferm. El ne imprimă anumite valori după care ne ghidăm, anumite reguli pe care le urmăm,
anumite “teorii” (= moduri de a înŃelege aspectele importante ale vieŃii: ce trebuie să faci ca
să reuşeşti în viaŃă, ce înseamnă să ai cutare boală). Adesea, aceste valori, reguli sau teorii nu
sunt conştientizate şi verbalizate, dar pot fi “citite” cu uşurinŃă în comportament. IniŃial ele
pot fi dobândite prin imitarea unor modele, ulterior se susŃin de la sine sau prin întăriri din
mediul social. Fiecare dintre noi este, în orice moment al vieŃii, într-o reŃea de interacŃiuni
sociale, are un anumit status şi rol, un anumit gen de relaŃii cu figurile semnificative
(“părinŃi”, “persoane de referinŃă”), care au (sau faŃă de care are) diverse expectanŃe, se află
în proximitate fizică sau la mari depărtări. Mediul socio-cultural şi fizic în care trăieşte o
persoană circumscrie, în mare măsură, repertoriul de probleme pe care acesta îl are, modul
de manifestare a acestor probleme şi strategiile rezolutive pe care aceasta le încearcă.
d) Date neurobiologice. Cu cât mai sofisticate devin tehnicile de analiză neurobiologică, cu
atât mai multe date relevante pot ele oferi pentru modificarea, în sens dezirabil, a
comportamentului uman. Acolo unde sunt disponibile, datele genetice, neurologice,
biochimice, inclusiv medicaŃia sub care se află pacientul pot deveni informative pentru
stabilirea intervenŃiei psihologice şi a limitelor sale.
e) ContingenŃe şi consecinŃe. RelaŃiile dintre un comportament şi efectele sale, care exercită o
funcŃie de întărire sau penalizare a comportamentului respectiv se numesc contingenŃe.
O mare parte din comportamentele noastre sunt determinate de contingenŃe, de
întăririle pozitive sau negative (= care întăresc, perpetuează un comportament) şi de pedepsele
(= care diminuează comportamentul în cauză). Nu orice consecinŃă este o contingenŃă,
ci numai acelea care au efectele mai sus menŃionate. Chiulul sau evitarea unei situaŃii
fobice, de pildă, sunt determinate, în mare măsură, de reducerea temporară pe care o produce
asupra unei stări emoŃionale negative. Dimpotrivă, persistenŃa în sarcină, obŃinerea unor
performanŃe mereu mai bune pot fi rezultatul unor recompensări sistematice a
comportamentelor vizate. InteracŃiunile reduse cu o persoană de sex opus pot fi
rezultatul unor eşecuri anterioare repetate în planul relaŃiilor interpersonale, care au
penalizat comportamentele asertive. Când un organism realizează că nu mai există nici o
asociaŃie între comportamentul pe care îl face şi consecinŃele lui (= comportamentele sunt
asociate când cu întăriri, când cu pedepse, în mod aleator) organismul învaŃă că e
neajutorat, ajunge la ceea ce M. Seligman numeşte “neajutorare învăŃată”, care este una
dintre expresiile tipice ale depresiei.

ExerciŃiu participativ:
SchiŃaŃi analiza şi evaluarea funcŃională a cazului descris mai jos:
L.T., bărbat, 32 ani, a fost diagnosticat cu etilism cronic. Consumul zilnic variază în jur
de ½-1 l vodcă zilnic. De regulă începe să bea seara, împreună cu prietenii, la barul din
cartier. De fiecare dată când fumează sau bea cafea, “nu se poate abŃine” să nu consume
alcool. Acasă bea rar, îndeosebi după-mesele, când se plictiseşte şi simte că nu are altceva
mai bun de făcut. De curând are o prietenă, cu care a încercat un raport sexual,
nesatisfăcător. De fiecare dată când merge la ea obişnuieşte să “tragă o duşcă” (în fapt,
200-300 g tărie), “ca să-şi facă curaj”. La servici randamentul său a scăzut semnificativ în
ultimul an şi a fost avertizat de câteva ori că va fi dat afară. După “certuri cu şefu’, la
servici”, bea şi mai mult decât de obicei. Ar vrea să-şi schimbe locul de muncă (şi are o
alternativă acceptabilă) dar “nu se poate hotărî”. Din relatările lui reiese că a început să
consume alcool în ultimul an de facultate când a ratat un examen, care a fost “un şoc”
pentru el. Băutura şi compania prietenilor l-a ajutat să depăşească momentul. Apoi,
consumul de alcool s-a intensificat, iar actualmente el crede că nu mai e nimic de făcut şi
că e predestinat să moară din cauza acestui viciu. Crede că nimeni nu-l poate ajuta şi
trebuie lăsat în pace.

În rezumat, analiza şi evaluarea funcŃională a comportamentului are menirea de a ne da

informaŃii despre o clasă de comportamente / cogniŃii, care apar într-un anumit context, cu
anumite antecedente (biografice şi situaŃionale) şi au anumite consecinŃe şi contingenŃe. Aceste
comportamente sunt executate de un organism, care are anumiŃi parametrii neurobiologici
relevanŃi pentru problema respectivă. Pe baza acestei analize şi evaluări funcŃionale putem
identifica deficitele sau excesele comportamentale şi factorii în funcŃie de care variază. Controlul
acestor factori este nucleul intervenŃiei cognitiv-comportamentale, aşa cum vom arăta
în capitolele următoare. Analiza şi evaluarea funcŃională a comportamentului, în sens larg, diferă
de diagnostic. Diagnosticul constă în raportarea unor manifestări concrete la o normă generală sau
la un standard general. Dimpotrivă, analiza şi evaluarea funcŃională vizează
individualizarea problemei: ce expresie particulară are problema, cum se manifestă ea într-un
context particular,
care sunt contingenŃele şi consecinŃele specifice. AEF are ca rezultat identificarea factorilor
în funcŃie de care variază simptomatologia care ne interesează şi ce consecinŃe are ea.
Unul şi acelaşi simptom se poate afla sub incidenŃa unor contingenŃe diferite la indivizi
care au însă acelaşi diagnostic. Pe scurt, pentru o intervenŃie eficace, simpla diagnoză nu e
suficientă; ea trebuie completată cu analiza şi evaluarea funcŃională. La un nivel mai general,
putem conchide, pe baza celor menŃionate anterior, că psihologia nu înseamnă numai
analiza unor conŃinuturi psihice interne, a “ceea ce se întâmplă în capul omului”. Ea presupune, în
egală măsură analiza variabilelor exogene în funcŃie de care apar aceste formaŃiuni psihice,
a antecedentelor şi consecinŃelor lor. Analiza conŃinuturilor psihice fără analiza funcŃiei lor
într-un anumit context este insuficientă. Validarea informaŃiilor obŃinute prin AEF se realizează
prin intervenŃia propriu- zisă. Dacă intervenŃia reuşeşte înseamnă că AEF este validă. Aşadar,
orice simptomatologie are un conŃinut (= are anumite dimensiuni observabile şi măsurabile) şi o
funcŃie (= anumite condiŃii care îl influenŃează şi anumite consecinŃe pe care le produce). Datele
obŃinute despre conŃinut şi funcŃie constituie premisa intervenŃiei. Cum se obŃin însă, aceste date?

2.3. Metode de colectare a datelor pentru AEF

Metodele utilizate pentru AEF nu sunt substanŃial diferite de cele utilizate în diagnostic.
DiferenŃa constă însă în ponderea şi modul de utilizare a acestora. Principalele metode, pe care le
vom discuta în acest capitol, sunt: interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică.

2.3.1. Interviul

Interviul este una dintre cele mai utilizate metode de colectare a datelor în
intervenŃia psihologică. Presupunând cunoscute caracteristicile interviului psihologic, insistăm aici
asupra specificităŃii lui în intervenŃia cognitiv-comportamentală. În acest caz, interviul vizează 4
aspecte principale: a) stabilirea unei relaŃii informative şi de încredere reciprocă; b) detalierea
problemei şi stabilirea comportamentului (sindromului) Ńintă; c) obŃinerea de date funcŃionale;
d) educarea clientului.
Stabilirea unei relaŃii de încredere reciprocă, în care clientul poate miza pe
profesionalismul şi confidenŃialitatea psihologului, iar acesta pe validitatea datelor oferite
de client este esenŃială pentru producerea colecŃiei de date. Ascultarea atentă şi
neincriminativă, conducerea interviului astfel încât să fie cât mai informativ, fără a fi însă prea
intruziv, oferirea de feed-back-uri clientului despre modul în care i-a fost înŃeleasă problema,
sunt câteva dintre cerinŃele unui bun interviu. Ele rămân însă o preocupare importantă pe tot
parcursul desfăşurării intervenŃiei.
De regulă, clientul îşi descrie problema în termeni generali, utilizând limbajul cotidian. El
se plânge că este “depresiv” sau “incapabil să se concentreze” sau “agresiv” sau “incapabil să mai
facă faŃă problemelor pe care le are” etc. Adesea, în faza iniŃială a interviului, tentativa noastră de
a aprofunda un aspect al problemei se izbeşte de tendinŃa clientului de a ne spune că acel aspect
se leagă de încă multe altele. Prezentarea pe care clientul o face problemei sale se desfăşoară mai
degrabă pe orizontală (= ne prezintă mai multe probleme sau mai multe dimensiuni ale aceleiaşi
probleme) decât pe verticală (= detalierea unui aspect). Scopul interviului, în acest moment este de
a-l asigura pe client că înŃelegem complexitatea problemei sale, dar că e nevoie să ne centrăm pe
câteva aspecte mai importante, despre care avem nevoie de informaŃii detaliate pentru a
analiza în adâncime. Scopul acestei solicitări este ca, împreună cu clientul să realizăm
“traducerea” problemei sale în termeni comportamentali, cât mai precişi, observabili şi măsurabili
(vezi 1.2. – 1.3.). După ce realizăm ce înseamnă, de fapt, problema în cauză (ce înseamnă că e
“depresiv” sau “incapabil să facă faŃă problemelor care le are”) stabilim, împreună cu clientul,
care sunt aspectele care reclamă intervenŃii urgente. De regulă, iniŃial alegem acele aspecte care
sunt foarte relevante şi relativ uşor de remediat, astfel încât rezolvarea lor să constituie un
beneficiu vizibil pentru client şi să-l motiveze pentru implicarea ulterioară în rezolvarea
problemelor mai complexe. Aşadar, la sfârşitul acestei faze trebuie să ştim clar care este
Ńinta intervenŃiei (comportamentul sau comportamentele Ńintă) şi cu ce anume vom începe.
Datele despre dimensiunile comportamentului Ńintă sunt completate apoi, pe
baza interviului, cu date funcŃionale, despre condiŃiile care influenŃează comportamentul
Ńintă şi consecinŃele pe care acesta le produce. Frecvent, punem întrebări de genul: Cum a
debutat problema dumneavoastră? Cât de frecvent apare? În ce condiŃii (ce moment al
zilei, unde, cu cine) apare? În ce situaŃii nu apare sau intensitatea / frecvenŃa ei este mai redusă?
Ce se întâmplă, în situaŃia declanşatoare, imediat înainte de apariŃia comportamentului Ńintă?
Ce-i vine în minte pacientului înainte, în timpul şi după manifestarea problemei? Ce simte el
(înainte, în timpul, după)? Ce crede despre problema pe care o are? Ce a făcut până în acel moment
să-şi rezolve problema? Ce experienŃe relevante pentru problema în cauză a trăit anterior? Ce se
întâmplă după manifestarea problemei? Scopul acestor întrebări, adresate ponderat, nu ca la
interogatoriu, este de a identifica relaŃiile funcŃionale în care se află comportamentul (simptomul)
incriminat.
ObŃinerea acestor date (sub prezumpŃia de validitate, care urmează să fie confirmată prin
intervenŃie) constituie suportul de care avem nevoie pentru a-l educa pe client în spiritul
intervenŃiei cognitiv-comportamentale. Ele sunt folosite ca argumente pentru a-i arăta
că problema sa este condiŃionată de anumite antecedente şi consecinŃe, că există anumite relaŃii
între comportamentele sale şi întăririle / penalizările din mediu, că funcŃia pe care
actualul comportament o realizează poate fi efectuată de un alt comportament, de substitut, dar cu
valoare adaptativă mai ridicată (de pildă, vizionarea televizorului pentru a scăpa de plictiseală se
poate înlocui cu vizitarea unor prieteni sau realizarea altei activităŃi, cu aceeaşi funcŃie). În
fapt, educarea clientului în spiritul modelului cognitiv-comportamental este deja parte a
intervenŃiei.
EvoluŃia ulterioară a simptomatologiei, inclusiv complianŃa / aderenŃa la tratament
este influenŃată, printre alŃi factori şi de “teoria” pe care clientul şi-o face despre problema pe
care o are. Cu cât modelul sau teoria proprie este mai congruentă cu modelul psihologic care stă la
baza intervenŃiei, cu atât mai eficientă este intervenŃia. Dacă cineva crede, de pildă, că
problema sa Ńine “de voia lui Dumnezeu” sau “e lucrul Diavolului” va căuta mai degrabă sprijin
la preot decât la psiholog. Corecte sau fanteziste, părerile sau “teoriile” pe care cineva le are despre
propria simptomatologie (inclusiv cogniŃiile implicite asociate) sunt un factor foarte important în
evoluŃia simptomatologiei.

2.3.2. Scalele de (auto)evaluare

Scalele de evaluare, aplicate de psiholog sau autoaplicate de către client sunt un mijloc
important de a obŃine date relevante pentru rezolvarea problemei intervenŃiei. Din nou, ceea ce ne
interesează pentru calibrarea intervenŃiei cognitiv-comportamentale nu este o categorie de
diagnostic ci eşantioanele de comportament despre care aceste scale ne oferă informaŃii.
 ExerciŃiu participativ:
CompletaŃi scala de depresie Beck. ComparaŃi utilizarea ei ca instrument de diagnoză a
depresiei prin raportarea la o normă, cu utilizarea ei pentru obŃinerea de informaŃii despre
simptomatologia individualizată a depresiei, prin analiza şi evaluarea itemilor.
Scalele de (auto)evaluare constau, de regulă, dintr-o listă de enunŃuri care definesc diverse
dimensiuni ale unei probleme şi în legătură cu care subiectul trebuie să se pronunŃe dacă
sunt adevărate / false sau să le evalueze pe o scală în mai multe trepte. Utilizarea lor permite
corelarea rapidă a unei cantităŃi mari de informaŃii şi se recomandă în două situaŃii: a) în faza
de debut a intervenŃiei; b) pentru evaluarea progreselor intervenŃiei. InformaŃiile pe care aceste
scale le oferă sunt importante nu numai pentru psiholog ci şi pentru client pentru că îi permit să
aibă un feed- back despre evoluŃia simptomatologiei şi impactul intervenŃiei care se realizează.

2.3.3. ObservaŃia şi autoobservaŃia

Wittgenstein (1966/1993) remarca, cu justeŃe, că psihologii se pripesc adesea să explice,

înainte de a observa cu atenŃie. ObservaŃia poate fi mai redusă sau mai extinsă, în funcŃie
de nevoile intervenŃiei şi de disponibilitatea pentru observaŃie a comportamentului Ńintă. În
cadrul şedinŃei terapeutice, putem să observăm, printr-un joc de rol, sau consemnând
comportamentul pacientului în cadrul şedinŃei, o serie de comportamente care altfel nu sunt
relatate de pacient. În alte situaŃii, observaŃia poate fi mult mai laborioasă. Prezentăm, mai
jos, câteva recomandări pentru realizarea unei observaŃii cât mai comprehensive. Subliniem
însă, încă o dată, că datele nu sunt scop în sine; ceea ce contează este valoarea lor informativă, ca
atare, acea metodă de colectare a datelor e indicată care oferă maximum de informaŃii cu costuri
minime.
a) SpecificaŃi cât mai precis ce anume trebuie observat. łinta observaŃiei trebuie precis
definită, în termeni comportamentali. Ca atare, înainte de a începe observaŃia propriu-
zisă, avem nevoie de o definiŃie operaŃională a ceea ce urmează să observăm. La această
definiŃie adăugăm câteva exemple tipice ale comportamentului respectiv şi câteva situaŃii
dubitative, în care e mai dificil să precizăm dacă acel comportament a apărut sau nu. În acest
caz, stabilim o regulă de decizie, pe baza căreia putem identifica comportamentul respectiv.

Exemplu. Să presupunem că dorim să reducem agresivitatea pe care elevii unei

şcoli o manifestă în timpul pauzelor, Pentru a avea mai multe informaŃii despre
această agresivitate, decidem să observăm comportamentele agresive.
Definim agresivitatea: comportament agresiv este orice acŃiune fizică sau
expresie verbală care poate produce o senzaŃie dureroasă sau
neplăcută. Exemple tipice: a îmbrânci un coleg, a-l lovi cu piciorul sau cu mâna,
a înjura, a arunca cu obiecte după un coleg. Exemple dubitative: a striga un coleg
după
poreclă, a-l ironiza, a-l ameninŃa. Sunt aceste exemple acte de agresiune? Trebuie să stabilim o
regulă de decizie: a porecli pe cineva nu e act de agresivitate. Ironia este act agresiv numai
dacă produce neplăceri celui ironizat. AmeninŃările verbale sunt acte agresive.
Aşa cum se vede în exemplul prezentat, specificarea cât mai precisă a ceea ce vrem să
observăm ne clarifică definiŃia. În plus, dacă culegerea datelor este realizată de mai
mulŃi
 observatori, specificarea Ńintei observaŃiei sporeşte concordanŃa observaŃiilor şi implicit,
validitatea informaŃiilor obŃinute. Un comportament molar este mai greu de observat
decât unul molecular (ex. observarea “interacŃiunilor interpersonale” e mai greu de înregistrat
decât observarea “contactului vizual”). Putem proba, dacă dorim, valabilitatea
operaŃionalizării comportamentale a Ńintei observaŃiei pe o bucată de hârtie apoi
solicităm un observator “novice” (= care nu are nici o cunoştinŃă în domeniu) să facă
observaŃii pe baza acestei specificări. În funcŃie de erorile pe care el le face,
putem stabili cât de univocă şi comprehensivă este definiŃia noastră operaŃională.
b) SpecificaŃi care dintre dimensiunile comportamentului respectiv vor fi înregistrate.
După cum am arătat anterior, un comportament are mai multe dimensiuni: frecvenŃa,
intensitatea, latenŃa, durata şi calitatea. În procesul observaŃiei înregistrăm doar
acele dimensiuni care sunt relevante pentru rezolvarea problemei. De pildă, în exemplul
prezentat anterior, frecvenŃa actelor agresive are cea mai mare valoare informativă.
Celelalte dimensiuni sunt mai puŃin relevante pentru obiectivul nostru: reducerea agresivităŃii
în timpul pauzelor.
c) StabiliŃi situaŃiile în care se face observaŃia. Trebuie să decidem dacă observaŃia va avea
loc într-o singură situaŃie sau în mai multe situaŃii, adică un eşantion de situaŃii. Continuând
exemplul iniŃial, putem stabili, de pildă, că vom observa actele de agresiune în următoarele
situaŃii: 1) când elevii intră în şcoală, dimineaŃa; b) în fiecare dintre pauze; c) la
sfârşitul orelor de curs. În funcŃie de resursele noastre observaŃionale şi de cantitatea de
informaŃii de care avem nevoie, putem decide să facem observaŃia într-un număr mai mic
sau mai mare de împrejurări. Dacă un pattern comportamental este dependent de o
situaŃie precisă (ex.: arahnofobia) necesită mai puŃine împrejurări în care trebuie observat
decât dacă e mai puŃin dependent de o situaŃie (ex.: atacul de panică).
d) PlanificaŃi observaŃia. Planificarea observaŃiei se referă la perioadele şi durata sesiunilor de
observaŃie. ObservaŃia poate fi permanentă sau la intervale regulate / aleatoare de timp. De
pildă, în cazul exemplului nostru, decidem să consemnăm toate actele de agresivitate la fiecare
10 minute, în recreaŃii, timp de o săptămână, zilnic.
e) AlegeŃi o tehnică de înregistrare a datelor. Înregistrarea se poate face în timp real, notând
pe hârtie rezultatele observaŃiei, sau se pot face înregistrări video, care apoi sunt
supuse analizei.
f) AtenŃie la biasările observaŃiei. ExpectanŃele, prejudecăŃile noastre pot influenŃa observaŃia,
în sensul că tindem să notăm în primul rând acele evenimente care ne confirmă prejudecăŃile.
Există apoi şi o “biasare către tendinŃa centrală”, care constă în faptul că observatorii, după ce
au consemnat o tendinŃă de manifestare a unui eveniment, tind să o vadă şi acolo unde
nu este. Dacă, de pildă, observaŃiile anterioare tind să arate că majoritatea agresiunilor se
produc în recreaŃia mare, suntem înclinaŃi să “confirmăm” această tendinŃă în observaŃiile
noastre.
Pe baza acestor recomandări putem întocmi o fişă de observaŃie care, în cazul analizat de
noi, ar putea arăta ca în modelul de mai jos.

Pe această fişă observatorul notează, la fiecare 10 minute, frecvenŃa comportamentelor aflate în

vedere. Datele pot căpăta o expresie grafică: de pildă, pe abscisă punem “situaŃiile”, iar
pe ordonată “frecvenŃa” comportamentelor în cauză. Din analiza graficului am putea
constata că numărul de îmbrânceli e mai mare în primele recreaŃii, iar cel al ameninŃărilor
şi înjurăturilor creşte în ultima recreaŃie şi imediat după terminarea orelor. La observaŃii
speciale putem consemna numele celor care produc mai frecvent astfel de agresiuni. În acest fel
avem o serie de
date care constituie punctul de plecare al intervenŃiei şi în raport cu care putem măsura
eficacitatea acesteia.

FIŞĂ DE OBSERVAłIE (exemplu)

Observator: Data observaŃiei:
łinta observaŃiei: acte agresive în recreaŃie
DefiniŃia: orice acŃiune fizică sau verbală care poate produce o senzaŃie neplăcută sau dureroasă

Comportamente Intrarea RecreaŃia RecreaŃia RecreaŃia RecreaŃia Terminare Total

observate la ore 1 2 3 4 a orelor
1. înjurături
2. ameninŃări verbale
3. loviri cu mâna sau
piciorul
4. ironii aversive
5. îmbrânceli
6. observaŃii speciale

Fişa de observaŃie prezentată anterior este doar o variantă printre multe altele.
EsenŃial este să nu pierdem din vedere funcŃionabilitatea observaŃiei; trebuie aleasă acea
metodă de observaŃie care ne oferă maximum de informaŃie cu costuri reduse. O observaŃie
laborioasă dar neinformativă, care nu ne ajută în stabilirea intervenŃiei, nu are mare
valoare. Utilitatea informaŃiilor sunt mai importante decât acribia cu care ele sunt culese.
Un caz special de observaŃie este autoobservaŃia. Ea este utilă mai ales în situaŃiile
în care, din motive etice sau de disponibilitate, un comportament nu poate fi observat de către un
personaj extern. În acest caz, psihologul şi clientul, în cadrul unei sesiuni, stabilesc fişa de
autoobservaŃie şi modul de realizare a observaŃiei de către client. Rezultatele sunt prezentate şi
comentate în cadrul întâlnirilor ulterioare. Astfel de fişe de autoobservaŃie sunt frecvent utilizate
în terapia cognitiv-comportamentală şi vom oferi câteva exemple în partea a doua a acestei
lucrări.

2.4. Sumar

IntervenŃia cognitiv-comportamentală este în primul rând, un proces de rezolvare de

probleme. Pentru realizarea ei cu succes ea necesită o mulŃime de date obŃinute printr-o analiză şi
evaluare funcŃională (AEF) a problemei clientului nostru. AEF presupune colectarea datelor
despre: a) comportamentul (clasa de comportamente) asupra cărora dorim să intervenim; b) funcŃia
/ funcŃiile acestora. Aşadar, ea oferă date despre cum anume se manifestă o problemă, ce factori o
influenŃează şi ce consecinŃe produce pentru subiect şi mediul său. Principalii factori care
trebuie specificaŃi sunt: a) comportamentele / cogniŃiile-Ńintă; b) situaŃia în care acestea se
produc (antecedente, elemente biografice de relevanŃă actuală, mediul socio-cultural şi fizic;
c) caracteristicile neurobiologice ale organismului pe care le produce; d) contingenŃele
şi consecinŃele produse. Pe baza analizei informaŃiilor despre aceşti factori psihologul ajunge să
ştie trei lucruri esenŃiale despre un simptom sau comportament problemă: a) care sunt
antecedentele şi consecinŃele sale; b) care sunt corelatele neurobiologice; c) care sunt
mecanismele / structurile cognitive implicate.
AEF diferă de diagnostic. În cazul diagnosticului dorim să raportăm un comportament
individual la o normă sau o categorie diagnostică mai generală; aflăm care este situaŃia
unui individ prin raportare la ceilalŃi, la o normă sau etalon. În cazul AEF ne interesează
tocmai manifestarea specifică, individualizată a problemei, aflăm funcŃia ei pentru un caz
particular. Validarea AEF se face prin intervenŃie. Eficacitatea intervenŃiei susŃine
validitatea analizei şi evaluării.
Metodele utilizate în AEF nu diferă semnificativ de cele folosite în mod curent în
psihologie; modul lor de utilizare este însă diferit. Principalele metode de colectare a datelor,
analizate în acest capitol, sunt: interviul, scalele de (auto)evaluare şi observaŃia sistematică.
ColecŃia de date nu este un scop în sine ci este subordonată intervenŃiei. Un psiholog eficace va
utiliza în aşa fel metodele de culegere a datelor încât va obŃine maximum de informaŃie cu costuri
minimale.

ExerciŃii şi aplicaŃii:
1. AlegeŃi un comportament propriu şi faceŃi observaŃii sistematice asupra lui timp de o
săptămână. RealizaŃi expresia grafică a datelor de observaŃie şi comentaŃi informaŃiile
obŃinute.
2. DiscutaŃi antecedentele şi consecinŃele posibile în cazul următoarelor comportamente
ale unui personaj:
a) prezenŃa la cursuri
b) elaborarea unui referat
3. EfectuaŃi AEF a unuia dintre comportamentele profesorului vostru.

