CURS 2 - CONSILIERE PSIHOTERAPEUTICĂ -

În spital se practică consilierea = ține de școala cognitiv - comportamentală.

1. Psihoterapia aspecte generale:

ｷ1 metodă de intervenție prin comunicare folosind tehnici precise

ｷ2 psihanaliza a fost prima formă de terapie 1985

ｷ3 psihoterapia comportamentală 1960 și apoi cea cognitivă, au

urmat ca tip de psihoterapie

ｷ4 legătura interpersonală directă dintre pacient și terapeut,

constituie principalul mijloc de influențare ideo-afectivă având ca
efect diminuarea suferinței psihice.

B.toate formele de psihoterapie ÎȘI STABILESC SCOPURI DE ETAPĂ

CARE CONVERG CĂTRE SCOPUL FINAL = DIMINUAREA
SUFERINȚEI PSIHICE - obiectivele oricărei psihoterapii au în vedere
îmbunătățirea unor zone psihice, și au în vedere:

ｷ5 procesele afective (prioritare) = la acestea urmărim rezolvarea

problemelor afective = pozitivarea trăirilor, creșterea capacității de
exprimare a lor, suferința psihică fiind considerată de mult o
consecință a incapacității de exprimare a trăirilor (nu doar în
schioidie, ci chiar în legătură cu educația primită în familie)

ｷ6 procesele ideative = vrem înțelegerea și soluționarea mai

rațională a conflictelor interioare și externe precum și prevenirea lor
prin învățarea unor modalități de gestionare a eforturilor, trăirilor,
scopurilor, timpului, relațiilor interpersonale.

ｷ7 procesele motivaționale (cheia terapiei) = dezvoltarea de noi

interese și preocupări care să mobilizeze resursele și interesul de a
trăi, de a acționa, acestea constituind puncte de sprijin (ancore
existențiale) în existență.

ｷ8 conștiința de sine = îmbunătățirea imaginii de sine, clarificarea

propriei identități, creșterea stimei de sine prin descoperirea unor
 motive de revalorizare a propriei persoane.

ｷ9 scopul final al oricărei terapii îl constituie îmbunătățirea

structurii de personalitate, creșterea capacității de armonizare a
structurilor ei componente (aptitudini, temperamentul, caracterul,
creativitatea, productivitatea)., dobândireaa echilibrului interior cu
optimizarea relațiilor interpersonale și investirea potențialului propriu
în activități utile social = rezultă organizarea mai eficientă a vieții
personale și integrarea mai adaptată în existență.

Conștiința = funcția noastră reflexivă:

ｷ10 de sine, și

ｷ11 de lume.

stima de sine, încrederea în sine, imaginea de sine = în legătură cu

conștiința. Imaginea de sine este fie subevaluată, fie supraevaluată și
corelează invers cu intelectul. Persoanele educate tind să se subevalueze și
invers.

eu-l fizic + eu-l psihic + eu-l social = imaginea de sine

Consilierea - aspecte generale:

ｷ12 definiție = consilierea = relație în care o persoană o învață pe

alta cum să se ajute pe ea însăși.

ｷ13 fundamentată pe suport teoretic

ｷ14 urmărește îmbunătățirea cunoașterii de sine, autoacceptarea

emoțională, optimizarea resurselor personale.

ｷ15 persoana este ajutată să își organizeze gândurile, sentimentele,

comportamentele.

recomandare de carte: Erick Fromm - Arta de a iubi

scopurile de etapă ale consilierii sunt:

ｷ16 creșterea forței afective în confruntarea cu situațiile de criză (=

 situații de viață pentru care individul nu are punctual strategii de
răspuns).

ｷ17 cogniția = învățarea persoanelor cu probleme să gândească și să

dea semnificații raționale conflictelor interioare și exterioare

ｷ18 motivația = susținerea persoanelor aflate în dificultate să își

dezvolte noi interese și motive, ca punți de legătură cu viața.

ｷ19 conștiința de sine = îmbunătățirea imaginii de sine, identității de

sine, stimei de sine.

ｷ20 scopul final al consilierii = dezvoltarea personalității, întărirea,

maturizarea, dobândirea unui echilibru interior mai bun, adaptare
realistă la existență.

ｷ21 un rol important în starea de bine îl are stabilirea priorităților și

un stil de viață corect.

ｷ22 o altă problemă în instalarea stării de disconfort = asumarea de

sarcini extra.

ｷ23 o altă cauză pentru intrarea în terapie = starea de nesiguranță

existențială = sunt mai multe cauze ale nesiguranței

psihoterapia și consilierea, și-au extins domeniile de intervenție, au

dezvoltat strategii de intervenție mult mai largi ca obiective:

ｷ24 promovarea sănătății psihice și promovarea resurselor

psihologice (vocațional, situații de criză, negocierea conflictelor)

ｷ25 prevenirea bolilor psihice = redresarea unor tulburări înainte de

a se da un diagnostic efectiv.

ｷ26 tratarea bolilor propriu-zise - iar aici vorbim despre psihoterapie

și consiliere în sens restrâns.

ｷ27 reabilitarea pesoanei în sensul diminuării consecințelor unor

boli aflate spre finalul tratatmentului în faza de atac sau spre finalul
tratamentului din faza de remisie.
Intervențiile psihoterapeutice actuale își structurează strategiile în funcție de
distincția pe care o fac între boală psihică = ansamblul de simptome
organizate care conduc la formularea unui diagnostic și suferință/tulburare
psihică înțeleasă ca un impas existențial, adică drept o imposibilitate de
răspuns optim adaptativ la solicitările existenței. În consecințele acestei
prime distincții se face o a doua distincție și anume între intervenția -
tratament ca intervenție psihologică adresată persoanei în stare de boală și
intervenția-ajutor ca susținere și acompaniere a persoanei aflate în
suferință/tulburare pentru ca aceasta să își înțeleagă cauza problemei și să își
mobilizeze resursele înainte ca problema să capete intensitate patologică.

deosebiri boală versus tulburare:

ｷ28 intensitatea manifestărilor = contează cât de mult îi afectează

existența, cât de disfuncțional e acel om: funcționarea personală
interioară, funcționarea în mediul profesional, familială și larg socială.
După intensitate ne ajustăm intervențiile

ｷ29 intensitatea manifestărilor = ținem seamă de resursele psihice

conservate ale persoanei (care se referă la: potențialul compensator
disponibil, caracteristicile de personalitate care pot fi mobilizate
pentru redresare, atitudinea persoanei față de tulburările pe care le
prezintă, și autoimplicarea în actul terapeutic (în faza de boală,
pacientul e mai mult obiect decât subiect, pe când în tulburare
poate fi luat ca și participant la terapie).

ｷ30 la boală psihică - resursele sunt mai limitate