PARADIGME ALE PERSONALITATII

SIGMUND FREUD

SIGMUND FREUD
ntoarce-i privirea ctre interior, privete n propriile adncuri, nva s te cunoti mai
nti pe tine.
Sigmund Freud Teoria contemporan a personalitii a fost influenat de ctre Sigmund
Freud mai mult dect oricine altul. Sistemul su de psihanaliz a fost prima teorie formal a
personalitii i a rmas cea mai cunoscut. Cercetrile lui Freud, nu numai c au afectat
gndirea asupra personalitii n Psihologie i Psihiatrie, dar au produs i un impact
important privind viziunea asupra noastr nine i asupra lumii. Doar cteva idei de-a lungul
istoriei civilizaiei s-au bucurat de o att de larg i profund influen. Cunoaterea teoriei
Psihanalitice este necesar nu numai din considerente istorice, dar i datorit influenei
continue exercitat de aceasta. Dei urmaii lui Freud au oferit idei revizuite ale teoriei dup
moartea sa, Psihanaliza rmne baza studiilor contemporane ale Personalitii.
Viaa lui Freud (1856 1939) Sigmund Freud s-a nscut pe 6 mai 1856, n Freiberg, Moravia.
Tatl lui a fost un nensemnat comerciant de ln. Cnd afacerile sale din Moravia au
deczut, familia s-a mutat la Leipzig, Germania, i mai trziu, cnd Freud avea 4 ani, la
Viena, Austria. Freud avea s rmn acolo pentru aproape 80 de ani. Cnd Freud s-a
nscut, tatl su avea 40 de ani, iar mama sa (a treia soie a tatlui) avea doar 20 de ani.
Tatl era sever i autoritar.
Ca adult, Freud i amintete de ostilitatea, furia i ura resimite nc din copilrie fa de
tatl su. Mama sa era supl i atractiv, protectoare i iubitoare. Freud declar c a simit
atracie sexual, pasionala pentru ea. Aceast situaie l-a condus ctre dezvoltarea
conceptului de Complex Oedipian, parte important a sistemului su de personalitate i
parte integrant a copilriei sale. Aa cum vom vedea teoria lui Freud reflect multe din
experienele copilriei sale. Freud a fost admis la liceu cu un an naintea vrstei normale i a
fost constant lider n clas. Vorbind fluent germana i ebraica, a obinut masteratul n latin,
greac, francez i englez la terminarea colii, dar a studiat singur i italiana i spaniola. A
manifestat interes pentru multe domenii, inclusiv istoria militar, dar cnd a fost nevoit s-i

aleag o carier, din cele cteva permise unui evreu n Viena, el a ales medicina. Nu i-a
dorit s fie medic, dar a considerat c studiile medicale l vor conduce spre o carier n
cercetarea tiinific, ceea ce i-ar fi adus faima dorit. Freud a nceput s studieze efectele
cocainei, prea puin cunoscut n acea perioad. A folosit el nsui drogul i insista ca i
logodnica, surorile i prietenii lui s-l ncerce.
A devenit entuziast n legtur cu aceast substan, numind-o medicament miraculos i
substan magic ce putea vindeca multe afeciuni. A cptat mult notorietate ca
rezultat al susinerii cocainei n articole i cursuri, dar avea s regrete mai trziu cnd
oamenii de tiin dovedeau c aceast substan putea provoca dependen. Pentru muli
ani istoricii au crezut c din 1887 Freud a renunat la a mai folosi cocaina, dar de fapt el a
continuat s foloseasc drogul cel puin nc 10 ani, pn la jumtatea vrstei. Freud i-a
nceput practica n 1881 ca neurolog clinician manifestnd interes pentru explorarea
personalitilor celor care sufereau dezechilibre emoionale. A studiat la Paris pentru cteva
luni alturi de un psihiatru, J. M. Charcot, unul dintre pionierii folosirii hipnozei. Charcot a fost
de asemenea cel care l-a alertat pe Freud n legtur cu posibilele baze sexuale ale
nevrozei. O alt influen asupra lui Freud a avut-o Josef Breuer, un medic vienez care
obinuse succese remarcabile la pacienii cu disfuncii mentale, ncurajndu-l s vorbeasc
despre simptomele lor. Freud, care nu era mulumit de evoluia hipnozei (nu a fost niciodat
un bun hipnotizator), s-a orientat ctre terapia de discuie a lui Breuer pe care a gsit-o
eficient. Astfel s-a nscut libera asociere, principala metod a lui Freud de a ptrunde n
incontient Din 1896 Freud a fost convins c nevrozele au drept cauz primar conflictele
sexuale. Freud credea c aceste traume sexuale timpurii erau cauza comportamentului
nevrotic la maturitate. Dup aproximativ un an de la publicarea teoriei, Freud concluziona c
n multe din cazurile de abuz sexual n copilrie, pacienii au raportat c acesta nu a avut loc
cu adevrat. n aceste condiii Freud afirma c pacienii au povestit de fapt fanteziile lor i
nu ceea ce a avut loc n realitate. La nceput, acest fapt a constituit o ntorstur
extraordinar, prnd c fundamentul teoriei nevrozelor a fost rsturnat. Cum ar fi putut o
traum sexual din copilrie s cauzeze comportamentul nevrotic, dac experiena nu a
avut loc cu adevrat? Dup o perioad de reflecie, Freud avea s afirme c de fapt
fanteziile relatate de pacieni erau pentru ei ct se poate de reale. Ei credeau c aceste
evenimente avuseser loc cu adevrat. Freud concluziona astfel c avnd n vedere
focalizarea pe sex a fanteziilor, acesta rmne cauza nevrozelor adultului. Este un paradox
interesant faptul c Freud, care susinea importana sexului n viaa emoional, a
experimentat el nsui conflicte sexuale. Atitudinea sa cu privire la sex a fost negativ. A
scris n legtur cu pericolele reprezentate de sex, chiar i pentru aceia care nu erau
nevrotici i sftuia oamenii s depeasc ceea ce el numea nevoia comun animalic
pentru sex. Actul sexual era degradant, scria el, deoarece contamina mintea i trupul.
Aparent el i-a abandonat viaa sexual la vrsta de 41 de ani, scriindu-i unui prieten c
excitaia sexual nu mai este de folos unei persoane ca mine. Problemele sexuale
personale s-au manifestat printr-o form de nevroz, n acelai mod n care credea c i
afecteaz i pe pacienii si. n jurul a 40 de ani, Freud a experimentat un episod nevrotic
sever, pe care l descrie ca implicnd stri mentale alterate nenelese de ctre contiin
gnduri ntunecate, ndoieli vagi, brzdate ici i colo de raze de lumin. l ngrijora moartea
temndu-se pentru inima sa i devenind anxios n legtur cu cltoriile i spaiile deschise.
Timp de trei ani Freud i-a fcut psihanaliza studiindu-i visele. Aceasta a fost perioada cea
mai fecund privind dezvoltarea teoriei personalitii. Astfel, teoria lui Freud a fost formulat
iniial pe baze intuitive, descrise din experienele i amintirile sale. Apoi el a construit
evidene mult mai raionale i empirice n urma muncii sale cu pacienii, examinndu-le
experienele i amintirile din copilrie prin studii de caz i analiza viselor. Pe baza
materialelor obinute el a prezentat un tablou coerent al dezvoltrii personalitii individuale,
ca i procesele i funciile sale. Cnd nazitii a venit la putere n Germania n 1933, i-au
exprimat sentimentele fa de Freud arznd public crile sale, alturi de operele altor autori