AUTOEVALUARE

1. Analiza funcŃională are ca obiectiv:

a. stabilirea factorilor care determină o cogniŃie/comportament şi a consecinŃelor
acelei cognitii/comportament
b. înregistrarea frecvenŃei unui comportament
c. tehnicile utilizate pentru modificarea comportamentului

2. Antecedentele se referă la:

a. situaŃii sau stimuli care urmează imediat unui comportament
 b. situaŃii sau stimuli care preced un comportament
c. situaŃii sau stimuli care nu influenŃează comportamentul

Răspunsuri corecte:
1)a; 2)

TEMĂ:

StabiliŃi antecedentele şi consecinŃele care controlează comportamentul într-unul din următoarele

scenarii:
a) Ana a citit într-o revistă că practicarea gimnasticii aerobice are o mulŃime
de efecte pozitive. A discutat cu câteva prietene să participe, împreună, la câteva
şedinŃe de aerobic. Ana se cunoştea pe sine destul de bine încât să
realizeze că entuziasmul său pentru orice nouă experienŃă scade rapid, aşa că s-a
hotărât să-şi facă abonament pe 3 luni, înainte. După 8 săptămâni de aerobic, Ana
se simte excelent, a slăbit cele câteva kilograme pe care le avea în plus, este mai
dinamică şi se poate concentra mult mai bine când citeşte. Sora ei mai mare s-a
hotărât să-i urmeze exemplul.
b) Mihai era un elev bun, fără să exceleze însă la vreo materie. Spre sfârşitul liceului l-
a cunoscut însă pe noul profesor de chimie. LecŃiile sale l-au fascinat. Într-o zi,
profesorul le-a cerut să elaboreze un referat pe o temă dată. Mihai a muncit din
greu, cum nu făcuse până atunci. A doua zi şi-a prezentat lucrarea în faŃa clasei,
cam în maniera în care profesorul de chimie îşi Ńinea lecŃiile. A fost
călduros felicitat de profesor; colegii l-au aplaudat; până şi colega din banca a patra,
căreia de mult voia să-i atragă atenŃia, s-a uitat la el mai atent. Zilele următoare
a avut repetate discuŃii cu profesorul de chimie, pe diverse probleme de
specialitate. Mereu îl încuraja şi-i aducea cărŃi, discuta cu el cum ar trebuie
înŃelese, ba chiar l- a sfătuit să participe la un concurs pe care Mihai l-a câştigat.
De-acum viitorul i se arăta mai limpede: o să intre la facultatea de chimie şi va munci
din răsputeri să devină un bun chimist, ca profesorul său.
c)
Modulul 3

ÎNTĂRIREA, PENALIZAREA ŞI REGULILE LOR

OBIECTIVE:
Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:
- ÎnŃelegeŃi modul în care comportamentul variază în funcŃie de consecinŃele acestuia
- DefiniŃi şi caracterizaŃi diferite tipuri de întărire
- CunoaşteŃi modalităŃile de identificare a întăririlor şi factorii care influenŃează eficacitatea
acestora
- AnalizaŃi cele două aspecte ale întăririi: motivaŃional şi cognitiv
- ÎnŃelegeŃi şi definiŃi conceptul de penalizare
- CunoaşteŃi diferitele tipuri de penalizare şi efectele lor
- DefiniŃi şi caracterizaŃi extincŃia
- FaceŃi distincŃia între întărirea negativă, penalizare şi extincŃie
Cuvinte cheie: întărire, penalizare, reguli de întărire, principii ale penalizării, extincŃie, contin
SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care comportamentul variază în funcŃie de consecinŃele
acestuia.
OBIECTIVE:
Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:
DefiniŃi şi caracterizaŃi diferite tipuri de întărire
CunoaşteŃi modalităŃile de identificare a întăririlor şi factorii care influenŃează eficacitatea acestora
AnalizaŃi cele două aspecte ale întăririi: motivaŃional şi cognitiv
ÎnŃelegeŃi şi definiŃi conceptul de penalizare
CunoaşteŃi diferitele tipuri de penalizare şi efectele lor
DefiniŃi şi caracterizaŃi extincŃia
FaceŃi distincŃia între întărirea negativă, penalizare şi extincŃie
Cuvinte cheie: întărire, penalizare, reguli de întărire, principii ale penalizării, extincŃie, contingenŃă,
 3.1. Întărirea

3.1.1. DefiniŃia funcŃională

Orice comportament, în sens larg, produce diverse consecinŃe, imediate sau pe

termen lung. Unele dintre consecinŃe au, la rândul lor, un impact semnificativ asupra
manifestărilor viitoare ale comportamentului respectiv, făcându-l mai probabil (= întărindu-l)
sau mai puŃin probabil (penalizându-l). O întărire este acea situaŃie / stimul care survine după
executarea unui comportament şi care îi sporeşte manifestările viitoare. O mare parte din
comportamentele noastre sunt rezultatul unor întăriri trecute sau actuale. Studiem mai multe ore
în prezent pentru că, în trecut, studiul consecvent a fost recompensat (prin note, din partea
profesorului, laude, din partea părinŃilor, un statul de lider în cadrul clasei). O activitate
economică actuală e rezultatul exercitării ei profitabile în trecutul mai mult sau mai puŃin
îndepărtat, un zâmbet este întărit prin bunăvoinŃa pe care ne-o arată ceilalŃi. Un act de
tandreŃe, prin răspunsul pe care-l produce în celălalt şi de care, la rândul nostru
beneficiem etc. AtenŃia celorlalŃi, banii, statutul social, satisfacŃia proprie sau alte stări
afective pozitive sunt tot atâtea situaŃii care, dacă survin după un comportament, întăresc
manifestările lui viitoare.
De remarcat că unele întăriri apar în mod neplanificat, natural, în viaŃa socială, ca urmare
a realizării unui comportament. De pildă, dacă vorbim suficient de coerent o anumită
limbă, ni se poate răspunde, putem comunica, putem obŃine o serie de
beneficii de pe urma acestei comunicări. ViaŃa socială este scena pe care se
întâlnesc, în cadrul unor interacŃiuni permanente, comportamente şi
întăriri. Anumite comportamente se produc pentru că au fost sau se scontează că vor
fi întărite; anumite întăriri se utilizează pentru că prin ele se controlează manifestările
comportamentale. TranzacŃiile comportamente-întăriri sunt practic
perpetue.
Adesea actorii sociali nu sunt conştienŃi de influenŃa pe care întăririle o exercită asupra
comportamentelor lor. Realizăm adesea importanŃa întăririlor abia când ele nu mai sunt. Ne dăm
seama de pildă de întăririle pe care le-au exercitat colegii de muncă şi impactul lor asupra vieŃii
noastre abia la pensionare, când ele nu mai sunt disponibile; realizăm ce a însemnat o iubire abia
după ce am pierdut-o etc. Alteori întăririle nu sunt spontane ci sunt planificate cu grijă, de către cel
care le administrează. Modul în care profesorul face notarea este planificat, în funcŃie de
comportamentele pe care el vrea să le întărească. O rezolvare inedită a unei probleme poate fi
apreciată cu nota maximă dacă profesorul doreşte să stimuleze creativitatea sau, dimpotrivă,
poate fi tratată cu indiferenŃă ori chiar descurajată “da, e corect, dar se putea face mai repede prin
metoda pe care eu v-am predat-o”. Un lucru e clar: conştienŃi sau nu, prin modul în care
manipulăm întăririle, modificăm comportamentul celuilalt.
După ce a fost ilustrată cu exemplele menŃionate mai sus, definiŃia întăririlor
necesită câteva comentarii clarificatoare.
Întâi, după cum se poate observa, întărirea este definită funcŃional, prin efectele pe care
ulterior le are asupra comportamentului. Putem că presupunem că anumiŃi stimuli (ex.:
hrana, sexul, ascensiunea socială, laudele etc.) sunt întăriri pentru un anumit comportament, dar
putem să fim siguri de acest lucru abia după ce observăm efectele pe care le au asupra acelui
comportament. Doar dacă un comportament sporeşte (în intensitate / frecvenŃă / durată)
după administrarea unor stimuli putem considera validă prezumpŃia că acei stimuli sunt
întăriri. Un stimul poate funcŃiona ca întărire pentru o persoană, într-un anumit context, legat
de un anumit comportament dar îşi poate această funcŃie, fie dacă un singur parametru s-a
schimbat. AtenŃia socială poate fi o întărire pentru modul în care mă îmbrac, dar ea nu are nici un
impact asupra modului în care studiez literatura de specialitate. Scurt spus, întărirea este o
funcŃie pe care o poate dobândi un stimul, nu o calitate intrinsecă, invariabilă a acestuia. De aici
rezultă şi faptul că nu trebuie să identificăm întărirea cu recompensa. Recompensele formează
numai o parte din întăriri, ele se referă la stimuli pozitivi. O întărire însă poate fi realizată şi de un
stimul aversiv, prin comportamentul evitativ pe care îl produce. Elevul care chiuleşte de la ore
pentru a evita o notă proastă nu primeşte nici o recompensă, dar chiulul este întărit, de
consecinŃele lui, anume evitarea notei mici. Încă o dată, întărirea se defineşte nu prin calitatea
stimulului (stimul pozitiv sau negativ) ci aposteriori, prin efectele pe care le are asupra
comportamentului.
În al doilea rând, întărirea unui comportament defineşte o situaŃie de învăŃare. Subiectul
învaŃă că există o relaŃie, o contingenŃă între un anumit comportament şi o anumită consecinŃă:
“dacă faci X beneficiezi de Y”. El învaŃă, aşadar, o regulă de asociere. Întrucât această regulă
presupune operarea (executarea) unui comportament din partea organismului (comportament
operant), învăŃarea respectivă poartă numele de învăŃare operantă sau condiŃionare operantă
şi, după cum se ştie, a fost studiată în behaviorism (Skinner, 1958, 1974, Tolman, 1947 etc.)
Presupunem cunoscute principalele rezultate experimentale obŃinute în studierea
condiŃionării operante, astfel încât atenŃia noastră se va concentra pe aplicaŃiile lor. Vom
reveni însă asupra întăririi ca învăŃare într-un paragraf ulterior.

3.1.2. Întăriri pozitive şi întăriri negative

În mod tradiŃional, în literatura de specialitate se face distincŃie între întăriri pozitive şi

întăriri negative. Calitatea de “pozitiv” sau “negativ” nu se referă la efectul indus de întărire
(benefic versus aversiv), ci la modul de aplicare al întăririi. Întărire pozitivă vizează menŃinerea
sau intensificarea unui comportament prin producerea sau prezentarea unei stimulări. Întărirea
negativă se referă la menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin încetarea sau

În limba română nu se poate face distincŃia lingvistică, aşa cum e posibil în limba engleză, între procesul întăririi
reinforcement) şi stimulul care produce întărirea (reinforcer). Nădăjduim însă că, contextul în care utilizăm termenul
de “întărire” îi va clarifica, de fiecare dată, sensul.
reducerea unei stimulări aversive. E ca şi cum, în economia unei situaŃii, în primul caz,
am adăuga ceva (de aici similitudinea cu semnul “+”, semnul “pozitivului”), iar în al doilea caz am
elimina ceva (de aici similitudinea cu semnul “-“, semnul “negativului”). În ambele situaŃii însă,
efectul este întărirea unui comportament, de aceea întărirea negativă nu trebuie confundată cu
pedeapsa, care vizează reducerea unui comportament (vezi 3.3). O mare parte din
comportamentele noastre sunt rezultatul unor întăriri negative. De pildă, ca să “scape” de bârfele
colegilor, X îşi schimbă “look-ul” şi comportamentul; ca să nu ne mai plângă copilul în magazin, îl
luăm în braŃe, ca să evităm o conversaŃie lungă şi neplăcută – evităm subiectul, ca să nu fim
amendaŃi – respectăm regulile de circulaŃie şi ne plătim impozitele etc. Şi ce nu suntem în stare să
facem numai ca să scăpăm de plictiseală, să “ne omorâm timpul cu ceva”!
Întărirea negativă intensifică două clase de comportamente: evaziunea şi evitarea.
Evaziunea se referă la clasa de comportamente prin care organismul scapă de sub incidenŃa unei
situaŃii aversive prezente, actuale. Luăm o aspirină ca să scăpăm de durerea de cap, schimbăm
subiectul unei conversaŃii ca să scăpăm de ironiile celorlalŃi, punem capăt unei relaŃii cu o
persoană de sex opus ca să scăpăm de “costurile” ei, care sunt o povară etc. Evitarea se referă la un
comportament (clasă de comportamente) care are funcŃia de a preîntimpina o situaŃie aversivă
prezumptivă, viitoare. Evităm să stabilim o relaŃie interpersonală ca să preîntâmpinăm o
deziluzie, nu ne prezentăm la un examen, ca să evităm un eşec, suntem claustrofobi şi evităm să
intrăm în lift ca nu cumva să avem o nouă criză, ne plătim impozitele locale la începutul anului ca
să evităm penalităŃile etc. În toate aceste cazuri, există, în mod actual sau prezumptiv, un stimul
aversiv. Întărirea negativă constă, aşadar în intensificarea comportamentelor de evitare sau de
evadare de sub incidenŃa unei situaŃii aversive, negative.
Să mai remarcăm faptul că, adesea, caracterul aversiv sau beneficic (dezirabil) al unei
situaŃii este rezultatul unei atribuiri pe care o facem, nu al unei experienŃe directe,
prealabile. Aceste atribuiri pot fi însă corecte sau incorecte. Multe decizii referitoare la viitorul
nostru sunt luate în aşa fel încât să evităm anumite stări de lucruri pe care le socotim aversive, dar,
de fapt, ele nu au acest caracter. Evităm, de pildă, să ne permitem un gest de curaj de teama
consecinŃelor sale aversive, care însă pot fi doar rodul imaginaŃiei noastre. Frica, anxietatea
sunt stări în care evităm să facem anumite comportamente pentru că le atribuim în mod
eronat, consecinŃe aversive. Pe de altă parte, suntem tentaŃi să efectuăm o serie de acŃiuni
pentru că considerăm că, în final, vom primi o recompensă, deşi această atribuŃie poate fi
eronată. Continuăm să jucăm jocuri de noroc, în ciuda faptului că pierdem constant, pentru că
sperăm că, până la urmă vom lua câştigul cel mare. Spus scurt, multe comportamente sunt realizate
nu datorită unor întăriri reale ci datorită convingerilor noastre că vor fi întărite. O bună parte din
activitatea de consiliere şi terapie se centrează tocmai pe analiza şi modificarea acestor
convingeri.

Temă de reflecŃie. Culturile marchează situaŃiile aversive sau benefice.

Markeri pe care-i folosesc sunt diverşi. Pentru situaŃii aversive se folosesc termeni
de genul “păcat”, “nu se cade”, “periculos”, “ispită”, “diavol” etc.; pentru situaŃii
benefice se utilizează atribute ca “extaz”, “visul de aur”, “viaŃa veşnică” etc.
ReflectaŃi asupra modalităŃilor prin care cultura în care trăiŃi vă întăreşte, pozitiv
sau negativ comportamentele.
 ExerciŃiu participativ:
TreceŃi în revistă comportamentele pe care le realizaŃi într-o zi obişnuită. AnalizaŃi
întăririle negative şi pozitive care le influenŃează.
ImaginaŃi-vă ce s-ar întâmpla dacă aceste întăriri ar înceta (efectele pe termen scurt – pe
termen lung).

Deosebirea dintre întărirea negativă şi întărirea pozitivă nu este atât de clară şi de relevantă
în viaŃa reală ca în situaŃia de laborator. DistincŃia a fost dealtfel sever criticată chiar din interiorul
behaviorismului (vezi Michael, 1982). Din păcate comunitatea specialiştilor în modificări
comportamentale – în terapie comportamentală, în special – a rămas destul de opacă la aceste
critici, cu o uşoară maliŃiozitate, aş putea spune că în textele de terapie cognitiv-
comportamentală se mai văd, printre rânduri, şoarecii albi de laborator sau raŃionalismul secolului
XIX, adică rădăcinile unui trecut pe care trebuie să-l îngropăm. În fapt, majoritatea
comportamentelor sunt concomitent motivate atât de întăriri pozitive cât şi de întăriri negative .
Evaziunea în imaginar, reveriile, de pildă, sunt motivate atât de caracterul aversiv al
situaŃiei prezente (ex.: plictiseala, care produce întărirea negativă) cât şi de conŃinutul gratifiant
al acelor reverii (ex.: reverii sexuale, de mărire sau putere – care se constituie în întăriri pozitive).
Un elev chiuleşte de la ore pentru a evita o notă proastă, dar, pe de altă parte, chiulul are şi întăriri
pozitive (ex.: merge la jocuri mecanice, vizionează un film, se întâlneşte cu un prieten). Sau, ca
să luăm un alt exemplu, ce fel de întărire se realizează când un părinte îşi ia, într-un sfârşit, în braŃe
copilul care, în plină stradă, plânge şi “vrea sus”? Copilul învaŃă, prin întărire pozitivă, că dacă
plânge destul de tare şi de mult, până la urmă primeşte ce doreşte; părintele învaŃă, prin
întărire negativă, că dacă vrei să pui capăt unui astfel de plâns, e mai bine să-i dai copilului ce-Ńi
cere. SituaŃiile acestea, de viaŃă cotidiană, sunt mult deosebite de situaŃiile de laborator,
unde şoarecele sau porumbelul făcea un comportament fie ca urmare a unei întăriri pozitive (ex.:
primea hrană) fie ca urmare a unei întăriri negative (ex.: evitarea unui şoc electric). Nu existau
situaŃii de interacŃiune, ca în viaŃa cotidiană, unde comportamentele şi întăririle se negociază (fac
cutare dacă obŃin cutare; îŃi dau cutare, dacă faci cutare) sau unde, acelaşi comportament
este dublu determinat. Aceasta nu înseamnă însă că distincŃia întărire pozitivă versus întărire
negativă trebuie abandonată, dar ea trebuie folosită cu mai multă parcimonie. La urma urmei, ceea
ce ne interesează este să stabilim, pentru un comportament, care consecinŃe şi cum
anume îl influenŃează ele în expresia lui viitoare, pentru a şti cum să intervenim.

3.1.3. ModalităŃi de identificare a întăririlor

Întăririle, din punct de vedere al conŃinutului lor, pot fi extrem de variate, de la

bunuri obiectuale, la activităŃi sau stimulări sociale. Prezentăm, mai jos, câteva exemple
din fiecare categorie.
Întăriri obiectuale: hrană (dulciuri, în special), cadouri, premii în obiecte, scutire de plata
unor taxe sau impozite, dobânda bancară.
 O categorie aparte de întăriri (pozitive / obiectuale) sunt banii. Dată fiind capacitatea lor de
a se preschimba pe diverse alte obiecte sau activităŃi, inclusiv situaŃii sociale recompensative,
funcŃia lor de întărire este extrem de puternică, aşa cum se poate vedea în viaŃa
economico- socială de zi cu zi. Convertibilitatea banului în aproape orice întărire pozitivă face din
el o întărire generală (general reinforcer). O altă categorie mai specială de întăriri vizează
întăririle simbolice, adică obiecte care au o anumită semnificaŃie şi se pot preschimba în obiecte
cu valoare recompensativă. În această categorie intră “steluŃele”, “bilele albe”, “punctele” pe
care le putem acorda unor subiecŃi care apoi pot fi preschimbate pe întăriri directe (obiecte,
premii, activităŃi dezirabile etc.). Utilizarea lor constituie nucleul unei intervenŃii
comportamentale în cazul pacienŃilor instituŃionalizaŃi – economia de simboluri (token
economy).
ActivităŃi: ActivităŃile preferate (ex.: joaca, vizionarea unui film, diverse activităŃi de
petrecere a timpului liber, sexul etc.) se pot uşor constitui în întăriri. Aşa cum am subliniat,
întărirea pozitivă nu trebuie redusă la recompensă (= stimularea care produce o reacŃie de
plăcere). O activitate frecventă poate constitui o întărire pentru o activitate mai puŃin frecventă.
Această întărire a unei activităŃi mai puŃin frecvente printr-o activitate cu frecvenŃă mai
mare poartă numele de principiul lui Premack. El suna astfel: dacă implicarea într-o activitate de
mare frecvenŃă este condiŃionată de executarea prealabilă a uneia cu frecvenŃă redusă,
prima activitate devine întărire pentru cea din urmă. De exemplu, decidem să nu vizionăm
programele TV (activitate frecventă), decât după ce am spălat vasele (activitate mai puŃin
frecventă). CondiŃionând realizarea unor activităŃi frecvente de îndeplinirea prealabilă a
unora mai puŃin frecvente, practic realizăm întărirea celor din urmă. Pentru ca întărirea să apară,
activitatea frecventă trebuie planificată imediat după realizarea celei nefrecvente. Principiul lui
Premack este utilizat uneori în terapia depresiei, când pacientul este asistat să realizeze
anumite activităŃi, pentru care altfel cu greu ar simŃi o minimă plăcere. Tocirea afectivă, lipsa de
interes pentru orice gen de activitate este, de altfel, una dintre caracteristicile tipice ale episoadelor
de depresie severă. În acest caz, activităŃile de mare frecvenŃă pot întări pozitiv activităŃile
dezirabile de frecvenŃă redusă.

ExerciŃiu participativ:
IdentificaŃi, în repertoriul propriu de comportamente, câteva activităŃi frecvente şi
mai puŃin frecvente. StudiaŃi posibilitatea utilizării principiului lui Premack pentru
sporirea efectuării activităŃilor infrecvente.

Pe de altă parte, activităŃile aversive pot funcŃiona ca întăriri negative. De pildă, sarcinile
plictisitoare, de rutină, sarcinile cu înalt consum nervos tind să întărească negativ
comportamentele de evitare sau aversiune. Subiectul alege “răul cel mai mic”, ajunge să prefere o
activitate nu pentru că e recompensată, ci pentru a evita o activitate şi mai aversivă. Alegem o
profesie sau un loc de muncă, uneori, pentru că celelalte alternative sunt şi mai neplăcute;
contracarăm cognitiv insatisfacŃiile unei decizii (ex.: de a alege un partener, un loc de muncă, de
a cumpăra un obiect) prin invocarea dezavantajelor altor decizii, “care ar fi fost şi mai proaste”.
CondiŃionarea prin întărire negativă este endemică în practica socială. Ea face obiectul
unei transmisii culturale de reguli de conduită, care ne învaŃă să evităm situaŃiile aversive (ex.:
“să nu doreşti femeia aproapelui tău”, “să nu ucizi”, “să nu-Ńi faci chip cioplit” etc.).
 Întăriri sociale. Întăririle sociale sunt acele întăriri care apar în relaŃiile interpersonale, în
mod curent. În această categorie intră: lauda, aprobarea, atenŃia acordată, conferirea unor
privilegii, a unei poziŃii speciale într-un grup (ex.: lider informal). Pe de altă parte,
critica, dezaprobarea din partea celorlalŃi funcŃionează ca întăriri negative. Identificarea
întăririlor, a acelor stimuli / situaŃii care sporesc probabilitatea manifestării unui
comportament, este o componentă importantă a AEF. Metodele prin care colectăm
informaŃia despre comportamente (interviul, observaŃia etc.) sunt folosite şi pentru
identificarea întăririlor. Prin observarea activităŃii copiilor de grădiniŃă, de pildă, putem
nota care sunt întăririle pozitive (ex.: jucăria preferată, un zâmbet din partea educatoarei, o
activitate în care se angajează mai frecvent şi întăririle negative (ex.: dezaprobarea educatoarei,
un anumit loc, în spaŃiul clasei, pe care îl evită etc.). De subliniat încă o dată că o consecinŃă
a unui comportament devine întărire doar dacă există o contingenŃă, adică o relaŃie
sistematică între producerea comportamentului şi consecinŃa respectivă. În ultimă instanŃă,
doar prin intervenŃie putem valida funcŃia de întărire pe care o poate avea un stimul sau o
situaŃie.
În condiŃiile în care identificarea întăririlor este mai dificilă, se pot utiliza liste de întăriri
probabile, marcându-se în dreptul fiecăreia, măsura în care ea este o întărire pentru un anumit
comportament, al unui anumit subiect, într-un anumit context.

