Introduecere in Psihanaliza

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
INTRODUCERE N PSIHANALIZ
SEMESTRUL I
Tema nti
Ce este psihanaliza?
1. Psihanaliza sistem de discipline axat pe ideea de inconstient

Disciplinele psihanalitice psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia si psihanaliza aplicat se afl n interrelatii cronologice si logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitic. Acest fapt documenteaz factualitatea psihanalizei: ea porneste de la o experient clinic absolut nou, ceea ce demonstreaz c acuzatiile aduse de ideologia comunist, conform crora ideile lui Freud ar fi derivate din filosofia bur- ghez a lui Schopenhauer si Nietzsche, nu pot fi sustinute. Teoretizarea experientei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care, la rndul su, a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-a cldit metapsihologia si psihanaliza aplicat. Structura de rezistent a acetsei cldiri multietajate o for-
meaz ideea de inconstient. Psihoterapia psihanalitic a nregistrat inconfundabil faptul c n spatele simptomelor nevrotice se afl continuturi inconstiente. Altfel spus, c inconstientul poate deveni n anumite circumstante patogen. Psihopatologia a teoretizat aceast constatare, iar psihologia afirm c inconstientul nu este apanajul nevroticilor, c si oamenii sntosi au inconstient. De la psihologie, Freud trece la antropologie si ontologie, avansnd, pe temeiul ideii de inconstient, idei tot mai generale si mai ndeprtate de psihoterapia fondatoare. n sfrsit, psihanaliza aplicat studiaz produsele culturii majore din perspectiva inconstientului, demonstrnd c arta, literatura, religia, filosofia ncorporeaz ntr-o form ncifrat continuturi inconstiente.
2. Psihoterapia. Caracteristici generale

Psihanaliza este prima si cea mai important form de psihoterapie cunoscut de cultura european. Ea este inventat de Freud, care se pregtise cu toat seriozitatea pentru a deveni neurolog si care obtinuse rezultate notabile n neurologia de laborator, ntr-o perioad cnd psihiatria considera c orice disfunctie psihic, inclusiv nevroza, are un substrat organic, de ordin cerebral. La n- ceput mpreun cu Joseph Breuer, prietenul si mentorul su pentru un timp, apoi singur, Freud a nvtat de la pacientele sale isterice c prin mijloace strict psihice se poate actiona asupra simptomelor n sensul vindecrii (disparitia simptomelor). Ca metod cathartic, psihanaliza si propune, utiliznd mai nti hipnoza si apoi asociatia liber, s dezgroape evenimentul traumatic si s elibereze afectul blocat mpreun cu acesta, ceea ce nu de putine ori conducea la disparitia simptomelor. Treptat, psihanaliza se desprinde de aceast optic medical, centrat pe simptom, transformndu-se dintr-o hermeneutic a simptomului ntr-o hermeneutic a fundamentelor personalittii, ceea ce echivaleaz cu o deplasare a interesului de la terapie la profilaxie. Nu att disparitia simptomelor preocup psihanaliza matur, ci conflictele psihice structurale generatoare de diverse
Vasile Dem. Zamfirescu
simptome punctuale. Dac dizolvarea unui simptom prin dezvluirea cauzelor sale inconstiente directe nu ex- clude aparitia unui alt simptom, analiza conflictelor de baz ale nevrozei, cum ar fi conflictul oedipian, face putin probabil aparitia altor simptome de tip nevrotic. Exemplu: Dac pacienta despre care vorbeste Freud n studiul Predispozitia la nevroza obsesional ar fi beneficiat, dup prima manifestare a nevrozei sale (isterie de angoas), de un tratament psihanalitic adecvat, ea nu ar fi schimbat aceast form pe o alta mai grav (nevroza obsesional). Analiza initial nu s-ar fi limitat la fixatia oedipian care a produs nevroza de angoas, ci ar fi cuprins si fixatia mai veche din faza pregenital (sadic-anal) cauzatoare a nevrozei obsesionale.
Psihanaliz este o psihoterapi cauzal fie c a e , ab ord eaz simptomul ca n faza nceputurilo (Studi , r i asupra isteriei) fie c abordeaz fundam entel personalitti , e i ca n faza matur.
Disparitia simptomelor, care-l preocupa pe Freud la nceput, nu se realiza prin actiunea psihic asupra simptomelor, ca n cazul abordrii prin sugestie hipnotic, ci prin constientizarea traumei infantile, care se afla la baza simptomului. Vindecarea ca maturizare psihic, presupunnd interesul pentru conflictele fundamentale ale personalittii, caracteristic pentru psihanaliza matur, se realizeaz prin constientizarea si depsirea respectivelor conflicte, care se manifest ca disfunctii psihice (trecute, prezente si viitoare). Ca o consecint direct a orientrii cauzale a psihanalizei ca psihoterapie, trebuie mentionat
caracterul nondi-
rectiv. Psihanalistul nu urmreste s modifice comportamentul analizandului su orientndu-l ntr-o anumit di- rectie prin sugestie sau recomandri directe, utiliznd as- cendentul psihic pe care-l are fat de acesta. O asemenea modificare de comportament produs prin influenta psi- hoterapeutului risc s fie pasager, adic s dureze doar atta timp ct aceast influent se exercit, ceea ce presupune instituirea unei relatii de dependent fat de terapeut. Din punct de vedere psihanalitic, un comportament poate fi modificat durabil doar prin accesul la motivatia sa profund (inconstient), prin constientizarea sa, motivatie care se dovedeste de cele mai multe ori anacronic (neadaptat) personalittii adulte. Doar extinderea Eului constient prin includerea motivatiilor inconstiente datnd din perioadele timpurii ale formrii personalittii asigu- r, ntr-o prim faz a psihanalizei, un control mai bun asupra comportamentului, pentru ca n faza terminal si n cea care urmeaz ncheierii terapiei s se instaleze modificri durabile ale comportamentului.
P sihanaliza o psihoterapie este nondirectiv
Deoarece accesul direct al unui tert la desfsurarea procesului psihanalitic este imposibil, profanul doritor de informatii are la dispozitie doar surse indirecte, cum ar fi: prezentri de caz realizate de psihanalisti, printre care si cele cinci cazuri celebre analizate de nsusi ntemeietorul psihanalizei, descrierile literare de tipul roma- nului, realizate de pacienti sau de analisti, dintre care, n Romnia, este cunoscut Cuvinte care elibereaz. Romanul unei psihanalize de Marie Cardinal (Editura Trei), precum si Nu ti-am promis niciodat o grdin de trandafiri de Hannah Green (Editura Trei), filmele care prezint prin
intermediul imaginilor secvente din psihanalize fictive. Desi n momentul de fat sunt tri (Germania) n care se practic sistematic, binenteles cu acordul pacientilor, n- registrarea sonor a dialogului psihanalitic sau filme n care pot fi vizionate simulri ale unor faze ale psihoterapiei analitice (de exemplu, interviul preliminar), profanul, situatie n care se afl studentul la psihologie au- dient al prezentului curs de introducere n psihanaliz, dispune doar de informatii din prima categorie. Carac- terul indirect al acestora poate induce idei false despre natura psihoterapiei psihanalitice. Printre cele mai rs- pndite idei de acest tip este aceea c psihanaliza ca psihoterapie este un demers exclusiv intelectual n care dia- logul dintre terapeut si pacient urmreste interpretarea materialului furnizat de cel din urm: simptome, vise, acte ratate, asociatii verbale, amintiri etc. Hermeneutica aceasta de tip intelectual ar conduce la constientizarea motivatiilor inconstiente si, implicit, la disparitia simptomelor sau a conflictelor profunde. De fapt, asa cum co- munica o analizand, niciodat nainte de a ncepe analiza nu m-am gndit c urmeaz s simt ceva pentru psihanalist factorul afectiv este foarte important n psihanaliz.
Tran sfe ru l,fe no m e nu p sih ic p e ca re se b a ze a z l psihanaliza, este de naturpreponderent afectiv.
Descoperit pe parcursul dezvoltrii psihanalizei si teoretizat pentru prima dat sistematic n 1912 n arti- colul lui Freud Despre dinamica transferului, transferul devine treptat motorul curei psihanalitice, iar interpretarea transferului, principalul instrument tehnic. Freud a folosit termenul german bertragung pentru
a desemna fenomenul central al psihanalizei, deoarece el descrie foarte bine ceea ce se ntmpl: n conditiile specifice cadrului psihanalitic, analizandul proiecteaz asupra analistului atitudini, moduri de relationare si mai ales dorinte si sentimente pe care, n prima sa copilrie, le-a dezvoltat fat de figurile parentale, precum si fat de alte figuri familiale apropiate. Transferul este n mod esential o repetitie, o retrire a trecutului n legtur cu persoana analistului. Dac una dintre cele mai vechi, mai puternice si mai constante dorinte ale umanittii este miscarea liber n timp, att nspre viitor, ct si nspre trecut, atunci psihanaliza poate satisface aceas- t dorint cel putin sub aspectul ntoarcerii n trecut. Senzatia de realitate a tririi transferentiale este suficient de puternic pentru a sustine aceast afirmatie. De aceea, psihanaliza mai poate fi definit si ca o retrire prescurtat a vietii. Interventia psihanalistului n raport cu transferul const n esent n a pune n evident caracterul inadecvat al atitudinilor si sentimentelor transferentiale, inadecva- re care se manifest sub trei aspecte principale: temporal, al persoanei vizate si al Eului analizandului. Motivatia si comportamentul persoanei presupun, alturi de aspectele constiente, si aspecte inconstiente, care tin de anii primei copilrii, anacronice fat de prezent, adresate, n fond, nu analistului, ci printilor si, prin urmare, egodistone (neacceptabile pentru prtile mature ale Eului). Prin interpretarea transferului, care constientizeaz aceste ina- decvri, analizandul este pus n situatia de a realiza o retrire corectiv. Modificarea schemelor de gndire, afective si de comportament, este rezultatul nregistrrii in- confundabile si repetate pe parcursul analizei, a caracterului inadaptat al acestora, ceea ce deschide posibilitatea
depsirii blocajelor de dezvoltare si adoptrii de modalitti noi, mature (adaptate) de relationare. Desi transferul este un fenomen care se produce n toate situatiile de viat, cadrul analitic urmreste, prin particularittile sale, s-l favorizeze. Dac n orice situatie de viat, dar n special n relatiile de autoritate (pro- fesor elev sau student, medic pacient, supraordonat ierarhic subordonat ierarhic), precum si n relatiile de iubire, trecutul nostru este prezent n proportii diferite, uneori ngrijortor de mari, fr ca aceast prezent s poat fi controlat, psihanaliza, prin cadrul n care se desfsoar, si propune s stimuleze actualizarea trecutului pentru a-l putea controla. Particularittile cadrului psihanalitic menite a stimula transferul sunt: constanta si neutralitatea ambiantei. Att constanta, ct si neutralitatea permit realizarea a ceea ce n etologie se numeste experiment de izolare. Subiectul este ferit de stimulii mediului su obisnuit, ntotdeauna personalizati, si pus n situatia de a proiecta continuturile psihicului su. Din punctul de vedere al neutralittii, cabinetul ideal ar trebui s fie o ncpere cu peretii albi, n care s nu se afle dect mobilierul strict necesar procesului analitic, adic divanul pentru analizand si fotoliul analistului, precum si o mas cu dou scaune de cealalt parte a camerei pentru ntrevederile preliminare, asa cum am v- zut la presedintele Societtii Germane de Psihanaliz, domnul Boehleber. n ultimele numere ale revistei Aso- ciatiei Psihanalitice Internationale sunt prezentate fotogra- fii ale cabinetelor diferitilor psihanalisti din trile Europei, ceea ce permite nregistrarea gradelor de abatere de la neutralitatea absolut. Astfel, putem vedea pe pereti fie diplome care atest competentele profesionale ale psihanalistului, fie tablouri. De asemenea, divanul pre-
zint diferite grade de austeritate, deci de neutralitate, fapt care relativizeaz cerinta neutralittii cadrului. Mai important, poate, dect neutralitatea cadrului, neutralitatea analistului nu se reduce la aspectele exterioare, cum ar fi vestimentatia (care trebuie s fie discret si constant) sau comportamentul, exprimat paradigmatic prin zmbetul binevoitor, ci se exprim esential prin dimensiunea interioar: psihanalistul nu trebuie s introdu- c n relatia terapeutic problemele personale, fapt care ar ngreuna sau chiar ar face imposibil analiza transferului.
C adrulpsihanaliticnu creeaz, doar stim uleaz ci transferul.
Una dintre cele mai sugestive metafore pentru ilustrarea procesului analitic bazat pe dezvoltarea si analiza transferului este cea cinematografic: analizandul proiecteaz pe ecranul alb pe care-l reprezint psihanalistul filmul vietii sale, ceea ce-i permite, datorit interventiilor acestuia, n special a interpretrilor transferului, s constientizeze si s deblocheze punctele de blocaj ale dezvoltrii sale. Dar este si poate fi psihanalistul ntr-adevr un ecran alb? Istoria mai ndeprtat si mai recen- t a psihanalizei demonstreaz c nu.
Psihanalistudezvolt reacti afectiv inconstient fat l i e e de analizand transfersi contratransfer.
Ca orice fiint uman, psihanalistul manifest n mod spontan reactii afective inconstiente de tipul transferului fat de ceilalti oameni, inclusiv fat de analizand. nceputurile psihanalizei, cnd analizele de formare erau foarte scurte, sunt marcate de cazuri n care psihanalistii nu-si puteau controla reactiile transferen-
10
tiale fat de pacienti pentru c nu se cunosteau suficient la nivel profund. ntr-o astfel de situatie s-a aflat, de exemplu, celebrul psihanalist maghiar Sandor Ferenczi, care s-a ndrgosti t de una dintre pacientele sale, cu care voia s se csto reasc (Elma Palos). Interventia lui Freud, cu care face trei transe de analiz ntre 1914 si 1916, l determin s renunte la proiectul su matri- monial. Acest caz si altele asemntoare au condus la introducerea analizei personale ca un element obligatoriu al formrii psihanalitice (1925). n felul acesta se urmrea ca petele albe de pe harta psihic a psihanalistului s fie ct mai putine, asa nct reactiile sale transferentiale s poat fi controlate. Spre deosebire de transferul analistului, care este reactia spontan la analizand, contratransferul este reactia inconstient a psihanalistului la transferul analizandului. Istoria psihanalizei a nregistrat si n aceast privint treceri la act contratransferentiale, cazul cel mai cunoscut fiind, poate, cel al lui Jung, care rspunde sentimentelor pacientei sale Sabine Spielrein, o alt figur celebr a psihanalizei. Cartea Un triunghi psihanalitic, Sabine Spielrein ntre Jung si Freud, publicat n 2001 de Editura Trei si Editura Curtea Veche, contine detaliile tulbur toa re ale acestei relatii, care a dep si t cadrul terapeutic. Alturi de analiza personal, supervizarea este un alt element al form ri i psihanalitice al crui scop este de a evita astfel de derapaje. Candidatul care ncepe s practice conduce primele dou cazuri sub ndrumarea unui psihanalist experimentat, numit psihanalist formator si supervizor, unul dintre scopurile principale ale superviz ri i fiind contratransferul candidatului, ceea ce permite constientizarea si controlul acestuia.
11
Att transferul analizandului, ct si contratransferul psihanalistului au fost privite n moduri diferite, n momente diferite ale istoriei psihanalizei. Ambele au fost considerate, n momentul descoperirii lor de ctre Freud, drept piedici n desfsurarea curei. Ulterior, Freud si-a reconsiderat pozitia fat de transfer, considerndu-l motorul curei psihanalitice, aspectul fr a crui prezent, controlat, psihanaliza nu poate avea loc. n ce priveste utilizarea constructiv a contratransferului, abia n 1954 se poate vorbi de o cotitur clar, cnd s-a constatat c, ntruct contratransferul este indus de analizand prin intermediul identificrii proiective, el poate deveni un mijloc extrem de important pentru cunoasterea inconstientului pacientului. Relatia dintre psihanalist si analizandul su nu este doar o relatie fantasmatic, de la inconstient la inconstient, ci este, n acelasi timp, si o relatie de la Eu la Eu, de la constient la constient, numit n teoria tehnicii psihanalitice aliant terapeutic. La diferiti autori, acelasi fenomen este denumit si aliant de lucru, transfer ra- tional (Stone, 1967), termen pe care nu-l recomand pentru c reprezint o contradictie n termeni, transferul fiind n mod esential irational, transfer matur, legtu- r realist (Kohut). n sens larg, alianta terapeutic desemneaz totalitatea factorilor care mentin pacientul n tratament si-l fac capabil s depseasc fazele de rezistent si transfer ostil. n sens restrns, singurul adecvat pentru a distinge alianta terapeutic de transfer, termenul se refer la o serie de caracteristici ale Eului analizandului: a) capacitatea de a fi constient de disfunctia sa psihic. Dac aceast capacita- te este diminuat sau chiar absent, perspectivele de reusit ale terapiei psihanalitice sunt corespunztor diminua-
12
te sau chiar absente; b) aspectul constient al dorintei de vindecare, care motiveaz, mpreun cu aspectul inconstient, solicitarea ajutorului competent al unui terapeut; c) capacitatea de a accepta n mod constient scopurile si mijloacele terapiei psihanalitice (contractul initial cu psihanalistul); d) capacitatea de autoobservare; e) capacitatea de a accepta efortul, durerea si conflictul intern. Alianta terapeutic are o important deosebit pentru desfsurarea terapiei psihanalitice si de aceea detectarea la pacient a capacittii de a dezvolta alianta terapeutic are valoare de pronostic n ce priveste posibilitatea sau imposibilitatea angajrii ntr-o psihanaliz reusit.
ntre psihanalis si analizan exist si o relati de t d e colabora-re constient,care presupuneanum ite calitti ale Eului analizandului.
3. Psihopatologia psihanalitic
Experienta psihoterapeutic, initial cu totul inedit si lipsit de prejudecti teoretice, a fost treptat sintetizat la nivelul teoriei, ceea ce a dat nastere psihopatologiei si teoriei tehnicii psihanalitice. n esent, prima este o teorie a conflictului inconstient. Disfunctiile de tip nevrotic au, dup Freud, drept miz conflictul dintre tendintele instinctuale, n special sexuale, tinnd de sexualitatea infantil, asa cum se manifesta n etapa oedipian, si cerintele culturale, care le interzic. La baza psihopatologiei psihanalitice a stat la nceput etiologia sexual a nevrozelor. Conflictul patogen era, dup Freud, n exclusivitate un conflict ntre dimensiunea instinctual sexual si normele culturale, ceea ce a dat nastere, n cadrul miscrii psihanalitice, la numeroase dispute si a condus la separarea ctorva discipoli importanti, cum ar fi Adler si Jung, de maestru. Adler este primul care sustine despre conflictul nevrotic c se poate desfsura si ntre continuturi psihice noninstinctuale (nonsexuale); conflictele patogene cele mai importante se petrec ntre continuturi care tin de dimensiunea social a omului, adic ntre dorinta de autoafirmare, care pentru Adler nu este de natur biologic, ci strict psihic, si simtul social (normele culturale). Ne- vroza este expresia esecului de a socializa dorinta de
14
autoafirmare, de a gsi ci acceptabile social de manifestare pentru dorinta de autoafirmare. i la Jung, care de- fineste nevroza ca pe o dezvoltare unilateral, dezechi- librat, ca pe o dificultate a Eului n relatia cu unul sau mai multe complexe, importanta factorului sexual ca ge- nerator de conflicte nevrotice scade considerabil. Dezvoltarea teoriilor etiologice n psihanaliz a accentuat tendinta de relativizare a factorului sexual. Astfel, Heinz Hartmann, unul dintre cei mai importanti repre- zentanti ai psihologiei Eului, subliniaz importanta major a agresivittii ca factor instinctual nonsexual pentru aparitia nevrozelor. Conflictele interne se structureaz drept conflicte ntre nevoile instinctuale libidinale si nevoile instinctuale agresive. Ulterior au fost puse n evident, pe msur ce psihologia psihanalitic a dezvoltrii s-a maturizat, noi surse de conflict. Astfel, o mare important au dobndit conflictele dintre nevoia de dependent, sprijin, legtur si nevoia de autonomie, independent, separare. Psihologia sinelui (Kohut) a introdus n teoria conflictului factorul narcisic, orientat pe de o parte spre asigurarea valorii proprii si a mentinerii acesteia, iar pe de alt parte, spre sigurant si bun functionare a organismului. Nevoile narcisice pot intra n conflict att cu nevoile instinctuale si cu nevoile care tin de dependent, pe de o parte, ct si cu nevoile de independen- t, pe de alt parte. Prelucrarea psihic a conflictelor ireconciliabile se realizeaz prin producerea formatiunilor de compromis. Simptomele nevrotice si trsturile de caracter nevrotice constituie astfel de formatiuni de compromis. Carac- teristica unor astfel de formatiuni de compromis pato- logice const n aceea c partea de satisfacere a compor- tamentelor instinctuale, ca si a dorintelor inconstiente
15
de relationare este mult prea mic, din cauza unor reglementri extrem de restrictive, pentru ca nlturarea sentimentelor de neplcere insuportabile s reuseasc. Rezultatul este aparitia unor fenomene de dezechilibru, de autodistrugere, precum si perturbarea anumitor functii ale Eului.
Sim ptomu nevroti este o formatiun de compromis l c e re- zultatdin prelucrarea psihica unui conflict inconstient.
4. Psihanaliza ca psihologie a inconstientului

Cnd a constatat, pe baza identittii structurale ntre simptomul nevrotic, pe de o parte, si vis, act ratat, cuvnt de spirit, produse culturale, pe de alt parte, c n- tre normalsi patologic exist doar o deosebire de grad, si nu una de natur, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. ntr-un curs ulterior voi dezvolta si argumenta pe larg punctul de vedere psihanalitic asupra relatiei boal sntate psihic. n calitate de psihologie, psihanaliza este o psihologie a inconstientului, spre deosebire de psihologia prefreudian, care este o psihologie a constiintei. Marea ma- joritate a disciplinelor pe care vi le nsusiti la Facultatea de psihologie tin de categoria cuprinztoare a psihologiei constiintei, adic a acelei psihologii care studiaz fenomenele psihice constiente sau accesibile n mod direct constiintei. Spre deosebire de aceasta, psihologia inconstientului studiaz acele fenomene psihice care nu sunt accesibile n mod direct constiintei, ci doar datorit interventiei interpretrii de tip psihanalitic. Psihanaliza inconstientului nu anuleaz psihologia constiintei, ci o completeaz. Din momentul aparitiei psihanalizei, psihologia nceteaz s mai fie doar o psihologie a fenomenelor constiente. De altfel, descoperirea inconstientului psihic va revolutiona nu nu-
17
mai psihologia, ci si celelalte stiinte ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc. Dac ar fi s for- mulez n putine cuvinte si ntrun mod sugestiv esenta psihologiei inconstientului, as spune c ea const n ideea c si oamenii sntosi, nu numai nevroticii, au inconstient. Iar inconstientul oamenilor sntosi are aceleasi continuturi ca si inconstientul nevroticilor. Primele continuturi ale inconstientului descoperite de psihanaliz au fost de natur instinctual (acele componente ale sexualittii umane neacceptate de cultur). Cea mai adecvat formulare despre inconstient datnd din perioada nceputurilor psihanalizei i apartine lui Freud, care afirma c inconstientul este preistoria dezvoltrii libidoului. Cu alte cuvinte, ntemeietorul psihanalizei a constatat c tendintele sexualittii cele mai expuse refulrii datorate cenzurii culturale apartin sexualittii infantile, acelei sexualitti care se manifest pn la vrsta de sase ani. Desi diferite aspecte ale sexualittii infantile au fost dintotdeauna observate, Freud este primul care le teoretizeaz. O expunere a teoriei freudiene despre sexualitatea infantil voi face peste cteva cursuri, dup ce voi fi prezentat principalele produse psihice n care inconstientul are o pondere major. Dezvoltarea psihanalizei ca psihologie a inconstientului s-a realizat n mai multe directii. Alturi de adn- cirea descoperirilor lui Freud, noi si noi continente ale inconstientului au fost descoperite. Adler, care trece drept primul disident, pune n atentie continuturile sociale ale inconstientului. Dorinta de autoafirmare, care reia nietzscheana voint de putere si corelativele sentimente de inferioritate, se afl n prim-planul atentiei lui Adler. Un alt disident important din prima perioad de dezvoltare a psihanalizei, C.G. Jung, descrie
18
o alt zon a inconstientului, suprapersonal, adic independent de experientele individuale ale ontogene- zei, si anume inconstientul colectiv. Psihanaliza jungia- n demonstreaz c, al tur i de continuturile inconstientului personal, exist continuturi ale inconstientului colectiv arhetipurile , care ar proveni din experientele fundamentale (filogenetice) ale omului ca specie. Ultima parte a cursului va fi dedicat contribu- tiei lui Jung. Freud nsusi, n cea de a doua parte a operei sale, de dup 1920, si modific viziunea asupra inconstientului, acceptnd alturi de inconstientul de jos, produs de refulri, si un inconstient de sus, un inconstient alctuit din norme culturale interiorizate afectiv n prima copilrie. Aceast instant superioar este numit de Freud Supraeu. n ultima conceptie despre psihic a lui Freud, chiar Eul avea o dimensiune inconstient. Expunerile dedicate conceptiei freudiene despre structura psihicului vor dezvolta acest cmp teoretic. Procesul de desexualizare a inconstientului si, implicit, a psihanalizei este continuat de teoria relatiei cu obiectele, initiat de Melanie Klein. Paradigmatic pentru aceast orientare este conceptia lui Fairbairn despre refulare. Desi aceasta rmne un proces de aprare important, ea nu mai vizeaz continuturi instinctuale, ci structuri ale Eului si obiecte interne. Ideea poate fi ilustrat de modul n care functioneaz refularea n relatia cu mama. Initial copilul scindeaz imaginea mamei n obiect bun si obiect ru cu scopul de a-i diminua ambivalenta. Apoi, pentru a realiza un control mai bun, in- teriorizeaz obiectul ru, care este supus refulrii. Cum anumite prti ale Eului rmn legate de obiectul refulat, procesul refulrii vizeaz si anumite prti ale Eului.
19
Indiferent de modul n care este abordat si conceput de diferitele scoli ale psihanalizei, inconstientul este recunoscut de toate acestea ca un factor dinamic, ceea ce a adus psihanalizei si denumirea de psihologie dinamic. Caracteristica dinamismului inconstientului se refe- r la tendinta acestei zone obscure a psihicului de a se manifesta la nivelul constientului. O astfel de manifestare este rareori nemijlocit: cnd este vorba de continuturi refulate, manifestarea n planul constiintei va fi deformat, ncifrat, mascat pentru a o face de nerecunos- cut pentru instantele socializate; chiar atunci cnd nu sunt n joc continuturi refulate, cum este cazul inconstientului colectiv, manifestarea acestuia la nivelul constiintei este una simbolic, prin urmare, tot indirect.
Elemente de istoria psihanalizei
20
5. Metapsiholo gia
Sensul n care este utilizat termenul metapsihologie se refer la dimensiunea cea mai general si mai ndeprtat de experient a psihologiei inconstientului. Este vorba mai ales de modele conceptuale de tipul celei de a doua viziuni asupra aparatului psihic, divizat n instante (Se, Eu, Supraeu). Principiile, conceptele fundamentale, modelele teoretice, precum si perspectiva dinamic, topic si economic dau continut metapsihologiei. Lucrrile n care sunt expuse ideile meta- psihologice ale lui Freud au titluri semnificative: Pro- iect de psihologie (1895), Formul r i asupra celor dou principii ale functionrii psihice (1911), Dinco- lo de principiul plcerii (1920), Compendiu de psihanaliz (1940). Desi nsusi Freud vede n metapsihologie o modalitate de a-si satisface nclinatiile filosofice manifeste nc din prima tinerete, asa cum reiese dintr-o scrisoare ctre prietenul su Fliess, prezentrile acestei dimensiuni a psihanalizei neglijeaz acest aspect. Din punctul meu de vedere, sensul propriu al termenului de metapsihologie, termen construit dup modelul termenului metafizic, termen care literal nsemna dup fizic, adic disciplina care trata principiile
21
prime ale lumii fizice, naturale, este acela de filosofie pri- m, de ontologie psihanalitic. Aici se ncadreaz n mod indiscutabil cea de a doua teorie despre instincte a lui Freud, formulat ncepnd cu 1921. nsusi ntemeietorul psihanalizei recunoaste c a dat fru liber vocatiei sale filosofice, speculatia depsind cu mult materialul faptic (clinic), care-i serveste ca punct de plecare. Cele dou instincte fundamentale despre care vorbeste Freud acum, Eros si Thanatos, depsesc, n ce priveste semnificatia, cu mult sfera psihologiei sau biologiei, avnd functia teoretic, asemeni principiilor prime din filosofia elin, de a explica o regiune a existentei si anume biosfera. Secretul vietii, cum se exprima Freud, ar consta n lupta etern dintre Eros si Tha- natos, dintre instinctul vietii si instinctul mortii. n cursul dedicat ultimei teorii despre instincte, voi expune pe larg conceptia lui Freud si controversele pe care le-a provocat.
22
6. Psihanaliza aplicat
Prin termenul de psihanaliz aplicat trebuie nte- leas aplicarea cunostintelor obtinute n terapia psihanalitic la ntelegerea produselor culturii. Mai concret, este vorba de dezvluirea filonului inconstient din marile opere culturale si a modului n care inconstientul este ncifrat, deghizat, la nivelul textului literar, filosofic, religios etc. n termeni mai putin tehnici, se poate spune c nu numai oamenii sntosi au inconstient, asemeni nevroticilor, ci si marii creatori, inconstientul lor mbrcnd forme specifice de manifestare n produsele spirituale. Trecerea de la psihopatologie la psihanaliza aplicat este mijlocit de psihologia inconstientului. Precizez c psihanaliza aplica- t nu reduce spiritul la suflet (psihic), ci demonstreaz convingtor prezenta continuturilor psihice inconstiente n marile opere culturale, fr s conteste specificul acestora, de exemplu, ireductibilitatea valorii estetice. Asta n- seamn c nu continutul psihic (inconstient sau constient) produce valoarea estetic, ci talentul creatorului.
Tendintel oedipien refulat produ la nevrotic e e e c simptome,la omul snto psihic, disconfor psihic, iar la s t creatoru de geniu opere literar de m are valoare cum l , e , este Ham let de Shakespeare.
23
Cele mai frecventate dimensiuni ale psihanalizei aplicate sunt psihanaliza literaturii si psihanaliza artei. Fap- tul acesta se explic nu numai prin dorinta lui Freud si a altor psihanalisti de a-si verifica teoriile n legtur cu dou dintre domeniile cele mai importante ale vietii spirituale, ci si prin ncercarea de a populariza psihanaliza prin modalitti accesibile profanului. ntr-unul din cursurile ulterioare, voi ilustra prin cteva exemple psihanaliza literaturii. BIBLIOGRAFIE
1. H. Thom, H. Kchele, Tratat de psihanaliz contemporan, vol. I, Editura Trei, Bucuresti, 1999. 2. H. Thom, H. Kchele, Tratat de psihanaliz contemporan, vol. II, Editura Trei, Bucuresti, 2000. 3. P. Gay, Freud. O viat pentru timpul nostru, Editura Trei, Bucuresti, 1998. 4. S. Freud, Predispozitia la nevroza obsesional, n Opere, vol. VII, Nevroz, psihoz, perversiune, Editura Trei, Bucuresti, 2002. 5. M. Cardinal, Cuvinte care elibereaz. Romanul unei psihanalize, Editura Trei, Bucuresti, 2002. 6. J. Laplanche, Vocabularul psihanalizei, B.P. Pontalis, Humanitas, Bucuresti, 1994. 7. . Roudinesco, M. Plon, Dictionar de psihanaliz, Editura Trei, Bucuresti, 2002. 8. A. Carotenuto, Un triunghi psihanalitic, Editura Trei si Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001. 9. A. Heigl, F. Heigl, J. Otto, Lehrbuch der Psychotherapie, Gustav Fischer Verlag, 1994. 10. Eugen Papadima, Psihanaliz si psihoterapie psihanalitic, Editura Jurnalul Literar, Bucuresti, 2002. 11. H. Green, Nu ti-am promis niciodat o grdin de trandafiri, Editura Trei, Bucuresti, 2006.
24
25
Tema a doua
Situatia special a psihanalizei n Romnia postbeli- c, absenta acesteia ca psihoterapie, dar si ca orientare cultural, absent impus de interzicerea psihanalizei de ctre ideologia comunist, face necesar o succint prezentare a stadiului actual al psihanalizei n Occident si n Romnia, cu accentul pe antecedentele sale interbelice. Doar astfel v veti putea da seama de efectele distruc- tive ale ideologiei comuniste si veti putea ntelege cauzele reale ale rmnerii n urm a Romniei fat de Oc- cident n ceea ce priveste psihanaliza. n timp ce n Occident psihanaliza s-a dezvoltat organic si continuu timp de un secol, n Romnia, n pofida debutului extrem de promittor, difuzarea si dezvoltarea psihanalizei a cunoscut mai multe nceputuri.
26
1. Psihanaliza n Romnia interbelic