cunsiderai dumani ai regimului ca Albert Einstein i Ernest Hemingway. n 1938 nazitii au

ocupat Austria. Dup arestarea fiicei sale Anna, Freud a fost de acord s plece la Londra.
Starea sntii lui Freud s-a nrutit dramatic, dar mintea lui a rmas lucid continund s
munceasc pn n ultimele zile ale vieii. La sfritul lui Septembrie 1939 medicul i-a
promis c nu-l va lsa s sufere fr sens. El i-a administrat lui Freud trei injecii cu Morfin
n urmtoarele 24 de ore, fiecare doz mai mare dect era necesar pentru sedare, punnd
astfel sfrit anilor lungi de suferin. Instinctele: Forele propulsive ale Personalitii Freud a
definit instinctul ca fiind o reprezentare mental a unui stimul de origine intern, organic.
Instinctele sunt elementele de baz ale Personalitii, forele motrice care conduc
comportamentul i i determin direcia Instinctele sunt o form de energie energie
fiziologic transformat care leag nevoile corpului de dorinele mentale. Instinctul nu este
o stare a organismului, ci mai degrab este nevoia corporal (organic) transformat n
stare mental, este dorin. Teoria lui Freud poate fi considerat homeostatic deoarece
ea sugereaz c noi suntem motivai n a pstra starea de echilibru fiziologic, sau balana,
de a pstra corpul liber de tensiuni. Freud a grupat instinctele n dou categorii: instinctele
vieii (de supravieuire) i instinctele morii. Primele servesc scopul supravieuirii individului
i speciei prin cutarea satisfacerii nevoilor de hran, aer, ap i sexuale. Ele sunt orientate
n acelai timp spre cretere i dezvoltare. Energia psihic, manifestat prin instinctele vieii,
este libidoul. Acesta poate fi ataat sau investit n obiecte, concept numit de Freud catexie.
Spre exemplu, dac i place colegul(a) de camer, Freud ar spune c libidoul tu este
catectat spre el sau ea. Cel mai important instinct de supravieuire, n concepia lui Freud,
este sexul pe care l definete n termeni generali. El nu se refer doar la erotism, ci include
aproape toate comportamentele i gndurile de plcere. i descrie viziunea ca lrgind,
extinznd conceptul de sexualitate. n opoziie cu instinctele vieii Freud a pus instinctele de
distrugere sau instinctele morii. O component a instinctelor morii este agresivitatea,
dorina de a muri ndreptat ctre alte persoane i lucruri. Agresivitate ne ndeamn s
distrugem, s cucerim, s ucidem. Freud a ajuns la concluzia c agresivitatea impune o
anumit latur a naturii umane ca sex. Freud a dezvoltat idea de instincte ale morii trziu,
atunci cnd interesul lui pentru acest lucru devine personal. Problemele sale fiziologice i
psihologice, ct i cancerul, s-au agravat, a fost martor la mcelul din Primul Rzboi Mondial,
iar una din fiicele sale a murit la vrsta de 26 de ani, lsnd n urm doi copii. Toate aceste
evenimente l-au afectat i rezultatul lor a fost acela c moartea i agresivitatea au devenit
teme majore ale teoriei sale. Conceptul de instincte ale morii s-a bucurat de o acceptare
limitata, chiar i n rndul discipolilor devotai ai lui Freud. n rezumat cele mai importante
lucruri despre instincte sunt: toat energia psihic de care personalitatea are nevoie, este
direct derivat din instincte; acestea asigur energia, motivaia i direcia pentru toate
laturile personalitii. STRUCTURA PERSONALITII Sine, Eu i Supraeu n viziunea lui
Freud, personalitatea era mprit n trei nivele: contient, precontient i incontient. Aa
cum a fost defini de Freud, Contientul corespunde utilizrii sale uzuale. Include toate
senzaiile i experienele de care suntem contieni la un moment dat. Spre exemplu, n timp
ce citii aceste rnduri, putei vedea pagina, suntei contieni de idea pe care ncercai s o
reinei i auzii ltratul unui cine la deprtare. Freud a considerat Contientul ca fiind un
aspect limitat al personalitii, deoarece numai o mic parte din gndurile, senzaiile i
amintirile noastre sunt contientizate n orice moment. El a asemnat mintea lui cu un
aisberg. Contientul este partea de deasupra apei, vrful aisbergului. Mult mai important,
dup prerea lui Freud, este Incontientul, acea parte mare, invizibil de sub ap. Acesta
face obiectul de studiu al teoriei psihanalitice. Din adncurile sale ntunecate pornesc
instinctele, voinele i dorinele care direcioneaz comportamentul. Incontientul conine
cea mai mare parte din puterea care conduce comportamentul i fore pe care nu le putem
vedea i controla. ntre aceste dou nivele este Precontientul. Aici sunt depozitate
amintirile, percepiile i gndurile de care nu suntem contieni pe moment, dar pe care le
putem contientiza la un moment dat. n ultimele sale opere Freud a revizuit aceast noiune
i a introdus cele trei structuri de baz n anatomia personalitii: Sine, Eu i Supraeu. Pentru
Freud Sinele corespunde noiunii de Incontient ( dei Eul i Supraeul au i ele aspecte

legate de Incontient). Sinele este rezervorul instinctelor i al libidoului, energia psihic

