CONSILIERE PSIHOTERAPEUTICA

(Prof. TANASESCU IRINA)

CURS 6
29.11.2017

TERAPIA PSIHANALITICA

Terapia psihanalitica a fost elaborata de Freud de-a lungul intregii sale cariere
medicale, incepand din anii 1894-1895 pana catre 1939. Noua metoda a fost numita
alternativ – analiza, analiza psihologica, analiza psihica, analiza clinico-psihologica
(incepand din 1894) dar si psihanaliza (incepand din 1896), pentru ca dupa 1900
autorul sa se decida asupra ultimului termen si sa renunte definitiv la ceilalti.
Nasterea psihanalizei este precedata de o etapa de intensa colaborare a lui Freud
cu Josef Breuer, numita de biografi ”perioada Breuer” a vietii sale (1882-1894).
Cazul ”Ana O.” (Bertha von Papperheim, o tanara de 21 de ani, inteligenta si
instruita, care suferea de o isterie tipica, insotita de o”personalitate dubla”, care trecerea
de la identitate la alta era mijlocita prin autohipnoza), de care Breuer s-a ocupat timp de
doi ani (1882-1884) i-a permis acestuia si lui Freud sa-si formeze o idee mai clara
privind determinismul si semnificatia simptomelor nevrotice si a marcat debutul
colaborarii dintre ei.
Pe baza observatiilor pacientei, Breuer ajunge la concluzia ca ea s-ar putea
elibera de simptome daca ar da expresie verbala fantasmei afective care o domina.
Deoarece in stare de veghe fata nu stia sa spuna in legatura cu ce situatii, trairi sau
impresii aparusera simptomele, Breuer face apel la hipnoza
Urmarind sa faciliteze relatarile bolnavei printr-o stare asemanatoare somnului, dar in
care se mentin relatiile de comunicare. El constata ca discutiile purtate zilnic duc la
disparitia simptomelor, re(descoperind) astfel fenomenul de catharsis ce avea sa stea la
baza metodei cathartice de tratare a isteriei, inventata si inaugurata impreuna cu Freud.
Pacienta se ataseaza excesiv de medicul sau (prilej pentru Freud, care cunostea cazul, sa
descopere fenomenul de transfer) si dezvolta ideea falsa a unei sarcini, terminata in cele
din urma cu o ”nastere” fantasmatica. In aceste conditii Breuer decide sa renunte la caz.
Implicarea emotionala a terapeutului, daca se va fi produs, avea sa tina de un fenomen
pe care psihanaliza il va numi mai tarziu ”contratransfer”).
In ceea ce il priveste pe Freud, experienta acumulata printr-o activitate practica
sustinuta ii intareste urmatoarele convingeri:
- realitatea psihica trebuie luata in considerare in aceeasi masura ca realitatea curenta,
cele doua avand o relevanta egala.
- realitatea psihica determinanta in producerea nevrozei este cea reprezentata de
dorintele inconstiente ale persoanei si de fantasmele conexe lor.
- factorii subiectivi pot sa produca nu doar suferinta si boala, ci pt sa si vindece, relatia
medic-pacient constituind deseori elementul hotarator al tratamentului.
In ”Studii asupra isteriei” mai apare o constatare extrenm de importanta. Legat de
natura isteriilor – isterii de aparare, hipnoide si de retentie, autorii (in special Freud)
formuleaza teza ca ”boala psihica poate fi produsa prin mecanisme de aparare”. Multe
1
din simptomele bolilor sunt expresii ale apararii organismului, ”apararea este nucleul
mecanismului psihic din psihonevroze”. Apararea este inteleasa ca o reactie prin care
subiectul refuleaza o reprezentare insuportabila sau reprima un afect ce ameninta sa-l
dezechilibreze, intrezicandu-le astfel accesul in constiinta. Refularea unei idei
inacceptabile da nastere unui simptom somatic, fenomen numit conversie. Prin reactia
de conversie energia afectului oprit sa se exteriorizeze se transforma in energie
somatica, iar simptomul format exprima simbolic, prin mijlocire corpului, reprezentarea
refulata (ex: paralizia mainii indica faptul ca a existat sau inca exista intentia de a o
utiliza pentru ceva dezaprobat de constiinta persoanei).

Componentele curei psihanalitice

Etapele curei psihanalitice

Asociatiile libere

Asociatiile libere desemneaza o metoda de investigare a inconstientului prin

exprimarea verbala de catre subiect a tuturor gandurilor, imaginilor si trairilor care ii
vin in minte.
Utilizarea asociatiilor verbale libere este tehnica ce a marcat cu adevarat debutul
metodei psihanalitice, diferentiind-o de orice alta forma de psihoterapie.
Wilhelm Wundt a fost primul care a utilizat asociatiile verbale libere dar nu in
scopuri terapeutice, ci ca o metoda experimentala.
Mai tarziu Jung studiind timpul de reactie prin intermediul metodei asociativ-
verbale, descopera complexele. El le-a definit ca fiind conflicte inconstiente de mare
intensitate, structurate in coplarie si activate ulterior, ori de cate ori persoana se
confrunta cu situatii frustrante care au condus initial la aparitia lor.

Avantajele asociatiilor libere:

- garanteaza functionarea interventiei terapeutice prin faptul ca elibereaza pacientul de
orice constrangere, situatie in care el va putea exprima intotdeauna o idee, din moment
ce nu se cere ca aceasta sa fie una bine definita; in asemenea conditii, daca intr-un caz
izolat nereusita apare sistemic, chiar situatia in sine devine semnificativa si necesita o
intepretare separata;
- garanteaza ca niciun factor din strucutra nevrozei nu este trecut cu vederea;
- garanteaza ca nu intervin factori indusi de asteptarile psihanalistului;
- pastreaza in permanenta contactul cu realitatile prezentului;
- realizeaza o substantiala economie de efort psihic.
Dezavantajele/dificultatile asociatiilor libere:
- analiza sistematica a fiecarui simptom in parte este imposibila deoarece, in esenta, mersul analizei si
ordonarea materialului sunt lasate la voia pacientului, urmand ca asamblarea logica a elementelor sa se
faca treptat, pe parcursul demersului terapeutic;
- asociatiile verbale transforma relatia teraput-pacient intr-un raport exclusiv linvistig, in care cei doi
comunica verbal, iar in cazul persoanelor incapabile de aceasta analiza va esua.
* Ascultarea, se trage din asociatiile libere si este o metoda fundamentala.

2
3