Excelent din punct de vedere cultural, perioada interbelic este surprinztor de bogat si din punctul de vedere al psihanalizei. Primul lucru care ne surprinde plcut este sincronicitatea receptrii psihanalizei. nc din 1911, Nicolae Vaschide publica la Paris cartea Somnul si visele, n care, printre primii n Europa, ia atitudine n favoarea teoriei freudiene a visului. Contributia sa e re- marcat de cunoscutul psihanalist francez Angelo Hes- nard. n 1913, M. Ilian si sustinea teza de doctorat n medicin la Facultatea de Medicin din Bucuresti cu tema Starea actual a psihanalizei. Pe plan international, dup 1910 psihanaliza abia ncepea s depseasc cer- cul restrns al psihanalistilor vienezi grupati n jurul lui Freud. n Franta, un punct de referint important pentru cultura romn, astz i una dintre marile puteri n psihanaliza mondial, cercurile medicale s-au artat mult mai reticente fat de psihanaliz n perioada antebelic. Mai curnd mediile literare (suprarealismul) au fost acelea care au contribuit decisiv la introducerea psihanalizei n Franta. O a doua particularitate a receptrii psihanalizei n Romnia interbelic o constituie faptul c principalii pro-
27
motori ai freudismului au fost medici. Exemplele pe care G. Brtescu le d n excelenta sa carte Freud si psihanaliza n Romnia sunt convingtoare nu numai prin numrul lor. n 1923, neurologul Gheorghe Marinescu, personalitate de anvergur international, public la Paris, n Revue gnrale des sciences pures et appliques (Re- vista general de stiinte pure si aplicate), un studiu amplu dedicat psihanalizei, intitulat: Introducere n psihanaliz. Studiul, mprtit ntr-o parte expozitiv si una critic, contine luri de pozitie personale, multe dintre ele favorabile psihanalizei. Tot n 1923, Constantin Vlad, un alt medic interesat de psihanaliz, care va juca un rol important n rspn- direa descoperirilor lui Freud n Romnia, si public teza de doctorat intitulat Contributiuni la studiul trata- mentului psihanalitic. Remarcabil este faptul c lucrarea contine sase prezentri de caz ale unor pacienti din viata militar. Constantin Vlad a practicat psihanaliza fr s fi fost analizat, ceea ce n epoc era un lucru obisnuit printre pionierii domeniului. Abia n 1925 s-a introdus n miscarea psihanalitic international reglementarea care stipula necesitatea analizei personale pentru viitorii practicanti ai psihanalizei. Constantin Vlad este si autorul unei ample lucrri de informare (326 de pagini) despre psihanaliz intitulat n domeniul inconstientului, unde expune fundamentele freudismului. Psihanaliza aplicat este si ea reprezentat cu succes de acelasi Constantin Vlad. n volumul Iubirea, ura si frica, din 1928, cititorul poate parcurge analize ale personalittii lui Dostoievski si a Mesterului Manole. ns lucrarea de psihanaliz aplicat prin care Constantin Vlad rmne n cultura romn este Mihai Eminescu, din punct de vedere psihanalitic, publicat n 1932, a crei re-
28
ceptare a constituit un adevrat test de mentalitate. Este adevrat c autorul pune un accent mult prea apsat asupra perspectivei medicale, avansnd, n prima parte a crtii, diagnosticul de schizoidie, din care ar fi derivat schizofrenia lui Eminescu, ceea ce, asa cum arat G. Br- tescu, este discutabil si, ntr-o anumit msur, inexact, si este, de asemenea, adevrat c datorit anumitor stn- gcii autorul nu subliniaz ndeajuns c este vorba de tendintele inconstiente ale poetului. Aceste scderi in- contestabile nu anuleaz ns contributiile crtii la cercetarea inconstientului eminescian, precum si la stabilirea de relatii ntre opera poetului si viata sa psihic profund. Foarte multi dintre criticii vremii nu au fost ca- pabili s adopte o atitudine echilibrat fat de ndrz- neata lucrare si, lezati n prejudectile cele mai solide, au gsit de cuviint s rspund prin invective si atacuri la persoan. Astfel, E.D. Boroianu, n recenzia publicat n Calendarul, l sftuieste pe Constantin Vlad ssi ia un concediu de la casa de sntate, pentru c e pndit de pericolul nebuniei. Din pcate, nici mcar eruditul Geor- ge Clinescu, destul de bun cunosctor al psihanalizei, nu-i acord lui Constantin Vlad vreun merit esential. Un alt medic cu important contributie la rspndi- rea psihanalizei n Romnia este Ion Popescu-Sibiu. n 1927 el si sustine teza de doctorat n medicin cu lucrarea Doctrina lui Freud (208 pagini). Atitudinea oficialit- tilor stiintifice ale vremii fat de aceast carte ilustreaz receptivitatea mediilor academice fat de psihanaliz: Constantin I. Parhon a fost presedintele comisiei de doctorat si prefatatorul volumului aprut; la recomandarea lui Gheorghe Marinescu, premiul Academiei Romne este acordat n 1932 lucrrii lui Ion Popescu-Sibiu. Rea- mintesc c peste 20 de ani Academia Romn, subordo-
29
nat ideologiei comuniste, condamn necruttor psihanaliza. Devenit carte, lucrarea lui Ion Popescu-Sibiu a cunoscut patru editii, dintre care ultima n 1947, nsu- mnd 509 pagini. Numrul medicilor interesati de psihanaliz, autori de lucrri n domeniu, este mult mai mare. Iosif West- fried public n 1926, mpreun cu Mina Minovici, studiul Medicina legal n fata psihanalizei, iar n 1928 cartea Instinctul sexual (202 pagini), care beneficiaz de o prefat a lui Sigmund Freud, avnd, dup G. Brtes- cu, un caracter mai curnd protocolar. Gheorghe Rete- zeanu si sustine teza de doctorat n medicin (la Cluj) cu o tem de avangard n psihanaliz Visul n demen- ta precoce. Consideratii psihanalitice. Abordarea psihanalitic a psihozelor devine, n Occident, abia dup cel de al doilea rzboi mondial, o tem frecventat. Ipoteza medicului romn este c principala cauz a declansrii bo- lii ar fi educatia inadecvat care perturb sexualitatea infantil. De asemenea, n 1928, Traian Corozel si sustine teza Corelatiuni ntre psihogeneza viselor si a simptomelor psihonervoase, conductorul lucrri i fiind profesorul Alexandru Obregia. Spre deosebire de medici, oamenii de cultur din Ro- mnia s-au artat mai retinuti fat de psihanaliz, ceea ce reprezint inversul perfect al situatiei din Franta. Prin- tre cei care au scris favorabil despre psihanaliz sau au adoptat pozitii moderate se numr Constantin Rdulescu-Motru, care vorbeste despre doctrina lui Freud n cursul su de psihologie tiprit n 1923. De asemenea, n Personalismul energetic, autorul apreciaz contributia lui Freud la o mai bun cunoastere a relatiei dintre natur si cultur. Mihai Ralea dedic un studiu amplu teoriei psihanalitice (Problema inconstientului), dar obiecti-
30
ile pe care i le aduce se alimenteaz din prejudectile epocii (pansexualism). Pedagogul G.G. Antonescu sustine o conferint extins cu titlul semnificativ Psihana- liz si educatie, n care avanseaz, poate pentru prima dat n cultura romn, ideea educatiei permisive, inspirat de descoperirile lui Freud. Profesorul de psihologie de la Universitatea din Cluj, Nicolae Mrgineanu, prezint, n lucrarea sa din 1930 Psihologia german contemporan, psihanaliza ntr-un capitol concentrat pe 30 de pagini, care reuneste si criticile diverse care i-au fost adresate. Autorul subliniaz importanta psihanalizei. Tu- dor Vianu ncearc n Estetica sa s valorifice anumite cunostinte din freudism. Un loc aparte n seria personalittilor care se arat re- ceptive fat de psihanaliz trebuie acordat filosofului si scriitorului Lucian Blaga. Asimilarea psihanalizei, mai nti n variant feudian si apoi n variant jungian, atinge la el un grad nalt. Blaga nu numai c scrie despre psihanaliz pentru a-si informa conationalii, dar si bazeaz si creatia, literar si filosofic, pe idei psihanalitice. Piesele de teatru din anii 20 Ivanca si Fapta se bazeaz pe idei freudiene despre complexul Oedip, iar filosofia culturii expus n Trilogia culturii, pe ideea de inconstient colectiv. Blaga introduce n limbajul filosofic termenul de noologie abisal, disciplin care studiaz spiritul inconstient relevat de psihanaliz. Dintre personalittile interbelice care s-au opus psihanalizei, cele mai proeminente sunt George Clinescu si Nae Ionescu. Cel mai nversunat n expresie s-a dovedit a fi, poate, Henric Sanielevici, pentru care psihanaliza este o spurcat teorie, iar Freud un sarlatan fr scrupule.
31
Dou fenomene ale psihanalizei interbelice n Romnia care i-au influentat negativ dezvoltarea, lipsind-o de premisele durabilittii, pot da nastere la interogatii fe- cunde. Cel mai important dintre ele este inapetenta celor care au practicat psihanaliza n aceast perioad dup G. Brtescu, cu aproximatie zece medici de a se supune unei analize personale cu ntemeietorul psihanalizei, la Viena, asa cum au procedat pionierii psihanalizei din alte tri. Motivul acestei inapetente urmeaz a fi descoperit, el tinnd mai putin de obstacolele obiective. n al doilea rnd, frapeaz, n acest interval de eferves- cent psihanalitic, absenta traducerilor, stiut fiind c nu poate exista cultur national ntr-un domeniu fr traduceri. Fr ndoial c intelectualii preocupati de psihanaliz aveau acces la limba originalului (german) sau la traducerea n alte limbi de circulatie, ns faptul c nici unul dintre ei nu a simtit nevoia s initieze traduceri n limba romn ar putea indica un interes redus pentru difuzarea noilor idei n cercuri mai largi. De asemenea, lipsa de comunicare cu cercurile psihanalitice internationale n curs de constituire si dezinteresul pentru asociere n interiorul Romniei, mpreun cu faptul c toate revistele dedicate psihanalizei n-au depsit primul numr, trebuie s dea de gndit.
32
2. Psihanaliza n Occident
Asa cum decenii ntregi comunistii au vorbit despre prbusirea capitalismului, fr ca decesul anuntat si dorit s se produc vreodat ntre timp vestitorii catas- trofei au disprut de pe scena istoriei o dat cu sistemul comunist , tot astfel a fost si mai este nc pre- vestit iminenta disparitie a psihanalizei. Care este situatia real a psihanalizei, dincolo de inevitabilele fluc- tuatii ale pozitiei sale n cultura occidental? Cu alte cuvinte, dincolo de relativul reflux al psihanalizei n Occident, reflux pe care l consider mai curnd o iesire din mod, sunt astz i periclitate premisele existentei psihanalizei? a. Spre deosebire de Romnia, unde excelentul n- ceput a fost blocat pentru o jumtate de secol de instaurarea comunismului, n Occident, psihanaliza a beneficiat de o dezvoltare continu, chiar dac n tri ca Ger- mania sau Austria totalitarismul fascist a perturbat se- rios miscarea psihanalitic. Continuitatea a fost asigura- t de tri ca Anglia sau SUA, ferite de efectele totalita- rismului, unde au emigrat psihanalistii din Europa. b. n al doilea rnd, n Occident psihanaliza a beneficiat de o dezvoltare organic. Inventat n Occident, produs al vietii culturale si sociale occidentale, destinul noii
33
teorii psihologice si al psihoterapiei a rmas legat de viata culturii occidentale pe care a nsotit-o si determinat-o de-a lungul a 100 de ani. Astfel, schimbarea mentalitti- lor n Occident este de neconceput n afara psihanalizei, cel putin n privinta revolutiei sexuale si a miscrilor tinerilor din anii 60-70. Ca urmare a acestei situatii, psihanaliza este n momentul de fat un element constitutiv al vietii sociale si culturale occidentale. Asistenta psihiatric si cea psihologic sunt de neconceput fr participarea psihanalizei. n Franta, de exemplu, n legtur cu care beneficiez de o experient trit, psihanaliza nu reprezint doar o practic privat extrem de extins, ci si o prezent marcant n institutiile psihiatrice. Cea mai puternic impresie a produs-o asupra mea vizita la o institutie al crei obiec- tiv era ngrijirea autistilor. Surprinztor pentru mine a fost mai nti faptul c numrul personalului de ngrijire era de patru ori mai mare dect numrul persoanelor asistate. La aceast surpriz a normalittii s-a adugat o surpriz legat de psihanaliz. n ultimul timp, supervizarea de care personalul de ngrijire beneficiase din partea unor psihanalisti, cteva ore pe sptmn, con- dusese la o evident mbunttire a strii de sntate a pacientilor. Mentionez, de asemenea, institutia creat la sugestia psihanalistei Franoise Dolto, numit La maison verte, unde printii cu copii foarte mici veneau pentru a ntlni alti printi aflati n aceeasi situatie, precum si psihoterapeuti, printre care si psihanalisti, pentru a discuta problemele cele mai preocupante legate de noua situatie, scopul fiind de initiere si preventie. n nvtmntul mediu si superior, pentru a m referi tot la Franta, psihanaliza reprezint, de asemenea, o prezent important. Faculttile de psihologie de la Paris
34
VII si Paris XIII sunt dominate de transmiterea psihanalizei, predat si la unele facultti de medicin. O informatie anecdotic, pe care am obtinut-o cu ocazia primei sederi n Franta (1990), mi se pare extrem de concluden- t pentru importanta acordat la un moment dat psihanalizei n nvtmntul superior. Mi s-a vorbit despre ideea care circulase un timp, fr a fi fost vreodat pus n practic, idee n conformitate cu care studentii care se orientau spre psihiatrie ar fi urmat s treac printr-o analiz personal, fie c practicau, fie c nu practicau psihanaliza. Experienta propriului inconsient le-ar fi asigurat un mai bun acces la psihicul pacientilor. Publicatiile psihanalitice sunt foarte numeroase si extrem de diversificate. Pot documenta aceast afirmatie tot prin realittile culturii franceze, despre care am mai multe date. Societtile psihanalitice din aceast tar, n numr de peste douzeci, detin fiecare cel putin o revis- t de specialitate. Societatea Psihanalitic din Paris, n- temeiat n 1926, detine trei reviste, Asociatia Psihana- litic Francez, cinci, iar Scoala Freudian din Paris a avut la un moment dat nu mai putin de sapte reviste. Nu numai asociatiile din interiorul unei culturi patro- neaz publicatii, ci si asociatiile internationale. Oferta de crti este si ea extrem de bogat. Oricine are ocazia s ajung la Paris si are curiozitatea s intre n librrii va putea constata c raioanele dedicate psihanalizei sunt dintre cele mai extinse. Edituri mari si prestigioase cum ar fi Press Universitaire de France, Gallimard, Flamma- rion, Seuil au colectii cu un numr mare de aparitii anuale dedicate psihanalizei, unele dintre ele coordonate de psihanalisti importanti. Temele abordate sunt n primul rnd clinice, dar interrelatiile psihanalizei cu alte stiinte ale omului constituie un domeniu foarte frecventat.
35
n ceea ce priveste traducerile din opera lui Freud, cultura francez a ajuns la a treia generatie de traduceri. Colectivul de traductori care si propune s retraduc toate volumele seriei de opere complete este coordonat de Jean Laplanche, psihanalist de notorietate international, autor, mpreun cu Pontalis, al Vocabularului psihanalizei, tradus nc din 1994 si n limba romn. n ultimii ani a crescut interesul psihanalistilor francezi pentru contributiile anglo-saxone, ceea ce se repercuteaz si n planul traducerilor. Psihanalistii se asociaz n organizatii profesionale, numite de cele mai multe ori societti de psihanaliz, care au fost ntotdeauna prti componente ale societtii civile, niciodat patronate de stat. n felul acesta si pstreaz independenta fat de ingerintele oficiale. n toate trile civilizate exist cel putin o societate de psihanali- z. Chiar si n culturile orientale, n Japonia si India, exis- t de mai mult timp astfel de societti. Majoriatea functioneaz si ca institute de psihanaliz, pregtindu-i printr-un program specific pe viitorii psihanalisti. Formarea n psihanaliz este, de regul, o formare postuniversita- r, nici o facultate nednd prin sine nssi dreptul la practicarea psihanalizei, nici mcar medicina sau psihologia. Aceasta pentru c fundamentul formrii n psihanaliz l constituie analiza personal, care nu constituie si nu poate constitui obiect de nvtmnt n nici o facultate. Desigur c ntrebarea care v intereseaz cel mai mult n momentul de fat al prezentrii este cine poate deveni psihanalist?, n conformitate cu reglementrile occidentale. Rspunsul difer n functie de cultur. n toate trile n care se formeaz psihanalisti sunt admisi pentru formare medicii si psihologii a cror pregtire uni-
36
versitar le asigur o baz de cunostinte utilizabil si pentru practicantul psihanalizei. n tri ca Franta, Aus- tria, SUA sunt admisi pentru formarea psihanalitic si alti nemedici, n afara psihologilor: pedagogi, filosofi, teologi si chiar persoane fr o formatie universitar pre- alabil. Acest ultim aspect este prevzut expres n Legea psihoterapiei din Austria promulgat n 1992. Ceea ce arat c trile cu experient n domeniu ncearc s evi- te, prin reglementri prea rigide, excluderea de la formarea psihanalitic a persoanelor cu vocatie, dar care, datorit accidentelor vietii, nu s-au putut angaja pe drumul studiilor universitare. Cel mai concludent exemplu n favoarea ideii c psihanaliza poate fi practicat cu succes n absenta formrii universitare l constituie Melanie Klein, care a revolutionat psihanaliza, dispunnd ca formare doar de dou transe de analiz personal: una cu Sandor Ferenczi si alta cu Karl Abraham. n decizia ca nemedicii s fie admisi la formarea psihanalitic n vederea practicrii psihanalizei un rol important a fost jucat de nsusi Freud, care, n 1926, public o lucrare intitulat literal: Problema analizei practicate de nemedici. Prilejul exterior a fost interzicerea dreptului de practic a psihanalizei pentru colegul vienez Theo- dor Reik, amenintat si cu un proces pentru practicarea ilegal a medicinei. Desi s-a nscut pe terenul medicinei, psihanaliza are un specific propriu, care o desprinde de medicin, afirm categoric ntemeietorul psihanalizei. Mai mult dect att, Freud si ndrepta atacul spre acei medici care practic psihanaliza fr s o fi nteles si nv tat. Pentru c fondul problemei era continutul formrii pentru psihanaliz, Freud sustinea c organi- zarea unui nvtmnt superior psihanalitic va presupune includerea, al tur i de cunostintele medicale, a
37
unor discipline cum ar fi istoria civilizatiilor, mitologia, literatura etc. Principiul care sustine o astfel de progra- m de nvtmnt este autonomia psihicului fat de somatic. Pozitia lui Freud a fost reluat de Lacan n alt context, cel al Frantei postbelice. i el a insistat asupra specificittii activittii psihanalitice, principalul pericol venind, n viziunea sa, din partea psihologiei (constiintei). Lacan si ndemna discipolii s studieze medicina sau filosofia tocmai pentru a contracara pericolul psiholo- gismului. Cum devine cineva psihanalist? este a doua ntrebare practic legat de aceast profesie att de putin cunoscut n Romnia. Elementul central al formrii pentru psihanaliz este analiza personal, care mai demult era numit analiz didactic, devenit din 1925 obligatorie pentru cei care urmeaz s devin psihanalisti. Analiza personal ofer experienta trit a propriului inconstient si asimilarea acestuia, ceea ce pentru viitorul analist prezint un dublu avantaj profesional: confer convingerea despre existenta inconstientului si elimin petele albe ale autocunoasterii analistului, care l-ar mpiedica s vad problemele similare ale analizandului. Astfel, dac analistul nu s-a confruntat pe parcursul analizei sale cu propria homosexualitate inconstient, el nu va reusi s ana- lizeze acest aspect al psihicului pacientului su. Durata analizei personale cu scop de formare ia ca reper o medie de 500 de sedinte desfsurate de-a lungul a patru-cinci ani. Ritmul sedintelor variaz cultural, n Franta (si Romnia) admitndu-se un ritm minim de trei sedinte pe sptmn, n timp ce n spatiul anglo-saxon se respect cu strictete ritmul considerat optim de cinci sedinte pe sptmn. Se consider c frecventa sedintelor influen-
38
teaz intensitatea si amploarea transferului si, totodat, calitatea analizei sale (profunzime si extensiune). n ncercarea de a se apropia de standardele occidentale, Societa- tea Romn de Psihanaliz a adoptat media de 500 de sedinte pentru ca analiza personal s fie recunoscut. Durata analizei de formare a crescut pe msur ce noi dimensiuni ale inconstientului erau descoperite. Dac la nceput analizele de formare pe care le fcea Freud du- rau cteva sptmni si constau n special n analiza viselor, ulterior durata lor a crescut pn la ctiva ani, concentrndu-se n special asupra perioadei ntre trei si sase ani cu problematica oedipian. O dat cu perspectiva kleinian, care acord o atentie deosebit primului an de viat si relatiei precoce cu mama, durata analizei a crescut si mai mult, ncercnd s refac si parcursul vietii celei mai timpurii a analizandului. Al doilea element al formrii psihanalitice l constituie supervizarea. Candidatul la pozitia de analist efec- tueaz primele dou analize sub controlul unui analist experimentat, recunoscut de societatea respectiv ca analist formator si supervizor. Supervizarea fiecruia dintre cele dou cazuri dureaz doi ani, ntr-un ritm de o sedint pe sptmn. Obiectivul activittii de supervizare este, n primul rnd, contratransferul analistului, adi- c reactia sa inconstient la transferul analizandului. Supervizarea l ajut pe candidat s constientizeze contratransferul si s-l controleze, ceea ce permite dezvoltarea procesului analitic. Formarea teoretic, al treilea element al formrii psihanalitice, este, de asemenea, un aspect specific. n nici o alt form de nvtmn t nu se pred psihopatologia psihanalitic sau tehnica psihanalitic. Principalul instrument al formrii teoretice l constituie seminariile orga-
39
nizate de institutele de psihanaliz. Participarea la semi- narii se poate suprapune cu ultimii ani ai analizei personale si cu supervizarea. Marile puteri n psihanaliza contemporan sunt Statele Unite ale Americii, Franta si trile Americii de Sud. SUA, care au absorbit, n timpul celui de al doilea r zbo i mondial, o bogat emigratie din Europa (Germania, Austria, Ungaria, Italia), trec, dup lisabeth Roudinesco si Michel Plon, drept salvatoarele de nazism ale psihanalizei. Aici s-au dezvoltat principalele curente ale psihanalizei, care au dominat, n perioada de dup cel de al doilea rzboi mondial, dezvoltarea disciplinei introduse de Freud: psihologia Eului, psihologia sinelui, neofreudismul, culturalismul. Cu aproximativ 20 000 de psihanalisti, grupati n mai multe societti de psihanaliz, SUA constituie motorul psihanalizei mondiale. n Europa, acelasi rol e jucat de Franta. Cu aproximativ 6 000 de psihanalisti, Franta se singularizeaz n miscarea psihanalitic mondial printr-o reusit si echilibrat integrare a psihanalizei att n plan terapeutic (psihiatrie, psihologie, psihologie clinic si institutiile corespunztoare), ct si n plan cultural (literatur, filosofie, politic si institutiile corespunztoare ale nvtmntului superior). n pofida bunei receptri a psihanalizei n diferitele planuri ale vietii, cultura francez a produs doar o singur orientare original, cea initiat de Jacques Lacan. De altfel, lacanismul divizeaz psihanaliza francez n non sau antilacanieni si adepti ai teoriei si practicii lui Jacques Lacan.
O surprinztor de bun primire si o rapid dezvoltare a cunoscut psihanaliza n trile Americii de Sud, spulbernd prejudecata c trile latine nu constituie un
40
teren propice pentru implantarea psihanalizei. Faptul s-a reflectat si n aceea c unul dintre presedintii Asociatiei Psihanalitice Internationale a fost de origine sud-american (Horacio Etchegoyen). Lacanismul s-a bucurat de un remarcabil ecou n aceste tri. Pe lng asociatiile profesionale nationale ale psihanalistilor exist si asociatii internationale, dintre care cea mai veche si cea mai puternic este International Psychoanalytical Association (I.P.A.), n traducere romneasc Asociatia Psihanalitic International, la care a aderat si Societatea Romn de Psihanaliz . Orientarea I.P.A. este freudian. nfiintat n 1910 la Nrnberg de ctre Freud si Ferenczi, I.P.A. a cunoscut o dezvoltare continu, ajungnd astzi , dac lum n considerare si candidatii, la un numr de peste 10 000 de membri. Din punct de vedere doctrinar, I.P.A. accept n interiorul su divergentele, dac deriv din freudism. Regulile tehnice ns sunt impuse cu strictete: obligativitatea analizei personale; durata si frecventa acesteia, precum si durata sedintei, analistii forma- tori si supervizori toate acestea sunt stabilite n conformitate cu un sistem standardizat la nivel international. Unul dintre motivele pentru care Lacan a prsit I.P.A. a fost inovatia sa tehnic a sedintelor cu durat variabil. Revista stiintific a I.P.A. este, n momentul de fat, International Journal of Psychoanalysis, care a fost fondat n 1920 de c t re psihanalistul englez Ernest Jones.
41
3. Psihanaliza n Romnia de dup 1990. Societatea Romn de Psihanaliz sau premisele unei implantri durabile a psihanalizei n Romnia
Fondarea n 1990 a Societtii Psihanalitice Romne, care ast z i poart numele de Societatea Romn de Psihanaliz, pare s fi creat pentru prima dat premisele unei dezvoltri durabile a psihanalizei n Rom- nia. Directiile n care s-a orientat activitatea Societtii si a membrilor ei au conlucrat pentru a crea aceste pre- mise. Printre scopurile grupului psihanalitic romn s-a aflat nu numai promovarea teoriei si practicii psihanalitice n Romnia sau certificarea dreptului la practica psihanalizei, ci si asigurarea formrii pentru psihanaliz, precum si integrarea miscrii psihanalitice romnesti n comunitatea psihanalitic international si n organizatiile I.P.A. Aceste ultime dou scopuri au presupus, pe de o parte, o sincronizare tot mai pronuntat a practicii psihanalitice si a criteriilor formrii cu standardele occidentale n domeniu, iar pe de alt parte, un contact permanent cu psihanalistii occidentali. La apropierea psihanalistilor din Romnia de psihanaliza occidenta-
42
l au contribuit n primul rnd psihanalistii olandezi si psihanalistii francezi. n al doilea rnd, pentru prima dat n istoria cultural a Romniei, n 1994 a fost creat o editur, al c- rei scop principal este publicarea lucrrilor de psihanaliz (Editura Trei). Cnd v vorbesc, colectia Bibliote- ca de psihanaliz a publicat deja 90 de titluri, printre care masivul Tratat de psihanaliz contemporan de Thom si Kchele, n dou volume care depsesc 1 000 de pagini, masivul Dictionar de psihanaliz de lisabeth Roudinesco si Michel Plon, care nsumeaz aproape 1 000 de pagini, iar seria operelor complete ale lui Sig- mund Freud a ajuns la cel de al cincisprezecelea vo- lum. Crtile Editurii Trei sunt folosite nu numai ca material didactic, n nvtmntu l superior al psihanalizei si psihologiei, ci creeaz si mentin un public pentru psihanaliz. n al treilea rnd, tot pentru prima dat n istoria Ro- mniei, psihanaliza a devenit n mod oficial obiect de studiu obligatoriu sau optional la mai multe facultti din Bucuresti si, poate, din tar. n aceast ultim privint nu detin informatii sigure. Dumneavoastr, studentii Faculttii de psihologie ai Universittii Titu Maiorescu, aveti privilegiul de a beneficia de dou cursuri obligato- rii de psihanaliz. Prezenta psihanalizei n nvtmntul superior face posibil transmiterea teoriei ntemeiate de Freud ctre oamenii tineri, care arat un mare interes fat de acest domeniu. Ca urmare a acestei activitti sustinute si convergen- te, patru dintre membrii grupului psihanalitic romn (Brndusa Orsanu, Eugen Papadima, Vera andor, Va- sile Dem. Zamfirescu) au fost examinati de o comisie a I.P.A. si au fost acceptati ca membri directi (1997), ceea
43
ce a dat posibilitatea grupului romn s devin study group n cadrul I.P.A. Din toamna anului 2000, Spon- soring committee, desemnat de I.P.A. si alctuit din trei psihanalisti importanti Gianpaolo Klutzer (Italia), presedinte, Louis Rodrigues de la Sierra (Anglia), Michel Vincent (Franta) , vine anual la Bucuresti, timp de trei-patru ani, pentru a valida noi membri directi si candidati si pentru a organiza Societatea Romn de Psih- analiz ca institut de psihanaliz. n 2000 si 2001 au fost acceptati nc trei membri directi ai I.P.A. (Silvia Cristutiu-Papadima, Alfred Dumitrescu si Rodica Matei), precum si, n 2002, Ioana Ene si treisprezece candidati. Eta- pa urmtoare pe care o are de parcurs grupul psihanalitic romn este de a deveni societate provizorie n cadrul I.P.A., statut conditionat de existenta a zece membri directi n I.P.A. BIBLIOGRAFIE
1. G. Brtescu, Freud si psihanaliza n Romnia, Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Valentin Protopopescu, Rusia si psihanaliza o ntlnire pe nedrept uitat n Dincolo de senintate, Editura Trei, Bucuresti, 2001. 3. Vasile Dem. Zamfirescu, Psihanaliz si comunism n n cutarea sinelui, Cartea Romneasc, Bucuresti, 1994. 4. Max Scheler, Omul resentimentului, Editura Trei, Bucuresti, l998. 5. Sigmund Freud, Disconfort n cultur n Studii despre societate si religie, Opere, vol. IV, Editura Trei, Bucuresti, 2000. 6. lisabeth Roudinesco, La bataille de cent ans. Histoire de la psychanalyse en France, Editura Ramsy, Paris, 1982. 7. lisabeth Roudinesco, Michel Plon, Dictionar de psihanaliz, Editura Trei, Bucuresti, 2002.
Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 44
8. H. Thom, H. Kchele, Tratat de psihanaliz contemporan, vol. I, Editura Trei, Bucuresti, 1999. 9. lisabeth Roudinesco, Jacques Lacan. Schita unei vieti. Is- toria unui sistem de gndire, Editura Trei, Bucuresti, 1998. 10. Istoria grupului psihanalitic romn, n revista Psih- analiza nr. 1-2/ Bucuresti, 1998.
45
Tema a treia
Conceptia psihanalitic despre raportul dintre sntate si boala psihic
Unul dintre pilonii psihanalizei ca un sistem de discipline centrat n jurul notiunii de inconstient este conceptia specific despre raportul dintre sntate si boala psihic. Introdus de Freud si preluat explicit sau implicit de toti continuatorii si, conceptia psihanalitic are la baz ideea novatoare c ntre boala psihic si sntatea psihic deosebirea este doar de grad (cantitativ), si nu de natur (calitativ). Aceast conceptie, ale crei baze empirice si argu- mentative le voi prezenta ceva mai departe, face posibil trecerea de la practica psihoterapeutic si psihopatologia psihanalitic la psihologia strii de sntate, pe de o parte, si de la aceeasi psihopatologie la psihanaliza aplicat, pe de alt parte. Doar datorit descoperirii unittii de natur ntre sntate si boala psihic sau, altfel spus, a faptului c deosebirea dintre cele dou stri
47
este doar gradual, se poate vorbi despre psihanaliz ca stiint a inconstientului. Indiferent de domeniul asupra cruia se aplic boala psihic, starea de sntate psihic, domenii importante ale culturii, cum ar fi arta, religia, morala, filosofia , psihanaliza foloseste aceeasi perspectiv a inconstientului psihic. n partea final a acestui curs voi ilustra modul n care Freud si alti psihanalisti utilizeaz cunostinte de psihopatologie n ntelegerea unor aspecte ale fenomenului religios sau a altor fenomene culturale.
O bse rvatie term ino lo gic D up cum ati observat, : prefer pereche de termen sntat boal psihic a i e perechii concurente, mai uzual norma patologic. : l Ratiunil sunt de cel putin dou tipuri. Este vorba n e primul rnd de faptul c, n tim p ce perecheanorm al patologic se b a ze a z oa r pe criteri statistice exterioare d i , , perechea sntat boal tine se am a n primul rnd, e , de criterii intrinsec calitative.Din perspectiv statistic i , care definest normalul n functie de m edi statistic e a a unei populatii iar anormalu (pato- logicul prin , l ) a b a tere de la m edie un fenom e rar, dar n sine poziti a , n v cum este inteligent superioar poat apre ca patologie a e a . n istoria culturi europene ideea c geniu este o alt fat i , l a nebunie a a v ut o larg circulatie i invers conform i . , aceleias perspective cotele statistic nalte ale unei i , e disfunctii ntr-o populatie i-ar anula caracterul maladi , v trans- fernd- n dom eniu normalittii Dac n o l . populatia rom - neasc disfunctiil , e nevrotice de , exem plu ating proportia de 80 %, nseam n acest fapt , c nevroz si pierde caracte-rul maladiv? a n al doilea rnd, preferintam ea tine seam ade pregnanta term enilo. Sntatea r psihic si boala psihic att n limbajul prefreudian, si n cel curentsugereaz ai pregnant ct m
deosebirea calitativa celor dou stri, care a fost relativizat de psihanaliz. Uzaju term inologi al psihiatrie contemporane DSM l c i , III, de exemplu poate si sub influent psihanalizeitinde s , a , renunte att la prima, ct si la a doua perechede termeni, nlocuind boala sau patologi psihic prin termen cum ar fi a i disfunctie sau tulburare.
49
dintre
Conceptia psVihasainlealDiteicm .dZeaspmrfeirreaspcourtul
1. Cum a ajuns Freud la noua conceptie?