manifestat de instincte. Este o structur puternic a personalitii, deoarece are energie i
pentru celelalte dou componente. Sinele opereaz n concordan cu ceea ce Freud a numit
principiul plcerii; chiar dac are ca principal scop reducerea tensiunii, Sinele acioneaz
pentru a spori plcerea i pentru a ocoli durerea. Sinele urmrete satisfacerea imediat a
nevoilor sale i nu tolereaz ntrzierea sau amnarea plcerii pentru nici un motiv. Sinele
este o structur egoist, care caut plcerea permisiv, imoral, insistent i nechibzuit.
Sinele nu cunoate realitatea. Eul este contient de realitate. El este capabil s perceap i
s manipuleze lumea incojurtoare n mod practic i opereaz n concordan cu principiul
realitii. Eul este stpnul raional al personalitii. Scopul lui nu este s minimalizeze rolul
impulsurilor Sinelui, ci s ajute Sinele sa obin reducerea tensiunii, de care are nevoie.
Deoarece este contient de realitate Eul decide cnd i cum pot fi satisfcute instinctele
Sinelui. El determin perioade, locuri i obiecte corespunztoare i social acceptate care s
satisfac impulsurile Sinelui. Eul nu mpiedic satisfacerea Sinelui. Freud a comparat relaia
dintre Eu i Sine cu aceea dintre un clre i un cal. Puterea nelefuit a calului trebuie s
fie ghidat, controlat i nfrnat de clre; altfel calul s-ar putea arcui i nu ar putea
alerga aruncnd clreul la pmnt. Exist un al treilea set de fore un vast i puternic set
de credine incontiente pe care le achiziionm n copilrie: ideile noastre despre bine i
ru. n limbaj curent numim aceast moralitate interioar contiin. Freud a numit-o
Supraeu. Aceast latur moral a personalitii este de obicei nvat la vrsta de 5-6 ani,
constituit iniial din reguli de conduita impuse de prini. Prin recompens, pedeaps i
exemplu copilul nva ce comportament este considerat bun sau ru de ctre prini. Acele
comportamente considerate rele sunt cele pentru care copilul este pedepsit de ctre
contiin, o parte a Supraeului. A doua latur asupra Eului este Eul ideal, constituit din
comportamentele bune sau corecte pentru care copilul este pedepsit sau recompensat.
Supraeul nu se lupt nici pentru plcere (cum o face Sinele), nici pentru atingerea scopurilor
realiste (ca Eul). El tinde continuu spre perfeciune moral. Sinele preseaz pentru
satisfacie, Eul ncearc s o ntrzie i Supraeul impune moralitatea peste toate acestea. Ca
i Sinele, Supraeul nu admite compromis n privina cerinelor sale. Eul este prins la mijloc,
presat de aceste fore insistente i opozante. Astfel, Eul are un al treilea stpn: Supraeul.
Pentru a-l parafraza pe Freud, bietul Eu trebuie sa fac fa cu greu, presat din trei pri,
ameninat de trei pericole: Sinele, realitatea i Supraeul. Rezultatul inevitabil al a cestor
divergene, cnd Eul este mult prea presat este dezvoltarea anxietii. ANXIETATEA:
ameninare a Eului Freud descrie anxietatea ca pe o team neorientat, adesea nu-i putem
depista sursa ca pe un obiect specific. Anxietatea este o parte important a teoriei
personale a lui Freud, declard-o fundamental n dezvoltarea psihologic i neurologic a
comportamentului. El a sugerat faptul c prototipul tuturor anxietilor este trauma naterii,
o noiune elaborata de un discipol, Otto Rank. Aceast traum a naterii, cu tensiunea i
fricile ei, este prima noastr experien cu anxietatea. De aici este creat patternul reaciilor
i sentimentelor care vor aprea ndat ce suntem expui la un fel de ameninare n viitor.
Freud distinge trei etape ale anxietii care variaz n funcie de situaia care le-a produs.
Primul tip de anxietate din care deriv i altele este: realitatea sau anxietatea obiectiv.
Aceast anxietate implic teama de pericole tangibile din lumea real. Multe dintre acestea
sunt frici justificabile, precum teama de foc, uragane, cutremure de pmnt i alte dezastre
asemntoare. Fugim de un animal slbatic, srim la o parte din faa unei maini n vitez,
fugim dintr-o cas care se drm. Anxietatea real servete unei cauze pozitive, aceea de
a ne ghida comportamentul pentru a scpa sau pentru a ne proteja singuri de pericolele
actuale. Temerile noastre scad atunci cnd ameninrile nu mai persist. Anxietatea
nervoas i are bazele n copilrie, n conflictul dintre satisfacerea instinctelor i realitate.
Copiii sunt adesea pedepsii pentru impulsurile agresive. De aceea, dorina de a satisface cu
certitudine impulsurile Sinelui, genereaz anxietatea. La nceput, anxietatea este contient
dar mai trziu ea se transform ntr-o team incontient, un domeniu al egoului. De notat
este faptul c teama aparine a ceea ce s-ar putea ntmpla ca rezultat al satisfacerii
instinctelor. Conflictul devine unul ntre Sine i Eu i i are rdcinile n realitate. Anxietatea

moral depinde de ct de bine este dezvoltat Supraeul. O persoan cu o contiin puternic

inhibat va avea mari conflicte cu o alta a cror sentimente de vin moral sunt mai puin
strngente. Ca i anxietatea nervoas, anxietatea moral i are bazele n realitate. Copiii
sunt pedepsii pentru violarea codului moral al prinilor, iar adulii sunt pedepsii pentru
violarea codului moral social. Anxietatea servete ca un semnal de alarm pentru acei care
nu sunt aa cum ar trebui s fie nuntrul personalitii. Ea induce tensiune n organism i
astfel devine dominant, mai puternic dect nfometarea sau nsetarea, iar individul este
motivat s o satisfac Cum poate fi aprat Eul? Exist un numr se opiuni: evitarea
situaiilor amenintoare, inhibarea impulsurilor care reprezint o surs de pericol sau
neglijarea semnalelor contiinei. Dac nici una din aceste tehnici raionale nu funcioneaz,
persoana poate recurge la alte mecanisme de aprare. Aprarea mpotriva anxietii Eul
trebuie s reduc conflictul dintre cererile Sinelui i legile societii sau ale Supereului. Freud
a descris cteva mecanisme de aprare i a specificat faptul c rareori este folosit doar unul.
Ne aprm mpotriva anxietii folosind mai multe mecanisme n acelai timp. De
asemenea, exist cteva suprapuneri ntre mecanisme. Mecanismele de aprare se
difereniaz prin specificul lor mprind dou caracteristici: Sunt negri sau distorsiuni ale
realitii; Opereaz incontient. Noi nu ne putem lipsi de ele, ceea ce nseamn c purtm la
nivel contient imagini distorsionate sau nereale despre noi sau despre mediu. Reprimarea
Dup cum explic Freud, reprimarea este o negare incontient a existenei unui lucru care
ne provoac disconfort sau durere i este cel mai important sau frecvent folosit mecanism
de aprare. Reprimarea poate aciona asupra memoriei n percepia noastr din prezent,
asupra unor situaii sau oameni i chiar asupra funciilor psihologice ale organismului.
Conceptul de reprimare este bazal n teoria personalitii lui Freud i este implicat n toate
comportamentele psihologice. Negarea Implic reprimarea i negarea existenei unor
ameninri externe sau evenimente traumatice care au aprut. De exemplu, o persoan cu o
boal avansat poate nega o moarte neateptat. Prinii ai cror copii au murit pot
continua s nege pierderea acestora, pstrnd camera copilului neschimbat. Formarea
reaciilor Aprarea mpotriva unui impuls neplcut este pentru a activa impulsul opus. Acest
fenomen este numit formarea reaciilor. O persoan care este condus puternic de impulsuri
sexuale amenintoare, poate reprima aceste impulsuri i le poate nlocui n comportamente
sociale mai acceptabile. De exemplu, o persoan care triete mult timp impulsuri sexuale le
poate revrsa i schimba ntr-o cruciad turbat mpotriva pornografiei. O alt persoan,
tulburat de impulsuri extrem de agresive poate deveni extrem de prietenoas. Astfel, pofta
devine virtute i ura devine dragoste. Proiecia Un alt mod de a ne apra mpotriva
impulsurilor neplcute este de a le atribui altcuiva. Acest mecanism de aprare este
denumit proiecie. Agresivitatea sau alte impulsuri inconfortabile sunt vzute ca aparinnd
altor persoane i nu nou nine. Persoana va spune: Nu eu l ursc pe el. El m urte pe
mine. Sau o mam ntre dou vrste i va descrie propriile impulsuri sexuale ca aparinnd
fiicei sale adolescente. Astfel impulsul se manifest nc, dar ntr-un mod mult mai
acceptabil pentru individ. Regresia n regresie, un alt mod de aprare, persoana se retrage
sau regresez ntr-o perioad mai ndeprtata a vieii care a fost mai plcuta i lipsit de
frustrri sau anxietate. Regresia este implicat de obicei n ntoarcerea la unul din stadiile
psihosexuale ale copilriei. Individul se ntoarce la acea perioad a vieii care i aducea
siguran. Raionalizarea Raionalizarea este un mecanism de aprare care implic
reinterpretarea comportamentului propriu pentru a-l face s par mai raional i acceptabil.
Ne scuzm sau justificm o aciune sau un gnd temtor convingndu-ne pe noi nine c
exist o explicaie raional pentru asta. O persoan concediat de la locul de munc poate
raionaliza acest fapt spunnd c slujba nu era una potrivit oricum. Este mult mai uor s
blamm pe cineva sau ceva pentru ratrile noastre dect s ne nvinovim pe noi nine.
nlocuirea Dac un obiect care satisface impulsurile Sinelui nu mai este disponibil, persoana
i poate reorienta impulsul ctre un alt obiect. Acest mecanism este cunoscut sub numele
de nlocuire. De exemplu: copilul care i urte printele sau adultul care i urte eful dar
i este team s-i exprime ostilitatea pentru a fi pedepsit, i poate reorienta agresiunea
ctre altcineva. Dac eti implicat ntr-un numr mai mare de nlocuiri, se acumuleaz un