3.1.4. Factori care influenŃează eficacitatea întăririlor

Controlul pe care întăririle îl exercită asupra unui comportament, în sens larg, depinde de o
serie de factori, cei mai importanŃi fiind: momentul aplicării, caracterul întăririi, planificarea
întăririi şi condiŃiile prealabile ale subiectului. Mai jos vom face o succintă trecere în revistă a
acestor factori.
1. Momentul aplicării. În general, întăririle care se aplică imediat după efectuarea unui
comportament sunt mai eficiente decât întăririle amânate. Cu cât survine mai rapid, o întărire, cu
atât învăŃarea este mai rapidă. De exemplu, o recompensă dată imediat după o reuşită are
mai mare efect decât dacă e administrată mai târziu. Acest lucru e valabil în fază de învăŃare a
unui comportament, nu de consolidare a lui. AsociaŃia dintre comportament şi recompensă
e mai evidentă şi deci, învăŃată mai uşor, decât dacă recompensa ar surveni mai târziu,
contingentă cu alte evenimente. SituaŃia este asemănătoare în cazul întăririi negative. Dacă
de pildă, critica încetează imediat după ce comportamentul dezirabil s-a produs, eficacitatea ei e
mai ridicată decât dacă ar fi suspendată mai târziu, fără legătură aparentă cu comportamentul avut
în vizor.
Pe de altă parte, aplicarea imediată a întăririlor favorizează învăŃarea, dar nu şi persistenŃa
comportamentului. Pentru a evita extincŃia comportamentului (vezi 3.3), pentru a consolida
persistenŃa lui în timp, subiectul trebuie să înveŃe că acel comportament merită efectuat,
chiar dacă întăririle nu sunt imediate. În viaŃa socială această situaŃie este regula, nu
excepŃia. De puŃine ori se întâmplă ca un comportament dezirabil să fie imediat întărit de
mediu; de cele mai multe ori întăririle sunt discontinue, amânate. Aşadar, utilizarea eficace a
întăririlor înseamnă aplicarea lor imediată în faza de învăŃare a unui comportament şi aplicarea
lor decalată, amânată, în faza de consolidare a comportamentului. Dealtfel, în planul dezvoltării
propriei personalităŃi, amânarea recompensei, persistenŃa într-o activitate în ciuda absenŃei
întăririlor imediate este una dintre cele mai mari izbânzi. Orice performanŃă de vârf presupune
un antrenament îndelungat şi asiduu, pe care nu-l putem face dacă aşteptăm întăriri continue,
prompte.
 ViaŃa seamănă adesea cu un meci jucat în deplasare: cu cât eşti mai bun, cu atât
eşti huiduit mai mult. Abia spre sfârşit, publicul îŃi recunoaşte valoarea şi te aplaudă;
laudele vin târziu, când poate ai ieşit deja de pe teren…
2. Caracterul întăririi. Întăririle pe care le aplicăm pentru a accelera un comportament
pot fi similare sau identice cu cele din mediul social real (caz în care se numesc întăriri naturale)
sau pot fi neuzuale, artificiale. Întăririle sunt artificiale şi când mărimea lor este mult diferită
decât cea obişnuită. Putem, de pildă, să oferim un cadou unui copil de fiecare dată când el
realizează un comportament dezirabil, dar în mediul social real el se va întâlni foarte rar cu astfel
de situaŃii. Acolo se operează cu laude, aprobări sau dezaprobări, acordarea atenŃiei, o atingere pe
umăr, o strângere de mână, un zâmbet, un semn de amiciŃie etc. Cu cât sunt mai naturale întăririle
pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenŃei comportamentului Ńintă.
3. Programarea întăririlor. Când vrem să formăm sau să modificăm un comportament,
în cadrul intervenŃiei cognitiv-comportamentale, întăririle fac obiectul unei planificări prealabile.
În funcŃie de modul în care sunt planificate, întăririle pot avea efecte diferite
asupra comportamentelor. Principalele planuri sau programe de întăriri sunt prezentate mai jos.
a) Întăriri pe bază de propoziŃii, constă în faptul că întărirea survine după executarea
unui anumit număr de comportamente dezirabile, există aşadar o proporŃie de răspunsuri /
întăriri (dacă numărul de răspunsuri e fix sau variabil, în jurul unei medii, atunci avem de-a
face cu întăriri pe bază de proporŃii fixe respectiv variabile). De pildă, lăudăm un copil pentru
fiecare cuvânt pronunŃat corect sau după un număr variabil de cuvinte pronunŃate (după 3,
după 6, după 7, după 4, gravitând în jurul mediei de 5 cuvinte corecte / recompensă). Întăririle
pe bază de proporŃii fixe favorizează învăŃarea; cele pe bază de proporŃii variabile –
persistenŃa. Jocurile de noroc (mecanice) se bazează pe recompense cu proporŃii
variabile. “Câştigul” survine uneori după o singură încercare, alteori după mai multe încercări,
dar numărul lor e variabil. RezistenŃa în timp a comportamentelor bazate pe acest gen de
întăriri explică o parte din adicŃiile pe care le fac unii dintre jucători.
b) Întăriri pe bază de intervale (fixe sau variabile) constă în administrarea unei întăriri după un
interval de timp, indiferent de numărul de comportamente produse în acel interval. Aşadar,
întărirea se aplică după primul răspuns care survine după un interval, fix sau variabil, de timp.
În instituŃiile bugetare, de pildă, salarizarea se face la sfârşitul fiecărei luni, deci pe bază de
interval fix, iar premierea – după perioade variabile de timp.
Programele de întărire produc reacŃii diferite din partea subiectului. Întăririle pe bază de
proporŃii fixe produc o creştere a frecvenŃei comportamentului (subiectul produce mai
multe comportamente ca să beneficieze de întăriri), dar, imediat după primirea întăririi apare o
perioadă de “delăsare”, de relaxare a performanŃei; persistenŃa în timp e redusă. Întăririle
pe bază de propoziŃii variabile intensifică producŃia răspunsului, induc persistenŃa în timp
şi nu produc perioade de relaxare, post-întărire. Întăririle pe bază de intervale fixe determină o
rată scăzută a răspunsului şi relaxarea performanŃei în perioada iniŃială a intervalului, după
care urmează o accelerare continuă, pe măsură ce se apropie scadenŃa. În fine, întăririle pe
bază de interese variabile produc o rată moderată a răspunsului şi elimină alternanŃa
deplasare / participare în decursul intervalului.
 ExerciŃiu participativ:
ArătaŃi cum se poate aplica notarea şcolară – ca formă de întărire, după fiecare
dintre programele menŃionate mai sus. Ce consecinŃe pot produce asupra
comportamentului (= cantitatea de informaŃie învăŃată la o materie).
Care program de întărire e mai bun depinde de tipul de comportament, contextul în care el
apare şi obiectivele pe care noi le urmărim. Pe de altă parte, cercetările efectuate asupra
preferinŃelor celor care primesc întăririle (a receptorilor) au arătat că ei tind să se
angajeze în acele comportamente care: a) sunt mai frecvent întărite; b) întărirea este mai mare; c)
survine mai rapid; şi d) reclamă un efort minim din partea subiecŃilor (Friman  Polling, 1995)
Mai simplu spus, cerem întărire maximă contra efort minim. Din păcate, această pretenŃie e
realizabilă, poate, în paradis, dar nu în viaŃa noastră socială. Întâi că resursele, de orice fel, sunt
mereu limitate şi întotdeauna se găseşte cineva dispus să facă un efort puŃin mai mare sau că
ceară mai puŃin decât noi, ca să acceadă la întăriri, înaintea noastră. În al doilea rând, viaŃa
socială presupune cel puŃin doi parteneri; dacă amândoi cer întăriri maxime contra efort minim şi
nici unul nu cedează, viaŃa socială devine imposibilă. Ori, ea e o tranzacŃionare şi negociere
permanentă de întăriri şi comportamente. Morala e simplă: ne putem face viaŃa mai uşoară
doar dacă ne reducem din pretenŃii sau facem un efort mai mare decât e dispus să facă
celălalt, care vizează aceleaşi recompense. Regulile simple sunt însă greu de urmat!
4. Starea prealabilă a subiectului. Întăririle survin pe un fond prealabil al unui
organism. Dacă acesta a fost deprivat de anumite întăriri, efectul lor actual este mai mare.
Dimpotrivă, dacă întăririle pe care le aplicăm într-un anumit moment au mai fost aplicate anterior
şi au produs saŃierea organismului, efectul lor este mai redus. În plus, pe măsura aplicării
lor întăririle pot produce saŃiere. Astfel, un stimul care a funcŃionat anterior ca întărire
(ex.: o activitate de loisir, după efectuarea unui comportament dezirabil) îşi pierde din impact dacă
o aplicăm excesiv, produce saturaŃie. Chiar gesturile de mare tandreŃe, dacă sunt excesiv
repetate îşi pierd din semnificaŃie.

3.1.5. Recomandări

Pe baza analizei întăririlor, aşa cum am prezentat-o mai sus, formulăm câteva recomandări
practice pentru aplicarea lor cu maximă eficienŃă:
1. DefiniŃi (operaŃionalizaŃi) precis comportamentul pe care doriŃi să-l întăriŃi (comportamentul
Ńintă)
2. UtilizaŃi întăriri disponibile

 Friman, P.C  Polling, A. (1995) – Making life easier with effort. Basic findings and applied research on
response effort, Journal of Applied Behavior Analysis, 28, 589-590.

40
3. TreceŃi de la întăriri imediate (în faza de învăŃare) la întăriri decalate (în faza de consolidare)
a unui comportament.
4. TreceŃi de la întăriri artificiale la întăriri naturale
5. UtilizaŃi un repertoriu larg şi alternativ de întăriri, încât să nu produceŃi saturaŃie
6. ComparaŃi dimensiunile comportamentului înainte şi după aplicarea întăririi, pentru
a cunoaşte efectul ei (= dacă este sau nu o întărire)
7. ProgramaŃi întăririle, în funcŃie de obiectivele urmărite
8. DescrieŃi comportamentul în momentul în care aplicaŃi întărirea; în acest fel facilitaŃi
învăŃarea (ex.: “łi-ai făcut temele cu grijă. Bravo, sunt mândru de tine”).
9. RepetaŃi verbal contingenŃa pe care se bazează întărirea: dacă faci X, beneficiezi de Y
(întărire pozitivă); dacă faci X eviŃi Y (întărire negativă). Exprimarea lor verbală facilitează
învăŃarea.
10. ÎnvăŃaŃi clientul să-şi identifice şi să-şi autoadministreze întăririle.

3.2. Penalizarea
3.2.1. DefiniŃia penalizării. Tipuri de penalizare

Ca şi în cazul întăririi, definiŃia penalizării sau pedepsei este una funcŃională. Penalizarea
este o funcŃie pe care o poate avea un stimul într-un anumit context, nu o calitate intrinsecă şi
invariabilă a acestuia. Aşadar, penalizare (pedeapsă) este orice eveniment care determină
reducerea unui comportament. Ca şi în cazul întăririi, putem presupune că ceva este pedeapsă
(ex.: un stimul care produce durere, reducerea sau eliminarea unor privilegii), dar confirmarea
acestei funcŃii se face doar a posteriori, după ce observăm efectul asupra reducerii
comportamentului. Chiar dacă e neplăcut sau dureros, un eveniment care nu reduce
comportamentul vizat, nu constituie o pedeapsă sau penalitate.
Utilizarea penalizării în practica psihologică este extrem de rară, însă în viaŃa
socială prezenŃa ei este larg răspândită. Orice stat, de pildă, are un sistem juridic care stabileşte
normele de comportament în diverse situaŃii şi pedepsele ce se aplică în cazul nerespectării
lor. Morala unei societăŃi, sau a unui grup din interiorul ei, constă într-o mulŃime de
norme (despre ce “trebuie”, ce e “permis”, ce e “interzis”, ce “se cade să faci”) şi
penalităŃi aferente (oprobiul public, marginalizarea, excluderea dintr-un grup social, dizgrația
etc.). Definirea “păcatului” şi a “pedepsei” sau iertării este o componentă esenŃială a oricărei
religii. Dumnezeul Vechiului Testament este un Dumnezeu al pedepsei, după cum cel din Noul
Testament este Dumnezeul iertării şi iubirii. Pe scurt, penalizarea este un instrument fundamental
prin care se fac intervenŃii asupra comportamentului uman, care merită o analiză specială, chiar
dacă utilizarea lui în intervenŃia psihologică este redusă.
Principalele tipuri de penalizare sunt prezentate mai jos:
a) Pedeapsa fizică este cea mai primitivă formă de penalizare şi se bazează pe administrarea
unor stimuli care activează receptorii de durere (ex.: şocuri electrice, loviri, expunere la frig
sau căldură excesivă etc.). Pedeapsa fizică este cea mai ineficientă formă de penalizare şi,
totodată, cea mai dispusă să inducă o serie de efecte negative, aşa cum vom arăta ulterior
(3.2.2).
b) Represori verbali. Represorii verbali sunt expresii care, fiind adesea asociate cu diverse forme
de penalizare au devenit penalităŃi condiŃionate (conditioned-reinforcers). Ele nu produc
senzaŃii de durere sau senzaŃii neplăcute (decât în cazuri deosebite) dar pot avea ca efect
reducerea unui comportament, ceea ce este, de fapt, esenŃial în administrarea pedepsei. În
această categorie intră în primul rând interdicŃiile: “Nu fă X!” şi ameninŃările verbale. Cel
mai adesea aceste expresii au fost urmate de penalizări, sau putem presupune că vor fi urmate
de pedepse, ceea ce le conferă capacitatea de a reprima un comportament în desfăşurare. Prin
condiŃionare, o serie de stimuli simbolici, dar nonverbali pot dobândi aceeaşi funcŃie punitivă
(ex.: o tăcere duşmănoasă, semnele mâniei, o privire sau un gest dojenitor). În genere orice
mesaj, verbal sau non-verbal care avertizează asupra unei pedepse prezumptive, dacă un
comportament este efectuat, poate deveni un represor eficace. În relaŃiile interpersonale – dar
mai ales în relaŃiile internaŃionale (cu efect asupra a sute de milioane de oameni) se recurge la
desfăşurări ostentative de forŃe, numite adesea “forŃe de descurajare”. FuncŃia acestora
nu este de a ataca imediat ci de a avertiza asupra severităŃii pedepsei, dacă
anumite comportamente indezirabile sunt efectuate de către un adversar sau partener.
c) Excluderea sau time-out-ul se referă la scoaterea unei persoane care a efectuat un
comportament indezirabil dintr-o situaŃie recompensativă. În această categorie intră
excluderea dintr-un grup (= “club”, “partid”, “gaşcă” etc.), privarea de libertate, punerea la colŃ
ş.a.m.d. Pedeapsa constă, aşadar, în a-l priva pe subiect de o situaŃie dezirabilă,
recompensativă, de care a beneficiat anterior.
d) SancŃiunea (response-cost) vizează retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva
ca urmare a efectuării unui comportament indezirabil. Amenzile, retragerea unor privilegii,
suspendarea unor clauze avantajoase, toată gama de acŃiuni prin care îl facem pe celălalt “să
plătească pentru ceea ce a făcut” intră în clasa sancŃiunilor.

ExerciŃiu participativ:
IdentificaŃi câteva penalizări pe care le-aŃi aplicat altora şi câteva penalizări care vi s-au
aplicat dumneavoastră în ultimele două săptămâni. Care au fost efectele lor?

3.2.2. Costurile penalizării

După cum s-a putut observa, pedeapsa constă fie în administrarea unor stimuli aversivi
care survin după efectuarea unui comportament, fie în eliminarea unor privilegii de care subiectul
a beneficiat anterior. Aceste manipulări pot fi considerate ca pedepse abia dacă ele rezultă în
reducerea comportamentului vizat. Dacă ele nu au acest efect atunci doar periclitează integritatea
persoanei Ńintă şi nu mai merită continuate. Chiar şi atunci când funcŃionează ca pedepse efective,
când reduce un comportament Ńintă, penalizările au o serie de efecte negative, expuse mai jos.
a) Pedeapsa poate produce agresivitate şi reacŃii emoŃionale negative
Adesea pedeapsa e percepută de către cel care o suportă, ca o frustrare sau un pericol
personal şi, în consecinŃă, reacŃionează agresiv (agresivitate defensivă) şi dezvoltă
reacŃii emoŃionale negative faŃă de cel care administrează pedeapsa. SituaŃii de acest gen sunt
vizibile în relaŃiile părinŃi-copii, atunci când părinŃii administrează diverse pedepse.
Modul în care
prezentăm pedeapsa (ex.: ca o corecŃie, cu beneficii ulterioare, nu ca o penalizare excesiv
de severă), adică reprezentarea ei cognitivă, poate reduce din magnitudinea acestui efect negativ.
Prezentarea ei în termen de câştig (ex.: “numai aşa o să înveŃi să te porŃi cum trebuie”) sau de
pierdere (ex.: “aceasta e numai începutul unor corecŃii mult mai severe care Ńi se vor aplica”) are
un impact considerabil asupra reacŃiei receptorului. În acelaşi timp, pedeapsa poate induce reacŃii
negative şi din partea unei terŃe părŃi faŃă de cel care administrează pedeapsa (ex.: ură,
dezamăgire, frică), iar această terŃă parte (ex.: un membru al familiei, un prieten) poate să
se solidarizeze cu cel pedepsit, complicând situaŃia.
b) Pedeapsa poate produce evaziuni şi comportamente evitative din partea celui
pedepsit
Odată administrată, deşi reduce comportamentul indezirabil, pedeapsa poate produce
evaziuni sau evitări, ca şi consecinŃe secundare. Ele pot viza nu numai pe cel care administrează
pedeapsa, ci un întreg context asociat cu administrarea ei. Un copil care a fost aspru pedepsit de
părinŃi poate începe să fie mai puŃin comunicativ cu ei, să le ascundă unele lucruri iar la
următoarea “boacănă”, să fugă de acasă. Un profesor prea sever, care penalizează aspru orice
abatere de la disciplină sau carenŃă de învăŃare, trebuie să fie conştient că unii dintre elevi
cel puŃin se vor îndepărta nu numai de el ci şi de materia lui, uneori chiar de şcoală.
Severitatea pedepsei îl poate face pe un elev să înveŃe (temporar) mai mult, ca să o evite, dar în
nici un caz nu-i va dezvolta pasiunea pentru materia respectivă. Pasiunea depinde de reuşitele şi
recompensele din domeniul respectiv, nu de severitatea pedepsei. Minciuna şi duplicitatea sunt
alte forme frecvente pe care le poate îmbrăca evaziunea sau evitarea indusă de pedeapsă. Sub
incidenŃa (prezumptivă) a pedepsei un individ poate construi un întreg arsenal de scuze, minciuni,
simulări comportamentale pentru a preveni sau stopa o pedeapsă. În acest caz pedeapsa nu îşi
atinge Ńelul (reducerea comportamentului Ńintă fiind mai degrabă simulată sau temporară
decât reală) iar individul învaŃă, prin întărire negativă, o serie de comportamente indezirabile.

ExerciŃiu participativ:
Care este diferenŃa dintre pedeapsă şi întărire negativă?
AnalizaŃi următoarea situaŃie: profesorul X dă nota 2 fiecărui elev care nu-şi face tema de
casă. Elevul Y, temându-se, nu mai vine cu tema nefăcută dar de fiecare dată când nu are
timp să o facă, chiuleşte de la şcoală.
c) Penalizarea poate funcŃiona ca întărire negativă pentru cel care o utilizează şi, ca
atare, poate duce la utilizarea ei abuzivă
Penalizând un comportament indezirabil obŃinem o suprimare (temporară) a lui, aşa cum
dorim. Din această situaŃie putem însă adesea învăŃa că aplicarea unei pedepse este mijlocul de a
pune capăt unei situaŃii neplăcute şi, ca atare, recursul la pedeapsă este tot mai probabil, datorită
întăririi negative. Fără să ne dăm seama, încetăm să mai căutăm alte soluŃii la o situaŃie
indezirabilă, fiind tentaŃi să o suprimăm rapid prin penalizarea celui care a produs-o.
d) Penalizarea poate modela comportamentul celui pedepsit
O serie de studii au evidenŃiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau Ńinta
unor pedepse excesive din partea părinŃilor, tind să recurgă ei înşişi excesiv la penalizări.
Pedepsirea funcŃionează ca model, pe care ei îl interiorizează şi îl reproduc ulterior.
Uneori,
exprimarea modelului poate fi amânată până când ei înşişi devin adulŃi şi intră în rolul de părinŃi
(Bandura, A., Ross, D.  Ross, S. 1963; Bandura, A. 1969; Miltenberger, R. 1997).
Atât efectul principal al pedepsei – reducerea sau suprimarea unui comportament – cât şi
costurile sale sunt mediate de o serie de factori. Ca şi în cazul întăririi, pedeapsa e mai eficace: a)
dacă survine imediat decât după un decrement temporal; b) dacă se stabileşte o contingenŃă – o
asociere constantă – între comportament şi pedeapsă; c) dacă survine pe un fond prealabil de
deprivare decât de saŃiere faŃă de întăririle care, prin pedeapsă, sunt înlăturate.

2.2.3. Recomandări în administrarea penalizărilor

Din analiza întreprinsă în paginile anterioare putem extrage o serie de recomandări care să
ghideze aplicarea mai eficientă, cu costuri minime ale pedepsei.
1. ObservaŃi antecedentele care duc la comportamentul indezirabil şi încercaŃi modificarea lor,
înainte de a recurge la pedeapsă, ca ultim resort.
2. Pedeapsa nu produce comportamente dezirabile ci doar le suprimă pe cele indezirabile. Ca
atare, asociaŃi aplicarea pedepsei cu educarea şi administrarea de întăriri pentru
comportamentul dezirabil / alternativ.
3. PonderaŃi intensitatea pedepsei. O pedeapsă mai severă nu are, în mod automat, efecte mai
mari, dar ea induce, în mod cert, costuri mai mari.
4. AplicaŃi pedeapsa imediat, contingentă cu comportamentul vizat şi Ńinând cont de
datele prealabile ale subiectului.
5. ExprimaŃi verbal regula, pe baza căreia aplicaŃi pedeapsa (“întrucât ai făcut X vei
primi pedeapsa Y”). În acest fel favorizaŃi învăŃarea unei legături între comportamentul
indezirabil şi pedeapsă.
6. PrezentaŃi pedeapsa în termeni de beneficii, nu de costuri.
7. AdministraŃi pedeapsa astfel încât să nu vă afecteze relaŃiile emoŃionale cu cel pedepsit (ex.:
“relaŃiile dintre noi rămân neschimbate, dar fiindcă ai făcut X va trebui să suporŃi pedeapsa
Y).
8. Grupurile de apartenenŃă ale individului recurg la întăriri şi penalizări diferite (ex.: “gaşca din
care face parte X pedepsețte altfel şi / sau altceva decât şcoala sau părinŃii). ÎncercaŃi
să controlaŃi pedepsele prin controlul grupului de apartenenŃă.

 Bandura, A., Ross, D.  Ross, S. (1963) – Imitation of film mediated aggressive models, Journal af Abnormal
and Social Psychology, 66, 601-607.
 Bandura, A. (1969) – Principles of behavior modification, New York, Holt
 Miltenberger, R. (1997) – Behavior modification. Principles and procedures, I.T.P., Pacific Grove
 3.3. ExtincŃia
3.3.1. ContingenŃele ca mesaje

Întăririle care ne influenŃează comportamentul au două funcŃii: una motivaŃională, cealaltă

cognitivă. FuncŃia motivaŃională se referă la faptul că aceste întăriri ne satisfac diverse nevoi –
biologice, socio-culturale – şi ne creează anumite stări emoŃionale dezirabile. Aspectul lor cel mai
important, din punct de vedere al impactului comportamental, este însă caracterul lor
informaŃional. ConsecinŃele unui comportament pot modifica apariŃia viitoare
a comportamentului respectiv, pot deveni întăriri sau pedepse, pentru că sunt mesaje, se constituie
într-o situaŃie de învăŃare în care dobândim noi structuri cognitive. Efectuând un comportament
care este urmat de întăriri pozitive organismul (uman) învaŃă că “dacă faci X, beneficiezi de Y”.
Efectuând un comportament prin care reuşeşte să evite sau să scape de un stimul aversiv, el învaŃă
că “dacă faci X eviŃi (scapi de) aversivul Y”. În fine, supus unei pedepse, el învaŃă că
“dacă faci X, te costă Y”. Organismul învaŃă aşadar că există o contingentă, o relaŃie
relativ constantă, între ceea ce face şi ceea ce i se întâmplă, iar efectele acestei învăŃări se pot
observa în manifestarea viitoare a comportamentelor sale. Mai mult, organismul poate să
înveŃe, inclusiv faptul că nu există nici o contingentă între comportamentul său şi consecinŃele
acestuia. Dacă un comportament este asociat aleatoriu când cu o întărire pozitivă, când cu o
pedeapsă – ca în experimentele de learned helplessness – organismul învaŃă că este neajutorat, că
nu există nici o relaŃie funcŃională între ce face şi ceea ce i se întâmplă. Efectul este apatia,
depresia, apariŃia de tulburări psihosomatice etc.
Principala carenŃă a behaviorismului, în opinia noastră, este că a tratat organismul doar ca
un sistem fizic, când, de fapt, el este un sistem fizico-simbolic (Simon, 1990, Miclea, 1994), un
sistem fizic care prelucrează informaŃia. Nu detaliem aici această idee (vezi Micela, 1999), dar o
ilustrăm printr-un exemplu. Efectul pedepsei sau întăririi asupra comportamentului nu se face prin
costurile sau beneficiile fizice, directe, pe care le produce, ci prin informaŃia pe care o
conŃin. Dacă, de pildă, primind întăriri pozitive obŃinem beneficii, dar aceste întăriri nu au
legături cu comportamentul nostru (sunt aleatoare), ele n-au nici un impact asupra acestuia. O zi
însorită ne creează bună dispoziŃie, dar ea n-are legătură cu modul în care noi ne comportăm, deci
nu va influenŃa manifestările lui viitoare. Aşadar întăririle modifică comportamentul nu atât prin
satisfacŃiile pe care le produc ci prin mesajul pe care îl conŃin, aşa cum am arătat
anterior. Dezbărată de definiŃii etimologice, psihologia actuală este, în fapt, studiul modului
în care organismul uman se comportă şi prelucrează informaŃia Considerarea întăririlor ca
mesaje menite să constituie noi structuri cognitive şi a situaŃiei de întărire ca situaŃie de învăŃare,
ne ajută să explicăm fenomenul extincŃiei.