ncep prin a preciza c formatia de om de stiint nu i-ar fi permis lui Freud s avanseze o idee nou despre relatia dintre starea de sntate si boala psihic n absenta unei baze empirice. Conceptia despre diferenta doar gradual dintre boal si sntate, n plan psihic, nu este speculativ, ci se bazeaz pe experienta de psihoterapeut a ntemeietorului psihanalizei. Anul 1904, cnd Freud public lucrarea Psihopatologia vietii cotidiene, marcheaz confirmarea ipotezei nscute din compararea simptomului nevrotic, abordat din perspectiva sensului n Studii asupra isteriei (1895), cu visul, care face obiectul monu- mentalei lucrri de peste 600 de pagini care este Interpre- tarea viselor (1900). Nu numai visul, ci si cele mai banale disfunctii ale vietii cotidiene, cum ar fi greselile de lectur, auditie, scriere etc., cunoscute de la Freud ncoace sub denumirea generic de acte ratate, au o structur identic cu cea a simptomului. Toate cele trei serii de fenomene, simptomul tinnd de ceea ce n mod traditio- nal se consider a fi boala psihic, iar visul si actul ratat de sfera snttii psihice, au o structur identic: continutul lor manifest, adic accesibil constiintei, este o formatiune de compromis, o rezultant provenit din ntlnirea dintre dou tendinte antagoniste. Confruntarea
dintre dorinta inconstient, adic interzis, tinnd de ceea ce cultura nu accept din zestrea natural a omului, si cenzura cultural genereaz formatiuni substitutive prin care se satisfac ambele tendinte aflate n lupt. Asadar, simptomul nevrotic (boala) nu se mai deosebeste de vis sau act ratat (sntatea) prin natur, ci doar gradual, pentru c natura le este identic: un continut manifest prin intermediul cruia se exprim un continut latent. Exemple: Desi fiecare dintre fenomenele mentionate mai sus va fi tratat pe larg n cursurile urmtoare, pentru ilustrarea ideii despre identitatea structural dintre sntatea si boala psihic sunt necesare cteva exemple. 1.1 Structura simptomului si sensul
n capitolul Sensul simptomelor din Introducere n psihanaliz, Freud prezint actiunea compulsiv a unei paciente care, de mai multe ori pe zi, trecea din camera ei n camera nvecinat, unde se aseza la masa plasat n mijlocul camerei, chema femeia de serviciu, creia i d- dea o nsrcinare oarecare sau o concedia imediat, apoi revenea n camera ei. Iat un comportament pe de-antregul absurd, fr sens, inaccesibil ntelegerii ra- tionale! veti spune, pe bun dreptate. Pentru c avem de-a face cu un fenomen psihic n care influenta inconstientului este preponderent si care nu-si ofer sensul doar prin continutul manifest, adic prin ceea ce este accesibil constiintei. Accesul la sensul inconstient sau continutul latent este mijlocit de asociatiile pacientei, adic de gndurile si triri-
51
le care-i trec prin minte n legtur cu simptomul. n urm cu zece ani, respectiva doamn s-a cstorit cu un brbat mult mai n vrst. n noaptea nuntii, acesta a trecut de mai multe ori din camera sa n camera sotiei, ncercnd, fr succes, s realizeze actul sexual. Pentru a evita rusi- nea la care l-ar fi expus n ochii servitoarei un asternut imaculat, dimineata sotul a vrsat o sticl de cerneal ro- sie n patul conjugal. Dac adugm la aceste informatii si pe aceea c, pe fata de mas din camera alturat, unde se ducea mereu tnra femeie, se afla o pat vizibil, atunci avem elementele pentru a aproxima sensul simbolic al actului compulsiv, strns legat de fortele psihice n conflict care-l produc. Prin comportamentul su, tnra doamn ar fi vrut parc s-si spun siesi, dar si servitoarei: Nu e adevrat, el nu are de ce s se rusineze. n acest caz, conflictul era structurat, pe de o parte, de cerinta moral a fidelittii (ne aflm n plin perioa- d victorian, asa c nu este nimic neobisnuit, din punctul de vedere al spiritului vremii, n aceea c pacienta, desi desprtit n fapt de sotul ei ns nu si juridic, se izolase de lume, pentru a evita orice ispit), iar pe de alt parte, de dorinta de a-si reface viata, bazat pe adevrul c sotul este impotent. 1.2 Structura si sensul visului Asemenea simptomului, visul are un continut manifest (ceea ce este constient sau poate fi constientizat) si un continut latent dorinta inconstient de natur instinctual sau pulsional. Continutul manifest este re- zultanta ntlnirii dintre dorinta de a dormi, care tine de sistemul constientpreconstient, si dorintele inconstien-
te, care tin de interzisul cultural, a cror ptrundere n constiint ar perturba somnul. Exemplu: Pentru ilustrare, am ales, n functie de nivelul cunostintelor dumneavoastr de psihanaliz din acest moment, un vis al lui Freud, primul supus interpretrii prin metoda psihanalitic. Este vorba despre visul fondator al psihanalizei f cu t n noaptea de 23/24 iulie 1895, cunoscut sub numele de visul despre injectia fcut Irmei. n seara respectiv Freud s-a culcat frmntat de problemele legate de tratamentul unei paciente, probleme reactualizate de vizita unui prieten, care o ntlnise pe respectiva pacient la tar, unde se afla pentru vacanta de var. La ntrebarea lui Freud despre starea Irmei, prietenul i-a rspuns: i merge bine, dar nu foarte bine. n urma discutiei, lui Freud i-a devenit constient doar un sentiment de enervare si impresia c prietenul su exprim un repros (personal sau al rudelor pacientei) legat de rezultatele nu ntru totul satisfctoare ale terapiei. Din visul n care pacienta lui Freud este personajul principal, purtnd pseudonimul Irma, voi reproduce doar partea final, important pentru ntelegerea sensului visului. Infectia de care suferea Irma n vis fusese provocat de o injectie, fcut de cine credeti? De chiar prietenul si interlocutorul lui Freud, numit Otto, medic si el, care a folosit o substant inadecvat si o sering nesterilizat. tim n mod exact de unde vine infectia. Prietenul Otto i-a fcut nu de mult, cnd nu se simtise bine, o injectie cu o solutie de propil, propilen acid propionic trimetilamin Asemenea injectii nu se fac cu atta usurint Probabil c nici seringa nu era curat.
53
Dorinta lui Freud, care se realizeaz prin acest vis este aceea de a nu fi fost rspunztor pentru suferintele pacientei sale. n plus, visul l rzbun pe Freud pentru presupusul repros al prietenului su referitor la vindecarea incomplet a pacientei sale, atribuindu-i acestuia ntreaga rspundere. n stare de veghe, n conditii de deplin functionare a constiintei morale, Freud nu si-ar fi permis s se elibereze de orice rspundere si s se rz- bune pe prietenul su, nvinovtindu-l. Nici n timpul somnului cele dou tendinte nu se pot manifesta nestin- gherit, interventia cenzurii morale atenuate exprimn- du-se n complicatiile si ciudteniile visului. M opresc aici cu analiza acestui exemplu. Detalii despre dorinta care se exprim si se realizeaz n vis ntr-o form modificat v voi oferi n cele trei cursuri dedicate visului. 1.3 Structura si sensul actului ratat La fel ca n cazul simptomului sau visului, actul ratat, numit sugestiv de Freud paradigma psihopatologiei vietii cotidiene, este o formatiune de compromis rezulta- t din ntlnirea unei activitti constiente (cititul, scrisul, auditia, anumite gesturi etc.) si a unei tendinte subiacen- te, preconstient sau inconstient, care, n esent, const n impulsuri reprimate datorit educatiei morale. Putem deci distinge si n acest caz un continut manifest si un continut latent, sensul actului ratat fiind dat de ultimul. Exemplu: Respectnd nevoia de consecvent a exemplificrii, despre care presupun c v apartine si dumneavoas-
tr, nu numai mie, voi apela la un act ratat al lui Freud, comunicat n lucrarea Psihopatologia vietii cotidiene. Printre nsemnrile lunii septembrie, Freud gseste, cu ocazia unei revederi, data de 20 octombrie. Avem de a face cu o greseal de scriere de tipul anticipatiei. Do- rinta care perturb pe 20 septembrie notatiile lui Freud este aceea ca pacienta care si anuntase revenirea pentru 20 octombrie s fi venit mai devreme, n septembrie, cnd Freud, odihnit dup vacant, avea nc pu- tini pacienti.
55
2. Reactia istoric la inovatia freudian

Desi conceptia gradualist preexist n medicin psihanalizei, fiind introdus de Claude Bernard, care a trit ntre anii 1813 si 1878, pozitia freudian a fost n- tmpinat cu o reactie de respingere vehement. De altfel, una dintre obiectiile mai vechi aduse psihanalizei, obiectie reluat ori de cte ori ideile sale ncep s-si cro- iasc drum n interiorul unei culturi, adic tocmai ceea ce se ntmpl de saisprezece ani n cultura romn, se refer tocmai la stergerea granitelor dintre boal si s- ntatea psihic. Niciodat descoperirea de ctre medicin a faptului c multe boli organice sunt cauzate de simple variatii cantitative nu a avut asemenea efecte. Este cazul hipertensiunii arteriale. Explicatia este destul de accesibil: n timp ce bolile organice de tipul hipertensiunii arteriale nu produc nimnui disconfort psihic, afirmatia c toti suntem, cel putin potential, bolnavi psihic genereaz o puternic leziune narcisic. ntotdeauna omenirea s-a mpotrivit vehement si nde- lung teoriilor care i-au lezat narcisismul, de la conceptia heliocentric la darwinism si psihanaliz. C este vorba de o reactie afectiv o demonstreaz si neluarea n considerare a unor precizri importante ale lui Freud din care reiese cu claritate c ntemeietorul
psihanalizei nu stergea orice limit ntre sntate si boala psihic. Astfel, vorbind despre psihopatologia vietii cotidiene, Freud a subliniat ntotdeauna c este vorba de perturbri trectoare, care nu afecteaz functiile psihice vitale, spre deosebire de psihonevroze, care afecteaz durabil functii importante ale subiectului, cum ar fi tes- tarea realittii. De asemenea, s-a pierdut din vedere semnificatia an- tropologic a ideii freudiene despre deosebirea doar gradual dintre sntate si boala psihic, si anume faptul c nu numai nevroticul are inconstient, ci si omul sntos. Cum simptomele sunt produsul actiunii patogene a inconstientului, dac ntre sntate si boal deosebirea este doar cantitativ, atunci si omul sntos are inconstient care, n cazul su, nu produce mbolnvire, ci doar patologiile benigne ale vietii cotidiene, de exemplu, sau produsele culturii nalte, cnd capacitatea de sublimare a energiilor instinctuale reprimate se ntlneste cu talentul artistic.
57
3. Continuatorii lui Freud

Dintre continuatorii importanti, Jung si Melanie Klein au extins valabilitatea descoperirii freudiene de la nevroze la psihoze. n fiecare dintre noi exist nu numai premisele nevrozei, dar si cele ale psihozei. n conceptia lui Jung, psihoza este cauzat de co- plesirea Eului de c t re continuturile inconstientului colectiv (arhetipuri). Deoarece, din cele mai diverse timpuri si locuri, aceleasi continuturi sunt identifica- te n cele mai diverse creatii culturale, de la religie si literatur la filosofie si stiint, trebuie s admitem, mpreun cu Jung, c, alturi de inconstientul personal (format n ontogenez), exist n fiecare dintre noi un inconstient colectiv, care tine de experienta filoge- netic a speciei. Aceasta se poate manifesta, n functie de circumstante particulare determinate, sanogen, n produsele culturii, sau patogen, n tulburril e psihotice. Dup importanta psihanalist Melanie Klein, orice individ sntos parcurge n dezvoltarea sa psihic sta- dii n care predomin procesele psihotice. Astfel, pozitia paranoid e universal, caracteriznd primele luni de viat ale oricrui individ uman. Particularit- tile acestei faze, ntlnite si la adultul psihotic, sunt ur-
mtoarele: pulsiuni agresive puternice, obiect partial si clivat n obiect bun si obiect ru (snul matern), in- troiectia si proiectia reprezint procesele psihice pre- dominante, angoasa foarte puternic este de natur persecutorie.
C o n clu zie: urm a dezvoltrilor n anterioare, reformula pot concluzivconceptiapsihanalitic asupra raportuluidintre sntatesi boalapsihicatt n ce privestenevroza, si n ce ct privest psihoza sntatea si boala psihic sunt de e : fapt constructe m entale, care descriucapetele idealeale unui continuu, un fel de + si . ntre lim itele idealeale acestui continuu exist o infinitate de pozitii interm ediare,reale, care difer ntre ele doar cantitati print -un plus sau un v, r minus.
59
4. Semnificatia conceptiei psihanalitice pentru teoria cunoasterii

Descoperirea identittii de natur ntre fenomenele vietii psihice sntoase si maladive a oferit cunoasterii secolului XX o cale de acces la fenomenele complexe ale umanului: dac deosebirea dintre boala si sntatea psihic este doar de grad, atunci boala poate fi folosit ca model pentru studiul strii de sntate, deoarece fenomenele complexe, bine integrate ale strii de sntate sunt mult mai putin favorabile cunoasterii dect fenomenele maladive, n care dereglarea mecanismului i pune n evident piesele componente. n Psihopatologia vietii cotidiene, Freud scria n acest sens: cum se n- tmpl adesea n biologie, fenomenele normale si cele care se apropie de normal reprezint obiecte de studiu mai putin favorabile dect fenomenele anormale. ntreaga psihanaliz aplicat constituie o ilustrare a acestei modalitti de cunoastere initiat de psihanaliz. n Totem si tabu, Freud foloseste cunostintele de psihopatologie psihanalitic pentru a ntelege, dintr-o perspectiv nou, fenomenul religios al totemismului. Co- respondentul psihopatologic este zoofobia infantil, primul pas al demersului freudian constnd n descrierea acesteia.
Desi atitudinea copilului fat de animale difer mult fat de cea a adultului civilizat, copilul aflndu-se de obicei n relatii foarte apropiate cu ele, totusi uneori la b- ietii n jurul vrstei de cinci ani apare o disfunctie nevrotic, a crei manifestare principal const n frica de animalele care pn n acel moment fuseser obiectul unui interes si al unei afectiuni evidente. Fobia nu se refer la un exemplar anumit, ci la o ntreag categorie: cai, cini, pisici, mai rar psri, gndaci, fluturi. Din punct de vedere psihanalitic, esenta acestei fobii const n deplasarea asupra unui animal a fricii inspirate de tat n timpul fazei oedipiene a dezvoltrii psihosexuale. Exemple: 1. n cazul micului Hans este vorba de frica fat de cai, care mergea pn acolo nct copilul refuza s mai ias pe strad. De asemenea, Hans, un bietel de cinci ani, se temea ca nu cumva calul s intre n camera sa si s-l muste. Explicatia acestui fenomen misterios, dar nici pe departe singular, const n proiectarea si deplasarea sentimentelor ostile ale biatului fat de tat asupra unui obiect de substitutie. n dezvoltrile dedicate acestui caz, Freud indic beneficiile psihice ale acestui procedeu: atenuarea conflictului ambivalentei afective fat de tat prin deplasarea sentimentelor negative (provocate de rivalitatea pentru mam n situatia oedipian) asupra unui surogat de tat. 2. Un alt biat aflat la vrsta de nou ani suferea de patru ani de fobia fat de cini. Cnd vedea un cine pe strad ncepea s plng si striga: Drag cine, s nu-mi faci nimic, pentru c voi fi cuminte. A fi cuminte nsemna s nu mai cnte la vioar, adic s nu se mai masturbeze, activitate autoerotic interzis de tatl su. Depla-
61
sarea fricii fat de tat asupra cinelui este n acest caz ct se poate de clar. 3. Cazul micului Arpad, descris de psihanalistul San- dor Ferenczi, se distinge prin identificarea cu animalul fobogen. Pe cnd se afla la tar, la vrsta de doi ani si jumtate, micul Arpad a vrut s urineze ntr-o poiat, ns o gin i-a ciupit penisul. Anul urmtor, revenind la tar, si-a nchipuit c este el nsusi o gin: cria si cotcod- cea n loc s vorbeasc. Dup ce si-a recptat graiul, nu vorbea dect despre psrile din curte. Pe lng interesul deosebit pentru psri, n atitudinea sa era prezent si dimensiunea negativ: jocul su preferat era dea t- iatul ginilor. n spatele ambivalentei sale fat de gini se ascundea identificarea cu tatl castrator: Tatl meu este cocos, a spus odat, iar cu alt prilej: Acum sunt mic, sunt un puisor. Cnd voi creste mare, o s m fac gin, iar cnd o s fiu si mai mare, voi fi cocos. i ame- ninta pe altii cu castrarea, asa cum fusese si el amenintat din cauza gesturilor autoerotice. n a doua etap a demonstratiei sale, Freud descrie arhaica religie totemic, al crei nucleu const n ambivalenta afectiv fat de totem. Animalul sau planta totemic simbolizeaz strmosii tribului respectiv. Totemul este tabu: el nu poate fi, n conditii normale, ucis, vn- dut sau vtmat. Totusi, n anumite regiuni ale lumii (Australia), totemul poate fi ucis si consumat cu ocazia unei srbtori anuale. Obiceiul prnzului totemic, descoperit de Robertson Smith, parte integrant a religiei totemice, ar reprezenta, dup Freud, rememorarea uciderii tatlui hoardei primitive (crima originar), care ar sta la baza principalelor institutii culturale (religia, morala, dreptul). Dup crima fiilor reuniti pentru nlturarea tiranicului strmos, partea pozitiv a ambivalen-
tei fat de tat s-ar fi reactivat si le-ar fi impus o supu- nere retrospectiv fat de tat. Asa ar fi aprut interdic- tia uciderii totemului-substitut al tatlui si exogamia (interzicerea relatiilor sexuale cu femeile din acelasi trib), adic exact ceea ce nu permitea defunctul tat originar. Concluzia lui Freud bazat pe faptul esential al ambivalentei afective, comun zoofobiei si totemismului, este c asa cum instantele superioare ale personalittii individuale apar n urma declinului complexului Oedip, tot astfel institutiile nalte ale umanittii si au originea n relatia cu tatl originar.
63
5. Vindecarea n psihanaliz
Dac psihanaliza relativizeaz notiunile de boal si sntate psihic, atunci si notiunea medical de vindecare capt alt sens. Pornind de la deviza terapeutic a lui Freud, acolo unde a fost Se-ul, trebuie s vin Eul (Wo es war, soll ich werden), pot spune c din punct de vedere psihanalitic vindecarea echivaleaz cu maturizarea psihic, asa cum nevroza echivaleaz cu infantilismul (Jung). Prin constientizarea continuturilor psihice inconstiente, Eul dobndeste autonomia necesar ndeplinirii rolului de instant de comand si control a personalittii, reusind s medieze ntre cerintele realittii externe si cerintele realittii interne (instincte, Supraeu). Dup Melanie Klein, indicatorii unei personalitti psihice mature ar fi: a) capacitatea de a accepta gratificatii substitutive pentru dorintele infantile; b) capacitatea de a tri plcerea ntr-un mod neconflictual, ceea ce, mpreun cu primul aspect, ar da continut maturittii emotionale; c) echilibru ntre viata interioar si adaptarea la realitate.
BIBLIOGRAFIE
1. Sigmund Freud, Introducere n psihanaliz, Opere, vol. 10, Editura Trei, Bucuresti, 2003.
Psihanaliza ca psihologie a inconstientului
64
2. Sigmund Freud, Interpretarea viselor, Opere, vol. 9, Editu- ra Trei, Bucuresti, 2003. 3. Sigmund Freud, Zur Psychopathologie des Alltagslebens, Gesammelte Schriften, Band IV, Internationaler Psychoanaly- tischer Verlag, Leipzig, Wien, Zrich, 1924. 4. Sigmund Freud, Micul Hans, n Opere, vol. 2, Nevroza la copil, Editura Trei, Bucuresti, 2000. 5. M. Foucault, Histoire de la folie lge classique, Paris, Gal- limard, 1972.
65
66
Tema a patra
67
1. Ideea si conceptul de inconstient nainte de Freud