rezervor neschimbat de tensiuni iar tu vei fi tentat s caui noi moduri prin care s le reduci.
Sublimarea Sublimarea implic alternarea impulsurilor Sinelui. Energia instinctual este
direcionat ctre alte canale de exprimare, acelea pe care societatea le consider
acceptabile sau admirabile. Energia sexuala, de exemplu, poate fi direcionat n
comportamente artistice, creative. Freud crede c o varietate de activiti umane, n special
cele artistice, sunt manifestri ale impulsurilor Sinelui care au fost redirecionate n
comportamente sociale acceptabile. Freud sugereaz, c mecanismele de aprare sunt
negri incontiente sau distorsiuni ale realitii. Ca i rezultat, nu vom mai ti adevrul
despre noi nine. Vom avea o imagine distorsionat a propriilor nevoi, temeri i dorine.
Sunt situaii n care adevrul despre noi nine iese la suprafa atunci cnd se prbuete
aprarea i nu ne mai putem proteja. Aceste situaii pot aprea n timp, n situaii
neobinuite de stres sau cnd mergem la psihanaliz. Dac aprarea cade, ne lovim de
anxietate. Astfel, aprarea este necesar pentru sntatea noastr mintal. Nu am putea
supravieui mult fr ea. DEZVOLTAREA STADIILOR PSIHOSEXUALE ALE PERSONALITII
Freud credea c toate comportamentele sunt de aprare, dar nu toat lumea folosete
aprarea n acelai fel. Suntem condui de aceleai impulsuri ale Sinelui, dar nu exist
aceeai universalitate ntre natura Eului i Supraeului. Dei aceste structuri ale personalitii
dein aceleai funcii pentru toi, coninutul lor variaz de la o persoan la alta. Ne
dezvoltm un set personal de atribute ale caracterului, un pattern consistent de
comportamente care ne definesc pe fiecare dintre noi ca fiind unici. Un tip unic de caracter
al persoanei se manifest n copilrie privind interaciunea copil-printe. Copilul ncearc s
maximizeze plcerea prin satisfacerea cererilor Sinelui, n timp ce prinii, ca reprezentani
ai societii, ncearc sa impun cererile moralitii i societii. Freud consider att de
importante experienele copilriei nct afirm c personalitatea adultului a fost format i
cristalizat in primii cinci ani de viaa. Freud crede n puternice conflicte sociale care apar n
copilrie i perioada infantil, i se rotesc n jurul unor regiuni specifice ale corpului. El
noteaz c fiecare parte a corpului are o mare importana la vrste diferite. De la aceast
observaie deriv teoria dezvoltrii stadiilor psihosexuale ale personalitii, fiecare stadiu
fiind definit de o zona erogen a corpului. n fiecare etap a stadiului exist un conflict care
trebuie s fie rezolvat astfel nct copilul s poat progresa la urmtorul stadiu. Uneori, o
persoan este ovitoare sau incapabil s treac la urmtorul stadiu deoarece conflictul n-a
fost rezolvat a fost suprem satisfcut de prinii indulgeni, aadar copilul nu mai vrea s
treac mai departe. n fixaie, o parte a libidoului sau energiei psihice rmne investit ntrun stadiu al dezvoltrii, pstrnd mai puin energie pentru stadiul urmtor. Stadiul Oral
Stadiul oral, primul stadiu al dezvoltrii psihosexuale dureaz de la natere pn n al doilea
an de via. n timpul acestei perioade, principala surs de plcere a copilului este gura.
Plcerea copilului deriv din supt, mucat, nghiit cu senzaiile buzelor, ale obrajilor i ale
limbii. Gura este folosita pentru supravieuire pentru ingestia micrii i a apei dar Freud
pune mare accent pe satisfacia erotic derivat din activitile orale. Exist dou moduri de
comportament n timpul acestui stadiu: comportamentul oral efectiv i comportamentul oral
agresiv (a muca). Comportamentul oral efectiv apare la nceput i implic stimularea
plcerii prin intermediul gurii. Adulii fixai pe acest stadiu oral sunt excesiv de concentrai
pe activitile orale precum: mncatul, butul, fumatul i srutatul. Ca o consecin, ei pot fi
uor nelai, vor nghii tot ce li se spune i vor avea ncredere n ali oameni. Faza oral
agresiv sau sadic, apare n timpul durerii, a frustrrii creterii dinilor. Ca i rezultat al
acestei experiene, copiii i trateaz n acelai timp mama cu ur i dragoste. Persoanele
fixate pe acest nivel sunt nclinate spre un pesimism excesiv, ostilitate i agresivitate. Ele
sunt mai degrab argumentative i sarcastice, aruncnd remarci usturtoare i
manifestndu-se cu cruzime fa de ceilali. Tind s fie invidioase pe semeni i ncearc s-i
exploateze sau s-i manipuleze n scopul de a-i domina. Stadiul anal Societatea prinilor,
tinde s difere de nevoile copiilor, n timpul primului an de via, acomodndu-se cerinelor
lui i ateptnd relativ puin acomodare n schimb. Aceast situaie se schimb n jurul
vrstei de 18 luni, cnd apare o nou cerin toilet training. Freud credea c experiena
acestei cerine n stadiul are un efect semnificativ n dezvoltarea personalitii. Defecarea