3.3.2. Caracteristicile extincŃiei

ExtincŃia (“stingerea”) constă în reducerea frecvenŃei unui răspuns prin eliminarea

întăririlor care anterior au fost asociate cu apariŃia răspunsului. Să luăm un exemplu. Itawa şi
colaboratorii săi au studiat comportamentul automutilant la un eşantion de copii instituŃionalizaŃi,
cu retard mintal. Pe baza analizei şi evaluării funcŃionale ei au ajuns la concluzia că: a)
automutilările (= răniri, zgârieri, loviri, muşcături pe care subiectul şi le produce lui însuşi), erau
întărite pozitiv în cazul unui grup de copii, adică îndată ce se manifestau copiii beneficiau de
atenŃia şi grija specială a personalului; b) în cazul altui grup, automutilarea era susŃinută
prin întărire negativă: de îndată ce se manifesta, profesorul înceta să mai solicite realizarea unor
sarcini didactice din partea elevilor. Aşadar, acelaşi comportament era rezultatul unei întăriri
pozitive, în primul caz, sau al unei întăriri negative – în al doilea caz. În cadrul intervenŃiei care a
urmat AEF, personalul a fost învăŃat să înceteze să acorde atenŃie / îngrijire specială, în primul
caz, şi să continue să solicite aportul elevilor la realizarea sarcinilor didactice în al doilea caz.
Curând s-a constatat o diminuare semnificativă a comportamentului automutilant la cele două
laturi (Itawa et.al., 1994).
Exemplul prezentat mai sus ne ajută să clarificăm câteva lucruri legate de fenomenul
extincŃiei.
Întâi, extincŃia trebuie deosebită de pedeapsă. Această deosebire e mai clară în
cazul întăririi negative. Reducerea comportamentului automutilant, pentru al doilea grup de elevi,
nu s- a realizat prin administrarea unei pedepse (aplicarea unui stimul sau eliminarea unor
beneficii anterioare) ci prin continuarea unui comportament, din partea profesorului, indiferent de
manifestările elevului. În termeni informaŃionali, situaŃia de învăŃare nu este “dacă faci X, plăteşti
prin Y” (penalizare) ci “nu mai există contingenŃa anterioară între X şi Y”. Cu alte
cuvinte, extincŃia este o situaŃie în care comportamentele nu mai sunt contingente cu
întăririle lor anterioare. Subiectul învaŃă că contingenŃa a dispărut şi, prin urmare,
comportamentul se reduce, pentru că nu se mai justifică. Pe scurt, atât pedeapsa cât şi extincŃia
au ca efect reducerea unui comportament, dar în cazul pedepsei diminuarea se datorează
instituirii unei contingenŃe comportament penalizare, pe când, în cazul extincŃiei se datorează
dispariŃiei acestei contingenŃe. Efectul e acelaşi, situaŃia de învăŃare e diferită.
În al doilea rând, o extincŃie eficientă necesită identificarea prealabilă a întăririlor care au
influenŃat comportamentul. Dacă de pildă, un profesor se decide să nu mai acorde atenŃie unui
elev turbulent, în timpul orei, nu înseamnă că reacŃiile acestuia se vor reduce. Doar dacă atenŃia
profesorului a constituit anterior o întărire pentru elevul respectiv, suspendarea acesteia va antrena
diminuarea comportamentului. ExtincŃia presupune, aşadar, doi paşi: 1) identificarea
întăririlor care influenŃează un comportament; 2) crearea unei situaŃii de învăŃare din care
subiectul învaŃă că relaŃia anterioară comportament – întărire nu mai este valabilă.
Pentru ca extincŃia să fie facilitată, învăŃarea care apare implicit, prin manipularea
contingenŃelor, poate fi dublată de formularea explicită a regulii de extincŃie: “efectuarea lui X nu
mai induce întărirea Y”. Forma concretă a acestei formulări verbale depinde de abilităŃile
de înŃelegere a celui căruia i se adresează (ex.: “degeaba plângi, că tot nu te mai iau în seamă”).
ExtincŃia e mai eficientă dacă survine după o întărire continuă (= fiecare răspuns e întărit),
decât dacă apare după o întărire intermitentă (= comportamentele sunt întărite din când în când).
Perspectiva informaŃională ne ajută să înŃelegem cu uşurinŃă această situaŃie. Dacă
încetarea întăririlor survine după o perioadă de întăriri continue subiectul învaŃă mai rapid că
contingenŃa anterioară nu mai este valabilă. Dacă însă suspendarea întăririlor survine după o
perioadă de întăriri intermitente, mesajul e ambiguu; subiectul poate crede că e doar o nouă
intermitenŃă, nu o modificare completă a contingenŃei: în consecinŃă, el va continua să
execute comportamentul

 Itawa, B.A., Pace, G.M., Cowdery, G.E. & Miltenberger, R.C. (1994) – What makes extinction work: Analysis of
procedural form and function, Journal of Applied Behavior Analysis, 27, 131-144.
respectiv. Pe scurt, extincŃia are mai puŃine şanse de reuşită după o perioadă de întăriri
intermitente.

ExerciŃiu participativ:
1. ConversaŃia este adesea întărită prin contact vizual şi semne de atenŃie şi acord
din partea celuilalt. Într-o conversaŃie cu un prieten manipulaŃi în aşa fel întăririle
încât să produceŃi reducerea sau stoparea conversaŃiei. Ce observaŃi?

Adesea, în practicarea extincŃiei, în faza iniŃială, comportamentul creşte în frecvenŃă

(durată etc.), înainte de a scădea. În plus, iniŃierea extincŃiei induce, la început, agresivitate medie
şi reacŃie afectivă negativă din partea subiectului (organismului) al cărui comportament
este supus extincŃiei. De pildă, dacă decidem să nu mai acordăm atenŃie plânsului copilului,
pentru a-l reduce în durată / frecvenŃă, la început vom constata o intensificare, chiar reacŃii de
nervozitate, înainte de a constata o evoluŃie în sens dezirabil. Aplicând extincŃia trebuie să
ne aşteptăm ca lucrurile să meargă prost, înainte de a merge bine.
O parte din aceste inconveniente se pot reduce dacă practicarea extincŃiei
unui comportament se face în paralel cu întărirea comportamentului alternativ, dezirabil. Spre
exemplu, încetăm să mai ascultăm autocompătimirile pacientului şi, în acelaşi timp, ne arătăm
atenŃia, aprobarea, preŃuirea pentru enunŃurile pozitive, optimiste, pe care le face despre sine şi
despre viitor.
În rezumat, reducerea unui comportament prin extincŃie presupune identificarea prealabilă
a întăririlor şi crearea unei situaŃii de învăŃare, menită să-i comunice subiectului că nu mai există
contingenŃa prealabilă dintre răspuns şi întărire. Emisia comportamentului nu mai este urmată de
întărirea lui. Această nouă învăŃare induce, iniŃial agresivitate medie, reacŃie emoŃională negativă
şi intensificarea temporară a comportamentului pe care dorim să-l reducem. EficienŃa extincŃiei
sporeşte însă dacă învăŃarea implicită este dublată de exprimarea verbală, explicită a noii situaŃii:
“efectuarea comportamentului X nu mai are consecinŃa Y”. În plus, stingerea unui comportament
este facilitată de întărirea unui comportament alternativ.

Subiect de reflecŃie.
ViaŃa unui cuplu se deteriorează adesea prin extincŃia reciprocă a unor
comportamente dezirabile. IniŃial, “el” este atent la modul în care “ea” se
îmbracă, se piaptănă, se comportă şi-i arată atenŃie, tandreŃe, interes pentru aceste
comportamente. Şi ea îl sărută, după ce s-a bărbierit, îi spune că “arată bine” după
ce a făcut jogging, că s-a comportat bine în cutare situaŃie. După o vreme, în
multe cupluri, întăririle sunt tot mai rare; inconştient se practică extincŃia reciprocă.
Ea îşi schimbă frizura şi el nu observă, ea se străduieşte să arate bine, să fie aranjată şi el e
ocupat, nu bagă de seamă. El încearcă să mai slăbească, ea nu observă eforturile lui, fiind
preocupată de altceva. Ea gândeşte: “nu mai are rost să încerc să arăt bine şi aşa nu sunt
luată în seamă”. El gândeşte: “nimeni nu vede câte fac pentru ca să fie bine”. Într-o zi
fiecare constată că omul de lângă sine nu mai e cel de dinainte.
 ComentaŃi această poveste. ExtrageŃi morala.

3.3.3. Recomandări

În condiŃiile în care e practicată, extincŃia are mai mari şanse de reuşită dacă se Ńine seama
de următoarele recomandări.
1. AlegeŃi un singur comportament-Ńintă şi identificaŃi cu precizie întăririle sale.
2. FiŃi conştienŃi că, în practicarea extincŃiei, lucrurile merg prost, înainte de a merge bine (vă
veŃi confrunta cu agresivitate medie, reacŃie emoŃională negativă şi intensificarea temporară a
comportamentului, înainte ca el să intre în extincŃie).
3. FiŃi atent la întăririle alternative la care recurge subiectul (chiar dacă aŃi identificat
corect întăririle iniŃiale, pe parcursul extincŃiei comportamentul respectiv poate să intre sub
controlul unor noi întăriri şi să se menŃină. De exemplu, crizele de plâns ale
copilului nu mai beneficiază de atenŃia noastră, dar atrag atenŃia şi grija bunicilor).
4. AplicaŃi extincŃia în mod consecvent şi repetat.
5. IdentificaŃi comportamentele alternative în care s-ar putea implica subiectul şi întăririŃi-le.
6. AlegeŃi un context / mediu favorabil realizării extincŃiei (ex.: e ineficace să începem extincŃia
unui comportament indezirabil din partea unui copil într-un loc public, unde el nu mai
beneficiază de atenŃia noastră, dar o are pe a celorlalŃi).
7. FormulaŃi explicit regula, odată cu aplicarea extincŃiei (ex.: “degeaba mai faci X, de
acum încolo nu se va mai produce Y”).
În final, câteva consideraŃii asupra vieŃii noastre şi, poate, o regulă. În viaŃa pe
care o trăim nu e prea puŃină extincŃie. E prea multă. Multe dintre comportamentele noastre
pozitive: să spunem adevărul, să fim generoşi, să schimbăm structuri disfuncŃionale, retrograde,
să muncim intens, onest şi performant nu sunt în mod deosebit întărite. Chiar dacă, cândva, ele au
fost recompensate de părinŃi sau educatori, ulterior în viaŃa socială întăririle pentru
astfel de comportamente dezirabile sunt retrase. IniŃiativele noastre de schimbare se izbesc de
indiferenŃa sau criticile celor din jur, o informaŃie adevărată este mai puŃin apreciată decât una
senzaŃională, adesea reuşita şcolară nu are în spate munca performantă şi onestitatea, şi exemplele
ar putea continua. Problema care apare aş putea s-o formulez în felul următor: cum să ne
menŃinem comportamentele pozitive, valoroase, când ele sunt atât de frecvent supuse
extincŃiei? Cum să continui să faci binele când Ńi se răspunde cu indiferenŃă sau cu răul?
Problema aceasta a apărut în mintea multor oameni, de-a lungul zbuciumatei istorii a umanităŃii.
E adevărat că majoritatea se defineşte prin inducŃie cu realitatea: “cum sunt ceilalŃi, aşa sunt şi
eu”; “dacă ceilalŃi sunt aşa, de ce aş fi eu altfel?” A existat însă întotdeauna o minoritate,
personalităŃi de mare forŃă, care s-au definit altfel, prin contrapoziŃie cu realitatea în care
trăiau. Deşi faptele lor bune (ex.: să spună adevărul, să ajute semenul, să schimbe vechiul)
erau supuse extincŃiei sau penalizării de către ceilalŃi, ei au continuat să le facă. Şi au reuşit
acest lucru pentru că şi-au pus comportamentele sub controlul altor întăriri, ne-situaŃionale.
Cineva poate continua să facă binele – în condiŃiile unui mediu social punitiv, extinctiv sau
indiferent – pentru că îşi pune comportamentul sub controlul unor factori transcedenŃi,
nesituaŃionali. Acestea pot fi convingerea sa religioasă sau
credinŃa fermă în anumite valori. Întăririle nu mai vin din exterior, ci din satisfacŃia conformării
cu anumite valori fundamentale, care chiar dacă nu sunt eterne, sunt mai puŃin trecătoare decât
lumea în care trăim la un moment dat: Fundamentalismul axiologic, credinŃa fermă în
valori fundamentale (Adevăr, Libertate, Iubire etc.) anihilează extincŃia socială a
comportamentului, perpetuează binele (vezi Miclea, 1999, Mărgineanu, 1999). Fundamentalismul
axiologic a apărat umanitatea în situaŃiile sale limită. Regula ar fi: puneŃi comportamentele pe
care vrei să le fereşti de la extincŃie sub controlul unor întăriri nesituaŃionale (ex.: valori,
credinŃe religioase, modele exemplare etc.).

ExerciŃii:
1. ComentaŃi următoarea afirmaŃie a lui B.F. Skinner (1974, p.5) “Behaviorismul nu este
ştiinŃa comportamentului uman; este filosofia acestei ştiinŃe”.
2. OferiŃi un exemplu în care, un comportament evitativ intră (ulterior) şi sub incidenŃa
întăririlor pozitive. Care este sensibilitatea acestui comportament la întăririle pozitive?
Care sunt strategiile cognitive ale subiectului (ex.: raŃionalizarea, atribuŃiile defensive
etc.)?
3. ÎntocmiŃi o listă de întăriri pozitive şi negative pentru propriile comportamente.
ComentaŃi impactul lor.
4. ScrieŃi 10 propoziŃii prin care vă exprimaŃi entuziasmul sau aprobarea.

Sumar

O întărire este acea situaŃie / stimul care survine după executarea unui comportament şi
care îi sporeşte manifestările viitoare. Întărirea este o funcŃie pe care o poate dobândi un stimul,
nu o calitate intrinsecă, invariabilă a acestuia. De aici rezultă şi faptul că nu trebuie să identificăm
întărirea cu recompensa. Recompensele formează numai o parte din întăriri, ele se referă la
stimuli pozitivi. O întărire însă poate fi realizată şi de un stimul aversiv, prin comportamentul
evitativ pe care îl produce.
Controlul pe care întăririle îl exercită asupra unui comportament, în sens larg, depinde de o
serie de factori, cei mai importanŃi fiind: momentul aplicării, caracterul întăririi,
planificarea întăririi şi condiŃiile prealabile ale subiectului. Ca şi în cazul întăririi, definiŃia
penalizării sau pedepsei este una funcŃională. Penalizarea este o funcŃie pe care o poate avea
un stimul într-un anumit context, nu o calitate intrinsecă şi invariabilă a acestuia. Aşadar,
penalizare (pedeapsă) este orice eveniment care determină reducerea unui comportament. Ca şi în
cazul întăririi, putem presupune că ceva este pedeapsă (ex.: un stimul care produce durere,
reducerea sau eliminarea unor privilegii), dar confirmarea acestei funcŃii se face doar a
posteriori, după ce observăm efectul asupra reducerii comportamentului După cum s-a putut
observa, pedeapsa constă fie în administrarea unor stimuli aversivi care survin după efectuarea
unui comportament, fie în eliminarea unor privilegii de care subiectul a beneficiat anterior.
 ExtincŃia (“stingerea”) constă în reducerea frecvenŃei unui răspuns prin
eliminarea întăririlor care anterior au fost asociate cu apariŃia răspunsului. ExtincŃia trebuie
deosebită de pedeapsă. Această deosebire e mai clară în cazul întăririi negative. Pe scurt, atât
pedeapsa cât şi extincŃia au ca efect reducerea unui comportament, dar în cazul pedepsei
diminuarea se datorează instituirii unei contingenŃe comportament penalizare, pe când, în
cazul extincŃiei se datorează dispariŃiei acestei contingenŃe.

AUTOEVALUARE

1. Întărirea negativă vizează:

a. menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin producerea unei stimulări
b. menŃinerea sau intensificarea unui comportament prin încetarea sau reducerea unei stimulări
aversive
c. reducerea unui comportament prin intensificarea unei stimulări aversive

2. Pedeapsa vizează:
a. reducerea unui comportament
b. menŃinerea unui comportament
c. intensificarea unui comportament

Răspunsuri corecte:
1)b; 2)a

Modulul 4
ANTECEDENTELE. CONTROLUL STIMULILOR

SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care comportamentul variază în funcŃie de antecedentele
acestuia.

OBIECTIVE:
la apariŃia
Parcurgerea unor
acestui automatisme
modul (la nivel cognitiv şi comportamental)
vă va ajuta să:
- şiCunoaşteŃi
DefiniŃi caracterizaŃioconceptele
serie dedemodalităŃi
condiŃionarede intervenŃie
clasică asupra
şi condiŃionare comportamentului prin controlul
operantă
AnalizaŃistimulilor (controlul mediului ambiant şi crearea de situaŃii)
condiŃionarea clasică şi operantă din perspectiva noilor abordări ale psihologiei cognitive
ÎnŃelegeŃi modul în care apariŃia unor asocieri repetate între un stimul/ o situaŃie
Cuvinte cheie: antecedente, condiŃioare clasică, condiŃionare operantă, automatism, şi o cogniŃie/ un comportament duce la
apariŃia unor automatisme (la nivel cognitiv şi comportamental)
controlul stimulilor
CunoaşteŃi o serie de modalităŃi de intervenŃie asupra comportamentului prin controlul stimulilor (controlul
mediului ambiant şi crearea de situaŃii)
Cuvinte cheie: antecedente, condiŃioare clasică, condiŃionare operantă, automatism, controlul stimulilor
STRUCTURĂ MODUL IV
 În capitolele anterioare am arătat cum variază un comportament în funcŃie de consecinŃele
sale: cum se intensifică dacă este întărit (pozitiv sau negativ) şi cum se reduce dacă este penalizat
sau dacă întăririle nu mai sunt contingente cu comportamentul. Toate aceste situaŃii sunt situaŃii
de învăŃare: ce anume învaŃă subiectul depinde de contingenŃa specifică. În acest capitol
vom insista asupra influenŃei sau controlului pe care antecedentele (stimulii) o exercită
asupra unui comportament.

4.1. CondiŃionarea pavloviană

CondiŃionarea pavloviană sau “clasică” cum i se mai spune, este cea mai simplă formă de
învăŃare, prezentă de la nivelul organismelor inferioare, până la om. Exemplul clasic, cel
cu câinele şi clopoŃelul, prin repetare excesivă a devenit un stereotip. Din păcate, ca orice
exemplu suprautilizat mai degrabă blochează în loc să favorizeze înŃelegerea mai adâncă a
fenomenului. În cele ce urmează vom analiza această situaŃie de învăŃare prin condiŃionare
pavloviană pentru a pune în evidenŃă structura ei de adâncime, apoi vom recurge la câteva
exemple şi comentarii.
ÎnvăŃarea prin condiŃionare pavloviană se bazează pe existenŃa prealabilă a unui set
de stimuli care generează, în mod automat, un set de răspunsuri din partea organismului. Întrucât
nici stimulii, nici răspunsurile nu sunt rezultatul învăŃării din partea unui organism individual ci a
evoluŃiei filogenetice, atât stimulii cât şi răspunsurile se numesc “necondiŃionaŃi”. Aşadar,
organismul preia în mod automat o serie de răspunsuri (răspunsuri necondiŃionate) la o serie de
stimuli (stimuli necondiŃionaŃi). Tabelul 4.1. prezintă câteva exemple de stimuli şi
răspunsuri necondiŃionate adiacente.

Tabelul 4.1. Stimuli necondiŃionaŃi care produc răspunsuri necondiŃionate

 în organismul uman
Stimul necondiŃionat (SN) Răspuns necondiŃionat (RN)
1. un obiect care atinge buzele noului născut 1’ suptul
2. hrana, în gură 2’ salivaŃia
3. lumină puternică în ochi 3’ contracŃia pupilelor
4. jet de aer în ochi 4’ clipitul
5. stimulare sexuală (post puberală) 5’ erecŃie / lubrifiere vaginală
6. stimul dureros 6’ retragere / evitare

Din punct de vedere psihologic, o relevanŃă deosebită prezintă reacŃiile necondiŃionate ale
organismului (RN) la stimularea (activarea) sistemului nervos autonom (SN), prezentate în tabelul
4.2. Multe din aceste reacŃii sunt concomitente cu ceea ce, subiectiv, simŃim ca “frică” sau
“anxietate”.

Tabelul 4.2. ReacŃiile necondiŃionate ale organismului uman la

activizarea sistemului nervos autonom
 Accelerarea ritmului cardiac
 Accelerarea ratei respiraŃiei
 Tensiune musculară crescută
 Intensificarea fluxului sangvin pentru principalele grupe musculare
 Reducerea fluxului sangvin periferic
 SecreŃie masivă de adrenalină în fluxul sangvin
 TranspiraŃie abundentă
 “Uscarea” gurii
 DilataŃie pupilară
 Reducerea activităŃii gastrointestinale

Dacă un stimul necondiŃionat este asociat în mod repetat cu un stimul neutru, la

un moment dat simpla prezentare a stimulului neutru poate produce un răspuns similar (dar nu
identic) cu răspunsul necondiŃionat. În acest caz, stimulul se numeşte “condiŃionat” (SC)
iar răspunsul asociat – răspuns condiŃionat (RC). Aşadar, schema generală a condiŃionării
pavloviene este următoarea:
PrecondiŃionare: SN  RN
Faza de condiŃionare: SN  SC  RN
SN  SC  RN
…………………
Rezultatul condiŃionării (învăŃarea): SC  RC

De pildă, dacă vizionarea unui film porno se asociază cu stimulare sexuală

şi cu erecŃie, la un moment dat simpla vizionare produce erecŃie. Dacă consumul
unor alimente se asociază cu o senzaŃie plăcută, ulterior simpla lor detectare într-o
vitrină poate genera senzaŃia respectivă. Nu insistăm acum asupra rafinamentelor
tehnice ale condiŃionării pavloviene, relevante mai ales pentru situaŃia de laborator. Ceea ce este
esenŃial de reŃinut este că simpla continguitate (= asociere temporală) dintre SN şi SC nu produce
condiŃionare. Pentru ca SC să producă un RC, este necesară o relaŃie de contingenŃă între SN şi
SC. Altfel spus, condiŃionarea apare atunci când organismul învaŃă că există o relaŃie constantă
între SC şi SN; stimulul condiŃionat prezice stimulul necondiŃionat, ceea ce
antrenează manifestarea directă, rapidă a răspunsului. ReacŃia fobică faŃă de dentist sau faŃă
de sunetele scoase de instrumentele acestuia apare doar dacă în mod constant au fost asociate cu
senzaŃia de durere. Dimpotrivă, dacă subiectul are experienŃa anterioară a unor astfel de
situaŃii, fără a fi resimŃit durere, reacŃia fobică e mult diminuată sau inexistentă.
Capacitatea predictivă a stimulului condiŃionat scade dacă el nu este asociat în mod constant
cu stimulul necondiŃionat şi, în consecinŃă, probabilitatea apariŃiei unui RC se reduce. În
fapt, aşa cum au demonstrat interpretările actuale ale condiŃionării pavloviene.
Răspunsul condiŃionat e rezultatul unei învăŃări: organismul învaŃă să prezică SN prin SC, pe
baza contingenŃelor lor anterioare (“dacă a apărut SC atunci e probabil să apară SN, deci
iniŃiază RC”). Prin condiŃionare se dobândeşte, aşadar, o structură cognitivă, care de cele mai
multe ori, este neverbalizată şi sub-simbolică. Spre deosebire de condiŃionarea operantă, în
care învăŃarea este rezultatul prelucrării informaŃiei despre consecinŃe (= întăriri, pedepse),
în cazul condiŃionării pavloviene, învăŃarea rezultă din prelucrarea informaŃiei despre
contingenŃa stimulilor. În primul caz învăŃăm despre contingenŃa consecinŃelor cu un
comportament, în al doilea, despre contingenŃa antecedentelor cu comportamentul în
cauză.

4.2. CondiŃionarea pavloviană şi condiŃionarea operantă

În majoritatea textelor de psihologie, condiŃionarea pavloviană şi condiŃionarea operantă

sunt prezentate ca fiind tipuri diferite de învăŃare. În opinia noastră această diferenŃiere este greu
de susŃinut dacă ieşim din laborator şi analizăm învăŃarea în situaŃii ecologice. Prezentăm doar
două argumente în favoarea unei abordări integrative a celor două metode sau situaŃii de învăŃare.
1. CondiŃionarea pavloviană apare, adesea, ca un efect secundar al condiŃionării
operante. O întărire sau pedeapsă care survine după efectuarea unui comportament se asociază cu
anumiŃi stimuli, prezenŃi în mediul respectiv. Ulterior, simpla prezentare a stimulilor poate evoca
comportamentul în cauză, pe baza asocierii prealabile cu întărirea / pedeapsa. De exemplu,
activităŃile recreative, plăcute, se asociază cu anumite locuri (un teren de joacă, un parc, o sală de
sport etc.). Ulterior, simpla prezenŃă în aceste medii ne induce o stare afectivă pozitivă. În mod
similar, dacă pedeapsa survine frecvent într-un anumit mediu (ex.: criticile şi ironia colegilor când
ne dezbrăcăm la vestiar, înainte de ora de sport), mediul respectiv dobândeşte o semnificaŃie
negativă şi poate activa direct răspunsuri evitative. O activitate asociată în mod constant cu
recompensa (ex.: studiul prelungit – cu notele mari obŃinute la şcoală) poate dobândi
valenŃă pozitivă şi poate declanşa o reacŃie pozitivă în absenŃa recompensei. O parte din
aşa numita “motivaŃie intrinsecă” se explică, de fapt, prin asocierile anterioare ale unei
activităŃi cu o recompensă, ceea ce face sa simpla ei practicare să inducă stări pozitive, în
absenŃa unei întăriri efective. În general, situaŃiile în care trăim dobândesc o anumită
semnificaŃie şi pot declanşa, cvasi-automat un comportament datorită întăririlor / pedepselor care
au survenit anterior în acele situaŃii. Ceea ce ni se întâmplă într-un context re-semnifică
(investeşte cu semnificaŃie) contextul şi face din el un puternic factor declanşator pentru un
comportament consonant cu experienŃa anterioară. Un stimul (situaŃie) dobândeşte
capacitatea de a controla sau condiŃiona un comportament pe baza asocierii lui cu o serie
de întăriri care au succedat comportamentul.
 2. Un stimul condiŃionat poate funcŃiona ca întărire sau pedeapsă. De pildă, o muzică pe
care o ascultam când eram îndrăgostiŃi dobândeşte, prin asociere cu starea noastră afectivă,
o valenŃă pozitivă (SC). Ulterior, reascultarea acelei muzici poate fi folosită ca recompensă
pentru ducerea la bun sfârşit a altor genuri de activităŃi. Expunerea la o situaŃie fobică – ce şi-a
dobândit acest statut prin condiŃionarea pavloviană anterioară – poate funcŃiona ca
pedeapsă, pentru reducerea unui comportament.
Rezumând, foarte adesea stimulii condiŃionaŃi îşi dobândesc funcŃia de a influenŃa
un comportament datorită întăririlor / pedepselor cu care s-au asociat anterior. Ei devin predictori
pentru o întărire / pedeapsă şi, ca atare, iniŃiază comportamentul corespunzător. Pe de altă parte,
ca urmarea a semnificaŃiei pe care au dobândit-o prin asocierea cu anumite stări afective pozitive
sau negative, stimulii condiŃionaŃi, pot funcŃiona ca întăriri sau pedepse. Fiecare dintre formele de
învăŃare beneficiază de pe urma celeilalte.