Descoperirea inconstientului s-a produs cu mult timp nainte de aparitia psihanalizei. Att filosofii, ct si scriitorii (romantici) au intuit existenta inconstientului. Majoritatea filosofilor care au scris despre inconstient l-au gndit ns ca pe o constiint latent, ceea ce n psihanaliz este cunoscut ca preconstient. Este vorba despre continuturi psihice latente, care sunt accesibile constiintei fr mijlocirea unui demers de interpretare. Aceast prezent a ideii de inconstient n lucrrile filosofilor poate fi ilustrat prin nume cum ar fi Leibniz, Baumgarten, Kant. Primul vorbeste despre perceptiile mici, din care, prin stimulare reciproc, ia nastere constiinta. Extrem de interesant este pozitia lui Kant care, n lucrarea Antropologie din perspectiv pragmatic, introduce termenul de reprezentri ntunecate, menit a desemna reprezentrile care le avem fr a fi constienti de ele, adic, n termeni contemporani, reprezentrile inconstiente. Desi filosoful german vorbeste de fapt tot despre preconstient, n aceeasi lucrare anticipeaz cu surprinztoare claritate cteva idei freudiene. Astfel,
68
la ntrebarea cum putem sti c avem reprezentri inconstiente dac ele nu sunt accesibile constiintei, Kant d un rspuns n spiritul psihanalizei: n mod mijlocit, prin intermediul unui fel de interpretare. Apoi, n ceea ce priveste raportul cantitativ ntre reprezentrile inconstiente si cele constiente (clare), Kant afirm c primele pot fi echivalate cu o imensitate, pe fundalul creia cele din urm apar ca simple puncte. Ceea ce constituie o alt anticipare a pozitiei psihanalizei. n sfrsit, Kant nu ezit s evidentieze influenta pe care reprezentril e ntunecate o exercit asupra activittii intelectuale constiente. Aceasta din urm poate deveni un simplu joc al reprezentrilor inconstiente. Alturi de inconstientul psihologic, filosofii propun si un inconstient metafizic, care prezint interes din perspectiva psihanalizei jungiene. Nume ca Fichte, Schelling, Carl Gustav Carus, Eduard von Hartmann pot fi invocate aici. Poate cea mai concludent defini- re a inconstientului metafizic i apartine celui din urm: Fiinta metafizic unitar din cosmos, cu atri- butele vointei inconstiente si ale reprezentrii inconstiente. Primul care vorbeste cu adevrat despre inconstient n sens psihanalitic este Fr. Nietzsche, de altfel singurul filosof luat n considerare si chiar elogiat de miscarea psihanalitic aflat la nceputurile ei. La congresul din 1911, care a avut loc la Weimar, unde se aflau si arhivele Nietzsche, o delegatie a psihanalistilor prezint surorii filosofului omagiile miscrii psihanalitice pe cale de a se internationaliza. Este singurul caz de acest fel din istoria psihanalizei. n Omenesc, prea omenesc, Nietzsche descrie inconstientul ca pe un cuprins al continuturilor psihice la
69
care Eul constient nu are acces direct. n alt lucrare important a filosofului, Genealogia moralei, este descris chiar procesul ndeprtri i din constiint a continuturilor indezirabile, numit uitare activ , adic mijlocul de aprare al Eului numit de Freud refulare. Nietzsche l anticipeaz pe Freud prin aceea c recunoaste importanta sexualittii pentru viata sufleteas- c si spiritual a omului, dar si pe Adler, atunci cnd subliniaz rolul decisiv al dorintei de autoafirmare pentru lumea interioar a omului, dimensiune pe care o numeste sugestiv prin sintagma voint de putere, devenit ntre timp celebr. Curentul romantic este de mentionat n istoria prepsihanalitic a ideii de inconstient nu att datorit faptului c recunoaste existenta inconstientului, ct prin modul extrem de pozitiv n care l valorizeaz. Asa cum afirma Lucian Blaga, romanticii aveau un adevrat cult al inconstientului. Cu ct o oper de art si avea rdcinile mai adnc mplntate n inconstient, cu att valoarea sa artistic era mai asigurat.
70
2. Contributia lui Freud

Spre deosebire de filosofi sau de reprezentantii curentului romantic, Freud dezvolt o teorie despre inconstient, asa cum am mai mentionat n primele cursuri, n alt context, pornind de la o experient psihoterapeutic. Nu speculatia sau introspectia i alimenteaz consideratiile teoretice asupra inconstientului, ci contactul nemijlocit cu simptomele produse de actiunea patogen a inconstientului si cu efectul vindector al integrrii inconstientului n constient. Formatia de om de stiint a lui Freud, precum si nceputul activittii sale profesionale, care st sub semnul neurologiei de laborator, nu lsau s se ntrevad nimic din evolutia sa spre psihanaliz, ceea ce arat c psihanaliza s-a nscut pe o baz factual, fr preconceptii teoretice. n acelasi sens, trebuie mentionat si faptul c marile schimbri din psihanaliz au avut, de asemenea, o baz psihoterapeutic, si nu doctrinar. Adler, care realizea- z prima desexualizare major a inconstientului, porneste de la clientela sa recrutat din categoriile defavo- rizate ale capitalei Imperiului AustroUngar, pentru care principalele probleme psihice erau legate de posi- bilittile de afirmare social si nu de reprimarea sexualittii, ceea ce caracteriza burghezia mijlocie a Vienei,
71
care furniza clientela lui Freud. Teoria inconstientului colectiv, avansat de Jung, se alimenteaz, la rndul ei, dintr-un nou material clinic, si anume din terapia si cercetarea psihozelor, pe care psihanalistul elvetian le-a cunoscut n perioada de 10 ani ct a functionat ca psi- hiatru n clinica lui Bleuler de la Burghlzli. nnoirile psihanalizei datorate Melaniei Klein prelucreaz date- le obtinute din terapia si cercetarea copilului, asa cum cea mai recent psihanaliz american a aprut datorit abordrii patologiei borderline si narcisice.
72
3. Principalele manifestri ale inconstientului: ACTUL RATAT

Primul capitol al fenomenologiei inconstientului si al psihologiei inconstientului pentru uzul celor neinitiati este dedicat fenomenului psihic celui mai accesibil actul ratat. Cel putin din dou puncte de vedere se poate face aceast afirmatie. Spre deosebire de simptom, care este accesibil prin natura sa celor specializati n tratarea disfunctiilor psihice (psihiatri, psihoterapeuti, psihologi clinicieni), actul ratat poate fi nregistrat cu usurint n viata cotidian la sine si la ceilalti. Este motivul pentru care Freud si-a construit psihopatologia vietii cotidiene tocmai n jurul actului ratat. n al doilea rnd, printre manifestrile inconstientului (simptom, vis, cuvnt de spirit etc.), actul ratat este cel mai putin ncifrat, dea dreptul transparent uneori. Pentru a ilustra aceste afirmatii, v propun cteva exemple din viata public pe care le-ati nregistrat, poate, si dumneavoastr n momentul producerii. a) La scurt timp de la initierea schimbrilor sociale majore din 1989, crainicul Cristian Topescu afirm pe postul national de televiziune: De la revolutie au trecut zece ani!, n loc de zece luni. Ce credeti c l-a determinat s fac aceast greseal, destul de inofensiv, de altfel?
73
Student: Este efectul neatentiei. Scderea atentiei dintr-un motiv oarecare l-a fcut s spun zece ani n loc de zece luni. Poate era mai obosit V.D.Z.: Dar de ce, din cauza oboselii, care i-a perturbat concentrarea, nu a spus zece sptmni, sau zece zile, ci zece ani? Student: Nu cred c are vreo semnificatie. ntmpla- rea a fcut s spun zece ani. V.D.Z.: nainte de a trece la alt exemplu, v propun urmtoarea ipotez. Nemultumit de nesiguranta situatiei care a urmat revolutiei, Cristian Topescu si expri- m, prin intermediul acestei greseli, ntr-un moment de neatentie, provocat de oboseal, dorinta de a fi trecut zece ani de la declansarea revolutiei, ceea ce, se poate presupune, ar fi adus multe schimbri n bine ale reali- ttilor romnesti. n nici un caz nu poate fi vorba de n- tmplare. b) Avansnd cronologic n perioada postrevolutiona- r, v prezint actul ratat pe care l-a fcut fostul premier Nicolae Vcroiu, n chiar momentul nvestiturii sale din 1992. Citez textul discursului din ziar: n primul rnd, as dori s multumesc Parlamentului pentru ncrederea pe care a acordat-o echipei guvernamentale si, n acelasi timp, s multumesc si celor care nu au fost pentru aceas- t echip guvernamental, desigur, din anumite considerente. Vreau s v spun c echipa guvernamental pe care dumneavoastr ati aporobat-o astzi are o sarcin deosebit de grea, stim acest lucru, ns nici un efort nu este prea mic atunci cnd este vorba de tar, de Romnia. Care credeti c ar putea fi greseala care s-a strecurat n discursul premierului de atunci? Student: n loc s spun: nici un efort nu este prea mare, a spus: nici un efort nu este prea mic.
74
V.D.Z.: Dac tinem seama de ipoteza din cazul anterior, ce tendint subteran a perturbat discursul lui Ni- colae Vcroiu? Studentii: ?!?! V.D.Z.: Nu cred c trebuie s cutm prea adnc n spatele acestei erori de exprimare pentru a gsi factorul perturbator. ngrijorat de dificultatea misiunii pe care o avea de ndeplinit, Nicolae Vcroiu va fi refuzat ideea imensului efort care era asociat cu respectiva misiune si va fi lsat, tot ntr-un moment de deconcertare, s se exprime omeneasca, prea omeneasca dorint ca efortul s fie ct se poate de mic. Student: De obicei, discursurile oficiale nu sunt fcute de cei care le citesc, ci de persoane, s le spunem consilieri, din anturajul personalittilor politice. Asa c, actul ratat, cum i spuneti dumneavoastr, nu-i apartine fostului premier, ci altcuiva. V.D.Z.: Nu exclud aceast posibilitate, dup cum nu exclud nici varianta ca textul s fi fost corect si s fi fost deformat la lectur. Dac asa stau lucrurile, respectiv dac greseala i apartine altcuiva, nseamn c respectivul consilier era extrem de ngrijorat de efortul ce urma a fi fcut de ntreaga echip guvernamental, ngrijorare ce s-a exprimat prin intermediul actului ratat. c) n timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din anul 1996, presedintele n exercitiu n acel moment Ion Iliescu i se adreseaz cu totul surprinztor lui Emil Constantinescu, cel care va cstiga alegerile, spunndu-i: Domnule Ceausescu. De data aceasta, mi se pare mai dificil s decelm care era curentul mental subiacent, dar nu este exclus ca acesta s fi fost alctuit din sentimente de ostilitate, dar si de team fat de contracandidatul su, care, dac e s ducem specula-
75
tia mai departe, i-l va fi amintit, prin anumite particula- ritti, pe defunctul presedinte comunist. d) n sfrsit, presedintele Emil Constantinescu, n momentul retragerii de la Cotroceni, dup alegerile din anul 2000, se adreseaz grzii militare care-i prezenta onorul cu la revedere, contrazicnd n felul acesta declarati- ile sale anterioare c se va retrage din politic, pentru c prin intermediul actului ratat si anunta intentia ascun- s, poate si fat de sine, de a reveni la Cotroceni n calitate de presedinte. Desigur, nu pot ncheia seria exemplelor de acte ratate produse pe micul ecran sau n pres, fr a preciza c ipotezele referitoare la tendinta subiacent, care a generat n fiecare caz n parte perturbarea discursului, nu pot fi verificate n absenta asociatiilor autorilor respectivi, n momentele urmtoare comiterii greselii. Totodat, aceleasi exemple constituie materialul concret care s permit o mai bun ntelegere a definitiei actelor ratate.
Definitie actel ratate sunt acte psihic care rezult din : e e in- terferenta a dou intentii: una constient si alta preconstientsau inconstient prima constituin tendinta , d perturbat n tim p ce cealalt reprezint tendinta , perturbatoare.
Observatii: a. Nu este de mirare c actul ratat a fost introdus n psihologie abia o dat cu aparitia psihanalizei, fapt subliniat de Freud n Prelegeri de introducere n psihanaliz, deoarece psihologia prefreudian era o psihologie a constiintei, pentru care fenomenele psihice inconstiente erau un nonsens, n msura n care psihicul era identificat cu constiint a.
76
b. Freud nu rateaz nici o ocazie pentru a sublinia autonomia vietii psihice n raport cu somaticul. Faptul c actul ratat este considerat a fi un act psihic nseamn c rezult din alte acte psihice si nu este produs de cauze organice. n acelasi timp, situarea sa pe palierul psihicului i confer un sens: dincolo de nonsensul aparent al continutului manifest, putem identifica o intentie, o tendint. 3.1 Conditiile de existent ale actului ratat n Psihopatologia vietii cotidiene, carte pe care Freud o dedic n ntregime studierii actelor ratate, sunt expuse si comentate conditiile n care o disfunctie psihic poate fi ncadrat n categoria actului ratat. Demersul are n primul rnd scopul de a distinge patologia usoar, psihopatologia cea de toate zilele, de patologia grea, care face obiectul activittii terapeutice a psihiatrilor si psi- hoterapeutilor. n esent identice, patologia vietii cotidiene si patologia n sens propriu nu sunt identice din toate punctele de vedere. Primele trei conditii de existent ale actului ratat mentionate de Freud marcheaz tocmai astfel de deosebiri neesentiale. Pentru a fi doar act ratat si nu simptom nevrotic, de exemplu, o disfunctie psihic trebuie s aib un caracter punctual, s fie doar o tulburare de moment. A doua conditie nu face dect s o dezvolte pe prima: disfunctia psihic n discutie si merit numele de act ratat doar dac persoana care i este autor putea mai nainte realiza corect actul respectiv si-l poate realiza corect n orice moment. n al treilea rnd, disfunctia psihic e act ratat doar dac cel care o sufer este ca-
77
pabil s recunoasc justetea observatiei care l sesizea- z, ceea ce deosebeste actul ratat de simptomele psihotice, n cazul crora nu exist constiinta perturbrii. n sfrsit, a patra conditie de existent a actului ratat este, dup Freud, refuzul autorului actului ratat, constient de greseala sa, de a-i gsi un sens, atribuindu-l hazardului sau neatentiei. Trebuie s vedem n acest refuz o reactie de aprare n fata asumrii propriului inconstient, a crui manifestare contrariaz n cele mai multe cazuri narcisismul nostru. n mine nu pot exista asemenea tendinte, ne spunem si preferm varianta explicativ, mult mai comod, a interventiei hazardului. 3.2 Teorii prefreudiene explicative
nainte ca Freud s vad n actul ratat un fenomen cu sens, au existat n domeniile stiintei sau n afara lor n- cercri de a-l explica. Toate aceste ncercri, dincolo de deosebirile dintre ele, au un element comun, si anume privarea de sens a actului ratat. 3.3 Teoriile psihofiziologice fiziologice si
Conform acestor teorii, reprezentate printre altii si de celebrul Wundt, cauze fiziologice, cum ar fi ru fizic general, tulburri de circulatie a sngelui, sau psihofiziologice, cum ar fi oboseala, starea de surescita- re, distrag atentia de la activitatea constient n curs (lectur, scriere, auditie etc.), si produc actul ratat. Asadar, diminuarea concentrri i asupra desf surrii
78
unei activitt i poate produce perturbarea acesteia. O asemenea explicatie, ca si explicarea visului prin diminuarea activitti i cerebrale n timpul somnului, despre care voi vorbi n cursurile dedicate visului, exclu- de posibilitatea ca fenomenele respective s aib sens. Critica lui Freud a) Actele ratate apar si la persoane care nu sunt obosite, distrate, surescitate. b) Performanta psihic nu este conditionat de concentrarea atentiei asupra actului respectiv. O multime de acte automatizate se ndeplinesc fr a necesita concentrarea atentiei. Pianistul versat alege clapele potrivite n mod automat, n timp ce ntreaga atentie se concentreaz la partitur. Dup cum se stie, reinvestirea cu atentie a unor activitti automatizate nu creste performanta, dimpotriv . c) Exist cazuri n care concentrarea atentiei este ineficient: n pofida eforturilor constiente pe care le facem, nu ne putem aminti un nume propriu uitat. d) Actul ratat poate fi sugerat, ceea ce, de asemenea, contrazice varianta producerii sale datorit distragerii atentiei. Freud relateaz un caz n care unui debutant ntr-ale actoriei i se sugereaz la repetitii ca n locul replicii conetabilul trimite napoi sabia (Schwert) s rosteasc: confortabilul si trimite napoi calul (Pferd). i ntr-adevr, la reprezentatie, replica a fost dat n maniera
sugerat. Freud nu contest contributia conditiilor psihofiziologice la producerea actului ratat. Dar ele nu sunt cauze, nici mcar conditii necesare, ci doar conditii favorizante. Cei care sustin rolul cauzal al conditiilor psihologice se pla-
79
seaz ntr-o pozitie tot att de absurd cum este cea a persoanei care, atacat de hoti, pe ntuneric si ntr-un loc izolat, reclam la politie c ntunericul si locul izolat i-au furat bunurile. 3.4 Teoriile fonetice Reprezentantii acestor teorii, printre care se num- rau filologul Mringer si psihiatrul Meyer, sustineau c actele ratate ar fi cauzate de relatiile fonetice dintre cuvinte (consonante, asonante), excluznd orice posibilitate ca asemenea fenomene s aib sens. Pen- tru Freud, si n acest caz este vorba doar de conditii favorizante, si nu de cauze sau conditii necesare. Fac- torii fonetici indic doar calea pe care o urmeaz actul ratat. Nu este suficient, si ilustreaz Freud ideea, s am un drum n fata mea pentru a m angaja s -l parcurg. Pentru aceasta am nevoie de un motiv si de energia necesar. Exemplu dintr-o analiz contemporan ntr-un moment dificil al unei analize, psihanalistul face urmtorul act ratat: n loc s-i comunice analizandei c proxima sedint va avea loc lunea urmtoare, i spune luna urmtoare. n acest caz, asemnarea dintre lunea si luna, deosebite doar prin vocala e, nu reprezint cauza actului ratat, ci doar forma ntmpltoare prin care s-a exprimat destul de clar dorinta analistului de a spatia ct mai mult cu putint sedintele cu respectiva analizand.
80
3.5 Opinia comun Spre deosebire de vis, n cazul cruia opinia comun s-a constituit ntr-o adevrat teorie cu ndelungat traditie, teorie pe care Freud o apreciaz n mod deosebit, pentru c atribuie visului un sens, actul ratat nu a f- cut obiectul unui interes deosebit, pentru c constituie o perturbare de moment, lipsit n cele mai multe cazuri de important practic. Psihanaliza, n schimb, se ghideaz dup principiul c nu trebuie s confundm importanta problemei cu importanta indiciilor care ne-o semnaleaz, cci indicii insignifiante conduc la probleme importante. Ca si criminologia, psihanaliza fructifi- c pe deplin indiciile nensemnate, n special n interpretarea viselor. Folosind aceast perspectiv si n alte domenii, cum ar fi abordarea artelor plastice, Freud a reusit s ofere un punct de vedere nou asupra statuii lui Moise a lui Michelangelo. Pozitia nefireasc a tablelor de legi n-ar indica momentul culminant al furiei lui Moise n fata necredintei poporului su, ci un moment ulterior, cnd Moise renunt la exteriorizarea spectaculoas a ges- tului su, pentru a mpiedica spargerea tablelor cu legi. Cnd acord atentie actului ratat, opinia comun l atribuie hazardului, ceea ce l priveaz de sens. Aceast tez a hazardului este combtut cu fermitate si pe larg de Freud, pentru care n viata psihic nu exist liber arbitru sau hazard, totul fiind determinat n mod strict, chiar dac medierile ntre efect si cauz pot fi numeroase. Existenta hazardului este admis de Freud doar n lumea exterioar. Demonstratia lui Freud, creia i consacr un capitol special n Psihopatologia vietii cotidiene, nu se limiteaz la actele ratate, ci nglobeaz si alte fenomene asemntoare.
81
n cazul actelor ratate, impresia c s-ar datora hazardului vine din faptul c fortele determinante se afl n preconstient sau inconstient, zone care scap temporar sau permanent controlului constiintei. Cnd voi vorbi despre clasificarea actelor ratate, voi putea proba n fiecare caz n parte prezenta si natura factorului determinant. Printre fenomenele psihice considerate a sta sub semnul hazardului se numr si alegerea aleatorie de numere sau nume. Caracterul aleatoriu este, dup Freud, o simpl impresie, asa cum o dovedeste experimentul unui student citat de ntemeietorul psihanalizei. Studentul la medicin care dorea s verifice teoria lui Freud o roag pe mama sa s spun un numr la ntmplare. Numrul ales este 79. Asociatiile mamei n leg tur cu numrul respectiv arat c, n subsidiar, aceasta se gndea la o frumoas plrie pe care o vzus e n vitrina unui magazin. Pretul era de 158 de mrci, adic dublul cifrei alese la ntmplare. Gndul preconstient care a dus la alegerea deloc n- tmpltoare a numrului 79 era cu aproximatie urmtorul: dac p l ri a ar fi costat jum tate , adic 79 de mrci, atunci as fi cumprat-o. Un alt fenomen cu aur misterioas, al crui determinism ar prea s tin mai curnd de suprasenzorial sau mai bine zis de suprapsihic este fenomenul de dj vu. Una dintre pacientele lui Freud, n vrst de 37 de ani, a relatat n analiz c la vrsta de 12 ani si jumtate, n timpul unei vizite pe care o fcea unei prietene la tar, a avut senzatia inconfundabil c a mai fost cndva acolo. Senzatia s-a produs nu numai cnd a intrat pentru prima dat n grdin, ci si cnd a intrat n cas, mobilierul si ordinea n care se succedau camerele prn- du-i-se cunoscute.
82
Circumstantele n care s-a petrecut vizita ne conduc spre un determinism psihic incontestabil. n timpul vi- zitei a aflat c fratele mai mic al gazdei era grav bolnav. Cu cteva luni n urm, fratele mai mic al pacientei fusese, la rndul su, grav bolnav (de difterie), att de grav, nct sora sa trebuise s fie ndeprtat de acas pentru a o mpiedica s asiste la un probabil deces. Dup nsn tosi rea surprinztoare a fratelui, primul drum al pacientei a fost tocmai vizita la casa de la tar a prietenei sale. Aici gseste o situatie asemntoare, situatie care ar fi trebuit s-i aminteasc ce a simtit n acele zile fat de boala fratelui ei. Acest lucru nu se produce, pentru c respectivele amintiri sunt refulate. n acele momente si-a dorit ca fratele ei s moar pentru a r- mne copil unic. Dup Freud, aceast dorint nu a fost niciodat constient sau a fost refulat dup nsnto- sirea fratelui. n loc de a-si aminti de dorintele ei vino- vate, viitoarea pacient are impresia c a mai vzut cndva casa si grdina. Dup Freud, este vorba de o deplasare a rememorrii de la dorintele refulate la cas si grdin si deci de o fals recunoastere. 3.6 Clasificarea actelor ratate Freud grupeaz actele ratate n trei categorii, n functie de trei criterii diferite: Primul criteriu l constituie relatia dintre tendinta perturbat (constient) si tendinta perturbatoare (preconstient sau inconstient) sau, mai precis spus, raportul de forte dintre cele dou. a) Prima subgrup a acestei categorii contine acele acte ratate n care tendinta perturbatoare nlocuieste
83
complet tendinta perturbat. Este cazul actului ratat f- cut de presedintele senatului din Viena lui Freud, care, vrnd s deschid sedinta, rosteste surprinz toa rea propozitie declar sedinta nchis, trdndu-si astfel, fr echivoc, lipsa de disponibilitate pentru activittile din ziua respectiv. n aceeasi situatie s-a aflat si Ion Iliescu, care, cu ocazia discursului tinut la Congresul PSD, a spus, n loc de domnul Nstase , tovarsul Nstase , trdndu-si astfel automatismele de tip comunist. Aceast subgrup a primei categorii ilustrea- z ct se poate de concludent c, din perspectiva inconstientului, actul ratat este un act reusit: tendinta subiacent, reprimat, si ia pe deplin revansa, mani- festndu-se integral n planul discursului. Un exemplu dintr-o analiz contemporan Vorbind despre hotrrea de a pune capt relatiei cu prietena sa, analizandul pronunt n loc de calificativul clasat, adic ncheiat, clasificat, respectiv ascuns. n felul acesta si trdeaz intentia secret de a continua relatia, n pofida faptului c se dovedise a fi pentru el extrem de nefavorabil. b) A doua subgrup reuneste acele acte ratate n cazul crora, din ntlnirea celor dou tendinte, rezult un compromis mai mult sau mai putin lizibil. Ca exemplu, v ofer un act ratat dintr-o analiz contemporan. Analizanda vorbea despre ncptnarea sa si, dorind s foloseasc cuvntul obstinatie, a rostit obstinent. De unde credeti c provine acest hibrid? Student: Din ntlnirea dintre obstinatie si abstinent .
V.D.Z.: Exact. Asa cum au artat asociatiile n marginea actului ratat, curentul mental subteran, care dubla
84
discursul constient, era legat de perioada de abstinent sexual pe care o traversa, cu destul disconfort, n respectivul moment. Un alt exemplu dintr-o psihanaliz contemporan Vorbind despre teama si simptomele pe care i le provoac plecarea din Bucuresti a sotului ei, analizanda doreste s-mi comunice faptul c uneori apeleaz la printii sotului pentru a-i tine companie. n loc de a spune socrii mei, asa cum era intentia constient, formuleaz sotii mei. Formatiunea de compromis pe deplin transparent rezult din combinarea cuvintelor sotul si socrii: socrii tin locul sotului. A doua clasificare operat de Freud utilizeaz drept criteriu natura activittii constiente perturbate. n functie de acesta, vor exista tot attea subgrupe cte activitti perturbate. n continuare voi trece n revist doar cteva tipuri de acte ratate din aceast categorie. a) Rostirea gresit constituie o subgrup cu extrem de numeroase exemple. Dintre acestea, voi alege, mpreu- n cu Freud, actul ratat fcut de Stekel, unul dintre primii discipoli ai ntemeietorului psihanalizei. Acesta i sa- luta pe cei doi pacienti care veneau din Triest folosind numele celuilalt: Bun ziua, domnule Peloni! n loc de Bun ziua, domnule Ascoli!. Tendinta subteran care se satisfcea prin acest act ratat era de a se pune n valoare fat de fiecare dintre cei doi, artndu-le astfel c este un psihoterapeut vestit, pe care l solicitau numerosi pacienti veniti din strintate. b) Scrierera gresit. Particularitatea acestei subgrupe de acte ratate const n faptul c eroarea rmne mate- rializat n scris, ceea ce o face mai usor demonstrabil.
85
Urmtorul exemplu demonstreaz c uneori actele ratate pot avea o semnificatie practic major. Este vorba despre un medic care prescrie acelasi medicament n doze de zece ori mai mari la trei doamne n vrst. Dup Hitschmann, de la care Freud preia exemplul, greseala de (pre)scriere este provocat de gndurile si sentimentele medicului pentru mama sa. De ani de zile tria n aceeasi cas cu aceasta si cu fratele mai mic, fapt care constituia o piedic n calea relatiilor sale erotice. De aici provenea dorinta ascuns de a-si elimina mama, pe care a vzut-o n fiecare dintre cele trei femei n vrst. c) Uitarea de nume sau intentii. Opinia comun a sesi- zat, fr s aib n spate o teorie psihologic, faptul c uitarea unui nume sau uitarea unei intentii, cum ar fi, de exemplu, aceea de a merge la o ntlnire, semnific ostilitatea si dezinteresul fat de persoanele respective. Freud ne ofer n aceeasi Psihopatologia vietii cotidiene un exemplu interesant si convingtor: aflndu-se ntr-un compartiment de tren cu un tovars de cltorie cultivat, ntemeietorul psihanalizei constat c acesta omite cuvntul aliquis dintr-un citat latin. Dup ce companionul de cltorie produce numeroase asociatii, Freud ajunge la concluzia c omisiunea se datoreaz ngrijorrii provocate de eventualitatea ca prietena tovarsului de cltorie s fi rmas nsrcinat. Absenta ciclului menstrual reprezentat prin cuvntul aliquis (fr lichid) anticipa un eveniment neplcut, preocupant n preconstient, asa nct, parc pentru a influenta realitatea n sensul dorit, cuvntul care trimitea la evenimentul nedorit a fost eliminat. d) Pierderea de obiecte este si ea un simptom bine reprezentat n cadrul psihopatologiei vietii cotidiene, fiind provocat de o intentie preconstient sau inconstient. Preiau pentru ilustrare dou exemple de la Freud. n pri-
86
mul dintre ele, un brbat primese de la cumnatul su o scrisoare n care-l mustra n termeni severi: De altfel nu am nici timp si nici nu doresc s ncurajez superficialita- tea si lenea ta. A doua zi si-a pierdut stiloul primit n dar de la respectivul cumnat. Freud interpreteaz pierderea ca un semn al faptului c nu mai voia s-i datoreze nimic. ns ar mai fi posibil o interpretare, si anume c, pierznd stiloul primit n dar de la cumnat, domnul n discutie elimina un obiect care i-ar fi adus mereu aminte de jignirea suferit. Al doilea exemplu este semnificativ din mai multe puncte de vedere. n primul rnd este vorba de pierderea de obiecte. Murindu-i mama, o doamn din Viena si-a propus s respecte doliul pn la capt. Totusi, cu putin nainte de expirarea perioadei de doliu se las convins de in- sistenta unui grup de prieteni si si cumpr bilet la un spectacol de teatru, care se anunta extrem de interesant. Ajuns la teatru, n ziua spectacolului, constat c a pierdut biletul, ceea ce nseamn c intentia de a tine doliul pn la capt, desi refulat, s-a impus n cele din urm pe calea indirect a actului ratat. n al doilea rnd, acesta este singurul exemplu din scrierile lui Freud de dinainte de 1920 n care ntemeietorul psihanalizei accept existenta unui continut refulat nepulsional tinnd de valorile culturale. Cu alte cuvinte, nu numai instinctualul, pulsionalul neacceptat cultural (rul) poate face obiectul refulrii, ci si anumite norme culturale (binele). n acest fel, Freud anticipeaz culturalismul american, care sustine c refularea este activ fat de orice continut psihic, n functie de situatie si moment, dac acesta este surs de conflict. A treia clasificare are drept criteriu complexitatea actului ratat. n functie de acest criteriu, actele ratate pot fi simple, caz n care avem de-a face cu un singur act ratat,
87
sau complexe, caz n care este vorba de o suit de acte ratate, provocate de aceeasi motivatie. Din ultima categorie face parte actul ratat multiplu al unui tnr care devine membru al unei asociatii literare n speranta c n felul acesta va reusi s-si pun n scen o pies de teatru. Imediat ce a primit asigurri c piesa de teatru va fi reprezentat, a nceput s uite s se mai duc la sedintele respectivei asociatii literare. Simtindu-se culpabil, s-a hotrt s se duc vinerea urmtoare. Ajuns la sediul asociatiei, a constatat cu surprindere c usile erau ncuiate. i-a dat seama c, n loc de vineri, se dusese smbt, ceea ce reprezint al doilea act ratat. ntr-un alt exemplu, furnizat tot de Freud, autorul unor acte ratate succesive alimentate de aceeasi motivatie este o doamn care si nsoteste cumnatul, un pictor vestit, la Roma, unde urma s primeasc din partea co- munittii germane o medalie antic de aur. Trebuind, ulterior decernrii, s se ntoarc n tar, doamna consta- t c din greseal a luat medalia cu ea. si anunt cumnatul telegrafic, angajndu-se s-i trimit medalia a doua zi. n momentul n care se pregtea s mearg la post pentru expediere, constat c nu gseste medalia. Cele dou acte ratate au aceeasi motivatie, si anume dorinta inconstient de a pstra medalia. 3.7 Semnificatia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitic Datorit faptului c, n majoritatea cazurilor, prin intermediul actelor ratate se exprim tendinte preconstiente, profunzimea cunoasterii psihologice oferite prin analizarea acestora este redus n raport cu cea oferit
88
de analiza visului, care permite accesul la dorintele inconstiente din prima copilrie. Pe de alt parte, atuul actului ratat n raport cu visul este c se produce nemijlocit n timpul orei de terapie, ceea ce face ca ntre producerea si analiza sa s nu se intercaleze un timp mai lung sau mai scurt care s permit modificarea materialului. Calea de a ajunge la tendinta perturbatoare este asocierea liber n marginea continutului manifest, ceea ce conduce, din aproape n aproape, la motivatia subiacent. Dup Freud, aceast motivatie este de regul alctui- t din tendinte neacceptate cultural (agresive, sexuale, de autoafirmare), condamnate de educatia moral. Ma- nifestarea lor mai mult sau mai putin direct ne convin- ge de faptul c nu suntem stpni nici mcar n propria noastr lume interioar, constiinta fiind perturbat n activittile sale de forte pe care le controleaz mai mult sau mai putin bine, uneori fiind chiar redus la tcere, cum se ntmpl n cazul actelor ratate, n care tendinta perturbatoare se exprim integral (vezi capitolul 4.1).
1. Sigmund Freud, Introducere n psihanaliz, Opere, vol. 10, Editura Trei, Bucuresti, 2003. 2. Sigmund Freud, Zur Psychopathologie des Alltagslebens, Gesammelte Schriften, Band IV, Internationaler Psychoanaly- tischer Verlag, Leipzig, Wien, Zrich, 1924. 3. Immanuel Kant, Antropologie din perspectiv pragmatic, Editura Antaios, 2001. 4. Vasile Dem. Zamfirescu, Filosofia inconstientului, vol. 1, Editura Trei, Bucuresti, 2001.
BIBLIOGRAFIE
89
4. Principalele manifestri ale inconstientului: VISUL