produce plcere pentru copil, dar datorit toilet training-ului copilul trebuie s nvee s
amne sau s ntrzie aceast plcere. Pentru prima dat rsplata acestui impuls instinctual
se interfereaz cu ncercarea prinilor de a regula timpul i locul pentru defecare. Dac
aceast cerin de toilet training nu merge bine, dac copilul ntmpin dificulti n
nvarea ei sau dac prinii au ateptri prea mari, copilul reacioneaz n unul sau dou
moduri. O modalitate este de a defeca atunci cnd i unde prinii nu sunt de acord, astfel
sfideaz ncercrile prinilor de a regula acest proces. Dac copilul gsete aceast tehnic
satisfctoare n reducerea frustrrilor i o folosete des, el sau ea i poate dezvolta o
personalitate anal agresiv. Pentru Freud aceasta este baz pentru multe forme a
comportamentului ostil i sadic n viaa adult, incluznd cruzimea, distructivitatea. E posibil
ca aceast persoan s aib probleme de tipul unor dezordini psihice i s vad n alte
persoane simple obiecte pe care s le posede. Un al doilea mod n care copilul poate
reaciona este acela de a opri sau reine fecalele. Astfel se produce un sentiment de plcere
(derivat dintr-un intestin plin i larg) i poate fi o alt tehnic de succes n manipularea
prinilor. Astfel copilul gsete o nou metod pentru a-i asigura atenia i afeciunea
prinilor. Acest comportament este baza pentru dezvoltarea unei personaliti anale
retentive. ncpnat i meschin, aceast persoan reine lucrurile deoarece sentimentul
de securitate depinde de ceea ce este salvat i posedat i n msura n care aceste posesii i
alte aspecte ale vieii sunt meninute. Este posibil ca persoana s fie rigid, abstinent i
contient peste msur. Stadiul falic: complexul lui Oedip Un nou set de probleme apar n
jurul vrstei de 4-5 ani cnd sentimentul de plcere este dat de organele genitale. Din nou
copilul se confrunt cu un conflict ntre impulsuri i cerinele societii, acestea fiind
reflectate n ateptrile prinilor. n stadiul falic, copii manifest interes n explorarea
prilor lor genitale i ale colegilor lor de joac. Plcerea este derivat din regiunea genital
nu numai prin comportament, ca de exemplu masturbarea, dar i prin fantezii. Copii devin
curioi n legtur cu naterea sau de ce bieii au penis, iar fetele nu. Conflictul de baz din
stadiul falic este centrat pe dorina incontient a copilului pentru printele de sex opus,
nsoit de dorina incontient a copilului de a nlocui sau a-i distruge printele de acelai
sex. Pe lng identificarea acestui conflict, fcut de Freud, vine i binecunoscutul lui
concept: complexul lui Oedip. Freud a fost mai puin clar n legtur cu complexul Electra,
conflictul falic feminin. Ca i n cazul bieilor, primul obiect iubit al fetelor este mama,
pentru c ea este prima surs de mncare, afeciune i securitate n copilrie. n stadiul
falic, tatl devine noul obiect iubit al fetei. De ce are loc aceast trecere de la mam la tat,
Freud spunea c era reacia fetei la descoperirea c bieii au penis i fetele nu. Astfel fata
dezvolt ceea ce Freud numete invidia penisului (penis envy) un corespondent pentru
frica de castrare a biatului n complexul lui Oedip; ea crede c i-a pierdut penisul, el se
teme s nu-l piard. Freud descrie personalitatea falic brbteasc ca necugetat,
orgolioas i nencreztoare. Brbatul cu aceast personalitate ncearc s-i exprime
masculinitatea prin diferite activiti, ca de exemplu cuceriri sexuale repetate.
Personalitatea falic feminin, motivat prin invidia fa de penis, i exagereaz feminitatea
i i folosete talentul i farmecul pentru a concura i coplei brbaii. Drama ncordat a
stadiului falic este reprezentat n toi. Efectele sale ne motiveaz ca aduli la un nivel
incontient i ne amintim puin sau aproape nimic din conflict. Perioada latent ncordarea
din stadiul oral, anal i falic al dezvoltrii psihosexuale sunt un amestec n afara cruia cea
mai mare parte a personalitii este concretizat. Cele 3 structuri majore ale personalitii
Sine, Eu i Supraeu sunt formate n jurul vrstei de 5 ani i relaiile dintre ele sunt ntrite.
Din fericire deoarece att copilului ct i prinilor nu le-ar strica puin odihn urmtorii
5 sau 6 ani sunt linitii. Perioada latent nu este un stadiu psihosexual de dezvoltare.
Instinctul sexual este inactiv, temporar sublimat n activitile colare, hobby-uri i sporturi i
n dezvoltarea prieteniilor cu membri de acelai sex. Freud a fost criticat de aparenta lui
lips de interes pentru perioada latent. Alte teorii despre personalitate, consider c aceti
ani prezint probleme semnificative i provocri ce implic nelegerea cu egalii i
acomodarea ntr-o lume divers. Stadiul genital Stadiul genital, ultimul din stadiile
psihosexuale ale dezvoltrii ncepe n pubertate. Corpul devine psihologic matur i dac nu

apar fixaii majore de dezvoltare ntr-un stadiu timpuriu al dezvoltrii, individul poate fi
capabil s duc o via normal. Conflictul din aceast perioad este mai puin intens dect
n alte stadii. Sanciunile sociale i tabuurile exist, implicnd expresii sexuale la care
adolescentul trebuie s se conformeze, dar conflictul este minimizat prin sublimare. Energia
sexual ce se cere a fi exprimat n anii adolescenei, poate fi mcar parial satisfcut prin
perseverarea substitutelor acceptate de societate i mai trziu printr-o relaie adult cu o
persoan de sex opus. Tipul de personalitate din acest stadiu este capabil s gseasc
satisfacie n dragoste i munc, mai trziu fiind o ieire acceptabil pentru sublimarea
impulsurilor individului. Imaginea lui Freud despre natura uman Poziia lui Freud n acele
probleme ale personalitii care definesc o imagine a naturii umane este clar. Freud nu ne
prezint aceasta ntr-o imagine prea optimist. Chiar din contr, el sugereaz c n fiecare
persoan exist o celul ntunecat n care se duce o btlie continu. Condamnai la
anxietate, la opunerea fa de cel puin cteva impulsuri care ne conduc, noi experimentm
tensiune i conflict. Ne aprm la nesfrit de forele Sinelui care rmn mereu dispuse s
ne streseze. Totui Freud recunoate o universalitate n natura uman, n care toi trecem
prin stadiile dezvoltrii psihosexuale i care sunt motivate de aceleai fore ale Sinelui,
asigurnd unicitatea personalitii. Eul i Supraeul au aceleai funcii pentru fiecare
persoan dar coninutul lor variaz de la o persoan la alta, deoarece ele sunt formate prin
intermediul experienei personale n problema liberul arbitru versus determinism, Freud
ofer o viziune determinist. Practic tot ce facem, gndim, vism este predeterminat de
instinctele vieii i morii, forele inaccesibile i invizibile din noi. Personalitatea este
determinat de interaciunile care apar nainte de 5 ani, ntr-un timp cnd controlul nostru
era limitat. Imaginea lui Freud despre natura uman pictat n aceast nuan rece reflect
viziunea sa personal despre umanitate care se ntunec cu vrsta i cu pierderea treptat a
sntii Evaluarea teoriei lui Freud Freud consider c incontientul este fora motivaional
major n via. Conflictele noastre din copilrie se reprim asupra contiinei noastre. inta
psihanalizei lui Freud este s reduc aceste amintiri, termeni i gnduri n nivelul contiinei.
Cum pot psihanalitii s evalueze sau s analizeze aceast poriune invizibil a minii,
aceast aren nchis care ne este altfel inaccesibil nou? n cursul muncii lui cu pacienii
Freud a dezvoltat 2 metode de analiz: asociaia liber i analiza visului. Asociaia liber
este o tehnic n care pacientul spune orice i vine n minte. Freud dezvolt asociaia liber
n civa ani pe un anume numr de pacieni. Originea acestei asociaii i datoreaz lui Josef
Breueur, fizicianul vienez care l-a ajutat pe Freud n timpul primilor ani de practic ai
acestuia Freud credea c nimic nu este la ntmplare n legtur cu informaiile descoperite
n timpul procesului de asociaie i c nu este un subiect la alegerea contiinei pacientului.
Materialul dezvluit de pacieni n timpul asociaiei libere era predeterminat, forat de natura
conflictelor lor. El a descoperit c tehnica nu opereaz cteodat liber. Unele experiene sau
amintiri erau prea dureroase pentru a vorbi despre ele i pacientul ar fi ovitor n a le
dezvlui. Freud a numit aceste momente rezistente (n asociaia libera un blocaj, sau refuzul
de a dezvlui amintiri dureroase). El le considera importante deoarece ele permiteau
apropierea de sursa de probleme a pacientului. Rezistena este un semn c tratamentul
merge n direcie bun i c analistul trebuie s continue s foreze n acea arie. Una din
problemele psihanalistului este aceea s doboare i s nving rezistena, astfel nct
pacientul s poat confrunta experienele reprimate. Alt tehnic de baz pe care Freud a
dezvoltat-o n evaluarea personalitii este analiza visului. Freud credea c visele reprezint
n form simbolic, dorine reprimate, team i conflicte. Att de puternic sunt reprimate
aceste sentimente nct ele pot fi nfiate numai n form deghizat n timpul somnului.
Freud distinge 2 aspecte ale viselor: evenimentele actuale din vis (coninutul manifest al
visului) i nelesul simbolic ascuns al acestor evenimente (coninutul latent). Cu trecerea
anilor Freud descoper simboluri consistente n visele pacienilor lui, evenimente care au
aceeai semnificaie pentru aproape toat lumea. Visele dezvluie conflicte ntr-o form
condensat i intensificat. Ambele tehnici freudiene de evaluare asociaia liber i analiza
viselor dezvluie psihanalistului o mare cantitate de material reprimat, el existnd ntr-o
form simbolic sau distingtoare. Atunci terapeutul trebuie s interpreteze sau s traduc