4.3. Automatismele vieŃii noastre cotidiene

DiscuŃia din paragraful anterior a avut intenŃia de a promova o înŃelegere mai “liberală”,
mai puŃin restrictivă a condiŃionării, scoasă din şabloanele în care ea e abordată în mod
tradiŃional. Acelaşi angajament epistemic va fi promovat în continuare.
După cum am subliniat, capacitatea unor stimuli sau situaŃii de a declanşa anumite
comportamente se datorează competenŃei lor informaŃionale, aceea de a fi predictor pentru
un stimul necondiŃionat (în cazul condiŃionării pavloviene clasice) sau pentru anumite
întăriri / pedepse (în cazul combinării cu condiŃionarea operantă). Această funcŃie predictivă se
datorează unei asocieri anterioare constante – între SC şi SN sau între SC şi anumite întăriri /
pedepse. Expresia neuropsihologică a acestor date experimentale a fost pusă în evidenŃă de D.
Hebb (1949) şi este cunoscută sub numele de “regula lui Hebb”. El a observat că dacă doi
neuroni sunt excitaŃi simultan sau inhibaŃi simultan relaŃia dintre ei (sinapsa) creşte în
intensitate. Aceeaşi situaŃie se constată, la nivel cognitiv, între reprezentări. Într-o formulare
cognitiv-comportamentală, regula lui Hebb sună astfel:
Intensificarea conexiunii dintre două reprezentări variază în funcŃie de
frecvenŃa asocierii lor. Cu cât sunt mai frecvent asociate, cu atât mai puternică e conexiunea. Cu
cât mai puternică e conexiunea, cu atât mai automată activarea lor reciprocă (Bargh, 1997). ViaŃa
noastră cotidiană este plină de exemple în care comportamentul nostru este indus automat, pe baza
regulii lui Hebb. Prezentăm mai jos 3 situaŃii exemple (vezi, pentru detalii, Wyer, 1997, Bargh,
1999):
1. SituaŃie – categorizare. Dacă reprezentarea unei situaŃii (ex.: ajutorul dat unui coleg
la examen) se asociază în mod repetat cu o categorizare (ex.: “generozitate”), ulterior conexiunea
dintre ele creşte şi categorizarea va fi automat (inconştient, neintenŃionat) activată de
situaŃie. Dacă apare situaŃia, atunci se activează categorizarea. Manifestarea pregnantă
a acestui automatism are loc în cazul stereotipiilor. Prezentarea unei singure caracterizări
caracteristici (ex.: culoarea pielii) – chiar dacă e făcută subliminal – activează imediat stereotipul
corespunzător. Acest lucru e cu atât mai evident cu cât subiectul are la dispoziŃie mai
puŃine resurse cognitive să contracareze activizarea acestui stereotip, din cauza stresului sau a unei
sarcini cognitive adiŃionale (Devine, 1989). În acest fel, o parte din categorizările pe care noi le
facem sunt controlate de stimulii sau situaŃiile din mediu cu care au fost frecvent
asociate, de intenŃiile noastre conştiente. Stoparea acestor condiŃionări, care pot avea efecte
negative se face atunci nu prin persuasiune ci prin eliminarea acestei condiŃionări. Dacă, de
pildă, de fiecare dată când ritmul cardiac se accelerează şi simt un nod în gât spun că “am p boală
cardiacă”, ulterior această categorizare a simptomelor mele se va face automat şi excesiv, prilejuite
de dereglări minore ale ritmului cardiac. IntervenŃia, în acest caz, constă în înlăturarea acestei
condiŃionări şi înlocuirea ei cu o altă asociaŃie: simptomatologia menŃionată – atac de panică.
2. SituaŃie – cogniŃie – comportament. CogniŃiile pe care le avem, în mod constant în
anumite situaŃii, ajung să fie asociate puternic cu situaŃia respectivă, încât ulterior sunt automat
activate de ea. La rândul ei această cogniŃie poate determina automat anumite
comportamente specifice. După cum se ştie, există o dependenŃă certă a memoriei de
contextul fizic: cu cât congruenŃa dintre mediul fizic al învăŃării şi cel al reactualizării este mai
mare, cu atât mai bună e performanŃa de reamintire (Miclea, 1994). Tot pe bază
experimentală ştim că un stimul poate activa o structură sau schemă cognitivă de adâncime
care, la rândul ei, induce automat un comportament. De pildă, într-un experiment, prezentat ca
“test de limbaj” – subiecŃilor li s-au prezentat pe display o serie de cuvinte care făceau parte din
prototipul pe care îl avem despre un bătrân. Imediat după experiment s-a constatat că subiecŃii în
cauză erau mai uituci şi păşeau mai anevoios decât subiecŃii din lotul de control (Bargh &
Martrand, 1999). În situaŃia menŃionată anterior perceptarea unui stimul a amorsat o schemă
cognitivă care, inconştient, a indus – pentru un timp – un anumit comportament. Similar, s-a pus
în evidenŃă în mod repetat că cu cât numărul martorilor, la o situaŃie în care e nevoie să acorde
ajutor, creşte, cu atât probabilitatea ca ei să acorde efectiv ajutor – scade. (Darley & Latané,
1968). S-a explicat acest efect comportamental prin mecanismul cognitiv al delegării
responsabilităŃii, numai că, la rândul ei şi această cogniŃie este indusă automat de situaŃie
(numărul de martori), ceea ce înseamnă că nu cogniŃia ci situaŃia este factorul cauzal principal.
(vezi fig.1).

Fig. 4.1. InducŃia situaŃională. O situaŃie induce automat o cogniŃie, care la rândul
ei, induce automat un comportament. Tranzitivitatea efectului în acest gen de situaŃii arată
ca situaŃia, nu cogniŃia e factorul declanşator.

SituaŃie CogniŃie Comportament

nr.- de martori delegarea neacordarea

(by standers) responsabilităŃii ajutorului

Rezumând cercetările de acest gen Bargh (1997) consideră că a venit momentul să trecem
“de la cogniŃia socială la igniŃia socială”, în explicarea comportamentelor (p.48). Dincolo
de rezultatele experimentale prezentate anterior experienŃa noastră cotidiană abundă în
exemple despre inducŃia situaŃională a unor cogniŃii şi comportamente. Când ne aflăm într-
o anumită situaŃie, nu orice comportament şi / sau cogniŃie sunt la fel de probabile să
apară. Când stăm singuri în biserică e mult mai probabil să avem anumite comportamente
/ cogniŃii decât când suntem în sala de seminar sau când suntem în discotecă. Insidios dar
ferm, situaŃia circumscrie
 gama de comportamente / cogniŃii probabile. Acele gânduri, imagini, reverii,
amintiri şi comportamente care au loc întâmplă în mod repetat într-o situaŃie tind să
se asocieze cu aceasta şi să fie activate automat de ea.

AplicaŃie: ApariŃia unor astfel de condiŃionări: situaŃie – cogniŃie – comportament

pot apărea destul de frecvent în cazul unor tulburări emoŃionale. De pildă,
dacă atacul de panică a apărut de mai multe ori la ora 5 după-masa, ulterior simpla
apropiere a orei respective începe să producă gânduri catastrofice (ex.: “iară o să mi se facă rău”)
iar apoi senzaŃii neplăcute, care preced panica. În acest caz intervenŃia vizează, printre
altele, determinarea acestei asocieri automate: moment al zilei – gânduri catastrofice
– reacŃii neurovegetative neplăcute. Ea se poate face prescriind pacientului să efectueze o temă
chiar în preajma acelui moment care să-i acapareze cât mai multe resurse cognitive încât să nu-i
mai permită activarea automată a cogniŃiilor şi reacŃiilor negative. De pildă, îi spunem ca, între
4,30 – 5,30 p.m. să se plimbe pe stradă şi să întreŃină o conversaŃie cu câŃiva cunoscuŃi. Nu
înseamnă că, în acest fel, am rezolvat definitiv atacul de panică dar, cu siguranŃă, reducem
din expectanŃele anxioase ale pacientului şi îi oferim un plus de control asupra propriilor stări,
ceea ce nu-i puŃin lucru.
În mod similar, multe gânduri şi reacŃii depresive se asociază cu un anumit mediu
sau context spaŃio-temporal. PrezenŃa persoanei în acel mediu e suficientă ca să-i activeze
depresia. De aceea uneori simpla schimbare a mediului (o călătorie, vizitarea unor locuri pitoreşti)
ne face “să mai uităm de necazuri”, să ne ameliorăm starea. Nomazii nu au depresii; mereu alte
lucruri şi oameni pun stăpânire pe sufletul lor.

3. SituaŃie – obiective – mijloace. Regula este aceeaşi: dacă anumite obiective (scopuri)
s-au asociat repetat cu o situaŃie, aceasta ajunge ulterior să inducă automat obiectivele în cauză
care amorsează la rândul lor, mijloacele cele mai frecvent utilizate pentru realizarea lor. Dacă, de
pildă, într-o situaŃie de conflict familial, obiectivul nostru a fost de a linişti lucrurile, de a evita
escaladarea conflictului şi am realizat acest lucru prin discuŃii, negocieri, explicaŃii, ulterior este
foarte probabil ca o situaŃie similară să activeze automat obiectivul respectiv şi mijloacele
corespondente. Dimpotrivă, dacă am folosit conflictul, în mod frecvent, ca să ne surclasăm
adversarul, prin reproşuri, ameninŃări, acte de violenŃă, o apariŃie ulterioară a unei situaŃii
conflictuale e probabil să activeze acest gen de conexiuni obiectiv-mijloace. Bunele şi proastele
noastre obiceiuri sunt exemple de relaŃie automată dintre situaŃie – obiectiv – mijloace.
Datele experimentale privitoare la activarea automată a scopurilor / planurilor de acŃiune şi a
mijloacelor subsecvente sunt rezumate în Wyer, 1997, Vera & Simon, 1993, Cialdini, 1993.

Rezumând, asocierea repetată dintre un stimul sau situaŃie pe de o parte şi cogniŃie (=

categorizare, scop) sau comportament pe de altă parte, întăreşte conexiunile dintre aceste
componente, până la punctul în care situaŃia poate amorsa automat (= neintenŃionat, fără efort)
cogniŃiile şi comportamentele respective. SituaŃia nu produce pattenurile cognitiv-
comportamentale în cauză (ele pot fi învăŃate pe alte căi), dar le activează. Activarea e posibilă pe
baza regulii lui Heb, care funcŃionează atât la nivelul neural (sinapsa dintre doi neuroni activaŃi /
inhibaŃi simultan se intensifică) cât şi la nivel cognitiv-comportamental (două reprezentări
frecvent asociate devin mai puternice interconectate). Totul se poate rezuma într-o regulă de
producere. Dacă (situaŃia X) atunci (patternul cognitiv-comportamental) Y. ConsecinŃa practică
pe care o extragem de aici este că una dintre modalităŃile principale de intervenŃie este
prin controlul situaŃiilor / stimulilor care apoi, vor induce patternurile cognitiv-
comportamentale vizate. Câteva exemple ale controlului comportamentului prin controlul
situaŃiilor sunt prezentate mai jos.

4.4. Controlul stimulilor. Câteva explicaŃii

4.4.1. Controlul mediului ambiant

Modul în care e amenajat ambientul favorizează o anumită categorie de comportamente, în

defavoarea altora. Elementele din mediul ambiant şi aranjarea lor într-un anumit spaŃiu
circumscriu – nu prescriu – repertoriu de comportamente probabile în ambientul respectiv.

ExerciŃiu participativ:
B.F. Skinner relata, într-un interviu, cum îşi organizează ambientul astfel încât să-l ajute să
redacteze mai repede lucrările pe care le avea de elaborat. Se aşeza la o masă de birou largă, pe
care putea pune simultan, mai multe cărŃi deschise la diverse pagini, pentru citatele
necesare în redactarea lucrării. Pe birou îl aşteptau mereu câteva coli albe şi un set din
creioanele lui preferate, bine ascuŃite. Nu se aşeza la masa decât atunci când avea ceva de citit
sau de scris. După terminarea acestor activităŃi, sau când primea vizita unui coleg, se ridica şi
se aşeza într-un fotoliu, în jurul unei măsuŃe, cu o scrumieră în formă de porumbel, primită
cadou de la prieteni. Evita să desfăşoare altă activitate la biroul său. ComentaŃi acest exemplu.
Cum vă puteŃi rearanja propriul ambient pentru a vă stimula manifestarea unui comportament
dezirabil (ex.: studierea materiei de specialitate).

Impactul ambientului asupra comportamentelor noastre este mai important decât tindem noi
să credem, impregnaŃi fiind de filosofia cotidiană a voinŃei ca liber arbitru, independentă de
împrejurări. Mediul comunică un anumit mesaj (ex.: “aceasta e o sală de seminar – unde
discutăm”, “aceasta e o bibliotecă – unde citim şi facem linişte”) şi favorizează un anumit
comportament (ex.: dacă fotoliul preferat este aşezat în faŃa televizorului, lângă măsuŃa pe care
sunt mereu câteva snacks-uri, e mult mai probabil că înfulecăm, uitându-ne la televizor şi să
adăugăm kilograme în plus). ImportanŃa ambientului în inducŃia comportamentului a fost
unul dintre mobilurile care au promovat medicina comunitară. E mai greu să reabilitezi un bolnav
psihic, de pildă, şi să-l faci să-şi asume o anumită responsabilitate pentru propria însănătoşire
când hainele “civile” îi sunt închise într-o garderobă specială, iar el este lăsat doar în pijama,
halat şi papuci de casă. Tot mediul din jur (paturile de spital, amplasarea saloanelor, lumina de pe
coridoare etc.) îi comunică faptul că el nu este ca ceilalŃi, de afară, că este bolnav psihic şi că este
de datoria exclusivă a medicilor să-l vindece”. În replică, serviciile comunitare promovează
scoaterea acestor pacienŃi (după faza de criză) din clinică şi amplasarea lor în comunitate, într-un
apartament în care locuiesc 2-3 pacienŃi cu disabilităŃi complementare, care sunt asistaŃi
să-şi
asume responsabilităŃi pentru treburile gospodăreşti, desfăşurarea unor activităŃi socializate,
ordonarea activităŃilor etc.

ExerciŃiu participativ:
AnalizaŃi diverse modalităŃi de amplasare a mobilierului într-o sală de clasă. Ce comunică şi
ce comportamente favorizează / defavorizează aceste configuraŃii.

Pentru stimularea apariŃiei unui comportament dezirabil, formulăm două recomandări de

intervenŃie.
1. ReconfiguraŃi mediul şi / sau relocalizaŃi activitatea. Cum anume trebuie reconfigurat
mediul sau unde anume trebuie mutată activitatea depinde de comportamentul Ńintă ales. Trebuie
folosite resursele care le avem la dispoziŃie, astfel încât, cu creativitate şi inteligenŃă să producem
un ambient care să favorizeze maximal comportamentul vizat. Să presupunem, de pildă, că dorim
să sporim timpul acordat lecturii literaturii de specialitate. În acest caz, putem să facem în aşa fel
încât să avem mereu sub priviri, la birou, studiile pe care dorim să le citim, să stabilim un interval
de timp / zi care-l dedicăm acestei activităŃi, să închidem radioul sau televizorul, să mergem la
bibliotecă (dacă mediul “domestic” este prea plin de distractori), să avem pregătit un marker pentru
sublinierea pasajelor importante, să evităm alte activităŃi la masa de scris etc. Evident,
situaŃia nu produce comportamentul, dar dacă el face parte din repertoriul deja învăŃat, asocierea
lui cu o situaŃie îl favorizează în mod evident. Ştim cu toŃii cât de abili suntem pentru a specula
carenŃele ambientului ca să evităm să desfăşurăm o activitate ce solicită efort (“cartea cutare nu e
la îndemână”, e prea frig / cald”, “e ceva la televizor”, “lumina e proastă”, “este prea târziu şi nu
mă mai pot concentra”, “e prea devreme şi sunt încă adormit”, “mediul acesta nu mă stimulează
să citesc” etc.).

ExerciŃiu participativ:

X a reuşit să dea jos în câteva luni aproape 4 kg., pe care le avea în plus. La o cafea,
povesteşte prietenilor cum a reuşit. “Iată ce am făcut:
-mi-am făcut abonament la aerobic şi l-am plătit pe 3 luni înainte;
-n-am mai intrat în bucătărie între mese;
-am încetat să mai mănânc în faŃa televizorului;
-n-am mai deschis uşa frigiderului decât cu 5 minute înainte de masă;
-mi-am pus pe uşa de la camera mea un poster cu Naomi Campbel şi mi-am spus că aşa
trebuie să arăt;
- am convins o prietenă să mergem împreună la aerobic şi să ne sunăm cu 30 minute
înainte de a pleca;
- mi-am scos coarda şi bicicleta din debara şi le-am pus în mijlocul camerei;
- gătesc imediat după ce am terminat de mâncat;
- îmi pun în farfurie doar până la jumătate.”
ComentaŃi modul în care aranjarea mediului influenŃează comportamentul dezirabil.

60
 2. SchimbaŃi momentul de desfăşurare a activităŃii. O serie de activităŃi sunt îngreunate
în realizarea lor pentru simplul motiv că sunt planificate la momente nepotrivite. Ne sculăm, de
pildă, la o oră prea târzie ca să mai putem alerga dimineaŃa, deşi am vrea. Ajungem la birou şi ne-
am făcut obiceiul să citim şi să răspundem la e-mail-urile primite înainte de a începe să lucrăm.
Constatăm apoi că am pierdut aproape jumătate din dimineaŃă cu corespondenŃa şi e deja
prea târziu ca să ne apucăm să citim un studiu serios, aşa că ne omorâm timpul cu un ziar aflat la
îndemână; după masa de prânz am vrea să scriem un text, dar mai avem prea puŃin timp, pentru
că aşteptăm vizita unui prieten. Luăm cina cam târziu, iar după aceea am vrea să vedem
emisiunea de ştiri. E adevărat că până atunci mai sunt 20 de minute, dar începem să schimbăm
canalele… Spre seară constatăm că n-am făcut mai nimic, dar suntem deja somnoroşi şi nu ne
mai putem concentra. Şi aşa a mai trecut o zi… Chiar atunci când subiectul are resurse pentru
realizarea unei activităŃi, şi suficiente întăriri pentru a fi motivat, proasta gestionare a timpului e
una dintre sursele majore de ineficienŃă. Adesea simpla rearanjare temporală a activităŃilor poate
spori semnificativ performanŃele noastre, în condiŃiile unei competenŃe date.

ExerciŃiu participativ:
ExaminaŃi programul obişnuit al zilei dumneavoastră de lucru. Ce aŃi putea reorganiza?
UrmaŃi noul program timp de o săptămână şi comentaŃi efectele.

4.4.2. Crearea de situaŃii

În practica socială există anumite modalităŃi tipice de răspuns, anumite patternuri
cognitiv-comportamentale care sunt strâns legate de anumite categorii de situaŃii. Putem produce
adesea un comportament prin crearea deliberată a unor astfel de situaŃii în care acesta are mari
şanse să apară. Prezentăm mai jos câteva dintre aceste situaŃii, intens exploatate în manipularea
comportamentului social, reclamă sau marketing.
a) SituaŃia de îndatorare
SituaŃia de îndatorare se poate crea pe două căi: prin favoare şi prin concesie. Când X face
o favoare lui Y (ex.: îi oferă un bun, îi face un serviciu, îi oferă diverse avantaje, o discriminare
pozitivă etc.) Y se simte îndatorat şi tinde să răspundă cu o favoare cel puŃin la fel de
mare. Similar, când X face o concesie, Y se simte îndatorat şi creşte probabilitatea ca el să
răspundă cu o altă concesie. Şansa ca cineva să ne îndeplinească o pretenŃie creşte semnificativ
după ce i-am făcut o favoare sau o concesie. Iar această favoare o putem face în scop
manipulativ.
Exemple:
1) Favoruri. Un cadou, o “mică atenŃie”, bacşişul, prezentarea excesivă
a avantajelor unei opŃiuni propuse sunt modalităŃi prin care sporim complianŃa
la solicitarea noastră. Nu atât valoarea cadoului, cât povara psihologică a
îndatorării,
tendinŃa de a reacŃiona printr-o altă favoare, îl face pe celălalt să fie mai sensibil la rugămintea
(solicitarea, sugestia, pretenŃia) noastră.
Simpla prezentare a ceva ca favoare (“am ceva special, pentru dumneavoastră”, “facem
acum o dedicaŃie specială pentru …” etc.) ne face să fim mai sensibili la propunerile sau
sugestiile ulterioare ale celorlalŃi. Băncile câştigă bani buni oferind împrumuturi cu
dobânzi profitabile dar prezentate ca “dobânzi preferenŃiale”. Vânzările cresc când compania
cutare face “o ofertă specială” (ex.: “numai până la data de … puteŃi cumpăra…“). Iar
în relaŃiile interpersonale, influenŃarea celuilalt prin oferirea de favoruri este ubicuă (ex.:
“astăzi m-am îmbrăcat aşa special pentru tine”, “o să-Ńi spun un secret numai Ńie” etc.). O vedetă
îşi câştigă un fan pe viaŃă printr-un simplu autograf, aruncat în grabă; un politician şiret câştigă
mulŃi alegători plimbându-se printre ei “oamenii de rând” şi strângând mâna, la grămadă.
Pe scurt, acordarea unor favoruri sau simpla prezentare a ceva ca favoare sporeşte
complianŃa celui care beneficiază de aşa ceva. Există chiar o presiune socială asupra noastră de a
răspunde la aceste favoruri, altfel putem fi catalogaŃi ca “nerecunoscători”, “zgârciŃi”,
“insensibili”, “egoişti” etc. Adesea prezentarea favorurilor se face complet dezinteresat din partea
celui care le acordă, ca expresie a generozităŃii lui. Dar adesea, acelaşi gen de favoruri se
utilizează în scop manipulativ, pentru a spori complianŃa celuilalt la o solicitare. O “favoare” ne
face să ne simŃim speciali, ceea ce ne convine, ne masează eul, iar apoi tindem să răspundem în
aşa fel încât să confirmăm şi să ne confirmăm nouă înşine, că suntem speciali. Mecanismul, dacă
mai era nevoie, a fost replicat experimental în diverse variante (vezi Cialdini, 1993, pentru
rezumarea acestor studii).
2) Concesii. O concesie care ni se face favorizează un răspuns concesiv, din partea
noastră. Nu orice concesie e făcută în scop manipulativ, dar când e utilizată în acest fel, ca şi în
cazul favorurilor, beneficiul e mai mare decât costul, pentru cel care o iniŃiază. În fapt, suntem
asaltaŃi de concesii manipulative. În vitrine vedem adesea “mari reduceri de preŃuri”,
afişate ostentativ, o companie de telefoane mobile anunŃă reducerea de preŃuri la cutare
“pachet personal”, în negocierile zilnice (de la piaŃă, la cele cu partenerul, colegii de
serviciu etc.) concesia, adesea manipulativă, e omniprezentă (“bine, fac cum vrei tu, dar atunci te
rog să …”). Ca şi în cazul favorurilor, nu numai concesia efectivă, ci şi prezentarea a ceva ca o
concesie, sporeşte complicaŃia celuilalt, îl predispune să răspundă cu o altă concesie. Lucrul
acesta e bine cunoscut, chiar dacă nu e teoretizat, de către cei care încearcă să vândă cât mai bine
un produs. IniŃial ei fac o ofertă care, de fapt este peste preŃul real al produsului, apoi revin cu
un preŃ mai mic (care, de fapt, este pretenŃia lor reală), dar situaŃia apare ca o concesie.
La rândul nostru suntem tentaŃi să “urcăm” puŃin din preŃul pe care îl oferim. În tehnica
negocierilor internaŃionale, concesiile manipulative sunt monedă curentă. De regulă, fiecare parte
vine la început cu pretenŃii maximale, după care încep concesiile reciproce, până când ajung la un
compromis. Compromisul e cu atât mai probabil cu cât ambii parteneri realizează că nu poate
obŃine tot ce doresc. Chiar în eventualitatea eşecului negocierii, cel care a cedat mai mult poate
arunca vina (şi atrage aprobiul public) asupra celui care a cedat mai puŃin.
În concluzie, favorurile sau concesiile efective, precum şi simpla prezentare (framing) a
unui eveniment ca favoare / concesie, sporeşte complianŃa celuilalt la sugestia sau
solicitarea noastră. Când ele sunt folosite manipulativ, se exploatează practic situaŃia de
îndatorare. În acest caz pentru cel care o face beneficiul favorii / concesiei depăşeşte costul.
Regulile, formulate simplu, ar fi următoarele:
 1. Oferă favoruri, apoi cere.
2. Prezintă o pretenŃie exagerată, apoi cedează.

ExerciŃiu participativ:
OferiŃi exemple de favoruri şi concesii în relaŃia de cuplu. AnalizaŃi efectele lor.

b) Angajare şi consecvenŃă
După ce am făcut o opŃiune (ex.: de a alege profesia, un partener, un stil de viaŃă etc.), mai
ales dacă ea a fost luată deliberat – nu sub presiune coercitivă – ne este mult mai greu să o
schimbăm. Cu cât mai implicaŃi personal suntem într-o opŃiune cu atât mai consecvenŃi devenim
ulterior. De îndată ce facem o promisiune sau luăm o decizie, tindem să căutăm justificări (=
raŃionalizări) pentru opŃiunea făcută, iar apoi tindem să ne purtăm consecvent cu ea. Experimental
s-a pus în evidenŃă faptul că, după ce pariem tindem să ne vedem şansele de câştig mai mari decât
înainte de a face pariul (Moriarty, 1975). Persoanele care au decis să urmeze o terapie (inclusiv
psihoterapia) îi acordă mai mult credit după luarea deciziei decât înainte. O promisiune făcută
cuiva măreşte probabilitatea de a efectua comportamentul care a făcut obiectul ei (Cialdini, 1993).
Într-un studiu asupra consecvenŃei şi implicării personale (Moriarty, 1975) un subiect
simulant îşi lăsa bunurile pe plajă. Apoi, într-o variantă a experimentului el pleca pur şi simplu de
lângă ele, iar în cealaltă, înainte de plecare, ruga pe cei din jur (altfel, necunoscuŃi) să arunce din
când în când câte o privire spre ele. Ulterior un “hoŃ” (= simulat) încerca să-şi însuşească aceste
bunuri. Doar 4 din 20 de persoane opreau hoŃul în prima situaŃie, însă 19 din 20 făceau
acest lucru în a doua situaŃie.
Rezumând, aceste rezultate experimentale arată că odată implicaŃi personal sau angajaŃi
în cursul evenimentelor tindem să ne comportăm consecvent cu decizia iniŃială. Regula practică
ce rezultă de aici este următoarea: probabilitatea şi persistenŃa unui comportament creşte dacă e
rezultatul unei angajări. O situaŃie de angajare personală se poate crea prin solicitarea
unei promisiuni, prin personalizarea solicitării sau prin realizarea unei opŃiuni liber-
consimŃite. Cialdini (1993) prezintă strategia pe care o folosesc marile magazine de jucării pentru a
depăşi cu bine perioada de vânzări mai reduse, ianuarie-februarie. Înainte de Crăciun ale fac
publicitate intensă unor jucării pe care apoi, la solicitarea copiilor, părinŃii promit să le cumpere.
În preajma Crăciunului aceste jucării sunt retrase din magazin (“ne pare rău, s-a terminat stocul, o
să mai primim abia în ianuarie”) şi sunt oferite produse mai puŃin vandabile care, în aceste
condiŃii sunt cumpărate. Ulterior, în ianuarie-februarie produsele solicitate reapar în vitrine. Pentru
că au promis, şi pentru că vor să-i înveŃe pe copii că o promisiune trebuie respectată,
părinŃii le cumpără, chiar dacă şi-au depăşit demult bugetul alocat pentru cumpărat jucării.
În intervenŃia psihologică pentru schimbarea unor comportamente ale unui stil de
viaŃă nesănătos, s-a constatat că şansele de reuşită cresc dacă pacientul e pus să facă un angajament
personal. De pildă, pentru a reduce consumul de Ńigări sau pentru slăbire, pacientul este solicitat
să-şi facă public angajamentul. Se face o listă cu persoanele care contează pentru pacient cărora li
se comunică angajamentul şi li se solicită sprijin pentru realizarea acestor obiective. Cu cât mai
activă, publică, costisitoare şi liber-consimțită este angajarea persoanei, cu atât mai mari
şansele ca ea să-şi respecte angajamentul. Odată opŃiunea făcută sporeşte
probabilitatea comportamentului consistent cu ea.
Personalizarea unei solicitări reduce apariŃia fenomenului de delegare a responsabilităŃii
în cadrul grupului solicitat. Una e să spunem în faŃa unui grup “vă rog să mă ajutaŃi”,
alta să spunem “dumneavoastră, cel din primul rând, în dreapta, vă rog să mă ajutaŃi…” ReacŃia
este mai promptă în al doilea caz decât în primul rând.