4.1 Preambul Nu stiu ca descoperirile din stiintele omului s fie re- cunoscute si celebrate printr-un monument, asa cum se ntmpl cu victoriile notabile din rzboaie (dup cte o astfel de victorie, tefan cel Mare construia o mnstire, de exemplu). Lucrrile de specialitate acord spatiul cu- venit unor asemenea descoperiri, dar ele nu fac obiectul unor acte de recunoastere material. De acest rar privile- giu se bucur dezlegarea enigmei visului de ctre Freud. n locul casei de la Bellevue, unde ntemeietorul psihanalizei a fcut, pe 24 iulie 1895, visul interpretat pentru prima dat n manier psihanalitic, undeva pe un deal din marginea Vienei se afl un obelisc care imortalizeaz evenimentul. Pe placa acestui monument st scris: Aici i s-a dezvluit doctorului Sigmund Freud, la 24 iulie 1895, secretul visului. Aceast inscriptie este preluat integral dintr-o scrisoare adresat de Freud prietenului su Fliess, la 12 iunie 1900, n care autorul si exprima scepticismul cu privire la recunoasterea peste timp a meritelor sale de ntemeietor al onirologiei moderne. Scepticism infirmat, repet, n mod surprinztor, de ctre urmasi.
90
4.2 Teorii prefreudiene despre vis Ca si n cazul actului ratat, conceptia psihanalitic despre vis a fost precedat de cel putin dou grupuri de teorie. Modul n care Freud se raporteaz, n documenta- ta Introducere de 100 de pagini la Interpretarea viselor (1900), la aceste teorii este extrem de semnificativ pentru psihanaliz. 4.2.1 Teoriile somatice Principala lor caracteristic este c vd n vis un fapt organic rezultat din diminuarea activitti i creierului n timpul somnului. Pe de o parte, acesta separ psihicul omului de lumea exterioar, iar pe de alt parte, micsoreaz numrul legturilor intrapsihice si s- rceste materialul folosit. Gradul diminurii activittii psihice din starea de veghe determin gradul de n- deprtare a visului de realitate. Absurditatea visului indic ndeprtarea maxim de realitate. Dup Freud, exponentul cel mai proeminent al acestui tip de teorie este Binz, care vedea n vis un fapt organic, ntotdeauna inutil, adesea morbid. Desi acest tip de teorie domina mentalitatea stiintific a sfrsitului de secol XIX si desi medicul Freud fusese format n spiritul acestei mentalitti, cele mai multe critici ale ntemeietorului psihanalizei vizeaz tocmai teoriile somatice. Principala obiectie adus de Freud este c o astfel de teorie nu poate explica functia visului. De asemenea, problema interpretrii visului nu se pune pentru aceste teorii, n msura n care contestau sensul visului.
91
4.2.2 Teoriile populare si romantice Freud apreciaz aceste teorii n primul rnd pentru c vd n vis un fenomen psihic, adic un fenomen dotat cu sens. Astfel, n Antichitate visul era considerat a fi purttorul unui mesaj divin. Visul era vehiculul comunicrii dintre oameni si lumea zeilor. O alt variant a teoriilor populare atribuie visului o valoare profetic: din vis putem afla ce ni se va ntmpla n viitor. Una dintre particularittile asociate de istoria culturii curentului romantic este interesul si pretuirea acorda- te visului. i la romantici regsim ideea c visul este un fenomen cu sens. Astfel, Novalis subliniaz valoarea compensatorie a visului n raport cu viata diurn: Vi- sul este un antidot mpotriva regularittii, monotoniei vietii; visul este jocul liber al imaginatiei; cu siguran- t am mbtrni mai repede fr vise. n al doilea rnd, Freud apreciaz teoriile populare despre vis deoarece acestea propun metode de interpretare a visului. Dac visele au un sens, atunci nu trebuie s ne lsm indusi n eroare de faptul c adesea ele par de nenteles, obscure, absurde. Pentru astfel de cazuri, foarte frecvente de altfel, teoriile populare propun un set de tehnici de interpretare care permit accesul la sensul visului dincolo de fatada confuz sau absurd. Onirolo- gia popular a elaborat, conform cercetri i lui Freud, dou metode principale de interpretare: metoda simboli- c si metoda descifrrii. n esent, metoda simbolic se caracterizeaz prin urmtoarele: a) consider visul ca pe un ntreg; b) caut s nlocuiasc acest ntreg prin alt ntreg inteligibil si analog.
92
Exemplu: Interpretarea pe care o d, n Biblie, Iosif visului Faraonului. apte vaci grase dup care urmeaz sapte vaci slabe, care le devoreaz pe primele = sapte ani de foamete n tara Egiptului, care vor distruge surplusul creat de sapte ani de prosperitate. Deficientele metodei simbolice Desi utilizarea metodei simbolice este ncununat de succes n anumite cazuri, limitele ei sunt clare din punct de vedere psihanalitic: visele ininteligibile i sunt inaccesibile; nu exist o tehnic de interpretare, rolul esential jucndu-l inspiratia, intuitia autorului interpretrii. Utilizarea metodei simbolice este o art netransmisibil, care tine de aptitudinile individuale ale tlmcitorului de vise. Spre deosebire de metoda simbolic, metoda descifrrii procedeaz prin descompunerea visului n elementele componente, pe care le traduce cu ajutorul unui dictionar de simboluri bine cunoscutele crti de vise. Conform conceptiei care st la baza metodei descifrrii, visul este un fel de scriere cifrat, care poate fi descifrat dac te afli n posesia cifrului respectiv. Contributia interpretului const n a reuni ntr-un ntreg cu sens toate sensurile partiale obtinute prin traducerea elementelor visului cu ajutorul unui dictionar de simboluri onirice. n Introducerea la Interpretarea viselor, Freud d cteva exemple de echivalri de acest tip: dac n visul meu apare elementul scrisoare, n cartea de vise el este tradus prin suprare; aceeasi carte de vise traduce nmormntare ca simbol pentru logodn. Comunicndu-v aceste exemple, mi-am amintit de interpretrile de acest tip pe care mi le furniza mama mea n copilrie. Memoria mi-o furnizea-
93
z pe urmtoarea: ori de cte ori visam c not, c fac baie, mama mi spunea c am s m mbolnvesc. Metoda de interpretare a viselor din psihanaliz este mai aproape de metoda descifrrii n sensul c, la fel ca aceasta din urm, descompune visul n elementele componente, pe care le interpreteaz separat. Diferenta major const n modalitatea interpretrii. Crtile de vise folosite de metoda descifrrii nu ofer nici o garantie de obiectivitate, fiind elaborate arbitrar. n acelasi timp, cir- cul ntr-una si aceeasi cultur mai multe crti concurente de vise, nici una dintre ele nejustificnd echivalrile pe care le contine. Pe de alt parte, metoda descifrrii, care apeleaz la dictionare de simboluri, nu acord nici o important aspectului individual al sensului visului. Vi- sului meu sau visului dumneavoastr i se aplic aceeasi gril de interpretare, netinndu-se seama de diferentele considerabile dintre noi. Psihanaliza face dreptate tocmai acestui aspect personal, interpretnd elementele visului pe baza asociatiilor pe care le produce pacientul (anlizan- dul, clientul) n legtur cu elementele visului. 4.3 Conceptia freudian asupra visului Ceea ce deosebeste n mod esential conceptia freudian a visului de teoriile populare, cu care mpr- tseste ideea c visul are un sens accesibil interpretrii, este sursa sa. i n acest caz teoria freudian a fost construit pe baza experientei psihoterapeutice. Recoman- dndu-le pacientilor s-i comunice asociatiile lor legate de simptome, Freud a constatat c acestia relatau adesea vise. Astfel, Freud a nvtat de la pacientii si c visul si poate gsi locul pe traseul psihic care con-
94
duce de la o idee maladiv la o amintire a trecutului n- deprtat. Asemeni simptomului nevrotic, visul are un sens, nu este o excrescent inutil si fr sens a somaticului, ci un fenomen psihic produs de jocul fortelor psihice. La sensul visului se poate ajunge dac visul este tratat ca un simptom, dac pacientul produce asociatii n marginea elementelor sale, pe care le comuni- c psihanalistului. Ca si simptomul, visul si are originea n inconstient. Pentru Freud, visul este calea regal de acces la inconstient.
Definitie visul este, asem ene actulu ratat, un : a i fenom enpsihic de com prom is,care satisfacen acelasitimp dou tendinte contradictorii: dorinta de a dorm i, care tine de sistemulpreconstient-constient, si dorinta inconstient sau refulat de natur instinctual Visul permit o satisfacer , . e e deghizat a dorintei instinctual inconstiente asa nct e somnu s nu fie perturbat. l
4.3.1 Continut continut latent
manifest
si
Analiza oricrui vis prin intermediul asociatiei libere n cadrul psihanalizei conduce la concluzia existentei a dou dimensiuni: continutul manifest si continutul latent. Prin continut manifest se desemneaz imaginile, ideile, sentimentele pe care vistorul le pstreaz n minte n momentul n care se trezeste sau si le poate aminti. Altfel spus, continutul manifest este fateta constient a visului, care poate fi comunicat. Particularittil e esentiale ale continutului manifest sunt, dup Freud, urmtoarele: a) caracterul lacunar (ntre elementele textului care al- ctuieste continutul manifest legturile sunt incomplete,
95
ceea ce creeaz pentru vistor si observatorul din exterior impresia de text cu omisiuni); b) majoritatea viselor pe care le producem noi, adultii, sfideaz logica dup care ne ghi- dm n starea de veghe. Visul ne-a obisnuit cu o lume n care este posibil orice, care se ghideaz dup alt logic dect viata constient; c) ca o consecint a primelor dou caracteristici, continutul manifest este de obicei ininteligibil. Fr s apelm la interpretare, nu-l putem ntelege; d) continutul manifest este uneori lipsit de orice nuant afectiv, neutru din punct de vedere emotional. La continutul latent nu se poate ajunge dect n cadrul psihanalizei, prin intermediul interpretrii. Prin urmare, continutul latent este totalitatea semnificatiilor desprinse de analiz. Mai concret, este vorba de: resturi diurne, amintiri si dorinte din copilrie, impresii corpo- rale, aluzii la situatia transferential. ncercrile pe care le veti face dumneavoastr sau pe care le-ati fcut deja de a interpreta propriile vise sau visele colegilor reprezint, fr ndoial, un exercitiu interesant, captivant chiar, dar ale crui sanse de a atinge continutul latent sunt reduse, tocmai pentru c se produc n afara procesului psihanalitic. Caracteristicile continutului latent constituie inversul caracteristicilor continutului manifest. Spre deosebire de continutul manifest care este lacunar si, n aceast m- sur, falsificator, continutul latent este complet si veri- dic; continutul latent este logic si inteligibil, viata afecti- v fiind pe deplin prezent n cadrul su. 4.3.2 Travaliul interpretarea visului si
Continutul manifest si continutul latent constituie n esent acelasi continut exprimat n dou limbaje di-
96
ferite. Trecerea de la limbajul coerent, afectiv al ideilor latente ale visului la limbajul ncifrat al continutului manifest, inaccesibil pentru constiinta vistorului sau a observatorului profan, se face prin intermediul travaliului visului. Acesta const dintr-o seam de procedee si procese psihice care determin modific rile deformatoare, care ascund continutul latent pentru a permite continuarea somnului. Interpretarea este demersul invers al travaliului visului: interpretarea realizat de psihanalist deconstruieste, demasc, desci- freaz deformrile impuse gndurilor visului de travaliul visului. Observatie: Deoarece inconstientul este o dimensiune psihic prezent si la oamenii s n tosi , nu numai la cei bolnavi (nevrotici), orice produs al activittii psihice umane, nu doar actul ratat sau visul, va fi marcat mai mult sau mai putin de participarea inconstientului. De aici rezult c aceste produse, chiar dac vor fi produse ale culturii (moral, art, religie), vor fi structurate, asemenea actului ratat sau visului, pe dou niveluri (continutul manifest si continutul latent). Procedeele travaliului visului vor fi active si n producerea operelor literare, de exemplu, care vor transmite, al tur i de mesajul constient, si un mesaj subliminal (inconstient), accesibil doar printrun travaliu de interpretare, identic n esent cu interpretarea visului. n cursul dedicat simptomului nevrotic va exista un capitol n care ncerc s
demonstrez c n vis, simptom sau oper literar, continutul inconstient este acelasi.
97
4.3.3 Visul despre injectia fcut Irmei primul vis interpretat psihanalitic Orict de putin profund poate prea astzi interpretarea pe care o d Freud propriului vis despre injectia f- cut Irmei, semnificatia visului respectiv si a interpretrii sale rmn considerabile, constituind unul dintre momentele fondatoare ale psihanalizei. Pentru prima dat Freud are revelatia c sensul visului const n realizarea unei dorinte. Aceast idee va face carier datorit capo- doperei lui Freud Interpretarea viselor, publicat n 1900. Lacunele interpretrii lui Freud vor fi completate de continuatorii si, care vor scoate la suprafat noi sensuri ascunse ale visului. Irma este pseudonimul sub care Freud o prezint pe una dintre pacientele sale preferate. n vacanta de var a anului 1895, cnd este produs visul, tratamentul aplicat de Freud obtinuse anumite succese partiale (dispruse angoasa isteric, nu ns si toate simptomele somatice). ndoielile lui Freud sunt activate de vizita unui prieten mai tnr, care o vizitase pe Irma la tar si care, la ntrebarea lui Freud despre starea snttii Irmei, d un rspuns iritant: i merge bine, dar nu foarte bine. Freud vede n acest rspuns un repros, care ar fi exprimat mai curnd nemultumirea rudelor pacientei. n aceeasi sear, ntemeietorul psihanalizei revede notele cazului si alc- tuieste o prezentare pe care intentiona s-o supun atentiei lui Joseph Breuer, care, n vis, apare ca doctor M., drept justificare. Peste noapte, produce visul pe care-l dis- cutm si pe care l analizeaz pe 12 pagini n Interpreta- rea viselor. n continuare, voi cita doar acea parte din continutul manifest al visului care contine realizarea uneia dintre dorintele lui Freud. Cea mai usor de recunoscut.
98
n vis, Irma este diagnosticat ca avnd o infectie, confirmat si de doctorul M. Finalul visului aduce si explicatia acestei situatii. Citez din visul lui Freud: Prie- tenul Otto i-a fcut nu de mult, cnd nu se simtise bine, o injectie cu o solutie de propil, propilen acid propionic trimetilamin Asemenea injectii nu se fac cu atta usurint Probabil c nici seringa nu era curat. Cu alte cuvinte, nu Freud este vinovat pentru starea n care se afl Irma, ci Otto, care ia fcut o injectie nepotri- vit, n conditii improprii. Visul l rzbun pe Freud, atribuindu-i prietenului Otto, care pruse c i reproseaz vindecarea incomplet a Irmei, cauza suferintei acesteia, si anume o manevr medical gresit. Concluzia lui Freud, devenit ntre timp istoric, este c el (visul) n- ftiseaz lucrurile conform dorintei mele; continutul su este relizarea unei dorinte, iar motivul su, o dorint. 4.3.4 Dorinta n vis Pe bun dreptate veti spune c nu este suficient un singur vis, si nc unul personal, pentru a elabora o teorie general-valabil asupra visului. Freud este de aceeasi prere si, pe parcursul celor 600 de pagini ale Interpretrii viselor, si propune s verifice ipoteza pe care i-a furnizat-o visul despre injectia fcut Irmei. Rezultatul este pozitiv, ceea ce-l determin pe Freud s sustin c orice vis are ca sens realizarea unei dorinte, realizare care este mai direct sau mai deghizat, n functie de natura dorintei. Dorintele pe care visul le prezint ca realizate sunt de mai multe tipuri, dar decisiv pentru formarea visului este dorinta infantil refulat (inconstient). Ca si teoria despre etiologia sexual a nevrozelor, despre care v voi vorbi n orele dedicate simptomului
99
nevrotic, teoria freudian despre vis a fost supus, n mai multe rnduri, contestrilo r, ceea ce a dus la re- strngerea valabilittii ei, dar nu la respingerea total. Primul care a contestat valabilitatea general a teoriei lui Freud a fost Carl Gustav Jung. Alturi de visele prin intermediul crora se realizeaz, deghizat, o dorint inconstient, acesta admite vise care exprim simbolic, dar nu deghizat, deformat, continuturi ale inconstientului colectiv (arhetipale). De asemenea, n psihanaliza contemporan exist autori pentru care sensul visului poate fi altceva dect realizarea de dorinte. Despre acest subiect voi vorbi n partea final a cursului despre vis. Cea mai superficial si mai transparent dorint care se poate satisface pe cale oniric este dorinta diurn (actual), acceptat de Eul vistorului, dar care, din cauza unor circumstante exterioare nefavorabile, nu a putut fi realizat. O astfel de dorint devine, conform primei teorii freudiene despre psihic, preconstient. Exemple: a) visele de tip infantil, care pot fi ntlnite si la adulti, mai ales n situatii-limit (expeditiile n tinuturi polare), si despre care voi mai vorbi, nu sunt altceva dect dorinte diurne, frustrate de conditiile diurne si realizate oniric. Astfel, conductorul unei expeditii polare povesteste c el si ceilalti membri ai expeditiei, siliti s mnnce putin si monoton, visau invariabil n timpul noptii mese copioase, munti de tutun, bucuriile cminului; b) o tnr de curnd cstorit viseaz n timpul noptii c i-a venit ciclul. Dorinta pe care o exprim acest vis este de a nu rmne nc nsrcinat, de a se bucura nc un timp de conditia de tnr sotie si de a
mai amna greuttile maternitate.
si
ngrdirile
legate
de
100
O a doua categorie de dorinte pe care visul le poate exprima ca realizate sunt dorintele fiziologice activate n timpul somnului: sete, foame, dorinte sexuale. Abordnd aceast categorie, Freud insist asupra rolului acestor vise n continuarea somnului. Din acest motiv, le numeste vise de comoditate. Deosebirea fat de prima categorie const n momentul declansrii dorintei: visele din prima categorie satisfac dorinte aprute n timpul zilei, n timp ce visele din a doua categorie, dorinte care apar n timpul noptii. Exemple: Visul despre satisfacerea setei n timpul somnului permite continuarea somnului dac intensitatea dorintei nu este extrem. Un alt vis de comoditate, care pare s fie destul de frecvent, este cel n care vism c ne aflm deja la scoal, facultate sau locul de munc, ceea ce ne permite s ne continum somnul. Visele erotice fac si ele parte din aceast categorie. Un prieten mi-a relatat un astfel de vis n care accentul nu cdea att asupra aspectului fizic al relatiei, ct asupra faptului c era ndrgostit de femeia cu care fcea dragoste. Dorinta sa era de a se ndrgosti. A treia categorie de dorinte pe care visul le poate satisface reprezentndu-le ca realizate o constituie dorintele diurne neacceptate de Eu si refulate, mpinse n inconstient. n timpul noptii, aceste dorinte revin si se pot realiza oniric n forme mai mult sau mai putin transparente. Exemple: Unei simpatice si vesele doamne din vremea lui Freud i se solicit prerea, de ctre o prieten mai tnr, n legtur cu logodnicul acesteia. Desi considera c
101
brbatul respectiv este un om comun, fr valoare, un om de duzin, simpatica doamn nu a ezitat s-l pre- zinte prietenei sale n lumina cea mai favorabil. Noap- tea a visat c i se punea aceeasi ntrebare si c rspundea n conformitate cu prerea sa real. Cnd am ajuns pentru prima dat n Occident, la Paris, n 1990, am visat de mai multe ori c, n preajma ntoarcerii n Romnia, pier- deam biletele de tren sau de avion si triam o fric extrem de intens n fata eventualittii de a fi silit s rmn la Paris. n felul acesta se satisfcea, nu prea ncifrat, cen- zurata mea dorint de a nu m mai ntoarce n tar. n sfrsit, cea mai important categorie de dorinte care se satisfac halucinatoriu n vis o reprezint dorintele infantile. Acestea nu pot depsi n forme directe, nemodi- ficate, perimetrul inconstientului. Ele ar fi, dup Freud, asemenea titanilor din mituri, care au fost zdrobiti de zeii nvingtori sub muntii pe care i-au rostogolit asupra lor, fr s fi fost omorti. Tresririle lor mai zguduie si astzi muntii. Dorintele infantile inconstiente la care ajunge cu regularitate analiza viselor realizat n psihanaliz, dorinte de natur sexual sau agresiv, sunt decisive pentru formarea viselor. Dorintele constiente nu pot produce un vis dect dac reusesc s mobilizeze o dorint inconstient asemntoare, care s-o ntreasc, sustine Freud. Exemple: Visele despre moartea rudelor celor mai apropiate, moarte nsotit de afecte dureroase, realizeaz dorinte inconstiente sever condamnate cultural, care si au originea n copilrie. n astfel de vise se exprim fie sentimentele ostile legate de rivalitatea infantil dintre frati si surori, fie rivalittile cu printii din perioada oedipian. Una dintre pacientele lui Freud are
urmtorul vis:
102
Multi copii, toti fratii, surorile, verisorii si verisoarele mele alergau pe o pajiste. Dintr-o dat s-au transformat n psri si au zburat. La prima vedere, continutul manifest nu are nici o legtur cu dorintele infantile ale vi- stoarei de a-si elimina concurentii. O asociatie a pacientei legat de vis arat c tocmai despre astfel de dorinte este vorba. Cnd nu avea dect patru ani, pacienta a n- trebat un adult din anturajul ei despre ce se ntmpl cu copiii care mor. Rspunsul a fost: se transform n psri si apoi n ngeri. Un exemplu dintr-o analiz contemporan Continutul manifest: Analizandul fuge de acas cu nasa lui, o femeie frumoas, cu doi copii reusiti, pentru a se c s tor i cu ea. Apoi revine si o g sest e pe sotie ntr-o camer cu dou paturi mpreun cu I.G. Pascu! La nceput, acesta se afla n cellal t pat, apoi intr n pat cu sotia. Vis to rul nu e prea sup rat . Pleac ntrebnd-o dac s se ntoarc de dimineat sau mai devreme . Continutul latent desprins de analiz pe baza asociatiilor analizandului: prima dorint, constient, era de a gsi o solutie pentru dorinta sa sexual pe care nu si-o putea satisface cu sotia nsrcinat n luna a noua. Nasa este o femeie foarte atrgtoare; a doua dorint, de asemenea asumat, era de a avea o alt sotie, una ca nasa, eventual chiar ea, pentru c fcea copii reusiti; a treia dorint, preconstient, viza deculpabilizarea sa: dac sotia are un amant, el se simte mai putin culpabil;
a patra dorint, cea inconstient, const n cultivarea dimensiunii sale masculine cu nasa n dauna dimensiunii feminine, lsat acas cu sotia (I.G.P. fiind considerat de analizand o ntrupare a laturii sale feminine).
103
4.3.5 Dificultti ale teoriei freudiene despre vis ca realizare a unei dorinte Dou tipuri de vise par a se abate de la ideea c visele reprezint realizarea unei dorinte. Mai nti este vorba de ceea ce Freud numeste visele de pedepsire, nsotite de o mai mare sau mai mica neplacere, n timp ce visele n care dorintele sunt realizate halucinatoriu sunt nsotite de plcere sau sunt neutre emotional. De fapt, sustine Freud, si aceste vise reprezint realizarea unei dorinte inconstiente, dar ea nu tine de Se, de instanta instinctelor, ci de Supraeu, de instanta interdictiilor culturale, care im- pune o pedeaps pentru anumite dorinte neacceptate cultural. Exemplu: ntr-o analiz contemporan, pacientul, un brbat tnr, extrem de inteligent si performant n plan profesional, dar tot att de fragil afectiv, viseaz c pe un testicul i apruse o infectie. Pentru a scpa de ea se ducea la doctor, care urma s i-o extirpe. Interpretarea pacientului, care avea o ndelungat experient analitic, a fost c visul era legat de un eveniment real, care se petrecuse cu dou sptmni n urm. Atunci i apruse n locul respectiv un cos mare, care ulterior se retrsese si lsase n urm un chist. Visul ar exprima dorinta lui constient de a scpa de respectivul chist. Interpretarea analistului: visul exprim, n situatia transferential, dorinta pacientului ca analistul s-l pedepseasc (s-l castreze-opereze n zona testiculelor) pentru dorintele sale incestuoase, asa cum se ntmplase n copilrie n plan imaginar, tatl fiind atunci autorul actiunii punitive.
104
n al doilea rnd, trebuie mentionat cosmarul, vis caracterizat de prezenta unei puternice angoase, care, n situatia cnd intensitatea sa atinge cote nalte, provoa- c trezirea. n acest caz este vorba nu numai de nepl- cerea provocat de angoas, ci si de trezire, care contrazice flagrant ideea lui Freud despre vis ca gardian al somnului. Angoasa si trezirea care nsotesc anumite vise sunt, afirm ntemeietorul psihanalizei, tot mijloace, desi extreme, de a mpiedica dorinta interzis, care tine de inconstient, de a ptrunde n constient. Ele sunt, asemenea ncifrrii continutului latent, mijloace folosite de cenzur n functie de intensitatea dorintei. Prima msur impus de cenzur atunci cnd dorinta inconstient este favorizat n dauna dorintei de a dormi este de a introduce n vis ideea c tot ceea ce se ntmpl nu este dect un vis, adic ireal. Abia ulterior se apeleaz la angoas si se produce cosmarul. Senti- mentul de fric pe care-l tri m n timpul visului este provocat de forta dorintelor noastre refulate, care tind s ptrund n planul constiintei. Ca exemplu mentionez visele de efractie. Foarte frecvent, analizandele, dar nu numai ele, ci si persoane care nu sunt n analiz, relateaz vise n care un rufctor ncearc s ptrund n locuinta lor, ceea ce si reuseste uneori, caz n care urmreste victima cu un cutit sau cu un pistol. Astfel de vise sunt nsotie de o puternic angoas. Dorinta neacceptat si angoasant este de obicei dorinta de a avea relatii sexuale, uneori violente (viol), dorint neacceptat de cenzur. n ultim instant, cenzura apeleaz la trezire pentru a mpiedica dorinta inconstient de a ptrunde n constiint. Cenzura, spune Freud, se comport asemenea paznicilor din vechile orase, care aveau misiunea de a
105
ndeprta toate sursele de zgomot pentru a asigura somnul concettenilor, dar nu ezitau s-i trezeasc dac pericolul era considerabil. 4.3.6 Clasificarea viselor n functie de raportul dintre continutul manifest si continutul latent Prima categorie a acestei clasificri o reprezint visele la care continutul manifest si continutul latent coincid total sau n mare parte. Ceea ce nseamn c ntre cele dou continuturi nu se interpune travaliul visului. Astfel de vise sunt caracteristice pentru copiii de vrste foarte mici, dar pot aprea si la adulti n anumite circumstante. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de vise de tip infantil. Pentru Freud, importanta lor const, n primul rnd, n faptul c demonstreaz cu incontestabi- l claritate c esenta visului const n realizarea unei dorinte. Astfel de vise realizeaz dorinte constiente, trezi- te n timpul zilei, dar nesatisfcute din cauza unor piedici conjuncturale. n timpul noptii, visul transform propozitiile optative n imagini de satisfacere: dac plimbarea ar fi durat mai mult!, dac as fi mncat toate ciresele!, dac as fi mare! devin realitti. Exemple: a) O fetit de doi ani este pus la diet din cauza unui deranjament stomacal, pentru c, n dimineata zilei respective, vomitase. Rul fiind provocat de cpsune, i se interzisese acest aliment. Noaptea viseaz c mnnc tarte cu cpsune, cpsun e. b) O fetit de trei ani si trei luni, a fcut o plimbare cu vaporul, care i s-a prut mult prea scurt, asa nct
106
la coborrea din vapor a izbucnit n plns. n noaptea urmtoa re a visat o interminabil plimbare cu vaporul. c) O fetit de patru ani nnopteaz la o mtus de a sa, unde doarme ntr-un pat disproportionat de mare. Viseaz n schimb c doarme ntr-un pat mult prea mic. Astfel realizeaz una dintre cele mai puternice dorinte ale copilriei, si anume dorinta de a fi mare. E posibil ca aceast dorint s fi fost activat de patul imens n care a trebuit s doarm. A doua categorie, care deriv din criteriul relatiei dintre continutul manifest si continutul latent, contine visele n care continutul manifest si continutul latent nu coincid, ntre ele interpunndu-se travaliul visului. Din aceast categorie fac parte majoritatea viselor de tip adult, care sunt fie vise clare, coerente, dar care ne ui- mesc prin lipsa lor de legtur cu situatia real (visele care figureaz moartea unei rude apropiate, fr ca n realitate s existe temei pentru aceasta), fie vise n aparent lipsite de sens, incoerente, absurde. 4.3.7 visului Travaliul
Pentru formarea visului decisive sunt constituirea gndurilor latente ale visului si transformarea lor n continut manifest. Acest ultim aspect d continut travaliului visului n sens strict. Principala caracteristic a travaliului visului este absenta caracterului creator: travaliul visului reprezint doar o operatie de traducere n limbajul continutului manifest. Procesele esentiale care asigu- r aceast traducere sunt: condensarea, deplasarea, figurabilitatea, elaborarea secundar.
107
4.3.7.1 Condensarea Dac definim condensarea din punctul de vedere al rezultatului, atunci actiunea sa cea mai evident const ntr-o prescurtare a continutului manifest n raport cu continutul latent. n timp ce continutul manifest are doar cteva rnduri, continutul latent dezvluit de analiz se poate ntinde pe pagini ntregi. Prescurtarea nu se realizeaz prin rezumare, pentru c una si aceeasi idee latent poate fi reprezentat de mai multe elemente ale continutului manifest. O imagine grafic a relatiilor dintre elementele continutului latent si elementele continutului manifest ar putea arta n felul urmtor: Continut manifest: E1 + Continut latent: E + e5 E
e1 e2 e3 e4
e6
Din punctul de vedere al modalittii de realizare, condensarea const n nlocuirea mai multor lanturi asociative printr-o singur reprezentare, aflat la intersectia lor. Energia psihic aferent respectivelor lanturi asociative este preluat de reprezentarea care le nlocuieste. Desi actiunea condensrii este mai evident n vis, nu este vorba despre un proces specific visului. Am ntlnit-o n cazul actului ratat si o vom regsi n cazul simptomului si al cuvntului de spirit. Mai mult dect att, condensarea este o particularitate a functionrii proce- selor psihice inconstiente, fiind unul dintre mijloacele folosite datorit interventiei cenzurii (Supraeu). n ceea ce priveste modalittile de realizare ale condensrii, ele pot fi reduse la dou: utilizarea asemn-
108
rii si a contrarietti i ntre elementele visului. Cel mai adesea, condensarea se realizeaz pe baza asemnrilor ntre elementele continutului latent. Astfel, Irma, personajul principal din visul despre injectia fcut Irmei, este reprezentanta mai multor persoane feminine din viata lui Freud, paciente, fiica si sotia sa, asa cum n viata politic democratic un deputat sau un senator reprezin- t multimea oamenilor care i-au dat votul. Nu numai o persoan, ci si o tem poate deveni punct nodal al unui vis, reprezentnd alte teme conexe. De acest tip este visul despre monografia botanic fcut de Freud. Continutul manifest este urmtorul: Am scris o monografie despre o specie de plante (nedeterminat). Car- tea se afl n fata mea si tocmai o rsfoiesc, privind o plans colorat. Exemplarul contine si un specimen us- cat al plantei. Elementul cel mai pregnant al visului, numit de Freud monografie botanic, condenseaz o multime de elemente din continutul latent: o impresie diurn (n ziua respectiv vzuse n vitrina unei librrii o monografie despre specia ciclam); referirea la lucrarea dedicat de Freud cocainei; de aici gndul la doctorul Knigstein, care a contribuit la aceast lucrare etc. Iat doar trei dintre elementele reprezentate de monografia botanic. Figurile compozite din vise sau produsele mitologice (centaurul, cerberul) sunt realizate reunind trsturile a dou sau mai multor persoane, pe baza uneia sau mai multor trsturi comune. Doctorul M. din acelasi vis despre injectia fcut Irmei vorbeste si actioneaz ca J. Bre- uer, dar arat si schiopteaz asemenea fratelui mai mare al lui Freud. Paloarea si faptul c amndoi nu au fost de acord cu Freud ntr-o anumit privint constituie trsturile comune.
109
Visul unei femei numite Maria ilustreaz condensarea pe baz de contrarii: purta o ramur cu flori asemntoare cu aceea a ngerului din anumite tablouri cu Buna Ves- tire, ceea ce ar simboliza Inocenta. Florile sunt ns albe si grele, asemntoare cameliilor, ceea ce reprezint o alu- zie la dama cu camelii, adic la contrariul inocentei. Exemplu sintetic: Continutul manifest al visului fcut de o tnr analizand ntr-o analiz contemporan este extrem de concentrat, ceea ce indic o masiv interventie a condensrii: Bunica mea adormise n mijlocul unei grmezi de psti de fasole. Elementul din continutul manifest bunica, punctul nodal al acestui vis, trimte mai nti la o amintire din copilrie, cnd vistoarea, aflndu-se la casa de la tar a acesteia, a vrut s culeag o pstaie de fasole de pe un arac din vie. Sub frunzele vitei de vie se afla ncolcit un sarpe. n felul acesta, pstaia de fasole s-a asociat cu sarpele, care este un simbol falic universal. Despre aceast categorie de simboluri va fi vorba n cursul urmtor, cred. O alt amintire condensat n personajul bunica se refer la o fotografie (sau o scen?) n care aceasta sttea ntr-o grmad de psti de fasole. Tot bunica o reprezint pe vistoare nu numai datorit rudeniei de snge, dar si datorit relatiei cu boabele de fasole, respectiv pstile de fasole. Boabele sunt continute de psti, asa cum copiii sunt continuti de printi. Elementul diurn, declansator al visului, este faptul c dup ce a fcut dragoste cu prietenul ei, acesta adoarme pentru cteva secunde. Vistoarea comenteaz: Era fie prea obosit, fie pe deplin satisfcut. Atunci am simtit din nou c-l domin. Dorinta visului, legat de elementele de mai sus si realizat pe deplin, vizeaz s compenseze o insatisfactie
110
sexual: mai nti insatisfactia superficial c asemenea scene de dragoste se produc foarte rar si, apoi, insatisfactia profund care trimite la dorinta de penis. i-ar putea domina mai bine partenerul si orice partener dac ar dispune de o grmad de penisuri, nu de unul singur, ca acesta. 4.3.7.2 Deplasarea n timp ce actiunea condensrii asupra continutului latent produce comprimarea acestuia, actiunea deplasrii const n schimbarea intensittii reprezentrilor: ceea ce n continutul latent era accentuat, important, devine n continutul manifest nensemnat, lipsit de intensitate, sau lipseste, accentul fiind preluat de alte reprezentri legate de primul. i invers: ceea ce n continutul latent este lipsit de important capt n continutul manifest un relief deosebit. Deplasarea este o rsturnare, o inversare a valorilor psihice, afirm Freud. Asemenea condensrii, deplasarea poate fi mai usor identificat n vis, dar actioneaz n orice produs al inconstientului, inclusiv n cazul simptomelor nevrotice. Dup Laplanche si Pontalis, teoria deplasrii presupune ipoteza unei energii libere, apt s se detaseze de reprezentri si s circule de-a lungul lanturilor asociative. n vis, deplasarea lucreaz n favoarea cenzurii. Deplasarea, care actioneaz mpreun cu condensarea si celelalte procedee ale travaliului visului, are un rol decisiv n crearea aspectului obscur al visului. Visele n
care nu intervine deplasarea inteligibile.
sunt
clare
si
Exemple: n visul despre monografia botanic, accentul continutului manifest cade asupra aspectului botanic, n
111
timp ce n continutul latent importante sunt aspecte ale relatiilor dintre colegi. De asemenea, n visul despre bunica adormit n grmada de psti de fasole, continutul manifest ascunde complet elementele esentiale ale continutului latent sentimentul de frustrare sexual si dorinta de penis , punnd n prim-plan aspecte in- diferente. 4.3.7.3 Figurabilitatea n Interpretarea viselor, Sigmund Freud consider luarea n considerare a figurabilittii drept o variant a deplasrii. n timp ce prima variant, care poate fi considerat deplasarea n sens strict, const n nlocuirea unei reprezentri prin alta, figurabilitatea se refer la nlocuirea expresiei abstracte a unui gnd al visului printr-o imagine, mai ales vizual. Cu alte cuvinte, este vorba despre trecerea dintr-un limbaj n altul. Importanta pe care o are posibilitatea de a gsi un corespondent concret, imagistic, pentru formarea visului deriv din faptul c visul este un fenomen regresiv. Este vorba, dup Freud, de o tripl regresie: topic (fenomenele se apropie de extremitatea perceptiei), temporal (se realizeaz ntoarcerea la formatiunile psihice mai vechi, respectiv la scenele infantile nregistrate vizual), formal (modurile de expresie evoluate (verbale) sunt nlocuite cu cele primitive (imagini vizuale). nlocuirea expresiilor abstracte prin expresii concrete contribuie substantial la aspectul ab-
surd, incomprehensibil al continutului manifest. i n felul acesta sunt servite interesele cenzurii. Concret, luarea n considerare a figurabilittii opereaz n felul urmtor: dintre diferitele ramificatii ale principalelor gnduri ale continutului latent, vor fi preferate cele apte de o prezentare vizual.
112
Exemple: Deoarece exemplele pe care le d Freud n Interpretarea viselor sunt extrase din vise relativ complicate si si-ar pierde relevanta n afara contextului oniric amplu, dificil de redat, am preferat s aleg pentru exemplificare experimentul lui Herbert Silberer, citat tot de Freud (n editia din 1914). Acesta a constatat c n stare de oboseal, n faza premergtoare somnului, se ntmpla ca anumite gnduri s fie nlocuite prin imagine. Fenomenul a fost numit de Silberer autosimbolizare. Procesul poate fi reprodus experimental: a) Gndul de a nlocui, ntr-un articol, un pasaj necizelat a produs imaginea autorului slefuind o bucat de lemn. b) Experimentatorul pierde firul ntr-o nlntuire de gnduri. ncercarea de a-l regsi este zadarnic. n plan vizual, situatia a aprut sub forma unei scrieri din care au disprut ultimele rnduri. n experienta psihoterapiei psihanalitice este un fapt frecvent ca trsturil e psihice pe care analizandul le atribuie analistului s fie reprezentate n visele sale prin trsturi fizice: statur nalt, constitutie atletic, fort fizic. Observatie: Reprezentarea prin imagini a aspectelor abstracte nu este singura modificare impus de regresia care caracterizeaz visul. Acesta are o logic diferit de activitatea psihic constient. Relatiile logice dintre elementele visului apar ca unitate de timp si loc a desfsurrii evenimentelor onirice. Relatia cauzal poate aprea ca succesiune n timp a secventelor visului sau ca transformare a unui lucru n altul. Contrariile sunt exprimate, ca n
113
limbile arhaice, prin acelasi element. Conflictul dintre impulsuri (conflictele vointei) este figurat prin bine cu- noscuta senzatie a incapacittii de miscare. Nu stiu dac dumneavoastr ati experimentat aceast senzatie, dar, n ceea ce m priveste, o triam destul de frecvent si cu marcat neplcere nainte de a ncepe analiza persona- l. Dup aceea a disprut. 4.3.7.4 Utilizarea simbolurilor i folosirea simbolurilor n vis constituie o variant a deplasrii, n msura n care simbolizarea face parte dintre modalittile de reprezentare indirect. Specificitatea simbolizrii n raport cu alte forme de reprezentare indirect const n constanta legturii dintre elementul simbolizat, care tine de continutul latent, si simbolul care face parte din continutul manifest. Simbolurile onirice pot fi individuale, generale sau universale. Psihanaliza freudian acord o deosebit important simbolurilor individuale, la a cror descifrare se ajunge pe baza asociatiilor analizandului, simboluri valabile doar pentru o singur persoan. Ca exemplu, fr ndoial socant, dar cu att mai concludent, de simbol individual poate functiona asocierea, caracteristic unui analizand, ntre pescuit si masturbare, pe care va trebui s-o recunoasteti ca fiind ntr-adevr singular. Realizat cu ocazia unei partide de pescuit solitare, care l-a inspirat la masturbare, respectiva asociere aprea frecvent n vise. Ori de cte ori
visa c pescuieste, pescuitul simboliza o dorint sexual interzis. Nu numai dorinte autoerotice, dar si homosexuale, de exemplu. Freud a recunoscut si existenta simbolurilor universale, fr s dezvolte o teorie ampl a lor. Carl Gustav Jung a fost psihanalistul care a acordat un rol central
114
simbolurilor universale, pe care le-a numit simboluri arhetipale. Acestea fac parte din teoria despre inconstientul colectiv, despre care voi vorbi n ultima parte a anului. Pentru a reveni la Freud, convingerea despre existenta simbolurilor universale a dobndit-o tot pe baza experientei de psihoterapie psihanalitic. n analiza viselor din cadrul terapiei apar simboluri n marginea c- rora pacientul nu poate produce asociatii. Cauza nu este rezistenta pacientului, ci imposibilitatea efectiv de a furniza asociatii. Astfel de simboluri preexist experientei individuale. Freud a numit astfel de simboluri mute, tocmai pentru c nu produc asocieri. La sensul unor asemenea simboluri se poate totusi ajunge apelnd la comparatia cu produse culturale nrudite cu visul, cum ar fi basmele, miturile, proverbele, cuvinte de spirit, limbajul poetic sau chiar limbajul comun. Prin aceast idee, Freud prefigureaz metoda amplificrii practicat de Jung, prin care acesta stabilea caracterul arhetipal al anumitor simboluri. Apelul la comparatia simbolurilor onirice cu simbolurile culturale deosebeste psihanaliza de crtile populare de simboluri, n care echivalentele sunt stabilite arbitrar. Din punctul de vedre al utilizrii viselor n terapia psihanalitic, Freud pledeaz pentru o mbinare a utilizrii simbolurilor individuale cu cele universale, priori- tatea revenind primelor. Exemple de simboluri universale: Dintre exemplele numeroase din Interpretarea viselor le-am ales pe cele caracteristice psihanalizei freudiene: a) Imprat, mprteas, rege, regin reprezint printii vistorului, n timp ce print, printes simbolizeaz vistorul sau vistoarea.
115
b) Cutitul, pumnalul, umbrela, bastonul sau pestele, melcul, soarecele, pisica, dar n special sarpele constituie simboluri falice. c) Cutiile, casetele, dulapurile, sobele, pesterile, nave- le, precum si toate receptaculele simbolizeaz corpul femeii, caracterizat de functia receptiv si reproductiv. d) Potecile abrupte, scrile, faptul de a urca sau cobo- r scara simbolizeaz actul sexual. e) n vis, castrarea este reprezentat simbolic prin: cal- vitie, tierea prului, pierderea unui dinte, decapitarea. Aprarea fat de castrare este simbolizat n vis prin aparitia obiectelor falice. Poate cel mai sugestiv simbol de acest tip este soprla, care este un animal capabil s si regenereze coada, dup ce a pierdut-o. Observatie: Predominanta simbolurilor sexuale printre simbolurile universale este explicat de Freud ca reminiscent a unei limbi originare, care, initial, s-ar fi dezvoltat n legtur cu necesitatea comunicrii n plan sexual, ulterior fiind extins si asupra activittii de munc a oamenilor. 4.3.7.5 Elaborarea secundar Asa cum sugereraz termenul folosit de Freud, este vorba de un timp secund al travaliului visului, care se aplic asupra rezultatelor condensrii, deplasrii, lurii n considerare a figurabilittii. Efectele elaborrii secundare constau n adugiri sau remanieri. Scopul urmrit este de a da visului un aspect mai coerent, asemntor cu cel al unei reverii. Rezultat al activittii cenzurii, elaborarea secundar intervine n momentele premergtoare trezirii sau n timpul relatrii visului. Visele sau pasajele de vis clare indic interventia elaborrii secundare, n timp ce visele sau
116
pasajele ininteligibile, obscure, trdeaz esecul elaborrii secundare. Acest procedeu, care este activ nu numai n vis, ci si n produse psihopatologice, cum ar fi fobiile, obsesiile, delirurile (n special paranoice), corespunde nevoii mintii omenesti de coerent, inteligibilitate. 4.3.8 Functia visului: dorinta si cenzura Dup Freud, functia visului este de a fi gardianul somnului, n al crui spatiu se dezvolt tocmai n acest scop. Pentru a-si realiza functia, visul absoarbe si prelucreaz toate excitatiile interne si externe capabile s ntrerup somnul. Dintre excitantii externi cei mai frecventi, mentionez zgomotele, lumina foarte puternic, mirosurile, iar dintre cei interni, durerea, nevoile fiziologice (setea, foa- mea, nevoia de a urina, nevoia sexual), interese psihice persistente, dorinte actuale sau dorinte infantile refulate. Din toti acesti stimuli, visul produce o halucinatie, de obicei vizual, apt s satisfac att dorinta de a dormi pro- prie sistemului preconstient-constient (Eului din a doua teorie despre psihic), ct si dorinta inconstient, de natu- r instinctual. Visul permite manifestarea deghizat a dorintei inconstiente, asa nct somnul s poat continua. Un exemplu extrem de sugestiv despre capacitatea visului de a prelucra excitantii externi l constituie ceea ce Rank a numit visul bonei franceze. Este vorba de opt imagini dintr-un ziar umoristic maghiar (vezi pagina urmtoare) care nftiseaz tot attea secvente ale unui vis. Prima scen reprezint prima reactie la stimulul care ar trebui s produc trezirea; la solicitarea copilului care exprim nevoia de a urina, visul nlocuieste camera cu strada. A doua scen l prezint pe copil urinnd, ceea ce permite continuarea somnului. Cum stimulul nu se
117
opreste, visul foloseste mijloace simbolice asigurtoare, care s permit continuarea somnului: urina emis de copil se transform ntr-un curs de ap, din ce n ce mai amplu, pe care pot circula ambarcatiuni din ce n ce mai mari. Abia ultima secvent prezint trezirea bonei care se arat n sfrsit dispus s-si fac datoria. Un rol decisiv n protejarea somnului l joac prelucrarea dorintei inconstiente de ctre travaliul visului, care actioneaz n folosul cenzurii si al dorintei de a dormi. Cnd cenzura esueaz, protectia somnului se realizeaz prin modalittile paradoxale ale angoasei si trezirii (cosmarul). n general, dorintele inconstiente sunt dorinte blamabile din punct de vedere social, etic si estetic. n aceste dorinte se exprim egoismul fr limite al vistorului. Mai concret, este vorba, dup Freud, de dorinte sexuale condamnate cultural, al cror obiect poate fi nu numai sotia/sotu l prietenului/prietenei, dar si rudele cele mai apropiate, frati, surori, printi (dorintele incestuoase) sau persoane de acelasi sex (dorinte homosexuale). De asemenea, dorintele de natur agresiv se pot exprima oniric n forme ncifrate: ura, dorinta de rzbunare, dorinta de a-i elimina pe rivali, chiar dac fac parte din categoria persoanelor celor mai apropiate (visele despre moartea rudelor apropiate). Justific oare dezvluirea de ctre psihanaliz a laturii ntunecate a omului, a acestor dorinte pe care constiinta moral le poate aprecia ca monstruoase, acuzatia care i s-a adus freudismului c ar fi o disciplin denigra- toare a naturii umane, acuzatie adus att de fascism, ct si de comunism? Contraargumentele la aceast acuzatie sunt dou: a) psihanaliza dezvluie umbra omului, dar nu neag existenta dimensiunii sale luminoase; b) psihanaliza nu exalt fortele obscure din psihicul uman, nu
118
recomand trirea lor; constientizarea dorintelor inconstiente creeaz premisele pentru sublimarea energiei care le corespunde, pentru utilizarea acestei energii n scopuri nalt valorizate social si cultural. Cenzura, creia, asa cum am vzut, i revine un rol important n formarea visului, const, n esent, n normele culturale (sociale, etice, estetice) interiorizate de subiect, n special n prima copilrie. Cenzura se manifest si n anumite fenomene caracteristice psihoterapiei psihanalitice. Pe de o parte, trebuie s recunoastem interventia cenzurii n refuzul vistorului de a asocia n marginea elementelor visului, iar pe de alt parte, n respingerea interpretrii psihanalistului. Actiunea cenzurii n vis este conditionat de natura dorintei si de natura cenzurii. Ea va fi cu att mai pronuntat, cu ct dorintele sunt mai blamabile si cenzura mai sever.
4.4 Interpretarea visului n psihanaliza contemporan Fat de perioada nceputurilor psihanalizei, cnd interpretrii visului i revenea o important de prim ordin (multe din analizele efectuate de Freud constau, mai curnd, n interpretarea viselor produse de pacient), psihanaliza contemporan, datorit mbogtirii considerabile a experientei clinice si a teoriei, a restrns considerabil rolul interpretrii viselor. Principalele surse de informatii despre inconstientul pacientilor le constituie astzi analiza transferului si analiza contratransferului. Pe de alt parte, conceptia freudian despre functia visului ca realizare de dorinte a fost mbogtit cu aspecte noi.
119
nc din 1913, Adler a atras atentia asupra valorii pros- pective (nu doar regresive) a visului si a rolului su n re- zolvarea problemelor. La rndul su, Jung, prin teoria viselor mari, arhetipale, a introdus ideea despre functia de autoexprimare a visului, care este simbolic n mod natural, fr s presupun deghizarea si deformarea. Aceste n- ceputuri au fost dezvoltate de autori importanti, cum ar fi Erickson si Kohut, ceea ce a presupus si o reconsiderare a semnificatiei continutului manifest, care nu mai este pri- vit ca o coaj nefolositoare, care trebuie aruncat pentru a putea ajunge la continutul latent, care reprezint miezul. Astfel, Kohut vorbeste despre visele care exprim starea sinelui. Astfel de vise apar frecvent n analiz folosind simbolul casei pentru a descrie starea sinelui: la nceputul analizei, sinele apare ca o cas n curs de demolare sau renovare; spre sfrsit, ca o cas nou, gata de locuit. nc din anii 60 a nceput un dialog al teoriei psihanalitice cu cercetrile de neurofiziologie axate pe tema visului, cu speranta posibilittii de a ajunge la o teorie sintetic. Dup psihanalistul german Wolfgang Mertens, etapa sperantelor a fost urmat de dezamgire, deoarece progresele n neurobiologia somnului si viselor nu pot furniza nici un instrument pentru a explica sensul individual al visului.
4.5 Aplicare a tehnicii de interpretare a visului la fenomenele culturale Relatia dintre psihanaliz si produsele culturii este bi- univoc: nu numai miturile, arta, religia, basmele contribuie la stabilirea simbolurilor onirice universale, de exemplu, ci si psihanaliza poate contribui la o ntelege-
120
re mai profund a produselor culturii, utiliznd mai sus numitul simbolism oniric. Una dintre cele mai reusite ilustrri pentru ultima situatie o ofer Freud n eseul Motivul alegerii casetei. Scena alegerii dintre trei casete din Neguttorul din Venetia de Shakespeare contine un element de nenteles fr interventia psihanalizei. Frumoasa si nteleapta Portia va lua de brbat, conform hotrrii tatlui su, pe cel care va alege dintre cele trei casete (de aur, de argint, de plumb) pe cea a atribuirii n care se afl portretul Portiei. Contrar asteptrilor noastre, cei care au ales caseta de aur si de argint s-au exclus. Cstigtorul este Bassanio, care alege caseta de plumb. Fiecare pretendent a tinut un discurs, n care a elogiat metalul ales. Prima interventie psihanalitic a lui Freud const n a sublinia caracterul fortat al discursului lui Bassanio. Dac personajul lui Shakespeare ar fi pacient de psihanaliz, am fi ndrepttiti s afirmm c n spatele unui asemenea discurs se ascund motive tinuite, sustine Freud. A alege ntre trei casete echivaleaz cu a alege ntre trei femei, deoarece caseta simbolizeaz, n calitate de cavitate, vaginul si femeia. Aceasta e a doua interventie psihanalitic a lui Freud. Motivul alegerii ntre trei casete este preluat de Shakespeare din mitologie, unde mereu este aleas cea de a treia: pstorul Paris o alege pe Afrodita,
care era cea de a treia competitoare, fiul de mprat din basmul Cenusreasa o prefer pe cea de a treia sor etc. nsusi Shakespeare mai utilizeaz motivul o dat, n Regele Lear, cnd btrnul rege trebuie s aleag ntre trei femei. Printre calittile acestei femei, asupra creia cade de obicei alegerea, ntlnim, alturi de perfectiunea fizic si moral, o calitate aparte, pe care Freud o denumeste generic mutenie. Portia e simpl, discret asemenea
121
plumbului. Cordelia, pentru a zbovi nc la Shakespeare, refuz manifestrile zgomotoase si se tine deoparte. Ce- nusreasa se ascunde, dar a se ascunde echivaleaz cu a nu vorbi. Afrodita nu este rezervat n mitul originar, dar capt aceast trstur n libretul piesei Frumoasa Ele- na de Offenbach, unde tace. ntre simbolurile onirice inventariate de psihanaliz, mutenia simbolizeaz moartea. Atunci, cea de a treia este o moart, moartea nssi, zeita mortii (Atropos), cea de a treia dintre Moire. Dac demersul freudian este corect, crui fapt se datoreaz metamorfoza din productiile culturale, unde ea apare ca zeita iubirii, frumoas si nte- leapt la superlativ? Rspunsu l la aceast ntrebare constituie cea de a treia interventie psihanalitic a lui Freud. Imaginarul uman refuz s accepte faptul c omul este o fiint n- tru moarte si, pentru a modifica natura uman, apelea- z la reprezentarea prin contrariu, procedeu care apare n vis, dar si n alte produse ale inconstientului. Zeita mortii apare ca zeit a iubirii, fatalitatea mortii, ca ale- gere liber. Deformrile de tip oniric nu sunt perfecte, nu pot ascunde originile de la care s-a plecat: alegerea trebuie s cad ntotdeauna asupra celei de a treia, ceea ce indic inevitabilitatea mortii, pentru c altfel se ajunge la nenorocire, ca n Regele Lear. Tudor Via- nu, altfel destul de retinut fat de psihanaliz, aprecia- z n mod deosebit aceast interpretare a lui Freud, considernd c reveleaz sensuri nebnuite ale dramei shakespeariene.
1. Sigmund Freud, Interpretarea viselor, Opere, vol. 9 , Editura Trei, Bucuresti, 2003.
BIBLIOGRAFIE
122
2. Sigmund Freud, Motivul alegerii casetei, n Opere, vol. I, (Eseuri de psihanaliz aplicat), Editura Trei, Bucuresti, 1999. 3. Helmut Thom, Horst Kchele, Tratat de psihanaliz contemporan, vol. I, Editura Trei, Bucuresti, 1999. 4. Wolfgang Mertens, Einfhrung in die psychoanalytische Therapie, vol. 3, Kohlhammer Verlag, Stuttgart, Berlin, Kln, 1993. 5. J. Laplanche, J.B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Humanitas, Bucuresti, 1994.
123
5. Principalele manifestri ale inconstientului: SIMPTOMUL NEVROTIC