material pentru pacient. Aa cum un arheolog ncearc s reconstruiasc o cldire din

fragmentele rupte, aa psihanalistul reconstruiete o experien din amintirile fragmentate
i ngropate. Astfel evaluarea personalitii pacientului a conflictelor lui incontiente
depinde de antrenamentul, experiena i ndemnarea audistului. Validarea tinific a
conceptelor lui Freud De la moartea sa din 1939, multe dintre ideile lui Freud au fost supuse
testrii experimentale. ntr-o analiz riguroas/exhaustiv a 2000 de studii de psihologie,
antropologie, psihiatrie i discipline nrudite, Seymour Fisher i Roger Greenberg au evaluat
credibilitatea tiinific a unor idei ale lui Freud. Cercettorii au descoperit c unele concepte
freudiene se opun eforturilor de validare tiinific. Conceptele care s-au opus validrii
tiinifice au inclus aspeste ale tipurilor de personaliti orale i anale; ideea c visele sunt o
exprimare a tensiunii; i, n complexul masculin a lui Oedip, rivalitatea cu tatl su, fantezii
sexuale n legtur cu mama, i anxietatea castrrii. ncepnd cu analizele lui Fisher i
Greenberg, s-au realizat mai multe cercetri privind conceptele freudiene, n special asupra
incontientului. Ideea, potrivit creia incontientul poate influena gndirea contient i
comportamentul, a fost ndelung studiat (Brody 1987, Westen 1990). Psihologii recunosc c
o mare parte a iformaiilor prelucrate prin proces cognitiv aparin icontientului. Cercetrile
experimentale despre mecanismul represiv de aprare, a lui Freud, ndeprtarea involuntar
a unei ameninri sau amintiri din contient, au oferit rezultate, dei unii psihologi se ntrab
dac acestea reflect depresia exact aa cum a vzut-o Freud (Holmer & Mc Caul 1989).
Multe cercetri au drept obiect de studiu visele, confirmnd ideea lui Freud, potrivit creia
visele, n forma lor proprie sau simbolic, reflect preocuprile noastre emoionale. Studiile
au artat c, cu ct este mai ridicat nivelul de anxietate, cu att e mai probabil ca visele lor
s conin simboluri sexuale (Robbins, Tanck & Honshi 1985). Freud a propus ca complexul
lui Oedip ntlnit la brbai, n relaia lor ostil cu un tat amenintor, poate fi elucidat prin
a-i face pe biei s se identifice cu taii lor. Oricum, cercetrile au artat c bieii de 4-6
ani se identific mult mai profund cu taii calzi, grijulii dect cu cei amenintori, punitivi
(Hetherington & Frankie 1967). O cercetare, asupra tipului de personalitate oral, a artat o
strns legtur ntre orientarea oral, cum a identificat-o Rorschach, i obezitate (Masling,
Rabie & Blondheim 1967). Aceasta sprijin opinia lui Freud cum c tipurile orale se refer la
mncat i la but. Un alt studiu a artat c tipurile orale de personalitate sunt mai conforme
cu sugestiile unei figuri autoritare dect tipurile anale de personalitate (Tribich & Messer
1974). Tipurile anale tind s fie ostile i pot rezista n faa coformitii. Freud a susinut c
femeile sunt mai dependente oral dect brbaii, dar cercetrile ulterioare nu au demonstrat
asemenea diferene ntre sexe (O Neil & Bornstein 1990). n general, cercetriule susin ntro mai mare msur tipurile anale dect pe cele orale. Exist puine dovezi despre existena
unui tip falic de personalitate (Kline 1972). Un alt aspect al teoriei freudiene ntlnit n
testele experimentale este ideea c agresiunea este instinctiv i universal. Freud nu a fost
singurul care a susinut acest lucru. Antropologii au observat c oamenii din aa-zisele
culturi primitive nu manifestau un comportament agresiv (Gorer1968). Psihologii care erau
mpotriva instinctului agresiv susin c acest tip de comportament e provocat de frustrare
(Dollard, Doob, Miller, Mowrer & Sears 1939). Freud afirm c personalitatea se formeaz n
jurul vrstei de 5 ani i sufer schimbri ulterioare minore. Studiile asupra dezvoltrii
personalitii aprute ntre timp, arat c, caracteristicile personalitii copiilor precolari s-a
schimbat dramatic, dup cum se arat n studiile ce vor urma, efectuate asupra celor de 6-7
ani (Kagar, Kearley & Zelazov 1978). Alte studii arat c anii de mijloc ai copilriei (7-12) pot
fi mult mai importani n stabilirea modelului personalitii unui adult dect primii ani ai
copilriei (Olwens 1979). Deii primi 5 ani ai vieii, ne afecteaz n mod evident
personalitatea, este clar c personalitatea continu s se dezvolte mult timp dup aceea. n
sfritul retrospectivei noastre asupra conceptelor freudiene, ajungem la binecunoscuta
Greeal freudian. Conform lui Freud ceea ce pare a fi o uitare simpl sau una obinuit
n vorbire (lapsus) sunt de fapt reflectri ale unor motive sau temeri incontiente (Freud
1901). Nu toate lapsusurile sunt greeli freudiene, dar cercetrile arat c mcar o parte
sunt ceea ce a susinut Freud c sunt neliniti ascunse care ies la iveal n maniere uneori
jenante. Comentariu la final Sistemul lui Freud a avut un impact deosebit asupra teoriei i