ExerciŃiu participativ:
OferiŃi 3 exemple de angajamente personale şi analizaŃi consecvenŃa cu angajamentul a
comportamentului ulterior.

Cu cât un comportament este rezultatul unei angajări personale active, cu atât el este mai
rezistent la extincŃie, deoarece subiectul se simte personal responsabil de comportamentul
respectiv. O recompensă mai mare ne poate face să intensificăm un anumit comportament, dar nu
ne face mai responsabili. O pedeapsă sau ameninŃare cu pedeapsa, ne poate face mai complianŃi,
dar nu mai angajaŃi, mai responsabili, în urmarea unei reguli de conduită.
Ca şi în cazul intervenŃiei psihologice prin favoruri sau concesii, nu e întotdeauna necesar
ca angajarea personală să fie reală; uneori e suficient ca ea să fie prezentată ca atare (ex.: “a fost
opŃiunea ta, aşa că n-ai decât să suporŃi consecinŃele”, “eu mi-am făcut-o, cu mâna mea …” etc.).
Ca fenomen de masă, suportăm o mare parte din aberaŃiile postelectorale ale politicienilor noştri
pentru că le socotim rezultat al votului nostru (“noi i-am votat, aşa ne trebuie”), nu al
incompetenŃei sau lichelismului lor personal. Un lider iscusit creează impresia colaboratorilor săi
că participă la decizie doar pentru a spori complianŃa lor la consecinŃele deciziei (“v-am informat,
am decis împreună, acum trebuie să mergem până la capăt…”). În mod paradoxal,
democraŃia participativă sporeşte complianŃa, reduce şansele unor nemulŃumiri sociale. Odată
votat un partid politic electoratul se simte responsabil de cursul acŃiunilor şi devine mai
compliant decât dacă acelaşi partid ar fi ajuns la putere prin forŃă. Atât în viaŃa socială cât şi în
relaŃiile interpersonale, lucrurile pot fi prezentate în aşa fel încât să se ia decizia pe care o dorim
noi, creând-i celuilalt sentimentul libertăŃii de decizie. Ulterior el se va comporta mai
consecvent, în funcŃie de decizia luată, chiar în ciuda unor feed-back-uri care o discreditează. Spus
mai simplu, manipularea se realizează după regula: “Spune-le ce să facă, dar fă-i să creadă că ei
decid”.
Uneori angajamentul personal, datorită unor decizii iniŃiale, a unor promisiuni făcute sau
a asumării unei responsabilităŃi proprii, poate avea consecinŃe dramatice. Ca să nu devină
inconsecvenŃi cu propriile decizii uneori decidenŃii pot continua politici falimentare, în
ciuda feed-back-urilor negative primite. Y. Vertzberger (1988), într-o excelentă lucrare
demonstrează cum dezangajarea SUA în războiul din Vietnam a fost obstaculată tocmai de
angajamentul masiv, liber-consimŃit, în faza iniŃială a ostilităŃilor. Rezultatul: 60.000 de morŃi,
câteva sute de mii de răniŃi!
 Dezangajarea se face mai uşor dacă:
a) decizia (angajamentul) iniŃial este prezentat ca fiind forŃat, nu liber consimŃit (ex.: “am
fost forŃat de împrejurările de atunci să fac asta”, “din cauză că voi m-aŃi presat am
decis acest lucru”, “nu era altă soluŃie”, etc.)
b) costurile înregistrate deja nu sunt prea mari, în raport cu un cadru de referinŃă (ex.: “n-
am pierdut mare lucru, m-aş putea retrage din joc”, “nu avem copii, mai avem o viaŃă
în faŃă, aşa că ar fi mai bine să divorŃăm, etc.)
c) angajamentul iniŃial n-a fost făcut public (sau puŃină lume ştie de el) (ex.: “logodna n-
a fost făcută publică, aşa că o putem rupe”, “înŃelegerea făcută a fost doar între noi,
aşa că putem renunŃa la ea”, etc.)
d) angajamentul iniŃial e prezentat ca efect pasiv (ex.: “n-am avut ce face, am moştenit
situaŃia aceasta de la predecesorul meu”, “aşa era obiceiul atunci, aşa am făcut şi eu”,
etc.).
Nu contează dacă aceste formulări ale problemei sunt adevărate sau nu. Important este că
ele, îl ajută pe cel care le utilizează să se dezangajeze, să iasă de sub “tirania” unui angajament
iniŃial care se dovedeşte eronat şi să instituie un nou curs al evenimentelor.
O intervenŃie psihologică menită să schimbe un comportament are mai mari şanse
de reuşită dacă operează concomitent atât asupra comportamentului actual cât şi a celui propus,
dezirabil. În aceste condiŃii actualul comportament e formulat în termeni care să faciliteze
dezangajarea (ex.: “ce faci acum a fost, mai degrabă rezultatul unor constrângeri sau împrejurări,
decât a unei decizii proprii”, “nu e deloc prea târziu să schimbi lucrurile”, “e o chestiune personală,
nu-i priveşte pe ceilalŃi”, “ai reacŃionat pasiv la situaŃie”). Concomitent, noul
comportament dezirabil este susŃinut printr-un angajament activ, public, eficace şi deliberat “ex.:
“trebuie să-Ńi iei viaŃa în propriile mâini”, “o să anunŃi prietenii / familia de noile tale intenŃii”,
“iată ce beneficii îŃi va aduce noul stil…”, “decizia aceasta îŃi aparŃine”).
În rezumat, un comportament devine mai probabil şi mai rezistent la extincŃie dacă este
(sau e prezentat ca fiind) rezultatul unei angajări personale. O situaŃie de angajare personală poate
fi creată printr-o promisiune, personalizarea solicitării sau decizie liber-consimŃită. Cu cât
angajarea respectivă este mai activă, publică, solicitantă şi deliberată, cu atât impactul ei asupra
comportamentului vizat creşte. Tindem să ne comportăm conştient cu angajamentul iniŃial, chiar
în condiŃii de absenŃă sau penurie a întăririlor. Dezangajarea e adesea dificilă pentru că tindem să
ne protejăm decizia iniŃială, prin raŃionalizări, proiecŃii şi ignorarea feed-back-urilor negative în
privinŃa ei. Dezangajarea poate fi facilitată prin: reformularea opŃiunii iniŃiale şi stimularea
angajamentului într-un comportament alternativ şi dezirabil.

c) Simularea validării sociale a comportamentului

Mimetismul social, faptul că indivizii tind să se comporte precum majoritatea grupului
din care fac parte, nu se datorează numai “presiunii sociale” pentru conformism. Evident, prin
sistemul de întăriri şi pedepse, formaŃiunea socială stimulează o anumită doză de
conformism, necesară pentru coeziunea socială. Pe de altă parte însă, o mare parte din mimetism se
datorează unei puternice nevoi a indivizilor, de validare socială a propriului lor comportament.
Nefiind siguri dacă ceea ce facem e corect sau nu, e bine sau nu, recurgem la confirmare socială:
ne purtăm într-un anume mod pentru că şi ceilalŃi fac la fel. Comportamentul nostru e socotit
valid, adecvat pentru că e similar cu a celorlalŃi. Aşadar, ne purtăm ca ceilalŃi, în absenŃa unor
întăriri /
pedepse din partea lor, pentru că aceasta este una dintre principalele surse de validare a
comportamentului propriu.
TendinŃa de validare prin mimetism este mai puternică în câteva conjuncturi: a) în situaŃii
de incertitudine; b) în situaŃii de nesiguranŃă; c) în prezenŃa (reală sau simbolică) a unor actori
similari. Când subiectul se află în acest gen de situaŃii tinde să acorde o atenŃie crescută
comportamentului celorlalŃi, tinde să-l evalueze ca fiind adecvat şi să-l imite. Schematic,
mecanismul e prezentat în figura 4.2.

SituaŃia
- incertitudine
Focalizarea
- nesiguranŃă
- prezenŃa actorilor atenŃiei pe
similari “unii ca comportamentul Evaluarea Imitarea
mine” celorlalŃi (“ştiu ei ce fac”)

Fig. 4.2. Validarea socială a comportamentului individual

Foarte adesea, această reacŃie este deosebit de adaptativă. Fiecare dintre noi s-a aflat într-
un loc străin, într-o situaŃie unde trebuia urmată o anumită procedură şi, neştiind ce să facem am
făcut ca ceilalŃi. De cele mai multe ori, imitându-i am rezolvat problema. Comportamentul
celorlalŃi este o importantă sursă de informaŃie, foarte utilă, pentru ghidarea
propriului comportament.

Exercițiu participativ:
DaŃi 3 exemple de situaŃii concrete în care comportamentul celorlalŃi v-a servit drept sursă de
informaŃie pentru propriul comportament.

Valoarea informaŃională a comportamentului celorlalŃi chiar în absenŃa unor întăriri

explicite din partea lor, este o condiŃie suficientă pentru validarea şi imitarea lui. Pentru ghidarea
comportamentului nostru avem nevoie mai degrabă de informaŃii decât de întăriri. Întăririle, la
rândul lor, influenŃează comportamentul nu atât prin funcŃia lor hedonică (= ne produc
stări pozitive sau ne fac să evităm stările aversive) cât prin funcŃia lor informativă (vezi cap.
2.3). Ne interesează mult mai mult informaŃia decât plăcerea, pentru că informaŃia este
esenŃială pentru adaptare şi evoluŃie; plăcerea – nu! Cu cât situaŃia e mai incertă, deci mai săracă
informaŃional, cu cât nevoia de informaŃie este mai acută pentru că ne simŃim ameninŃaŃi. Cu
cât există mai mulŃi actori similari nouă care realizează un comportament, cu atât mai informativ
devine pentru noi comportamentul respectiv şi mai probabil să-l imităm. Cei “ca şi noi” sunt mai
repede creditaŃi că “ştiu ce fac” într-o situaŃie ambiguă. Procentul de imitaŃie creşte de la 30% la
70% dacă “modele” prezentate sunt asemănătoare cu noi înşine (Cialdini, 1993).
 ExerciŃiu participativ:
Împreună cu un complice apropiaŃi-vă la un moment dat pe stradă şi priviŃi insistent într-un
punct (ex.: o vitrină, un acoperiş) timp de 5-10 minute. Ce constataŃi á propos
de comportamentul celorlalŃi?
Prevalându-ne de această tendinŃă de a ne valida comportamentul prin imitaŃie,
putem interveni în modificarea unui comportament.
Exemple:
1. O mare parte din reclame – în special pentru bunurile de larg consum – prezintă
“oameni ca şi noi”, care ne spun, care e cel mai potrivit detergent, cea mai
potrivită margarină, cele mai apreciate paste făinoase etc. Adesea ei sunt
prezentaŃi în situaŃii făcând faŃă unor probleme cât mai asemănătoare cu
ale
noastre (ex.: îşi pătează rufele, încearcă mai mulŃi detergenŃi şi până la urmă vine o vecină,
care le spune care-i cel mai bun).
2. Marile librării sau case de editură anunŃă mereu care este best-seller-ul săptămânii /
lunii, sugerându-ne ce să cumpărăm (“dacă atâta lume îl cumpără, înseamnă că e bun”).
3. Unul dintre elementele esenŃiale ale trainingului unui agent de vânzări este de a învăŃa
să imite clientul. După câteva minute de conversaŃie el încearcă să simuleze
postura cumpărătorului, eventualele ticuri verbale, stilul de a vorbi, gusturile, în acest fel ne
simŃim mai familiari şi-i acordăm mai mult credit în ceea ce ne recomandă (“e ca noi”, e “de-al
nostru”).
Din nou, comportamentul pe care îl dorim imitat nu trebuie să fie realmente; e suficient ca
el să fie prezentat ca atare. E îndoielnic de pildă că majoritatea oamenilor foloseşte detergentul X
sau cumpără Y, dar prezentarea unor actori, similari cu noi, care fac aceste lucruri e suficientă
pentru a declanşa imitaŃia.
Rezumând, vom spune că există o puternică tendinŃă de imitare a
comportamentului celorlalŃi. Această tendinŃă se datorează nevoii de validare a propriului
comportament în situaŃii de incertitudine, de nesiguranŃă, de carenŃă informaŃională, în general.
În aceste condiŃii socotim comportamentul unor actori sociali similari ca fiind informativ şi tindem
să-l imităm. Ne validăm propriul comportament prin similitudine cu a celorlalŃi. Putem
induce prin imitare, diverse comportamente, prezentându-le ca fiind tipice pentru actori sociali
similari.
d) Autoritatea
Crearea unei situaŃii în care solicitarea de schimbare a comportamentului e făcută de către
o autoritate sporeşte semnificativ şansele ei de reuşită. ComplianŃa, supunerea faŃă de autoritate
atinge dimensiuni greu de închipuit, demonstrate experimental de experimentele lui Milgram
(1972), vezi şi Blass (1991), pentru o excelentă trecere în revistă a literaturii de specialitate.
Autoritatea îşi exercită influenŃa asupra comportamentului individual sau colectiv în primul rând
în două situaŃii, non-exclusive: când are monopolul informaŃiei cunoştinŃelor şi când controlează
contingenŃele relevante.
Un părinte, un profesor, un medic, un expert, un prieten sau un partener de cuplu este
ascultat şi urmat dacă are cel puŃin una dintre aceste calităŃi. Părintele, de pildă, ştie mai
mult
decât copilul şi-i controlează o mare parte din contingenŃe (= antecedentele şi / sau întăririle unui
comportament). Pe măsură ce el îşi pierde din prerogative autoritatea sa – şi implicit importul
asupra comportamentului – se reduce. AdolescenŃii de pildă încep să reproşeze deja părinŃilor că
“nu ştiu despre ce e vorba”, că “nu înŃeleg”, că “situaŃia s-a schimbat”, adică încep să-şi asume
monopolul informaŃiei. În acelaşi timp, gradele lor de libertate sporesc, astfel încât
şi contingenŃele de sub controlul parental îi afectează mai puŃin.
Cu excepŃia personajelor mistice sau divine, autoritatea are, de regulă, un domeniu limitat
de competenŃă. Ele poate controla numai un anumit tip de evenimente, cunoştinŃe sau informaŃii.
Experimentatorul, din investigaŃiile lui Milgram, era ascultat de către subiect pentru că
situaŃia experimentală era legată de domeniul lui de expertiză, unde el era o autoritate.
ComplianŃa la sugestiile lui ar fi fost inexistentă dacă contextul ar fi fost diferit (ex.:
“experimentatorul s-ar fi prezentat ca un “simplu cetăŃean” care vrea să vadă ce se întâmplă
într-o anumită situaŃie”). CompetenŃa unei autorităŃi este, aşadar, specifică unui domeniu.
Din păcate sau din fericire, pentru domeniul “cum trebuie să ne trăim viaŃa” e greu să accepŃi
autoritatea cuiva. De-a lungul istoriei, omenirea a recunoscut, temporar şi limitat, autoritatea unor
lideri carismatici sau a unor reformatori religioşi (Iisus, Mohamed, Buddha) şi a încercat să
trăiască viaŃa după învăŃăturile lor, socotindu-i monopol al adevărului şi sursă a contingenŃelor.
Nici o religie nu s-a impus însă definitiv, nici o autoritate n-a rămas imuabilă. InfluenŃa
acestor modele în modificarea comportamentului a fost şi este însă uriaşă. FaŃă de
complexitatea acestor fenomene – cu tot respectul faŃă de disciplina pe care o servesc – un
experiment, de genul celui făcut de Milgram – este aproape o caricatură!
În epoca contemporană, odată cu secularizarea şi industrializarea cunoaşterii, principala
autoritate este expertul. El are competenŃe asupra unui domeniu bine structurat de cunoştinŃe iar
când o problemă complexă trebuie rezolvată, colaborarea mai multor experŃi este mult mai
eficace decât intervenŃia unui lider carismatic. CunoştinŃele - principala sursă a autorităŃii – sunt
mult prea numeroase şi complexe ca să poată fi integrate de o singură figură umană, oricât de
dotată. Mass-media foloseşte din plin imaginea expertului prin care influenŃează masiv percepŃia
noastră asupra realităŃii şi modul în care “navigăm” prin ea. Un eveniment politic sau economic e
repede comentat de un “analist”, un nou produs farmaceutic e prezentat de un expert, importanŃa
unei noi descoperiri ştiinŃifice de către un cercetător, ştirile sportive – de cineva, vremea
– de altcineva etc. Orice mesaj asociat cu o autoritate din domeniul respectiv sporeşte în
credibilitate şi, ca atare, e mai probabil să fie luat în seamă în ghidarea propriului comportament.
Revenind la intervenŃia psihologică asupra comportamentului individual,
utilizarea eficientă a autorităŃii presupune:
1. identificarea comportamentului (clasei de comportamente Ńintă)
2. identificarea autorităŃilor recunoscute de individ pentru domeniul respectiv
3. utilizarea autorităŃii
a) prin apelul la ele (citare, parafare, interpretare, exprimarea acordului faŃă de
mesajele autorităŃii, etc.)
b) prin implicarea lor directă în intervenŃie, acolo unde este posibil (ex.: implicarea
unui “prieten” care e autoritate, a unui “grup” etc.) Impactul pozitiv al unor grupuri de
suport (ex.: Alcoolicii Anonimi) se datorează, în mare măsură, autorităŃii pe care
individul le-o atribuie (“Ei au trăit aceeaşi experienŃă ca şi mine, ştiu ce înseamnă,
poate au găsit o soluŃie şi o aplic şi eu!”).
 Uneori individul însuşi se proiectează pe sine ca autoritate absolută (“eu ştiu
cel mai bine ce e de făcut”, “eu fac ce vreau cu viaŃa mea”). În aceste condiŃii
sensibilitatea lui la schimbare e redusă. Pentru a-l face mai permeabil trebuie să-i
circumscriem propria autoritate, iluzia controlului şi a cunoațterii pe care el
se bazează. Căile sunt multiple, prin argumentare, confruntarea cu alte puncte de
vedere, oferta de contra exemple, empirismul colaborativ, problematizarea sursei
cunoaşterii pe care o are şi a validităŃii ei, etc. Din experienŃa clinică, dar şi din unele investigaŃii
pe care le-am făcut, rezultă că argumentul utilităŃii e mai eficace decât cel al adevărului. Suntem
mai sensibili la utilitate decât la adevăr (ex.: “ai dreptate, dar la ce-Ńi foloseşte?”). O cogniŃie, ca
cea legată de faptul că pacientul e autoritate (el ştie, el îşi controlează contingenŃele)
trebuie judecată şi prezentată din punct de vedere al utilităŃii ei. Îi este utilă pacientului
cogniŃia respectivă, îl ajută să-şi rezolve problema, sau, dimpotrivă, îi creează probleme?
Prezentarea convingerilor pacientului / clientului ca nefolositoare (= au costuri mai mari decât
beneficiile) este adesea mai persuasivă decât prezentarea ei ca nevalidă! Maşinăria cognitivă care
ne conduce, care ne reprezintă realitatea în care trăim, produce teorii şi comportamente, a fost
creată pentru a rezolva probleme, nu pentru a căuta adevărul. Din punct de vedere al
evoluŃiei adevărul e un mijloc, nu un scop. Sistemul nostru cognitiv seamănă, mai degrabă, cu un
inginer, decât cu un om de ştiinŃă, e interesat mai mult de utilitate, decât de validitate. E
adevărat, că de obicei, cogniŃiile valide sunt şi cele mai utile, dar relaŃia nu e automată. În fiecare
moment posedăm – ca individ şi ca specie – o mulŃime de adevăruri inutile, neadaptative.
Pe de altă parte, ne folosim în mod eficace de construcŃii teoretice cu validitate
îndoielnică (ex.: concepŃiile religioase, “mitul progresului”). Pe scurt, scopul nostru este
rezolvarea de probleme (= adaptarea); adevărul e mijlocul, cel mai important, dar nu singurul
pentru realizarea acestui scop.
În relaŃia terapeutică psihologul este autoritatea. Mai precis, cei care i se adresează o fac
pentru că văd în el un expert, ca atare el se poate folosi de impactul pe care o autoritate îl poate
avea asupra comportamentului. Problema e dacă prezumŃia pacientului are acoperire
în cunoştinŃele psihologului…
Rezumând, există o tendinŃă evidentă a persoanei umane de a se supune autorităŃii, reale
sau simbolice. Această complianŃă nu are nimic de-a face cu “slăbiciunea caracterului” sau
“laşitatea” fiinŃei noastre, ci se datorează faptului că autoritatea este investită cu o
capacitate specială de a poseda informaŃii sau de a controla contingenŃele. Or, întreaga condiŃie
umană se bazează pe informaŃii şi contingenŃe. Autoritatea, implicată direct sau simbolic,
sporeşte şansele unei intervenŃii cognitiv-comportamentale eficace. În intervenŃia psihologică,
apelul la autoritate trebuie făcut în limitele unei deontologii stricte, de respect pentru persoana
umană. Omul este scop, nu este mijloc.

4.4. ExtincŃia
Când un stimul condiŃionat încetează să mai aibă valoare informaŃională adică nu
mai prezice un stimul necondiŃionat sau o întărire / pedeapsă el intră în proces de
extincŃie. Acest lucru se întâmplă când SC e prezentat repetat fără asocierea cu SN sau cu întăriri /
pedepse. Altfel spus, relaŃia dintre antecedentele şi consecinŃe sau stimuli necondiŃionaŃi
devine aleatoare; antecedentele nu mai au funcŃie informativă. Să luăm un exemplu
cotidian. De pildă, cu cât înaintează în vârstă, copilul îşi reduce frica pe care o are faŃă
de tunete şi fulgere sau faŃă de întuneric. Acest lucru se datorează faptului că a avut
posibilitatea să înveŃe, de-a lungul anilor –
că ele nu sunt urmate de consecinŃe aversive. Să presupunem, ca să oferim un alt exemplu,
că educatoarea doreşte să sporească atenŃia copiilor la aceste mesaje pe care ea le
transmite. Ca atare, ea spune: “AtenŃie la mine, copii!”, apoi, când copiii îi acordă atenŃie, îi
laudă pe cei care sunt atenŃi şi îi critică pe cei care încă sunt concentraŃi pe alte activităŃi.
Treptat, atenŃionarea pe care o face educatoarea devine un antecedent care controlează
comportamentul, chiar în absenŃa întăririlor / pedepselor. După o vreme, dacă întăririle nu mai
sunt oferite sau dacă atenŃionarea nu mai are valoare predictivă (ex.: educatoarea spune automat,
stereotip, formula de atenŃionare, fără să mai continue cu vreun mesaj special adresat copiilor)
funcŃia acestei atenŃionări de a controla comportamentul se stinge. Stimulul nu mai are funcŃie
informativă.
ExtincŃia nu este întotdeauna uşor de realizat, dovadă rezistenŃa la tratament a reacŃiilor
fobice. Doi factori par a fi importanŃi în această privinŃă. Întâi, în situaŃiile reale, ecologice, noi
nu suntem confruntaŃi numai cu un stimul ci cu un colaj de stimuli, o mulŃime de stimuli, care la
un moment dat sunt prezenŃi. O încăpere, de pildă, unde am avut prima reacŃie fobică, are diverse
obiecte de mobilier, o anumită dispoziŃie sau formă a geamurilor, o anume luminozitate
etc. Oricare dintre aceşti stimuli sau mai mulŃi, din colajul respectiv, pot face obiectul
unei condiŃionări şi ulterior, al unei extincŃii. Mai exact, extincŃia poate să apară doar cu o parte
dintre stimulii din colaj cu care reacŃia noastră a fost iniŃial asociată.

Crochiu de caz: S.M., 38 de ani, alcoolic, a fost supus unei terapii

aversive de dezalcoolizare. Acest tratament mai poartă numele de contra-
condiŃionare; El constă în asocierea unui stimul (ex.: alcoolul) care
anterior producea o reacŃie plăcută, cu o consecinŃă neplăcută (administrarea
alcoolului era asociată cu antalcool, o substanŃă care produce senzaŃii de
greaŃă şi vomă). Alcoolul nu este însă un singur stimul, ci un colaj de stimuli; al
are miros, culoare, gust, se află în anumite tipuri de sticle etc. În cazul
pacientului în cauză, extincŃia a apărut faŃă de toate elementele colajului,
cu excepŃia
mirosului. Simplul miros de alcool (în special tărie) îi producea frisoane şi senzaŃie de greaŃă. La
scurt timp, însă, el a găsit soluŃia: consuma alcool Ńinându-se cu mâna de nas.
Dincolo de pitorescul acestui caz, e clar că extincŃia funcŃionează diferenŃiat, în funcŃie de
diverse elemente dintr-un colaj de stimuli. Probabil că condiŃionările noastre anterioare, relevanŃa
unor stimuli, prezenta unor stimuli cu efect inhibitiv sau facilitator într-un colaj dat contribuie şi ei
la extincŃia diferenŃială. Psihologii clinicieni au putut constata adesea că o fobie remisă se
poate reactiva uşor pe un fond de stres ulterior când reapare un element din colajul iniŃial.
În al doilea rând, se pare că o extincŃie reuşită constă, de fapt, într-o nouă
învăŃare. RezistenŃa la extincŃie este mai pronunŃată în cazul răspunsului aversiv. De exemplu,
un şoarece care e condiŃionat ca să evite un şoc electric (SN) ce survine după apariŃia unui
stimul luminos (SC) prin deplasarea într-un anumit loc (= RC, răspuns evitativ), continuă să
realizeze acest răspuns mult timp după eliminarea şocului electric. Pe scurt, răspunsul evitativ
rezistă la extincŃie. Dacă se realizează lezarea lobului prefrontal (zona mediană), implicată în
acest tip de învăŃare, rezistenŃa la extincŃie este şi mai mare (LeDoux, 1995). Nu e cazul
să analizăm amănunŃit aici aceste aspecte (vezi însă, pentru detalii, LeDoux,1996), dar pare tot
mai evident că reuşita extincŃiei depinde mai degrabă de eficienŃa unei noi învăŃări,
decât de eficienŃa dezînvăŃării vechiului comportament.