Faptul c am nceput enumerarea principalelor manifestri ale inconstientului cu actul ratat nu trebuie s v induc n eroare, sugerndu-v c este vorba de or- dine cronologic n abordarea manifestrilor inconstientului. Freud ar fi nceput cu actele ratate, ar fi continuat cu visul, studiului simptomului revenindu-i cel de-al treilea loc. n realitate, n cronologia cercetrii produselor inconstientului, primul loc revine simptomului nevrotic, cruia i urmeaz visul si actul ratat. Inversarea pe care am realizat-o a fost impus de necesittile expu- nerii. ncepnd cu actul ratat si visul, fenomene accesibile observatiei si autoobservatiei curente, am putut asigura o avansare gradat n psihologia psihanalitic. Asemenea actului ratat sau visului, simptomul nevrotic este un fenomen cu sens, chiar dac sensul este de cele mai multe ori ascuns, inconstient. ntruct psihanaliza este n primul rnd o psihoterapie descoperirea inconstientului n acceptie contemporan s-a bazat pe experienta psihoterapeutic, nnoirile teoretice ulterioare pornind si ele de la un nou material clinic , ideea c simptomul nevrotic este un fenomen cu sens, adic un fenomen psihic, are o semnificatie deosebit pentru statutul
124
psihanalizei. Spre deosebire de psihiatria epocii (Kraepe- lin), pentru care orice disfunctie psihic avea un substrat organic, fiind n fond o boal a creierului, Freud scoate nevroza din cmpul somaticului si o reasaz pe terenul psihicului si al psihologiei. n acelasi timp, psihanaliza iese din cadrul medicinei, devenind cel mult o disciplin paramedical. Asa se explic si pozitia lui Freud n dis- puta legat de problema practicrii psihanalizei de ctre nemedici. Nu numai c ntemeietorul psihanalizei a fost favorabil psihanalistilor nemedici, disponibili prin formatie pentru dimensiunea psihic si spiritual, dar a considerat si c formatia biologic a medicilor poate constitui uneori un obstacol n practicarea psihanalizei. Ca si n cazul actului ratat sau visului, factorul somatic detine pentru simptomul nevrotic un rol secundar. Ideea poate fi ilustrat concludent prin notiunea de disponibilitate somatic. Exprimarea simbolic a conflictului psihic n conversia isteric alege un anumit or- gan care, datorit particularittilor sale nnscute sau do- bndite pe parcursul istoriei individuale, devine apt pentru aceast exprimare a tendintelor sexuale reprimate. Dup Otto Fenichel, autorul tratatului Teoria psihanaliti- c a nevrozelor, ale crui dou volume nsumeaz aproximativ 900 de pagini, alegerea zonei somatice afectate de conversie este determinat de mai multi factori: a) Natura fixatiilor inconstiente. Astfel, o persoan cu fixatii orale va dezvolta simptome orale, asa cum se n- tmpl cu Dora, pacienta lui Freud, care si localizeaz simptomele afonie, tuse n zona aparatului fona- tor, pentru c n copilrie fusese o adevrat sugtoa- re, stimulnd sustinut si prelungit zona oral. b) Particularittile anumitor organe determinate constitutional sau de ctre o boal. Dup Fenichel, un miop va
125
dezvolta, n cazul unei mbolnviri isterice, tulburri vizuale. c) Un alt factor care poate influenta localizarea conversiei este situatia n momentul n care s-a produs refularea: Organele cele mai active n perioada respectiv sau cele care au constituit sediul celor mai puternice tensiuni sunt cele mai apte s exprime astfel de tulburri, scrie Fenichel (vol. I). Ca exemplu ofer urmtorul caz: o pacient care suferea de dureri abdominale reproducea astfel durerile de apendice resimtite n copilrie, care l de- terminaser pe tatl ei s-i arate o tandrete deosebit. Durerile vrstei adulte exprimau dorinta de a beneficia de tandretea patern, precum si frica de operatia care le-a succedat n copilrie. 5.1 Sensul simptomului nevrotic Ca si n cazul visului sau actului ratat, sensul simptomului nu se ofer de la sine, ci este obtinut prin interpretarea continutului manifest n care este ncifrat. La fel ca actul ratat sau visul, simptomul nevrotic este o formatiune de compromis n care se nfrunt si se satisfac simultan tendinta interzis (care, dup Freud, este ntotdeauna de natur sexual) si aprarea mpotriva acestei tendinte. Desi Freud subliniaz identitatea structural dintre simptomul nevrotic si fenomene psihice ale vietii cotidiene, deci normale sau sntoase, el nu pierde din vedere diferentele care exist ntre ele. n timp ce psihopatologia vietii cotidiene (actul ratat), de exemplu, afecteaz pasager functii psihice neesentiale, simptomul nevrotic perturb durabil functii psihice vitale, cum ar fi simtul realittii, capacitatea de relationare social, ceea ce se repercutea-
126
z negativ asupra performantei profesionale. La diferen- tierile fcute de Freud adaug ceea ce, n calitate de medic, va fi stiut mai bine ca oricine si tocmai de aceea l-a considerat subnteles, si anume suferinta care nsoteste n diferite grade simptomul nevrotic. Suferint psihic si fizic despre care putem spune c ilustreaz ct se poate de concludent valentele patogene ale inconstientului. n ceea ce priveste fortele care se nfrunt n conflictul nevrotic, Freud a sustinut constant ideea unei etiologii sexuale, ceea ce nseamn c sexualitatea reprezint, n- tr-o form sau alta, elementul indispensabil. ntr-o pri- m ncercare de a explica psihogeneza nevrozei, Freud elaboreaz, ntre 1895 si 1897, teoria seductiei. Conform acesteia, nevroza ar fi cauzat de un abuz sexual real petrecut n istoria personal a pacientelor, experient care ulterior este uitat (refulat), fr ca datorit acestui fapt s devin ineficient psihic. Freud ajunge la aceast teorie pe baza relatrilor pacientelor sale de la sfrsitul secolului XIX, relatri care contineau invariabil mrturii de acest tip si care s-au dovedit n parte simple fictiuni. Dup 1897, Freud renunt la teoria seductiei, pe care o nlocuieste treptat cu teoria sexualittii infantile, asociat cu teoria fantasmei si a realittii psihice. Dac n teoria seductiei sexualitatea era impus copilului din exterior de ctre adult, teoria sexualittii infantile afirm caracterul endogen al sexualittii nc de la nastere. Freud constat, folosind mai multe surse de informatie, printre care sexologia vremii, dar n primul rnd propria experient psihoterapeutic, prezenta activittilor sexuale n primii ani de viat ai individului uman. Aceste activitti, spre deosebire de sexualitatea adultului, nu urmresc reproducerea, ci plcerea ca scop n sine. Aceste activitti se alimenteaz din surse diverse numite de
127
Freud zone erogene si parcurg o evolutie n timp. Cea mai important dintre fazele dezvoltrii psihosexuale pentru aparitia nevrozei este considerat a fi stadiul genital, cnd se dezvolt si se rezolv complexul Oedip. Freud la numit complexul central al nevrozei. Asa cum indic si numele, este vorba de un ansamblu de dorinte amoroase (incestuoase) si ostile fat de printi, mai precis de dorinte sexuale fat de printele de sex opus si de rivalitate si ur fat de printele de acelasi sex. Asa cum complexul Oedip reprezint culmea dezvoltrii sexualittii infantile, depsirea sa reprezint ncununarea eforturilor de prelucrare cultural a instinctelor si dorintelor pe care acestea le alimenteaz. De modul n care individul parcurge complexul Oe- dip depinde alegerea nevrozei sale viitoare. Pentru isterie sunt considerate caracteristice fixatiile oedipiene (si orale), iar ca mijloc de aprare, refularea, n timp ce pentru nevroza obsesional, fixatiile n stadiul sadic-a- nal (imediat anterior stadiului falic) si regresia. Indife- rent care este punctul de localizare, fixatia ntr-unul din stadiile sexualitti i infantile este considerat drept o conditie esential pentru aparitia nevrozei adultului. Tot att de important este considerat frustrarea afectiv si sexual n anii maturittii sau, altfel spus, esecul sen- timental si sexual. O astfel de frustrare produce regresia pn la punctul de fixatie infantil a libidoului, ceea ce reactiveaz conflictele copilriei, care se rezolv n simptome. Nevroza este o disfunctie specific uman, deoarece omul e singura fiint care trieste n cultur, ceea ce im- pune restrictii tendintelor sale naturale. Mai precis, interzicerea incestului, care poate fi constatat n orice cultur, chiar si n cele mai primitive, constituie semnul dis-
128
tinctiv al omului n raport cu restul lumii vii. Nevroticul este, dup Freud, o persoan care n-a reusit s realizeze pe deplin trecerea de la natur la cultur, care rmne suspendat ntre natur si cultur, simptomele sale expri- mnd tocmai aceast oscilatie. 5.2 Inhibitiile sexualittii: impotenta si frigiditatea Dup Otto Fenichel, inhibitiile sexualittii reprezint simptomele nevrotice cele mai frecvente, prezente n toate tipurile de nevroz. Prin intermediul lor se exprim n mod pregnant aprarea fat de anumite tendinte sexuale. Individul atins de aceste simptome consider n mod inconstient c activitatea sexual este periculoas. Aprarea, care impu- ne evitarea actului sexual, mobilizeaz dimensiunea fiziologic. Astfel, impotenta este o perturbare fiziologic pro- venind din actiunea defensiv a Eului, care mpiedic realizarea unei activitti instinctuale considerate periculoa- se (Teoria psihanalitic a nevrozelor, vol. I). Mai precis, temerea care provoac impotenta este frica de castrare, element important al constelatiei oedipiene. Cu alte cuvinte, datorit unui atasament inconstient fat de mam, exist si temerea inconstient c intromisia presupune pericolul rnirii penisului. Atasamentul inconstient fat de mam si corelativa fric de castrare, ambele vestigii ale complexului Oedip, perturb att n plan superficial, ct si n plan profund activitatea sexual. n plan superficial, nici o partener nu este satisfctoare, pentru c nici una dintre ele nu este mama, n timp ce n plan profund, atasamentul sexual nu trebuie realizat, pentru c orice partener reprezint (inconstient) mama.
129
Din aceleasi surse infantile (oedipiene) ale sexualittii provin si oscilatiile de potent ale multor brbati: n timp ce n relatiile cu un anumit tip de femeie exist o bun functionare sexual, n relatiile cu un alt tip de femeie, respectivii esueaz sexual. Una dintre cauzele cele mai frecvente este incapacitatea de a sintetiza curentul tandru si curentul senzual al sexualittii. Astfel de brbati sunt impotenti cu femeile pe care le iubesc si care inconstient le sugereaz mama, n timp ce cu femeile cu care au doar relatii fizice, de exemplu, prostituatele, nu au probleme de erectie. Frigiditatea, pandantul feminin al impotentei, reprezint, dup acelasi Otto Fenichel, o inhibitie a satisfac- tiei sexuale complete. Cauza este asocierea cu acest tip de satisfacere a unui pericol inconstient. Acest fapt indi- c persistenta inconstient a unor tendinte ale sexualittii infantile, reprimate pe parcursul dezvoltrii psihosexuale individuale. Desi n cazul femeii tendintele sexuale infantile care perturb din inconstient sexualitatea genital adult sunt mai variate, factorii oedipieni joac un rol important: comparatii inconstiente ntre partenerul sexual si tat pot perturba satisfactia sexual comple- t. O cauz cu un rol important n frigiditate este identificarea masculin, care are drept consecint faptul c excitatia clitoridian, specific debutului fazei falice, nu cedeaz locul, la vrsta adult, excitatiei vaginale. n astfel de cazuri, frigiditatea este doar partial, vaginal. 5.3 Angoasa si fobia Dac angoasa este, asa cum afirm Otto Fenichel n Teoria psihanalitic a nevrozelor, forma cea mai simpl de
130
compromis ntre tendinta instinctual si aprarea fat de respectiva tendint, isteria de angoas este cea mai simpl form de nevroz. n ultimul caz, angoasa apare legat de o situatie determinat, ceea ce d continut fobiei. Att angoasa ca tem fr obiect precizat, ct si fobia ca fric de o persoan, animal, situatie determinat, pot fi ilustrate excelent prin cazul micului Hans, unul dintre cele cinci cazuri celebre ale lui Freud. De la nceput, ntemeietorul psihanalizei tine s sublinieze c bietelul de cinci ani pe care-l trateaz prin intermediul tatlui su, Max Graf, un apropiat al cercului psihanalitic vienez, este pe deplin sntos din punct de vedere somatic. Aceast precizare vizeaz psihiatria epocii, care ar fi diagnosticat simptomele lui Hans ca fiind provocate de o degenerescent organic. Sensul simptomelor lui Hans este dat, asa cum vom vedea, de conflictele oedipiene. Desi dotat cu o constitutie robust, micul Hans se m- bolnveste psihic, dezvoltnd un comportament nemo- tivat la prima vedere. Dup o perioad n care teama fr obiect determinat a predominat, se declanseaz fobia. Principalul element al continutului manifest al simptomului este frica de a nu fi muscat pe strad de un cal. Acesta ar putea chiar s intre seara n camera sa. n momentele de maxim intensitate a fobiei, Hans refuz s mai ias pe strad sau n curte, rmnnd n balcon. Al- turi de fobia principal se manifest fobii adiacente: la grdina zoologic i este fric de animalele mari; i mai este fric de camioanele ncrcate cu multe pachete si de posibila prbusire a calului. Continutul manifest este de nenteles nu numai pentru constiinta lui Hans, ci si pentru cea a printilor si. Hans nu a avut niciodat experiente negative cu
131
vreunul dintre animalele sau obiectele care-i inspir fri- c. Sensul (continutul latent) este dat de constelatia oedipian, de lupta mpotriva tendintelor incestuoase care o vizau pe mama sa si a tendintelor agresive la adresa tatlui su. Manifestrile, interesele, gndurile si fantasmele care l caracterizeaz pe Hans ncepnd cu vrsta de trei ani si jumtate justific pe deplin afirmatia lui Freud c ne aflm n fata unui mic Oedip. Una dintre fantasmele sale fantasma cu girafa contine principalii curenti afectivi ai triunghiului oedipian: Noaptea erau n camer o giraf mare si una sifonat si cea mare a tipat pentru c am luato de pe cea sifonat. Atunci ea a nceput s tipe ncontinuu si apoi eu m-am asezat pe girafa sifonat. Planul imaginar reflec- t att nevoia de tandretea matern, ct si dorinta pentru organul genital al mamei (girafa sifonat), dar si interventia interdictiv a tatlui (girafa cea mare). Fobia de cai a micului Hans exprim deformat conflictul ambivalentei afective fat de tat. n situatia oedipia- n, acesta nu este doar obiectul iubirii, ci si un rival, fat de care Hans simte gelozie si ostilitate. ns sentimentele negative fat de tat vor fi cu necesitate refulate cel putin din dou motive: n primul rnd datorit sentimentelor pozitive fat de tat si apoi datorit raportului de forte dintre tat si fiu, net defavorabile celui din urm. n afar de refulare, fobia mai presupune proiectia si deplasarea. Agresivitatea lui Hans la adresa tatlui su este pro- iectat asupra acestuia, care, datorit acestui fapt, este resimtit ca ostil si ameninttor, si apoi deplasat asupra calului. Frica de a fi muscat pe strad de un cal exprim frica de castrare, ca o pedeaps patern pentru activittile sale autoerotice legate de dorinta pentru mam. Ca rival, tatl este instanta interdictiv si punitiv. Frica de anima-
132
lele mari de la grdina zoologic este o alt form pe care o mbrac frica de castrare: disproportia dintre penisul acestora si penisul su i induce teama c ar fi fost cas- trat. Din frica de posibila prbusire a calului transpare dorinta lui Hans ca tatl su s cad, adic s moar. Fobia ca rezolvare a conflictului ambivalentei afective fat de tat are nu numai beneficii psihice. Benefici- ile pragmatice sunt, de asemenea, importante. Micul Hans, care, ca orice copil obisnuit, trebuie s-si vad tatl n fiecare zi, si face viata usoar, arat Freud, depla- snd ura asupra calului. n acest mod tatl rmne doar obiectul iubirii, n timp ce calul, care preia ura lui Hans, poate fi evitat prin rmnerea n cas Cnd obiectul de substitutie este un lup, ca n cazul omului cu lupi, evitarea este mult mai facil, animalul fobogen putnd fi ntlnit cel mult la grdina zoologic. 5.4 Conversia Particularitatea acestui simptom extrem de bine stu- diat n psihanaliz const n utilizarea somaticului ca teren de manifestare pentru conflictul psihic. ntruct conflictele care se exprim prin simptomele de conversie tin de sexualitate, saltul n somatic se explic prin legtura dintre sexualitate si celelalte functii vitale ale organismului. n copilrie, activittile sexuale se dezvolt sprijinin- du-se pe functia de hrnire sau pe functiile de excretie, ceea ce n psihanaliz poart denumirea de anaclisis. Ca orice simptom nevrotic, conversia exprim deformat tendinte sexuale refulate. n msura n care istericul se de- fineste prin fixatii puternice n stadiul falic, nedepsind niciodat alegerile de obiect incestuoase, conversiile ex-
133
prim n primul rnd fantasme oedipiene ntr-un mod direct sau indirect. Marea criz isteric, devenit o raritate n lumea contemporan, este, arat Otto Fenichel, expresia pantomimi- c a fantasmelor oedipiene si a derivatelor acestora. Utili- znd tehnica de interpretare a visului, se poate ajunge la continutul latent. Natura sexual a acestuia devine eviden- t cnd respectiva criz se termin cu un adevrat orgasm. n alte cazuri, criza pune n scen rezultatele activittii sexuale: sarcina si nasterea. Dup Fenichel, cel mai concludent exemplu de acest tip este pseudosarcina isteric. De asemenea, vomismentele isterice pot avea aceast origine. Asemenea vomismente constituie exemple despre modul n care complexul Oedip este mascat de fantasme in- termediare de natur pregenital. Exemplul pe care l prezint n continuare l-am preluat din cartea lui Fenichel. Este vorba de o pacient care suferea de greturi si vomismente. Pe parcursul analizei, pacienta si-a dat seama c aceste simptome nu apreau dect atunci cnd mnca peste. Explicatia pe care ea o ddea era aceea c vedea n simptome o reactie la actul de cruzime pe care-l reprezint faptul de a mnca animale si n special pesti, pentru c acestia au suflet: n german, intestinele de hering se nu- mesc seele, cuvnt care are si semnificatia de suflet. Cum tatl pacientei era mort, ideea de a-i mnca sufletul (ceea ce i sugera ingerarea pestilor) era o modalitate deghizat n manier oral de unire sexual cu el. 5.5 Obsesiile si compulsiile n nevroza obsesional, conflictul esential rmne acelasi, respectiv conflictul oedipian. Diferenta fat de iste-
134
rie const n modalitatea de a-l solutiona. Spre deosebire de isterie, care apeleaz la refulare ca principal mijloc de aprare mpotriva tendintelor oedipiene, obsesionalul utilizeaz, n vederea atingerii aceluiasi scop, regresia la stadiul anterior de evolutie al libidoului (stadiul sadic-a- nal). Acest fapt explic imaginea stranie si derutant pe care o ofer nevroza obsesional care satisface dorintele oedipiene n manier sadic-anal, caracterizat de agresivitate, cruzime. Unul dintre exemplele oferite de Fenichel, socant pentru profani, ilustreaz excelent ideea anterioar. Este vorba de un pacient dominat de dou obsesii: de cte ori vedea o femeie, se simtea constrns ulterior s gndeasc: As putea ucide aceast femeie, iar cnd vedea un cutit: As putea s-mi tai penisul. Sensul inconstient al primei obsesii, revelat de analiz, este, la un prim nivel, dorinta de a-si ucide mama; extensia acestei dorinte la toate femeile reprezint o deformare prin generalizare; la un al doilea nivel de profunzime, dorinta ucigas ascundea sub forma sa crud atasamentul incestutos fat de mam. Cea de a doua obsesie a acestui simptom bi- fazic exprim transparent pedeapsa (castrarea) pentru dorintele incestuoase. Un simptom celebru marea temere obsesiv a omului cu sobolani, pacientul lui Freud ilustreaz si el faptul c agresivitatea, trstur definitorie pentru stadiul sadic-anal, caracterizeaz gndirea si comportamentul obsesionalilor. De altfel, recurgerea la tratamentul psihanalitic i-a fost impus pacientului tocmai de continutul aberant al simptomului. Doctor Lorenz, alias omul cu sobolani, ia cunostint prin intermediul unui coleg, n perioada unei concentrri ca ofiter n rezerv, de o cumplit pedeaps oriental: peste fesele
condam-
135
natului se aplic un vas cu sobolani, care ptrund n anus. Imediat pacientul s-a gndit c o astfel de pedeap- s s-ar putea aplica unor persoane dragi, respectiv tatlui si prietenei sale. Ulterior, simptomul a devenit obsesiv. Caracterul aberant al simptomului provenea n primul rnd din faptul c tatl su era mort de nou ani. Agresivitatea crud si excesiv a omului cu sobolani nu era doar expresia resentimentelor fat de tat, ci n primul rnd rezultatul regresiei la stadiul sadic-a- nal. Conform ipotezei lui Freud, regresia a fost provoca- t de o pedeaps sever pe care tatl su i-a aplicat-o la vrsta de sase ani pentru activitti masturbatorii caracteristice complexului Oedip. Pe parcursul vietii, Doctor Lorenz a dorit de mai multe ori moartea tatlui. La doisprezece ani, ndrgostit de sora unui prieten, care nu era suficient de afectuoas fat de el, i-a trecut prin minte c dac i s-ar ntmpla o nenorocire, de exemplu, s-i moar tatl, mica prieten ar deveni mai tandr. Cu sase luni nainte de moartea tatlui, i-a venit o idee: Dac moare tata, voi avea mijloacele necesare pentru a m cstori cu doamna X, pentru ca apoi s se autopedepseasc, dorind s fie dezmos- tenit de tatl su. Faptul c agresivitatea a devenit a doua sa natur este ilustrat de atitudinea omului cu sobolani fat de iubi- ta sa, fr ca n relatia lor s existe vreun eveniment traumatic. Este o agresivitate care mbrac o form distruc- tiv nu numai n gndul obsesiv de a aplica si prietenei sale pedeapsa oriental, ci si n alte simptome. ntr-o vacant de var, pe care o petrece mpreun cu prietena sa si care debuteaz cu o nentelegere ntre cei doi, pacientul lui Freud produce mai multe simptome alimentate de tendinte agresive inconstiente, ndreptate mpotriva
136
ei. Astfel, compulsia de a o proteja, care opera n timpul unei plimbri cu vaporul, avea drept continut manifest ideea nu trebuie s i se ntmple ceva, iar n plan comportamental, insistentele ca Gisela s-si pun gluga. Ideea latent a simptomului, fat de care continutul manifest reprezint o aprare, avea sensul contrar. Comentariul lui Freud explic asemenea simptome prin natura realittii psihice a pacientului, evenimentele exterioare neputndu-le justifica: tim c tendintele ostile ale pacientului nostru sunt extrem de violente, asemntoare unei furii fr sens; considerm deci c, n ciuda mpcrii ulterioare cu doamna, aceast furie a contribuit n continuare la formarea de obsesii. O alt caracteristic a stadiului sadic-anal pe care o regsim n simptomele obsesionale n general, precum si n simptomele omului cu sobolani n particular este ambivalenta afectiv. Aflndu-se pe strad n ziua plec- rii prietenei sale, Doctor Lorenz se simte constrns interior s nlture o piatr care se afla pe drumul pe unde urma s treac Gisela cu trsura, spunndu-si c n felul acesta va evita un accident. Dup cteva minute si-a spus c gestul su este absurd si, presat de o nou constrngere interioar, a reasezat piatra n mijocul drumu- lui. Dup Freud, astfel de simptome n doi timpi expri- m succesiv atitudinea pozitiv si negativ, de intensi- tti egale, fat de aceeasi persoan. Exist n cazuistica psihanalitic o dovad aproape experimental, cum o numeste Fenichel, despre legtura indisolubil dintre nevroza obsesional si regresia la stadiul sadicanal al dezvoltrii libidoului. n studiul Predispozitia la nevroza obsesional, Freud descrie cazul unei paciente care nlocuieste o nevroz de angoas, de care suferise timp de ctiva ani, cu o nevroz obse-
137
sional grav. Prima nevroz a aprut dup ani buni de viat echilibrat si satisfctoare, ca reactie la o frustrare major imposibilitatea de a avea copii cu brbatul pe care l iubea, sotul ei. Conflictul patogen a avut ca termeni opusi tendintele erotice exprimate fantasmatic, asociate dorintei de a avea copii, pe de o parte, si normele referitoare la fidelitate si familie, pe de alt parte. Nevro- za obsesional, cea de-a doua nevroz, a aprut dup de- valorizarea vietii genitale cauzat de impotenta sotului. Principalele simptome nevoia constrngtoare de a se spla si msuri preventive fat de vtmrile pe care le-ar putea aduce celor apropiati au n spate, n primul caz, tentatia murdriei si tendinte sadice, n al doilea. De fapt, simptomele sunt, asa cum afirm Freud, formatiuni reactionale fat de dou din tendintele caracteristice ale stadiului sadic-anal. Un alt exemplu utilizat de Freud pentru a-si ilustra teza mentionat l constituie modificrile caracteriale care intervin la femei dup menopauz, adic dup re- nuntarea la functia genital. Aceast abandonare conduce, n cazurile n care exist fixatii, la regresia la stadiul sadic-anal, ceea ce se reflect n plan caracterial, dac nu n simptome. Agresivitatea, meschinria, avaritia pe care le manifest la vrsta a treia cele care au fost cndva ti- nere femei gratioase, sotii iubitoare si mame tandre sunt trsturi de caracter care tin de stadiul sadic-anal. Dup prerea mea, nici brbatii nu sunt feriti, la vrsta a treia, de regresie la stadiul sadicanal, ulterior pier- derii sau diminurii functiei genitale. i la ei vom ntlni aceleasi distorsiuni comportamentale ca n cazul femei- lor, ceea ce arat c existenta fixatiilor la stadiul sadic-a- nal este decisiv pentru astfel de distorsiuni, si nu apar- tenenta la un anumit sex.
138
Dac regresia la stadiul sadic-anal caracterizeaz nevroza obsesional, alegerea acestei nevroze este determinat de factorii care favorizeaz regresia. Dup Fenichel, principalul factor este fixatia la stadiul sadic-a- nal. Conditiile care favorizeaz fixatia sunt: a) un grad sporit de erogenitate al zonei anale, determinat constitutional; b) satisfactiile si frustratiile severe ale erotismu- lui anal; c) alternanta unor satisfactii exagerate cu frustratii exagerate. Importanta decisiv revine influentelor culturale care se exercit prin intermediul educatiei sfinc- teriene. Momentul ales pentru a o efectua, precum si modalitatea n care se realizeaz prevaleaz asupra factorului constitutional. Un alt factor semnalat de Fenichel este natura orga- nizrii falice. Slbiciunea acesteia predispune la regresie, deoarece o pozitie insuficient consolidat a dezvoltrii este mai usor abandonat dect una consolidat. Po- zitia falic poate fi slbit de o reprimare traumatic a activittilor erotice specifice acestei etape, respectiv de o amenintare explicit cu castrarea, de tipul celei creia i-a czut victim omul cu sobolani. Al treilea factor notabil enumerat de Fenichel l constituie particularittile dezvoltrii Eului. Eul care apelea- z la regresie si-a dezvoltat de timpuriu functia critic si capacitatea intelectual, n timp ce gndirea are nc o orientare magic. Un asemenea Eu se poate raporta critic la instincte, folosind ns mijloace defensive imature. 5.6 Complexul Oedip n literatur Abordarea psihanalitic a actului ratat, visului si simptomului a artat c inconstientul psihic, care si face
139
simtit prezenta n diferite grade la nivelul constiintei, este depozitarul tendintelor naturale pe care cultura le respinge. Printre aceste tendinte, continuturile care tin de sexualitatea infantil joac un rol important mai ales n vis si n simptomul nevrotic. n ultimul caz, constelatia oedipian este, dup Freud, decisiv. Faptul c si n literatura mare regsim, la nivelul continutului latent, aceeasi constelatie demonstreaz corectitudinea tezei freudiene despre diferenta doar gradual dintre sntatea si boala psihic, precum si omniprezenta inconstientului. El este activ nu numai n psihicul individual sntos sau maladiv, ci se insinueaz si n planul creatiilor spirituale majore, cum ar fi operele literare. Una dintre capodoperele literaturii universale n care Freud nregistreaz prezenta complexului Oedip este Hamlet de Shakespeare. Acelasi motiv apare si n Oedip rege de Sofocle sau n Fratii Karamazov de Dostoievski. n acestea, motivul oedipian este suficient de accesibil, n timp ce n Hamlet ncifrarea se apropie prin rezultate de ininteligibil. Pentru ntemeietorul psihanalizei, precum si pentru un alt psihanalist, Ernest Jones, care a dedicat o carte ntreag relatiei dintre Oedip si Hamlet, celebra sovial hamletian, att de discutat n exegeza litera- r, este expresia cea mai pregnant a complexului Oedip. naintea psihanalizei, ipotezele explicative ale sovie- lii hamletiene s-au orientat n trei directii (dup Ernest Jones): a) Ipotezele subiective, reprezentate de autori con- sacrati, cum ar fi Goethe, Coleridge, Schlegel, atribuie inhibitia lui Hamlet unei slbiciuni a naturii sale. Dup Goethe, aceasta ar consta n hipersensibilitate; dup Coleridge, n hipertrofierea faculttilor contemplative; dup Schlegel, n lasitate si nehotrre, marcate de o cir- cumspectie a reflexiei; b) Ipotezele obiective deriv nepu-
140
tinta lui Hamlet de a actiona pentru a-si rzbuna tatl din dificultatea misiunii, care ar putea descuraja pe oricine; c) Ipotezele spirituale: Hamlet s-ar ndoi de justificarea moral a rzbunrii, ceea ce-l inhib fiind comandamentele moralei crestine, sau ar prefera pedeapsa legal pri- mitivei rzbunri familiale. Interpretarea psihanalitic propus de Freud n Inter- pretarea viselor si dezvoltat de E. Jones n Hamlet et Oe- dip porneste de la observarea unui detaliu semnificativ, si anume de la faptul c Hamlet era nehotrt si inactiv ntr-o singur privint: pedepsirea unchiului su, care i-a ucis tatl si s-a cstorit cu mama sa, misiune pe care i-o ncredinteaz spiritul tatlui su ntr-o scen impre- sionant. n afara acestei situatii, Hamlet l ucide fr ezi- tare pe Polonius, care-l spiona din spatele unei draperii, sau plnuieste cu snge rece moartea curtenilor pusi s-l suprime. Psihanaliza explic acest comportament contrastant cu restul personalittii printr-un conflict inconstient. Dup Ernest Jones, unchiul lui Hamlet, Claudius, a realizat dorintele cele mai ascunse ale lui Hamlet, adic tocmai dorintele oedipiene inconstiente de a-si ucide tatl si a se c- stori cu mama sa. ntr-un sens, a-l ucide pe unchiul su nseamn pentru Hamlet, de fapt, a se sinucide n ce are mai profund. De aici ezitarea sa. Cu alte cuvinte, Hamlet ar fi un isteric, caracterizat de un complex Oedip nerezolvat. S-ar prea c Shakespeare a scris Hamlet la putin timp dup moartea tatlui su, starea de doliu reactivndu-i sentimentele infantile nutrite fat de acesta. As ndrzni s afirm c Hamlet este visul lui Shake- speare, mbinnd elemente reale cu elemente fantasma- tice. Asa cum se ntmpl n vis, vistorul apare ca print fiul regelui. Ca n realitate, tatl su, regele, a
141
murit. ns trecerea sa n nefiint nu s-a produs natural, ci a fost provocat prin otrvire de ctre un rival care dorea s-i ia pozitia si femeia, ceea ce reprezint deghizarea prin deplasare (asupra unei rude) a dorintelor infantile oedipiene ale scriitorului. 5.7 Alte nevrotice conflicte legate de
5.7.1 Conflicte agresivitate
Desi Freud nu a acordat suficient atentie agresivittii, aceast tem a fost dezvoltat de continuatorii si. V voi vorbi, n continuare, despre relatia cauzal dintre agresivitate si depresia nevrotic. Dup psihanalistul german Dietmar Stiemerling, numerosi autori postfreudieni au vzut n agresivitatea reprimat una din cauzele importante ale depresiei nevrotice. Astfel, Karl Abraham, unul dintre analistii Melaniei Klein, afirma c depresia provine din agresivitatea refulat, asa cum angoasa provine din libidoul refulat. Margaret Mahler si E. Jakobson vd n conflictele legate de agresivitate sursa principal a depresiei. Precizez c, dup Stiemerling, cauzalitatea depresiei poate fi, n anumite cazuri, despre care voi vorbi n continuare, de alt natur. n ceea ce priveste agresivitatea, aceasta produce rezultatul depresiei pe dou ci diferite: calea clasic, mentionat nc de Freud, const ntr-un conflict intra- sistemic, n conflictul dintre Supraeu si Eu. Cea de a doua cale presupune un conflict intersistemic. Un obiect exterior agreseaz sau frustreaz obiectul, care nu reactioneaz, nu-si descarc agresivitatea provocat, ceea ce conduce la devitalizare, la depresie.
142
Voi ncepe cu prezentarea celei de a doua variante, care este mai simpl. n acest caz, esential este constituirea, pe parcursul istoriei individuale, a inhibitiilor care m- piedic descrcarea agresivittii. Dup Stiemerling, orice copil, pe parcursul istoriei sale, este expus la diverse frustrri, la care, n mod natural, reactioneaz prin com- portamente agresive, care merg de la expresia mimic a furiei pn la gesturi de lovire a printilor. Motivele care i fac pe acestia s nu tolereze agresivitatea natural a co- piilor lor sunt diverse. Stiemerling enumer zece dintre ele: reactiile agresive ale copilului la frustrare lezeaz narcisismul mamei, care nu se mai poate nchipui o mam perfect; n fata acelorasi reactii, anumiti tati pot simti c autoritatea lor este pus n discutie, agresivitatea copilului ntristeaz mama, care se ghideaz dup un ideal al existentei fr conflicte; reactia la frustrare a copilului poate contraria pretentia la recunostint a printilor etc. Pentru a elimina agresivitatea copilului, astfel de p- rinti amenint cu retragerea iubirii sau chiar o retrag pentru un timp (obiceiul destul de rspndit, cel putin n Romnia, de a nu mai vorbi cu copilul), l pedepsesc moral (reprosuri, certuri, condamnri) sau fizic (bti, consemnare n cas). Atitudinile de acest tip ale printilor demonizeaz rspunsul agresiv si l elimin din comportament. La limit, impulsurile agresive sunt refulate, nu mai ajung la constiint. La adult, datorit inhibitiilor privitoare la agresivitate induse de educatia familial, impulsul agresiv, neputndu-se descrca n exterior, se orienteaz spre interior si conduce la devitalizare, care subiectiv este resimtit ca depresie (episod depresiv de scurt durat). n anumite cazuri, cnd cuantumul de agresivitate este consi-
143
derabil si nu mai poate fi controlat psihic, apar actele autoagresive, de tipul celor relatate de o pacient a lui Stiemerling, care, atunci cnd era prsit de prietenul ei, se ddea cu capul de pereti n sensul cel mai propriu. Calea clasic de producere a depresiei din surse agresive a fost descris de Freud n studiul Doliu si me- lancolie. Dup doi autori contemporani, Blanck G. si Blanck R. (1974), n acest caz depresia este consecinta pier- derii unui obiect (persoane apropiate) si a patologiei Supraeului. Pierderea obiectului iubirii poate s fie nu numai fizic (deces), ci si psihic (desprtire). Succesiv pier- derii obiectului se produce identificarea Eului cu obiectul pierdut, ceea ce anuleaz pierderea. Datorit ambivalentei fat de obiectul iubirii pierdut si recuperat prin iden- tificare, ambivalent nsemnnd c sentimentele pozitive sunt dublate de sentimente negative, Eul devine obiectul sentimentelor negative. Autoreprosurile melancolicului nu i se adreseaz, scrie Freud, ci privesc obiectul preluat n Eu. Tendintele sinucigase au acelasi sens, viznd prin intermediul Eului obiectul pierdut. Chinuirea si devalo- rizarea Eului sunt resimtite subiectiv ca depresie. Princi- pala conditie pentru producerea pe aceast cale a depresiei este existenta unui Supraeu imatur, care rmne exterior Eului si se raporteaz la acesta ca tatl la fiu. 5.7.2 Conflicte individuatie legate de
Pe parcursul dezvoltrii psihanalizei au fost descoperite si alte surse ale simptomelor nevrotice, alturi de conflictele legate de sexualitate si agresivitate. O astfel de surs o reprezint conflictele legate de individuatie, care produc depresie nevrotic. Pe aceast linie o contributie important o reprezint, dup Stiemerling, lucr-
144
rile lui Riemann (1901). Simptome de acest tip apar, conform acestui autor, la persoane care, din cauza conditiilor familiale, nu au ajuns la un grad suficient de autonomie. n special influentele materne care mpiedic dezvoltarea si creeaz dependent sunt rspunztoare pentru aceasta. Copilul este mpiedicat s dobndeasc acele competente specifice vrstei sale, s se afirme, s se impun. Adultul imatur n privinta individuatiei trieste existenta n registrul dependentei, druirii, apro- pierii si resimte toate situatiile care necesit independen- t ca pe un pericol de separare. Situatiile cele mai obis- nuite pentru declansarea conflictului dintre tendintele spre dependent si tendintele spre independent sunt: desprtirea de printi, desprtirea de partener, resimtit ca un substitut parental, situatiile noi de viat care presupun asumarea rspunderii (o functie nou, nasterea unui copil). n plan subiectiv, conflictul inconstient ntre dependent si independent este resimtit ca depresie. 5.8. Nevroza si conditia uman Omul este singura fiint care trieste n cultur si, de aceea, singura fiint expus riscului nevrozei. Conflictele care produc simptome nevrotice, respectiv conflictele legate de sexualitate, agresivitate sau individuatie sunt conflicte ntre natur si cultur. Toti oamenii sunt, datorit acestui fapt, expusi disfunctiilor nevrotice. Cei la care m- bolnvirea nevrotic se produce efectiv sunt caracterizati de conflicte infantile defectuos rezolvate. Astfel, n ce priveste conflictele legate de sexualitate, la nevrotic fixatiile infantile au o pondere covrsitoare, n timp ce la omul s- ntos reziduurile dezvoltrii sexuale infantile sunt mini-
145
me. Pentru a relua, mpreun cu Fenichel, o comparatie militar a lui Freud, la omul sntos doar o mic parte a trupelor dezvoltrii psihosexuale a rmas n spate, n pozitia complexului Oedip. Marea mas a armatei dezvoltrii psihice a atins pozitiile genitalittii adulte orien- tate spre reproducere, fcndu-l pe individ apt de alte ale- geri de obiect dect cele infantile. Dimpotriv, la nevrotic, cea mai mare parte a trupelor dezvoltrii a rmas n pozitia complexului Oedip si doar o infim parte a avansat. La cea mai mic dificultate, avangarda, putin nume- roas, revine la pozitiile consolidate din spate.
1. Otto Fenichel, La Thorie psychanalytique des Nvroses, vol. 1 si 2, Press Universitaires des Frances, Paris, 1953. 2. Sigmund Freud, Analiza fobiei unui bietel de 5 ani n Opere, vol. 2, (Nevorza la copil), Editura Trei, Bucuresti, 2000. 3. Sigmund Freud, Remarce asupra unui caz de nevroz obsesional, n Opere, vol. 7 (Nevroz, psihoz, perversiune), Editura Trei, Bucuresti, 2002. 4. Dietmar Stiemberling, 10 Wege aus der Depression. Tiefenpsychologische Erklrungsmodelle und Behandlungskonzepte der neurotischen Depression, Verlag J. Pfeiffer, Mnchen, 1995. 5. Vasile Dem. Zamfirescu, Filosofia inconstientului, vol. I, Editura Trei, Bucuresti, 2001.
BIBLIOGRAFIE
146
7. Principalele manifestri ale inconstientului: CUVNTUL DE SPIRIT