practicii n psihologie i psihiatrie, asupra imaginii noastre despre natura uman i asupra
nelegerii personalitii noastre. Psihanaliza a contribuit la creterea interesului psihologilor
americani pentru studierea personalitii, ncepnd cu 1930. n anii 40-50 ideile
psihanalizei au influenat naterea studiilor despre motivaie n psihologie. Psihologia
contemporan a nglobat de atunci multe concepte freudiene, pentru care rolul
contientului, importana tririlor unui copil n modelarea unui adult i modul de funcionare
a mecanismelor de securitate (aprare). Acestea mpreun cu alte idei au dus la nceperea a
numeroase cercetri. nainte de a-l prsi pe Freud, trebuie s-i ncadrm opera n contextul
criticismului legitim. Am remarcat deja slbiciunile studiului de caz, principala metod
folosit de Freud. Pe lng aceasta, ali teoreticieni ridic alte ntrebri. Unii susin c Freud
pune prea mult accentul pe forele biologice instinctuale ca factori determinani ai
personalitii.Alii contest concentrarea lui Freud spre sex i agresiune ca fore
motivaionale puternice i afirm c suntem modelai mai mult de experiene sociale dect
de cele sexuale. Teoreticienii dezaprob tabloul deterministic al naturii umane a lui Freud
susinnd c dispunem de mai mult voin proprie (liber arbitru) dect credea Freud, i c
putem alege s acionm i s cretem spontan, dispunnd de un control mcar parial al
sorii noastre. Alte critici se apleac asupra accentului lui Freud pe comportamentul trecut,
fcnd abstracie de elurile i aspiraiile noastre. Aceti teoreticieni susin c suntem
influenai i de viitor, de sperane i planuri, la fel de mult sau poate mai mult dect
experienele noastre acumulate pn la vrsta de 5 ani. Totui, unii teoreticieni ai
personalitii cred c Freud s-a concentrat prea mult asupra neuroticului i psihoticului
-perturbri emoionale-, asupra excluderii psihologicului sntos i a maturului emoional.
Ali teoreticieni au rmas fideli presupunerilor i punctelor de vedere ale analizei freudiene,
dei chiar i ei au contestat anumite premise. O schimbare major a acestora este o viziune
extins asupra ego-ului, fcndu-l mai independent fa de Sine. O alt modificare este
micorarea importanei forelor biologice n favoarea celor sociale i psihologice. Unul dintre
liderii acestei micri neo-freudiene a fost chiar fiica lui Freud, Anna (1895-1982). Ea a iniiat
o apropiere de psihanaliz cu ajutorul copiilor i a nfiinat o clinic i un centru penru
psihanaliz n Londra. Unele dintre formulrile lui Freud pot s nu mai fie la fel de potrivite,
acum la sfrit de secol XX, fa de cum erau la nceputul secolului. Pe msur ce timpul
trece, psihologii caut ci noi i mai bune penru a descrie personalitatea uman. REZUMAT
Mare parte din teoria lui Sigmund Freud poate fi autobiografic, reflectnd experienele i
conflictele copilriei sale. n teoria lui Freud, instinctele sunt reprezentri mentale ale unor
stimuli cu origini n corpul uman. Instinctele fac ca nevoile s cresc ceea ce genereaz
energie psihologic care e transformat n minte, n dorine. Nevoile creaz o tensiune care
trebuie anulat. Instinctele de via folosesc supravieuirii i se manifest ntr-o form de
energie psihic numit libidou. Instinctele de moarte sunt o cale incontient spre decdere,
distrugere i agresiune. Cele trei structuri ale personalitii sunt Id, Ego i Superego. Identitatea, componenta biologic a personalitii este depozitarul instinctelor i libidoului. Ea
opereaz pe baza principiului plcerii. Ego-ul, componenta raional a personalitii include
puterile percepiei, judecii i memoriei. Opereaz pe baza principiului realitii. Superegoul, latura moral a personalitii, const n contiina (comportamente pentru care copilul e
pedepsit) i idealul ego (comportamente pentru care copilul e ludat, premiat). Ego-ul
mediaz cerinele identitii, prin presiunile realitii i instruciunile superego-ului.
Nelinitea apare atunci cnd presiunea asupra ego-ului este prea mare. Nelinitea fa de
realitate este de fapt teama de pericolele din lumea real. Nelinitea neurotic este un
conflict ntre realitate i satisfacerea instinctual. Nelinitea moral este un conflict ntre
identitate i superego. Mecanismele de aprare opereaz incontient. Ele sunt distorsiuni ale
realitii care protejeaz egoul de umbra ameninrii. Mecanismele de aprare includ
represiunea (ndeprtarea involuntar a ideilor, care deranjeaz, din atenie, contiin),
proiectarea (atribuirea impulsurilor perturbatoare unei alte persoane), formarea reaciilor (a
elabora un impuls opus celui care deranjeaz), regresiunea (retragerea ntr-o stare
anterioar mai plcut), raionalizarea (reinterpretarea comportamentului pentru a prea
mai raional i acceptabil), nlocuirea (nlocuirea unui obiect cu un impuls, altul dect cel

care se cere a fi satisfcut) i sublimarea (modificarea impulsurilor identitii care sunt

suprtoare). Copii trec prin nite stagii psiho-sexuale, fiecare definit de cte o zon
energetic a corpului. stadiul oral implic dou tipuri de comportament: oral ncorporativ i
oral agresiv. stadiul anal implic prima interferen a impulsului instinctual cu satisfacerea.
Stadiul falic cuprinde dorinele sexuale incontiente ale copilului pentru printele de sex
opus i sentimente de rivalitate i team fa de cel de acelai sex. La brbai acesta este
complexul lui Oedip, la femei fiind complexul Electra. Bieii sufer de nelinitea castrrii, n
timp ce fetele de invidia pentru penis. Bieii soluioneaz complexul lui Oedip identificnduse cu tatl lor, adoptnd standardele superego-ului tatlui su, i reprimndu-i dorinele
sexuale privind mama lor; fetele nu au att succes n rezolvarea complexului Electra, care le
las cu un superego slab dezvoltat. Pe durata perioadei de laten, instinctele sexuale sunt
sublimate de activitatea colar, sportiv i prieteniile cu persoanele de acelai sex. stadiul
genital, la pubertate, marcheaz nceputul relaiilor heterosexuale. Imaginea lui Freud
asupra omului este pesimist. Suntem blestemai s fim nelinitii, la contradicia
impulsurilor, la tensiune i conflict. Scopul vieii este de a reduce tensiunile. O mare parte a
naturii umane se moteneete, dar o parte se nva ca urmare a interaciunilor printecopil. Dou metode pentru evaluarea personalitii sunt asocierea liber i analiza viselor. n
cazul asocierii libere, rezistena se dezvolt n cazul n care un pacient refuz s vorbeasc
despre amintirile i experienele sale anterioare. Visele au att o latur care se manifest
(visul efectiv) i o component latent (nelesul simbolic al viselor). Unele concepte
freudiene s-au bazat pe cercetrile empirice: incontientul, represiunea, greelile verbale,
caracteristicile tipurilor orale i anale de personalitate, visurile ca o poart de scpare de
tensiuni i aspecte ale complexului lui Oedip. O mare parte a teoriilor lui Freud (identitatea,
ego-ul, superego-ul, dorina de moarte, libidoul i nelinitea) nu au fost confirmate tiinific.
Teoreticienii personalitii l critic pe Freud pentru a fi pus prea mare accent pe forele
biologice, sex, agresiune, dereglri emoionale i evenimente ale copilriei. Ei critic de
asemenea i imaginea sa determinist asupra naturii umane, viziunea negativist asupra
femeii. Traducerea i adaptarea: Elena Bouleanu Ramona Nan Crina Istrate Andrada rlea
GLOSSAR Instinctele reprezentri mentale ale stimulilor interni, cum ar fi foamea, setea,
etc., care conduc persoana spre o aciune clar. Instinctele vieii forele care conduc spre
asigurarea supravieuirii individului i speciei, prin satisfacerea nevoilor de hran, aer, ap i
sex. Libido form de energie psihic, manifestat prin instinctele vieii, care conduc
persoana ctre comportamente i gnduri de plcere. Catexia investirea energiei psihice
ntr-un obiect sau persoana. Instinctele morii fore incontiente de decdere, distrugere i
agresiune. Contientul totalitatea senzaiilor i experienelor de care suntem contieni la
un moment dat. Incontientul conine cea mai mare parte din puterea care conduce
comportamentul i forele pe care nu le putem vedea i controla. Precontientul locul unde
sunt depozitate amintirile, percepiile i gndurile de care nu suntem contieni pe moment,
dar pe care le putem contientiza la un moment dat. Sine aspect al personalitii legat de
instincte. Surs a energiilor psihice, acioneaz dup principiul plcerii. Eu aspect al
personalitii legat de contientizarea realitii, capabil s manipuleze lumea nconjurtoare
n mod practic. Acioneaz dup principiul realitii. Supraeu latur moral a personalitii,
constituit iniial din reguli de conduit impuse de prini. Anxietatea sentiment de team
fr cauz evident. Anxietate obiectiv team de pericol tangibile. Anxietate nervoas
conflict ntre Sine i Eu Anxietate moral conflict ntre Sine i Supraeu. Mecanisme de
aprare strategii folosite de Eu pentru a se autoapra mpotriva anxietii provocate de
conflictele vieii de zi cu zi. Reprimarea mecanism care implic negri incontiente ale
existenei unui fapt care cauzeaz anxietatea. Negarea mecanism de aprare care implic
negarea existenei unei ameninri externe sau a unui eveniment traumatic. Formarea
reaciilor mecanism de aprare care implic exprimarea impulsurilor Sinelui ce reprezint
ce reprezint opusul celor care conduc cu adevrat persoana. Proiecia mecanism de
aprare care implic atribuirea impulsurilor neplcute altcuiva. Regresia mecanism de
aprare care implic retragerea ntr-o perioad mai ndeprtat a vieii, lipsit de frustrare,
manifestndu-se prin comportament caracteristic copilriei. Raionalizarea mecanism de