70
 4.5. Sumar

Un comportament / cogniŃie se află în relaŃie funcŃională cu două categorii de contingenŃe:

întăririle şi pedepsele, pe de-o parte, antecedentele, pe de altă parte. Prin întăriri şi pedepse
subiectul învaŃă că: a) “dacă faci X obŃii Y” (întărire pozitivă); b) “dacă faci X eviŃi, scapi
de situaŃia aversivă Y” (întărire negativă); c) “dacă faci X, te costă Y” (pedeapsă).
Eventual, el învaŃă şi că nu mai există nici o contingentă (= relaŃie funcŃională) între ce
face şi ce i se întâmplă, ceea ce duce la extincŃie operantă.
Pe de altă parte, antecedentele se referă la o serie de stimuli (situaŃii) care preced
un anumit comportament. Antecedentele apar, de regulă într-un colaj, ca o mulŃime de
stimuli externi sau stări interne (ex.: gânduri, expectaŃii, imagini, amintiri etc.). Ele
influenŃează comportamentul în măsura în care au funcŃie informativă, adică prezic un stimul
necondiŃionat sau un anumit tip de întărire / pedeapsă. Am arătat că deosebirile dintre
condiŃionarea operantă şi condiŃionarea pavloviană nu sunt tranşante, un stimul condiŃionat
dobândind această calitate în urma unei întăriri sau putând funcŃiona, la rândul lui, ca întărire.
Dincolo de cele două tipuri de condiŃionare, între o situaŃie şi un comportament poate apărea
o asociere puternică, pe baza regulii lui Hebb: intensificarea conexiunii dintre două
reprezentări (ex.: a situaŃiei şi a comportamentului) variază direct proporŃional în funcŃie
de frecvenŃa asocierii lor. Cercetările recente asupra automatismelor (Bargh, 1997, 1999) au
evidenŃiat rolul esenŃial al antecedentelor în activitatea unor cogniŃii, comportamente sau relaŃii
scop – mijloace. Se pare că igniŃia socială prevalează faŃă de cogniŃia socială. O serie de
modalităŃi de intervenŃie asupra comportamentului prin controlul stimulilor au fost discutate în
detaliu. Am arătat implicaŃiile pe care le poate avea controlul ambientului şi crearea deliberată
de situaŃii. Printre acestea, crearea unei situaŃii de îndatorare, de angajare, de intervenŃie
a autorităŃii şi de validare socială (simulată) a comportamentului individual au o
importanŃă deosebită. În fine, influenŃa antecedentelor asupra comportamentului se reduce,
extincŃia, când ele îşi pierd funcŃia informativă, capacitatea lor de a avertiza asupra unor stimuli
necondiŃionaŃi sau întăriri / pedepse. Cel puŃin în cazul răspunsului evitativ, extincŃia pare a fi
dependentă de reuşita unei noi învăŃări.
Rezultă un adevăr simplu şi clar: comportamentul uman e controlat de informaŃii
şi contingente. Restul e biologie. IntervenŃiile cognitiv-comportamentale vizează
modificarea mecanismelor cognitive şi a contingenŃelor pentru ameliorarea
comportamentului. Adică sunt aplicarea creativă, în diverse ipostaze, a acestui adevăr elementar.

ExerciŃii:
1. DiscutaŃi condiŃionarea pavloviană din perspectiva abordărilor actuale din psihologia
cognitivă şi etologie.
2. Ce modalităŃi de control al stimulilor puteŃi utiliza pentru a favoriza slăbirea? GândiŃi
pe un caz.
3. AnalizaŃi câteva situaŃii care favorizează asertivitatea şi / sau negocierea.
4. MenŃionaŃi câteva modalităŃi prin care ne putem apăra împotriva manipulărilor mass-
media prin controlul antecedentelor (stimulilor).
 5. Se ştie că preotul (pastorul) are un rol important în modificarea unor comportamente şi
a modului în care oamenii şi le percep. AnalizaŃi modul în care acesta
foloseşte autoritatea (Dumnezeu, texte religioase, sacralitatea bisericii etc.) pentru a
realiza intervenŃii cognitiv-comportamentale.

AUTOEVALUARE

Pentru a apărea condiŃionarea clasică este necesar şi suficient ca:

a) între SC şi SN să existe o relaŃie de contiguitate
b) între SC şi SN să existe o relaŃie de contingenŃă
c) între SC şi SN să existe un interval mai scurt de 2 secunde

1. Printre recomandările pentru stimularea apariŃiei unui comportament dezirabil se numără:

a) reconfigurarea mediului
b) învăŃarea unui comportament alternativ
c) schimbarea momentului desfăşurării activităŃii

Răspunsuri corecte:
1)b; 2)a,c

Modulul 5

AUTOCONTROLUL.
O PERSPECTIVĂ COMPORTAMENTAL-COGNITIVĂ

SCOPUL acestui modul este să înŃelegeŃi modul în care poate fi controlat un comportament.

OBIECTIVE:
Parcurgerea acestui modul vă va ajuta să:
CunoaşteŃi etapele care trebuie parcurse pentru a putea controla un comportament
ŞtiŃi care sunt modalităŃile de implementare a schimbărilor
 1. Scurtcircuitarea contingenŃelor

Nu numai comportamentele altora sunt, în cea mai mare măsură, controlate de contingenŃe
ci şi comportamentele proprii. Autocontrolul adesea nu reuşeşte deoarece
contingenŃele imediate împiedică, scurtcircuitează influenŃa contingenŃelor mai
îndepărtate. Prezentăm mai jos câteva situaŃii în care autocontrolul este redus, datorită modului de
dispunere a contingenŃelor faŃă de comportamentul Ńintă, pe care vrem să-l controlăm.

Recompense imediate – pedeapsa îndepărtată

O mulŃime din comportamentele excesive pe care le facem, în ciuda intenŃiei noastre de a

le controla, se datorează faptului că realizarea lor produce întăriri imediate (chiar dacă sunt
minore), iar costurile, penalităŃile vin cu mare decrement temporal. Un stil de viaŃă nesănătos îşi
arată costurile târziu, după ani de zile. În schimb, consumul alimentar, consumul de alcool,
fumatul, au beneficii imediate: ne simŃim bine mâncând, alcoolul ne relaxează, ne
euforizează, fumatul ne face să ne simŃim “mai calmi”, ne socializează etc. Agresivitatea
rezolvă adesea un
conflict în favoarea noastră; costurile ei (ex.: distrugerea unei relaŃii interpersonale, reacŃii
emoŃionale negative din partea celorlalŃi, sunt mai îndepărtate şi doar prezumptive. O
relaŃie sexuală neprotejată duce la satisfacŃii imediate; costurile sunt doar posibile şi
oricum, nu imediate. Pe scurt, recompensele imediate (chiar minore) sunt mai influente decât
pedepsele amânate (chiar dacă sunt substanŃiale). Beneficiul imediat e mai influent decât costul
îndepărtat. Ar fi aberant să condamnăm, moralizator o astfel de tendinŃă. Vreme de milioane de
ani, omul a trăit în circumstanŃe aspre, pline de pericole. ViaŃa era scurtă, costurile de lungă
durată ale unui comportament puteau fi nerelevante. Urmărirea unui beneficiu imediat, ignorând
costurile ulterioare, era o strategie, foarte adesea, adaptativă într-o viaŃă minată de pericole
majore şi imediate.
Concomitent, aşa cum arată cercetările experimentale, subiectul uman a dezvoltat şi o
biasare în prelucrarea informaŃiei despre viitor: consecinŃele negative distale sunt subapreciate ca
importanŃă şi ca probabilitate, ca atare au un impact redus asupra deciziei şi comportamentului
actual (Bjırkman, 1984; Vertzberger, 1995). Costurile viitoare sunt percepute, aşadar, ca fiind mai
puŃin probabile şi mai puŃin severe decât sunt, în mod real. Aceasta e biasarea judicativă a omului
normal, obişnuit, nu a celui iresponsabil, şi nu avem decât să o constatăm ca atare.

Recompense mici dar imediate – recompense mari, dar decalate

Comportamentele care produc recompense mici dar imediate exercită o presiune mai mare
asupra noastră, devin mai probabile decât comportamentele care produc recompense mari dar cu
decrement temporal. Carpe diem nu este numai un îndemn, ci, în mare măsură, o descriere. O
reverie stând la masa de lucru, produce satisfacŃii imediate, în schimb studiul
insistent, concentrat, poate produce beneficii mult mai mari, dar abia după mulŃi ani şi nu în mod
automat. DistracŃiile, privitul la televizor, joaca, produc recompense imediate, de aceea ele
interferează cu activităŃile laborioase, care pot produce beneficii mult mai mari dar incerte.
Capacitatea de amânare a recompensei este una dintre achiziŃiile de mare importanŃă ale
ontogenezei.

Pedepse imediate – recompense amânate

Proximitatea recompenselor faŃă de caracterul distal al pedepselor sau recompenselor
decalate, aşa cum au fost discutate anterior, stă la baza multor excese comportamentale.
Dimpotrivă, proximitatea pedepselor e implicată în deficite comportamentale.
ConsecinŃa imediată a exerciŃiilor fizice este oboseala şi febra musculară; beneficiile se văd mult
mai târziu, după o îndelungată practică, şi, ca orice lucru care survine în viitor, sunt nesigure.
Orice schimbare, reformă, inovare a unui domeniu de activităŃi sau un segment din viaŃa
noastră îşi arată la început costurile, abia apoi beneficiile. O activitate de performanŃă necesită
efort, efort, efort şi abia apoi, poate, îşi arată beneficiile. Costul e sigur şi imediat; beneficiul e
nesigur şi îndepărtat. Să ne gândim la un atlet de mare performanŃă. Ani de zile a alergat
pe stadion, a renunŃat la bucuriile vârstei, a suferit înfrângeri, a avut îndoieli, a îndurat
toate costurile unor exerciŃii dure, ironiile şi “sfaturile binevoitoare” ale colegilor, fără să
aibă garanŃia marelui succes. Marea performanŃă vine târziu, după ce câştigi bătălia cu tine
însuŃi. MulŃi vor să devină mari performeri, vedete; câŃi însă sunt dispuşi să facă sacrificii
personale enorme, pentru un beneficiu îndoielnic şi îndepărtat?
 Pedepse imediate, dar mici – pedepse mari, dar decalate
Un comportament care antrenează costuri reduse, dar imediate este mai probabil decât
unul care implică costuri mari, dar îndepărtate. Costurile mari dar plasate în viitor, ne influenŃează
mai puŃin decât prezumpŃia unor costuri mari, mici şi imediate. De pildă, evităm să mergem la
dentist, chiar dacă avem mici probleme cu dantura, care creează un uşor disconfort. Întrevedem
consecinŃele pe termen lung, cu costuri mult mai mari, dar nu luăm, de regulă, nici o măsură.
Costurile sunt îndepărtate în timp şi tindem să le subevaluăm atât probabilitatea cât şi severitatea,
ceea ce le face mai puŃin aversive. Aşa cum remarca Bjırkman (1984), “Timpul îşi pierde
treptat din realism, cu cât perspectiva temporală este mai lungă … Aceasta duce la reflecŃia că
factorii de risc – efectele negative cu probabilitate scăzută de apariŃie sunt
subevaluate” (p.37). Această angajare a contingenŃelor şi reprezentarea cognitivă a
costurilor viitoare explică de ce oamenii, deşi surprind primele simptome de manifestare a unei
boli, nu sunt dispuşi să ia măsuri de prevenŃie.
Din cele prezentate anterior, rezultă că, consecinŃele imediate, proximale (indiferent dacă
sunt recompense sau pedepse) tind să aibă o influenŃă mai mare asupra comportamentelor, decât
consecinŃele distale. Evident, acŃiunea acestor factori este specifică. Cineva poate să-şi
pună activitatea profesională sub controlul unor factori distali (ex.: investeşte masiv în propria sa
perfecŃionare profesională, cu toate costurile incumbate) dar reacŃionează predominant
la contingenŃe imediate când e vorba de viaŃa sa sexuală (ex.: acceptă relaŃii sexuale riscante, dar
cu satisfacŃii imediate). Fără să intrăm în detalii în acest articol, putem totuşi afirma că
modul de aranjare al contingenŃelor şi reprezentarea lor cognitivă, dublajul
informaŃional, sunt responsabile, în mare măsură de diferenŃele interpersonale, de modul în
care indivizii îşi trăiesc viaŃa şi realizează diverse performanŃe. Nu ne rămâne decât să sperăm
că cercetările psihologice şi tehnicile de evaluare vor acorda, în viitor, o mult mai mare atenŃie
acestor aspecte.
În afară de consecinŃe, antecedentele care influenŃează un comportament, pot şi ele
contribui semnificativ la reuşita sau eşecul autocontrolului comportamentului respectiv. Modul în
care ne aranjăm situaŃiile, stimulii, poate face mai probabil un comportament sau altul.
Dacă fotoliul este pus în faŃa televizorului, iar pe măsuŃa alăturată telecomanda şi farfuria cu
prăjituri, iar cina, copioasă, după o zi de muncă, e luată la 9 seara, după care ne uităm la televizor,
avem toate şansele să ne îngrăşăm, în ciuda intenŃiilor noastre lăudabile de a slăbi şi de a face
mişcare. Dacă abordăm mereu probleme controversate cu partenerul, dacă accentuăm mereu
diferenŃele dintre noi şi nu asemănările, sunt mari şanse ca interacŃiunea să degenereze în conflict
permanent şi violenŃă, ca instrument de rezolvare a conflictului. Dacă ambientul în care
trăim e plin de promteri şi antecedente care favorizează comportamentul opus celui dezirabil,
autocontrolul este semnificativ îngreunat. E uşor să nu păcătuieşti, când te-ai retras în pustiu; e
mult mai greu când eşti star de cinema şi trăieşti în mijlocul tentaŃiilor. DiferenŃa nu e de “fibră
morală” ci de aranjare a contingenŃelor!
În rezumat, nu numai comportamentele altora ci şi propriile noastre comportamente, pe
care am dori să le controlăm, sunt determinate de modul de aranjare a antecedentelor, consecinŃelor
şi de dublajul lor informaŃional, în sistemul nostru cognitiv. Suntem tentaŃi mereu să credem că
autocontrolul este rezultatul unor forŃe interne (ex.: “tăria morală”, “voinŃă”, “forŃa spiritului”,
“mobilizarea centrelor noastre de energie prin meditaŃie yoga” etc.). Nu merită să
distrugem complet aceste mituri, câteodată avem nevoie de ele, ca de nişte iluzii pozitive, care ne
fac să suportăm lipsa altor soluŃii mai viabile şi să ne asumăm responsabilităŃi. SusŃin însă ferm
ideea responsabilităŃii individului, în ciuda impactului negativ al contingenŃelor asupra vieŃii sale.
Noi suntem singurii responsabili de faptele noastre, de care trebuie să dăm socoteală. Cum
spunea J.P. Sartre, nu contează ce-a făcut istoria cu noi, contează ce facem noi din ce a făcut istoria
cu noi. Să ne lămurim însă: aceasta e un angajament axiologic, o soluŃie promovată de
societate pentru a-şi asigura supravieŃuirea şi dezvoltarea, nu este o concluzie rezultată
dintr-o cercetare empirică.
Dacă analizăm însă modul în care societatea controlează comportamentele, spre binele
speciei (de cele mai multe ori), atunci vedem că acest lucru nu se realizează, prin şedinŃele
de meditaŃie colectivă, nici prin autosugestie, nici prin cursuri speciale de antrenare a “voinŃei”,
nici prin exerciŃii de “întărire a spiritului” ci prin manipularea contingenŃelor şi a
fluxurilor informaŃionale. Societatea stabileşte reguli de comportament (prin norme religioase,
prin norme morale susŃinute comunitar, prin sistemul de legi, reglementări, prescripŃii etc.),
stabileşte întăriri şi pedepse (prin diverse sisteme de recompensare – salarii, privilegii, promovarea
la un statut social mai bun – şi de penalizare – de la simpla dojană, la închisoarea sau pedeapsa
capitală). Şi tot societatea, în măsura în care are resurse, modifică situaŃiile, antecedentele (ex.:
oferă anumite condiŃii de habitat şi viaŃă care favorizează comportamentele dezirabile). În
plus, societatea produce fluxuri informaŃionale, cu impact covârşitor: religii, ideologii, sisteme
filosofice, modele artistice sau morale, într-un cuvânt – cultura. Cultura este un arsenal enorm de
instrumente prin care specia umană îşi controlează comportamentele indezirabile. Prin ea s-au
tratat depresiile, nevrozele, deviaŃiile comportamentale mult înaintea apariŃiei psihiatriei sau
psihologiei. Departe de a fi un "joc secund", cultura e la fel de importantă pentru specie ca şi
rezerva genetică. În spaŃiul interstiŃial dintre aceste influenŃe ne păstrăm, fireşte, câteva grade de
libertate. Nu multe, dar suficiente pentru a ne obliga să fim responsabili şi să dăm socoteală de ce
facem. Dacă însă societatea controlează comportamentele prin controlul contingenŃelor şi
producŃiilor culturale, cred că nu am avea decât de câştigat dacă am face acelaşi lucru cu propriile
noastre comportamente. Adică dacă am căuta întărirea autocontrolului acordând atenŃie specială
modului în care ne aranjăm contingenŃele (antecedentele şi întăririle/pedepsele) şi modului
în care ne construim teoriile despre propriul comportament.

2. Definirea autocontrolului

Autocontrolul este un comportament prin care modificăm contingenŃele şi structurile

cognitive relevante astfel încât să putem controla unul dintre propriile noastre comportamente .
Autocontrolul este o intervenŃie cognitiv-comportamentală aplicată asupra noastră înşine. Ea se
bazează pe acelaşi principiu fundamental: controlul unui comportament se face prin intervenŃia
asupra factorilor care îl influenŃează, în funcŃie de care el se manifestă. Controlăm, aşadar
un comportament Ńintă (un exces sau deficit comportamental) printr-un comportament de
control, menit să rearanjeze contingenŃele şi structurile cognitive adiacente.
Problema autocontrolului este recurentă, apare la fiecare nivel de realizare a
autocontrolului. Pentru a ne pune sub control un comportament, recurgem la un comportament de
control. Dar cine controlează acest comportament de control? Răspunsul este, un alt
comportament, de meta-control ş.a.m.d. Spre exemplu, dacă dorim să ne îmbunătăŃim
studiul, decidem să recurgem la un comportament de control, prin care modificăm
contingenŃele şi procesările de informaŃie astfel încât studiul să fie îmbunătăŃit. La
rândul său, însă,
comportamentul de control trebuie învăŃat şi influenŃat în aşa fel încât să fim dispuşi să facem
efortul de a modifica contingenŃele care ameliorează învăŃarea. Aceasta înseamnă un meta-
control, ş.a.m.d. (vezi fig. 1.)

Meta-control

Comportament Comportament
de control Ńintă

Fig. 1. Autocontrolul ca sistem deschis.

Cum ne controlăm comportamentul prin care vrem să controlăm un

comportament Ńintă?

Autocontrolul este, inevitabil, un sistem deschis. Să luăm un exemplu. Să presupunem că

dorim să ne reducem reacŃia anxioasă (comportament Ńintă). Pentru aceasta, printre alte metode,
hotărâm să practicăm trainingul autogen (comportament de control). Numai că, pentru a fi
practicat, trainingul autogen trebuie învăŃat, apoi trebuie efectuat de un anumit număr de ori, în
anumite circumstanŃe, deci reclamă efort şi, iniŃial, costuri deloc neglijabile. Prin urmare, avem
nevoie de meta-control, ca să facem practicarea trainingului autogen mai probabilă şi mai eficientă
(ex.: ne replanificăm activităŃile cotidiene astfel încât să avem timp pentru aceste exerciŃii,
ne cumpărăm un fotoliu unde ne putem relaxa, ne oferim din când în când, recompense pentru
practicarea lui etc.). Dar aceste intervenŃii, dacă suntem puŃin dispuşi să le facem, pot
deveni ele însele obiect de autocontrol, la nivel meta-meta … Nu vreau să spun că, fiind o
problemă recursivă, autocontrolul nu poate fi executat. De regulă, comportamentul de control e
mai uşor de efectuat decât comportamentul Ńintă; metacontrolul e mai puŃin problematic
decât controlul etc. Simplul fapt că atâŃia oameni reuşesc să-şi modifice propriile
comportamente prin autocontrol este o dovadă că el reuşeşte. Analiza făcută arată însă şi de ce,
adesea, autocontrolul nu reuşeşte: comportamentul de autocontrol trebuie, la rândul lui controlat.
Ori, adesea individul nu are resurse de a aborda toate aspectele acestei probleme recurente, ceea
ce a forŃat societatea să găsească soluŃii la această problemă.
Una dintre soluŃiile produse de societate constă în externalizarea controlului, adică în
construirea unor instituŃii sociale care să intervină în controlul comportamentelor
indezirabile atunci când resursele individului sunt insuficiente. Şcoala, sistemul juridic, familia,
diverse organizaŃii sau grupuri intervin masiv în controlul comportamentelor indezirabile.
Şcoala, de pildă, este locul unde nu numai că înveŃi, dar înveŃi şi cum să înveŃi; iar prin oferta
de situaŃii de învăŃare (experienŃe de învăŃare) şi prin controlul întăririlor/penalizărilor şcoala
ajută individul să-şi controleze mai bine propriile comportamente indezirabile, intervine când
resursele lui devin insuficiente. Chiar psihoterapia şi psihoterapeutul sunt construcŃii social-
culturale, instituŃii menite să optimizeze capacitatea de autocontrol a individului. Toate
psihoterapiile, indiferent de
orientare, au ca scop să optimizeze utilizarea potenŃialului personal al individului, adică să
dezvolte capacitatea lui de autocontrol.
O altă soluŃie vizează angajamentele axiologice. Prin sistemele religioase sau filosofice,
prin ideologii, prin mesajele şi modelele prezentate în mass-media, precum şi prin multe alte
mijloace, societatea oferă axiologii, sisteme de valori. Când individul ajunge să facă un
angajament axiologic ferm, fundamental, capacitatea lui de autocontrol – pe un anumit segment
de comportamente – sporeşte considerabil. Dacă individul ajunge să creadă, fundamental, ferm, că
Iisus este modelul absolut care trebuie urmat, viaŃa lui devine imitatio Cristi. El poate să-şi
iubească aproapele, chiar dacă acesta îi face rău, poate să suporte decepŃiile vieŃii, iar uneori, ca
în creştinismul primitiv, se poate lăsa răstignit pe cruce, cântând. Sau poate să creadă
fundamental în Libertate, ori în Adevăr, pentru care e gata să facă orice sacrificii, să îndure
oricâte încercări. Aşa cum am mai afirmat (Miclea, 1998), angajamentul axiologic ferm,
fundamentalismul axiologic, scurtcircuitează orice contingenŃă. Dintr-o dată, o clasă de
comportamente congruentă cu angajamentul făcut intră sub controlul valorii şi iese, în mare
măsură, de sub controlul mediului. Nu înseamnă nicidecum că fundamentalismul axiologic este,
automat, un fapt pozitiv, în orice circumstanŃă. El poate crea genii şi sfinŃi, dar poate
crea şi fanatici sângeroşi, tirani sau fascişti.
Rezumând, autocontrolul este o intervenŃie asupra contingenŃelor şi procesărilor de
informaŃie care influenŃează un comportament Ńintă, aflat în deficit sau exces. Acest
comportament de control poate face el însuşi obiectul controlului (metacontrol), ceea ce face din
autocontrol un sistem deschis. În condiŃiile unor resurse individuale limitate, autocontrolul este
întărit prin externalizarea lui sau prin asumarea unor angajamente axiologice ferme.
Prezentăm, mai jos, o serie de reguli şi recomandări menite să sporească autocontrolul
individului asupra comportamentului propriu. În contextul celor discutate anterior, ceea ce
încercăm să oferim este un meta-control care să sporească şansele comportamentului de control.

3. Reguli de realizare a autocontrolului

1. Specificarea problemei. Comportamentul Ńintă, pe care vrem să-l controlăm

trebuie precis definit, în termeni cantitativi (durată, frecvenŃă, intensitate etc.). Calitatea se
poate defini printr-o serie de indicatori cantitativi. Specificarea problemei poate cuprinde
stabilirea clară a unui nivel dezirabil al comportamentului Ńintă. Acest nivel devine scopul
autocontrolului. Nu vom spune aşadar: “vreau să fumez mai puŃin”, ci “vreau să trec de la 20 de
Ńigări pe zi la 7 Ńigări pe zi”. Nu vom spune “vreau să studiez mai mult”, ci “vreau să studiez 4 ore,
zilnic”, “vreau să- mi spun de fiecare dată punctul de vedere asupra unei probleme importante” în
loc de “vreau să fiu mai asertiv”. Cu cât scopul, nivelul dezirabil al comportamentului Ńintă este
formulat mai vag, cu atât mai mare probabilitatea de a abandona autocontrolul lui. În plus, un scop
formulat în termeni precişi, cantitativi, ne oferă posibilitatea de a avea feed-back-uri clare despre
eficacitatea autocontrolului şi de a-l recalibra, atunci când e cazul. Iată câteva recomandări
suplimentare:
a) descrieŃi explicit scopul pe care vreŃi să-l atingeŃi, exprimându-l în termeni cantitativi;
b) reflectaŃi asupra corectitudinii formulării;
c) descrieŃi prin ce veŃi şti că v-aŃi atins sau nu scopul;
d) presupunând că altcineva îşi propune acelaşi scop, cum şti dacă şi-a atins sau nu scopul;
e) faceŃi o listă cu comportamentele care, dacă ar fi realizate, v-ar face să vă atingeŃi scopul;
f) dacă scopul pe care vi-l propuneŃi e mai greu de atins, descompuneŃi-l în subscopuri, care
pot fi realizate secvenŃial. Vă propuneŃi apoi să realizaŃi doar aceste subscopuri, pe rând,

80
 secvenŃial. TreceŃi la realizarea următorului obiectiv abia după ce l-aŃi atins pe cel
anterior;
g) faceŃi o listă cu comportamentele care interferează, adică împiedică realizarea scopului pe
care vi l-aŃi propus. ÎncercaŃi eliminarea sau reducerea lor.
Pe scurt, problema trebuie dezambiguizată pentru a putea fi abordată cu succes.
Formulările vagi, de genul “aş vrea să fiu mai calm”, “aş vrea să fiu mai silitor” creează senzaŃia
de neştiinŃă, de neputinŃă şi necontrolabilitate. IntenŃiile bune formulate vag, mor repede.