Freud c, ori de cte ori avanseaz ntr-un domeniu al stiintelor spiritului, are doar un punct de vedere psihologic, dac nu psihologist, reducnd spiritul la suflet. Cel putin n privinta cuvntului de spirit, situatia este diferit. Freud l studiaz ca estetician, concentrndu-se asupra formei, fr de care nu exist efectul comic al rsului. Expunerea ideii care st la baza unui cuvnt de spirit n afara formei specifice nu produce efectul comic. Punctul de vedere psihologic nu este abandonat, Freud ncercnd s stabileasc legtura dintre tehnic si inconstient, ceea ce reprezint un demers de pionierat.
D efinitie:Cuvntul spirit este fenom enul care o idee de n preconstient este livrat pentru un momen unei prelucrri t inconstiente, rezultatul acestei prelucrri fiind imediat perceput la nivel constient.
Care sunt argumentele pe care le invoc Freud n spri- jinul tezei sale c inconstientul
alimenteaz substantial cuvntul de spirit?
147
a) Spontaneitatea cuvntului de spirit: desi pretindem c noi producem cuvntul de spirit, constiinta noastr nu face dect s nregistreze rezultatul unei activitti subliminale. b) Nu dispunem dup cum dorim de rememorarea cuvntului de spirit, ceea ce demonstreaz legtura sa cu straturile profunde ale psihicului. c) Identitatea de structur ntre travaliul visului si travaliul cuvntului de spirit, care constituie argumentul hotrtor. Dac aceleasi procese psihice pe care le-am identificat la baza visului, simptomului, actului ratat sunt regsite n cazul cuvntului de spirit, putem infera c si acesta si trage substanta din inconstient. 7.1 Concizie si condensare Una dintre trsturile formale evidente ale cuvntului de spirit este concizia. Cu alte cuvinte, la fel ca n cazul visului, o comparatie ntre cuvntul de spirit ca produs finit (continutul manifest) si ideea care-i st la baz (continutul latent) arat c aceasta este mult mai bogat. Concizia cuvntului de spirit este rezultatul actiunii condensrii care prescurteaz continutul latent, aceeasi condensare pe care, n calitate de proces primar specific inconstientului, am vzut-o la lucru n vis. Particularitatea actiunii condensrii la nivelul glumei, bancului etc. const n respectarea cerintei comunicabilittii. ncifrarea nu trebuie s depseasc anumite limite.
148
NTREBARI Tema nti: Ce este psihanaliza 1. Care este ideea pe care se axeaza sistemul de discipline al psihanalizei? 2. Care sunt caracteristicilepsihanalizei ca psihoterapie? 3. Care este relatia dintre psihanaliza si psihologia constiintei? 4. La ce se refera termenul "metapsihologie"? 5. Ce se ntelege prin "psihanaliza aplicata"? Tema a doua: Elemente de istoria psihanalizei 1. Care sunt reprezentantii psihanalizei n Romania interbelica? 2. Care sunt elementele formarii psihanalitice? Tema a treia: Conceptia psihanalitica despre raportul dintre sanatate si boala psihica 1. Care este conceptia specifica psihanalizei cu privire la raportul dintre sanatate si boala psihica? 2. Ce este "vindecarea" din punctul de vedere al psihanalizei? 3. Care sunt indicatorii unei personalitati mature dupa Melanie Klein?
149
Tema a patra: Psihanaliza ca psihologie a inconstientului Actul ratat 1. Care este definitia actului ratat? 2. Care sunt conditiile de existenta ale actului ratat? 3. Care este critica pe care o aduce Freud teoriilor explicative prefreudiene ale actului ratat? 4. Cum clasifica Freud actele ratate? Exemple. 5. Care este semnificatia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitica? Visul 6. Care este conceptia freudiana despre vis? 7. Care sunt diferentele dintre continutul manifest al visului si continutul sau latent? 8. Care este relatia dintre travaliul visului si interpretare? 9. Care sunt tipurile de dorinte pe care visul le prezinta ca realizate? 10. Ce dorinta este realizata n visele de pedepsire? 11. Care este mecanismul cosmarului? 12. Cum se clasifica visele n functie de raportul dintre continutul manifest si continutul latent? 13. Care sunt procesele esentiale ale travaliului visului? 14. Care este functia visului? Simptomul nevrotic 15. Care sunt asemanarile dintre simptom nevrotic, act ratat si vis?
150
16. Care este conceptia freudiana cu privire la etiologia nevrozei? 17. Care sunt cauzele inhibitiilor sexualitatii? 18. Care sunt cele doua etape ale formarii simptomului n fobie? Exemplificati n cazul micului Hans. 19. Care este explicatia aparitiei conversiei? 20. Ce legaturi exista ntre nevroza obsesionala si stadiul sadic-anal? 21. Care sunt factorii care favorizeaza regresia? 22. Care sunt conditiile unei fixatii? 23. Care sunt cauzele depresiei nevrotice?
151

Introduecere in Psihanaliza

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introduecere in Psihanaliza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

1. Psihanaliza sistem de discipline axat pe ideea de inconstient

2. Psihoterapia. Caracteristici generale

Vasile Dem. Zamfirescu

Vasile Dem. Zamfirescu

Vasile Dem. Zamfirescu

Vasile Dem. Zamfirescu

Vasile Dem. Zamfirescu

Vasile Dem. Zamfirescu

4. Psihanaliza ca psihologie a inconstientului

Vasile Dem. Zamfirescu

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Elemente de istoria psihanalizei

1. Psihanaliza n Romnia interbelic

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Elemente de istoria psihanalizei

Vasile Dem. Zamfirescu

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 44

Vasile Dem. Zamfirescu

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 46

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre sntate si boala psihic

Vasile Dem. Zamfirescu

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 48

Conceptia psVihasainlealDiteicm .dZeaspmrfeirreaspcourtul

1. Cum a ajuns Freud la noua conceptie?

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 50

Vasile Dem. Zamfirescu

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 52

Vasile Dem. Zamfirescu

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 54

Vasile Dem. Zamfirescu

2. Reactia istoric la inovatia freudian

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 56

Vasile Dem. Zamfirescu

3. Continuatorii lui Freud

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 58

Vasile Dem. Zamfirescu

4. Semnificatia conceptiei psihanalitice pentru teoria cunoasterii

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 60

Vasile Dem. Zamfirescu

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 62

Vasile Dem. Zamfirescu