2. FaceŃi un angajament de schimbare. După cum se ştie angajamentul are o puternică

funcŃia motivaŃională, care trebuie mobilizată în realizarea autocontrolului. Ca atare:
a) faceŃi public angajamentul (scrieŃi-le prietenilor, declaraŃi intenŃia de schimbare în
faŃa unor persoane semnificative pentru dumneavoastră etc.);
b) reorganizaŃi mediul astfel încât să vă amintească mereu că aveŃi un obiectiv în controlul
propriului comportament (ex.: puneŃi pe birou graficul cu exerciŃiile fizice pe care
le faceŃi, obiectivul pe care trebuie să-l atingeŃi pe săptămâna în curs, afişaŃi bileŃele, care
să vă amintească ce şi când aveŃi de făcut, scrieŃi în agendă etc.);
c) căutaŃi să obŃineŃi suport social pentru schimbare (ex.: faceŃi apel la familie,
prieteni, persoane cu experienŃă, care să vă ajute în realizarea obiectivelor, să vă
întărească comportamentele pozitive, să vă atragă atenŃia asupra sarcinii etc.);
d) investiŃi energie şi timp în planificarea schimbării; cu cât mai costisitoare e planificarea,
cu atât mai motivaŃi suntem să o implementăm. Angajamentul făcut “cu jumătate de gură”
pregăteşte deja scuza pentru abandonarea programului de schimbare.
3. FaceŃi analiza funcŃională. O serie de date despre starea actuală a comportamentului
Ńintă trebuie colectate, atâtea cât sunt suficiente ca să ne ofere un reper, în funcŃie de
care să stabilim diverse obiective. De regulă, datele respective se obŃin prin observarea
mai atentă a comportamentului în cauză şi a contingenŃelor sale. În urma acestei observaŃii,
descrierile vagi, de genul “fumez cam mult”, “beau cam mult”, “sunt prea violent”, trebuie să
poată fi înlocuite cu descrieri mai precise, de genul: “fumez, în medie 18 Ńigări pe zi”,
“beau aproximativ 400 g alcool, zilnic”, “am avut reacŃii verbale violente de 2-3 ori pe zi,
în ultimele săptămâni” etc. Descrierea cantitativă a comportamentului actual, care face obiectul
schimbării, poate necesita o durată mai scurtă sau mai lungă de timp, în funcŃie de datele
probabile pe care le are subiectul şi de acuitatea observaŃiilor sale. Concomitent cu datele
despre comportament pentru analiza funcŃională mai observăm:
a) antecedentele şi consecinŃele comportamentului Ńintă;
b) fluxurile conştiinŃei (ce “ne vine în minte”, înainte, în timpul şi după executarea
comportamentului.
Pe baza acestei colecŃii de observaŃii avem un reper, la care putem raporta
eficienŃa programului de autocontrol şi o primă reprezentare despre contingenŃele şi
fluxurile informaŃionale asupra cărora trebuie să intervenim pentru a modifica, în
sens dezirabil, comportamentul Ńintă.
 4. ImplementaŃi schimbarea. Schimbarea, în sens dezirabil, a comportamentului care face
obiectul programului de autocontrol, presupune managementul situaŃiilor (antecedentelor), a
comportamentului, a consecinŃelor şi a fluxurilor cognitive relevante.
Managementul situaŃiilor sau al antecedentelor care controlează un comportament
vizează rearanjarea lor (în măsura posibilului) în aşa fel încât să facilităm apariŃia lui. Iată câteva
recomandări:

a) FolosiŃi-vă de reguli (autoinstrucŃiuni). De pildă:

- “Nu mă ridic timp de o oră de la masa de lucru, indiferent cât de eficient lucrez” (pentru
studiu);
- “Spun, de fiecare dată, clar ce am de spus” (pentru asertivitate);
- “În orice situaŃie reacŃionez cu calm şi superioritate” (pentru reducerea anxietăŃii);
- “Sub nici un motiv nu mai beau cafea după 7 seara” (pentru reducerea consumului de
Ńigări, care se asociază cu consumul de cafea).
E bine ca aceste reguli să le repetăm, din când în când sau să ni le notăm, pentru a le avea mereu în
memoria de lucru. Numărul de autoinstrucŃiuni variază, în funcŃie de nevoile fiecărui subiect şi de
comportamentul ce trebuie schimbat. E foarte important ca ele să fie realiste, realizabile, ca nişte
subscopuri necesare pentru atingerea obiectivului final.
b) CăutaŃi şi folosiŃi modele. Dacă, de pildă, dorim să devenim mai asertivi în relaŃiile
cu o persoană de sex opus, un bun exerciŃiu e de a observa, la chefuri, la discotecă, în altă situaŃie
de interacŃiune cum procedează persoane pe care noi le socotim asertive. Modelele trebuie
căutate; ele sunt peste tot: în grupul de prieteni, colegi, în media, între personajele unui roman,
într-o imagine dintr-un film, un tablou etc. Analiza modelului ne ajută să-l folosim, pentru
propria noastră schimbare, ne oferă sugestii despre ce să facem, cum să fim etc.
c) InterveniŃi asupra ambientului. ReduceŃi din antecedentele care favorizează
un comportament care interferează cu comportamentul dezirabil. De pildă, replanificaŃi
momentul desfăşurării unei activităŃi dacă aŃi observat că realizarea ei anterioară era mereu
perturbată. Degeaba ne propunem să citim începând cu ora 7 seara, când de regulă, tocmai atunci
se întorc ceilalŃi membrii ai familiei de la serviciu şi intră la noi în cameră, pe rând, să ne salute
şi să mai schimbe o vorbă". Mai bine începem studiul la 5 şi folosim întâlnirile şi discuŃiile de la
7 ca pe o recompensă.
Putem, destul de uşor, identifica antecedentele comportamentelor perturbatoare, dacă
observăm care sunt cei mai frecvenŃi distractori, care ne întrerup adesea în
realizarea comportamentului dezirabil. Odată identificaŃi putem trece la îndepărtarea lor. O să
constatăm, cu surprindere, cum se ameliorează comportamentul vizat, fără “mobilizarea
voinŃei”, doar prin calcul şi acŃiune fermă în mediu. Fireşte, unele antecedente nu pot fi
controlate, dar foarte multe sunt sub controlul nostru. Dacă observăm, de pildă, că spre deosebire
de noi, “modelul” nostru în privinŃa studiului, nu lucrează întins pe fotoliu, în faŃa televizorului, ci
pe scaun, la masa de scris, cu creionul în mână sau în sala de bibliotecă, diferenŃa nu e
de voinŃă ci de aranjare a contingenŃelor, lucru pe care îl putem face.
IntervenŃia asupra ambientului poate cuprinde şi o anumită electivitate în
interacŃiunile interpersonale. Relativ la un anumit comportament unele personaje din mediul nostru
au o influenŃă negativă, altele, o influenŃă pozitivă. O politică mai puŃin pasivă în relaŃiile
interumane,
în care căutăm să stabilim mai decis oamenii şi momentele în care reacŃionăm, nu să lăsăm totul
după “toanele” celorlalŃi, e un pas semnificativ în afirmarea personalităŃii şi sporirea controlului
personal. Pe scurt, intervenŃia asupra mediului ambient presupune înmulŃirea sau
intensificarea antecedentelor (stimulilor) care sporesc probabilitatea comportamentului dezirabil,
concomitent cu reducerea sau îndepărtarea distractorilor, adică a antecedentelor pentru
comportamentele perturbatoare, concurente.

Managementul comportamentului
Managementul unui comportament se face nu numai prin controlul contingenŃelor sale ci
şi prin intervenŃia directă asupra comportamentului. Dintre aceste intervenŃii, cele mai importante
sunt menŃionate mai jos:
 Stabilirea realistă a obiectivelor comportamentale, pe care intenŃionăm să le
atingem. Studii repetate au pus în evidenŃă că obiectivele mai modeste dar mai
realiste, pot fi urmărite cu mai multă perseverenŃă şi, în consecinŃă, produc schimbări
mai semnificative şi mai durabile decât obiectivele “măreŃe”. Dumnezeu, deşi se spune
că este atotputernic, deci ar fi putut face lumea într-o clipită, a preferat să fie mai modest şi
să o facă în 6 zile. E de învăŃat din asta. Obiectivele nerealiste, prea ambiŃioase sunt
contraproductive: ele nu motivează ci demotivează. Mecanismul e simplu: stabilindu-ne un
obiectiv nerealist, oricât de mult ne-am implica, la început, în realizarea lui, feed-back-
urile sunt negative, pentru că ceea ce am realizat deja e departe de ce ne-am propus să
facem. În consecinŃă, la costul obişnuit al comportamentului necesar pentru atingerea
obiectivului se adaugă impactul informaŃiilor negative despre rezultatele obŃinute
comparativ cu obiectivele propuse, ceea ce duce la abandonarea schimbării, la evaziune
din sarcină şi apatie. Ne mai adăugăm un eşec personal.
E greu de stabilit un criteriu obiectiv, general, pentru ce înseamnă obiectiv realist. Fiecare
individ poate însă stabili acest lucru prin tatonare succesivă. Nu cred însă că obiectivele
realiste trebuie să fie întotdeauna realizabile. Cred că trebuie să ne propunem puŃin mai
mult decât suntem siguri că putem face, altfel spus, preluând o sintagmă de la Vîgotsky,
să ne stabilim obiectivele în “zona proximei dezvoltări”. Cu dezvoltarea personală e ca şi
cu săritura la înălŃime. Dacă ridicăm ştacheta numai până unde suntem siguri că
putem sări, vom sări, dar niciodată nu vom învăŃa să sărim mai sus. Dimpotrivă, dacă
ştacheta e puŃin mai sus decât efectiv sărim, uneori vom reuşi, alteori nu, dar aşa
învăŃăm să ne perfecŃionăm, să sărim mai sus. Aşadar, un obiectiv realist nu este un
obiectiv indubitabil realizabil (realizabil cu certitudine absolută) ci un obiectiv posibil de
realizat, din zona proximei noastre dezvoltări.
 Descompunerea unui comportament complex în componente. Analiza componenŃială
a unui comportament şi învăŃarea lui diferenŃială sporeşte şansele dobândirii lui mai
repede şi mai durabile. Să luăm un exemplu. Să presupunem că am constatat o serie de
deficienŃe în modul în care utilizăm o limbă străină şi hotărâm să ne ameliorăm
performanŃa. Nu toate componentele performanŃei noastre lingvistice sunt la fel de
deficitare. De pildă, constatăm că înŃelegem uşor limba respectivă, dar avem dificultăŃi în
vorbirea ei (deficitul comportamental este, aşadar, legat de producŃia lingvistică, nu de
înŃelegere). Constatăm apoi că din producŃia verbală dificultăŃile mai vizează de verbele şi
utilizarea prepoziŃiilor, nu substantivele, iar în cazul verbelor, în special cele reflexive ne
pun probleme deosebite, greşind foarte adesea. ÎnvăŃarea şi exerciŃiul vor acoperi în
primul rând aceste deficienŃe. Obiectivul este aşadar, îmbunătăŃirea performanŃelor
comunicative în limba
 respectivă, dar unele componente trebuie considerate cu o atenŃie mai specială, în raport
cu altele. Multe dintre deficienŃele noastre comportamentale nu se datorează unor carenŃe
de voinŃă (“nu vrem să facem”) sau de potenŃial (“nu putem face”), ci unor
carenŃe de cunoştinŃe (“nu ştim” sau “nu ştim cum să facem”). Identificarea
componentelor unui comportament care necesită un tratament special este un pas decisiv
în managementul acelui comportament.
 Stabilirea criteriilor de reuşită. Una dintre condiŃiile principale ale rezolvării unei
probleme este de a stabili, cât mai precis cu putinŃă, ce înseamnă soluŃie la acea problemă.
Lucrul acesta nu este întotdeauna uşor de făcut. În domenii de cunoştinŃe bine structurate,
relativ "închise", e uşor de spus ce înseamnă soluŃie. De exemplu, rezolvarea unei
probleme de matematică, în şcoală înseamnă obŃinerea rezultatului corect; demonstrarea
unei teoreme înseamnă că inferenŃa de la axiome la teorema respectivă este logic-
consistentă; rezolvarea unei probleme de şah înseamnă a da mat adversarului, sau a-l pune
în dificultate. Ce înseamnă însă “să fiu mai echilibrat emoŃional?” înseamnă oare să am o
reacŃie emoŃională redusă atât la evenimentele pozitive cât şi la evenimente negative (cum
ne învaŃă Eminescu, în Glosă), sau să reacŃionez mai redus doar la evenimente negative?
Dacă mă entuziasmez repede şi nerealist sunt sau nu echilibrat? Dar dacă uneori mă
cuprinde o tristeŃe adâncă, însă favorabilă creaŃiei, reflecŃiei sau înălŃării morale? Dificil
de răspuns. Problemele insuficient definite sunt mai greu de rezolvat decât cele bine
definite pentru că nu ştim unde să ne oprim, ce mai trebuie să facem, ce înseamnă “soluŃie”
(Newell, 1992). Rezultă că specificarea cât mai precisă a criteriilor de
performanŃă (ce înseamnă că autocontrolul unui comportament a reuşit) este una
dintre cerinŃele esenŃiale pentru un management adecvat al comportamentului respectiv.
Managementul consecinŃelor
Managementul consecinŃelor vizează intervenŃia asupra întăririlor şi pedepselor asociate
comportamentului Ńintă şi a comportamentelor perturbatoare, interferente. În linii generale,
această intervenŃie vizează două obiective: a) optimizarea întăririlor / pedepselor
pentru comportamentul pe care dorim să ni-l controlăm; b) reducerea sau eliminarea întăririlor
pentru comportamentele concurente, cu efect perturbator. Prezentăm, mai jos, câteva recomandări
legate de managementul consecinŃelor. Ca de fiecare dată, relevanŃa acestor recomandări
trebuie judecată în funcŃie de caracteristicile individului şi de comportamentul pe care el
doreşte să îl controleze. Noi facem oferta; alegerea e la îndemâna clientului.
a) łineŃi evidenŃa progreselor. Exprimarea cantitativă a comportamentului Ńintă ne ajută că
cuantificăm progresele. Ele pot fi exprimate sub formă cifrică sau grafică şi pot deveni,
prin feed-back-ul pe care ni-l oferă, o întărire puternică pentru reuşita autocontrolului.
b) AranjaŃi-vă întăririle încât să fie contingente cu progresele făcute. Recompensele pe care,
adesea, ni le oferim aleatoriu, după “cheful propriu”, pot fi folosite într-o manieră mai
sistematică, pentru a consolida progresele obŃinute. Dacă cafeaua e o recompensă, atunci
o folosim după realizarea comportamentului Ńintă (ex.: o oră de studiu), nu înainte
sau când avem chef de o cafea. Nici o “voinŃă”, oricât de puternică, nici o “vână
morală” nu rezistă multă vreme dacă e sabotată mereu de distribuŃia aleatoare a întăririlor.
c) PersistaŃi în sarcină. Simpla întrerupere a sarcinii este o întărire pozitivă
pentru comportamentele concurente, perturbatoare. AmânaŃi aşadar cât mai mult
ieşirea din sarcină. (ex.: “azi citesc cu o jumătate de oră mai mult ca ieri”; “acum o să
răspund cu o voce mult mai calmă la solicitarea partenerului decât ultima dată” etc.).
d) SolicitaŃi pe cei din jur (suportul social) să vă ofere întăriri Ńinând seamă de progresele pe
care le faceŃi.
 e) ReanalizaŃi schema de întărire a comportamentului Ńintă. Este el întărit continuu
sau intermitent, în funcŃie de producŃia lui sau la anumite intervale temporale. UtilizaŃi
cele mai eficace programe de întărire.
f) ReduceŃi întăririle existente pentru comportamentele concurente perturbatoare.
g) UtilizaŃi principiul lui Premack.
h)
Managementul fluxurilor cognitive
Problematica complexă a modificării procesărilor de informaŃie va fi abordată pe larg cu
alt prilej. În acest context menŃionăm doar două recomandări, care mi se par de
importanŃă deosebită:
a) DezidentificaŃi-vă de gândurile negative. Noi avem gânduri negative, dar noi nu suntem
aceste gânduri. Putem coabita cu ele, le putem observa, analiza, contracara, dar ele sunt
altceva decât noi. Deznădejdea, tristeŃea, dezamăgirile, sunt adesea inevitabile (ex.:
“degeaba, n-am să reuşesc”, “nu pot”, “nu sunt în stare să fac” etc.). Ele nu pot fi evitate,
dar pot fi izolate, ca nişte lucruri care ni se întâmplă, dar care nu constituie identitatea
noastră personală.

b) GândiŃi pozitiv, dacă vreŃi să reuşiŃi. Aşa cum am mai arătat, reactivitatea noastră
la informaŃie negativă e semnificativ mai mare faŃă de informaŃia pozitivă sau neutră
(vezi Tiffany, Larsen, Smith, & Cacioppo, 1998). Creierul e biasat negativ. Un bias negativ
nu poate fi contracarat decât de un alt bias, un contrabias pozitiv; nu prin realism ci prin
ceea ce Shelley Taylor numeşte “iluzii pozitive”: distorsiuni moderate ale realităŃii,
în sens pozitiv (vezi Taylor & Lamor, 1996, pentru o sinteză a literaturii pe această temă).
Numai optimiştii schimbă lumea; realiştii doar se adaptează.
5. ConsolidaŃi câştigul. Autocontrolul nu trebuie doar realizat ci şi consolidat. Reducerea
unui exces comportamental sau ameliorarea unui deficit, obŃinută prin exercitarea
unui comportament de control poate fi, uneori doar o achiziŃie temporară, puŃin fiabilă. Dacă
dorim ca schimbarea produsă să dureze trebuie să facem din consolidarea ei, din prevenŃia
recidivei, un obiectiv explicit. Câteva modalităŃi de consolidare a câştigului sunt prezentate mai
jos:
a) ReevaluaŃi periodic comportamentul. Noua formă de manifestare a
comportamentului, obŃinută în urma exercitării autocontrolului, necesită o
monitorizare mai atentă şi o reevaluare periodică. “Proastele obiceiuri” sunt rezistente la
schimbare şi, chiar atunci când schimbarea reuşeşte, ele tind să se reinstaleze, insidios,
profitând de textura complicată a vieŃii noastre cotidiene. Am ajuns, de pildă, prin
autocontrol să reacŃionăm mult mai calm la situaŃii conflictuale. După o vreme însă,
vechile rutine (reacŃiile agresive excesive) reapar, datorită lipsei de atenŃie din
partea subiectului, a unor situaŃii conflictuale inedite, care n-au fost luate în calcul în
faza de autocontrol, a unor manevre cognitive justificatoare de genul “am şi eu dreptul la
nervii mei”, “nu te poŃi lăsa călcat în picioare” etc. Reinstalarea comportamentului
indezirabil e observată, în mod cotidian când o persoană, după ce reuşeşte să nu mai
fumeze o vreme, reia fumatul, pretextând că “oricând mă pot lăsa, mi-am dovedit asta”.
Reevaluarea înseamnă şi analiza şi modificarea (dacă e necesar) a contingenŃelor, astfel
încât schimbarea să se menŃină. Ea are funcŃie pragmatică, de a (re)optimiza
contingenŃele, nu funcŃie constatativă.
 b) CăutaŃi compania celor care au obiective comune. InfluenŃa considerabilă a grupului în
menŃinerea unui comportament, odată dobândit şi congruent cu cele practicate de grupul
respectiv a fost recunoscută de multă vreme. Diversele forme de asociere au, printre altele
şi funcŃia de a proteja o clasă de comportamente, anume cele împărtăşite de grup,
de perturbările externe. Că asocierea se face în găşti (pentru cei "din cartier"), în cluburi
(pentru cei cu “gulere albe”) sau în şcoli filosofice / ştiinŃifice (pentru cei care
caută adevărul) e mai puŃin important. Formele de asociere sunt multiple, dar ele
consolidează un comportament prin cel puŃin trei factori:
 conformismul, pentru că, fiind în grup, individul tinde să-şi menŃină
comportamentul nou dobândit, chiar dacă motivaŃia sa a scăzut;
 consolidarea încrederii, pentru că “şi ceilalŃi fac la fel, ca şi mine, deci e bine ceea ce
fac”;
 controlul contingenŃelor, pentru că, fiind în grup, o mare parte din timp e acaparat de
activităŃile specifice grupului. Prin construcŃia lui grupul evită anumite situaŃii, refuză
anumite întăriri, exercită anumite pedepse pentru “deviaŃioniştii” grupului
etc. Grupurile de ajutor de genul “alcoolicii anonimi” sau asociaŃiile ştiinŃifice
care promovează un anumit ethos, o anumită clasă de comportamente care dă coeziune
grupului. Grupul contrapune pe “noi” lui “ceilalŃi”, joacă, aşadar, un rol major
în consolidarea unor comportamente.
c) ExerciŃiu şi iar exerciŃiu. Cu cât este practicat mai frecvent, cu atât un comportament nou
dobândit devine mai rezistent la schimbare. Practica duce la automatizarea sau cvasi-
automatizarea comportamentului, ceea ce face ca:
- să fie mai uşor accesibil în memoria de lucru (mai simplu spus, e primul lucru care ne
vine în minte într-o anumită situaŃie);
- să se realizeze cu tot mai puŃin efort, deci costul efectuării lui se reduce, ceea ce reduce
şansa evitării realizării lui sau a evaziunii din sarcină;
- să se asocieze cu foarte multe contexte şi situaŃii diferite, unde este practicat şi care, la
rândul lor, devin antecedente care îl favorizează.
Morala este că, cu fiecare nou exerciŃiu, nouă practicare a comportamentului dobândit mai face
un pas spre consolidarea lui. Din păcate, morala e valabilă atât pentru comportamente dezirabile
cât şi pentru cele indezirabile.

6. Sumar

Autocontrolul este un comportament prin care intenŃionăm să ne reducem un exces sau să

ameliorăm un deficit din propriul nostru repertoriu comportamental. Comportamentul de control
vizează modificarea contingenŃelor (antecedente, consecinŃe) şi a fluxurilor cognitive care
influenŃează comportamentul ce trebuie controlat. Altfel spus, este o intervenŃie cognitiv-
comportamentală autoaplicată. În ciuda bunelor noastre intenŃii, schimbarea, în sens dezirabil a
unui comportament propriu, este o întreprindere dificilă. Această situaŃie se datorează
scurtcircuitării contingenŃelor, pe de o parte, şi caracterului inevitabil deschis, incomplet, al
autocontrolului. Scurtcircuitarea contingenŃelor se referă la faptul că: a) consecinŃele
imediate, proximale au un impact mai mare asupra comportamentului decât consecinŃele
distale; b) individul utilizează o serie de manevre cognitive care blochează activarea
contingenŃelor aferente
comportamentului dezirabil; c) comportamentele perturbatoare concurente cu comportamentul
dezirabil sunt menŃinute de contingenŃele existente în mediu. Rearanjarea contingenŃelor devine,
aşadar, o cerinŃă majoră a autocontrolului.
Pe de altă parte, ceea ce am numit caracterul deschis sau incomplet al sistemului de autocontrol
vizează faptul că comportamentul de control trebuie, la rândul lui controlat. Problema devine
aşadar de a controla un comportament prin care controlăm comportamentul Ńintă. Rezolvarea vine
prin cel puŃin două căi: a) externalizarea controlului, prin construcŃia de instituŃii şi b) angajarea
axiologică, prin oferta de ideologii, religii, sisteme axiologice etc. Societatea intervine, cu
propriile instrumente, când individul, în practica autocontrolului, începe să înregistreze eşecuri. În
orice moment, comportamentul unui individ este determinat de informaŃiile pe care el le
prelucrează şi de contingenŃele (antecedentele şi consecinŃele) adiacente comportamentului
respectiv. Nu înseamnă că aceştia sunt singurii factori implicaŃi, dar, cu siguranŃă, influenŃa lor
este fundamentală. Rezultă că atât controlul cât şi autocontrolul unui comportament trebuie să
vizeze preluările de informaŃie şi contingenŃele în funcŃie de care acesta variază.
Autocontrolul presupune parcurgerea mai multor paşi: 1) specificarea problemei; 2)
angajamentul de schimbare; 3) analiza funcŃională; 4) implementarea schimbării şi 5)
consolidarea câştigului. Parcurgerea cu succes a fiecărei etape este condiŃionată de
respectarea unor reguli sau recomandări pe care le-am menŃionat la momentul potrivit.
Această perspectivă asupra autocontrolului respinge explicit pretenŃia larg răspândită,
milenară, că autocontrolul s-ar datora “puterii voinŃei”, “forŃei spiritului”, “fibrei morale”
sau altor factori de acelaşi tip. În cel mai bun caz apelul la acest limbaj creează iluzii pozitive; în
cel mai rău caz, creează o imagine mistificatoare, dăunătoare.

ExerciŃii:
1. Ce modalităŃi de autocontrol ati putea folosi pentru a vă creşte frecvenŃa şi durata
comportamentului de studiu?
2. DiscutaŃi despre conceptul de „liber arbitru” din perspectiva abordărilor cognitiv-
comportamentale

Autoevaluare

1. Managementul situaŃiilor sau al antecedentelor implică:

a. intervenŃia asupra ambientului
b. aranjarea întăririlor astfel încât să fie contingente cu progresele făcute
c. persistenŃa în sarcină
2. Managementul consecinŃelor implică:
a. Reevaluarea periodică a comportamentului
b. Stabilirea realistă a obiectivelor comportamentale
c. Reducerea întăririlor existente pentru comportamentele concurente perturbatoare

Răspunsuri corecte:
1. a), 2. c).