aprare care implic reinterpretarea propriului comportament pentru a-l face mai acceptabil
i mai puin amenintor. nlocuirea mecanism de aprare care implic schimbarea
impulsurilor Sinelui de la un obiect amenintor ctre un altul disponibil. Sublimarea
mecanism de aprare care implic alternarea sau nlocuirea impulsurilor Sinelui reorientnd
energia instinctual n comportamente sociale acceptabile. Fixaia o conduit n care o
parte a libidoului rmne investit n unul din stadiile psihosexuale din cauza unor
satisfaceri sau frustrri excesive. Asociaia liber tehnic de psihoterapie n care pacientul
spune ce i trece prin minte. CLASICII PSIHANALIZEI SIGMUND FREUD n ce msur ne putem
controla comportamentul, gndurile i sentimentele? Ct din ceea ce numim minile noastre
sunt incontiente? Care este impactul experienei copilriei n dezvoltarea personalitii de
mai trziu? Care este adevratul neles i scop al viselor? Poate Psihoterapia s schimbe
personalitatea? Freud, viaa i personalitatea. Nscut pe 6 mai 1856, n Moravia, un teritoriu
aflat acum n centrul fostei Ceheoslovacii, Freud a fost cel mai mare dintre cei 8 copii ai
Amaliei i Jakob Freud. Amalia a fost a doua soie a lui Jakob, mai tnr cu 20 de ani dect
el, nscndu-l pe strlucitul Sigi la numai 21 de ani. Fiind o persoan activ i spiritual ia ctigat devotamentul soului su, un comerciant de ln cu un bun simt al umorului i o
gndire liberal. La doar 17 ani Freud devine student la coala medical a Universitii din
Viena, fiind un excelent student n neurologie, avnd i o bun memorie fotografic. A fost
influenat n special de profesorul Ernest Brucke, un respectat i disciplinat psiholog, cu un
spirit intolerant, stare prin care putea s-i terorizeze pe studeni. Brucke credea c singurele
fore active n organismele vii sunt cele fizico-chimice care interacioneaz intr-un sistem
energetic nchis, punct de vedere care l-a influenat mai trziu pe Freud. Cercetrile sale ca
student au inclus: Disecarea a 400 de ipari, artnd pentru prima dat c pot fi studiai;
Descoperirea a noi caracteristici la neuronii de pete; A dezvoltat prima tehnic de colorare
a esutului nervos cu clorur de aur; Alte nsemnri celebre sunt noiunile despre barierele
de contact anticipnd astfel conceptul de sinaps sau spaiu dintre neuroni (Parisi, 1987); A
descoperit utilitatea cocainei, ca i anestezic, prin surprinderea efectelor acesteia asupra lui
nsui, episod care i-a adus faim i securitate financiar (Parisi, 1987). De-a lungul vieii
sale, Freud nu a ncetat analiza , folosind ultima or a fiecrei zi pentru a se analiza ca
singura realitate, aflnd ntmpltor c este incapabil s neleag comportamentul altora
n termeni proprii. Cartea sa cea mai important Interpretarea viselor, (1900 / 1958) a fost
bazat pe analiza propriilor sale vise; el credea ca visele permit oamenilor s triasc din
plin dorinele pe care nu le puteau simi n viata real (Dement,1977). Introspecia a stat i
la baza crii Psihopatologia vieii cotidiene(1901 /1965), n care d un neles psihologic
aparentelor greeli n memorie, vorbire, scriere i citire. Ambele direcii i asum influena
determinismului psihologic, avnd la baz credina c nimic din comportamentul uman nu se
produce ntmpltor sau prin ans. Pentru Freud tot ce ine de personalitate este
determinat sau are o cauz psihologic. Oricum, contrar unei credine populare, el nu a fost
susintorul determinismului psihologic (Parisi, 1987). n fapt, n ncercarea de a descoperi
de ce oameni fac ceea ce fac, Freud accentueaz mai de grab determinismul psihologic
dect cel biologic. El a spus: contiina nu tie nimic despreneuroni (Parisi, 1987, p.
240). Acest comentariu nseamn c perioadele contiente nu pot exista fr celule
nervoase ce emerg din acele celule transcendente lor i nu pot fi explicate prin ele. n ciuda
unor critici Freud folosindu-se pe el ca prim subiect a fost capabil s confrunte propriile sale
experiene i conflicte prin, introspecie schindu-i propriul comportament, ntorcndu-se
la cele mai ascunse origini. El a fost un pionier al teoriei, fiind capabil s-i nving cele mai
intense temeri i a explorat relaiile intime cu mama sa i sentimentele ostile fa de tatl
su. n realitate, explorrile lui Freud asupra experienelor copilriei au adus o contribuie
importanta la credina sa c bieii vor s-i omoare taii pentru a se putea cstori cu
mama lor. Ptrunderea n dormitorul prinilor (fr curiozitate sexual) i existena n afar
a unui tata furios, fac parte din primele memorii ale lui Freud (E. Joens,1953). n concordan
cu aceast teorie, aceste sentimente fa de tatl su nu au putut crea sentimentul de vin
la moartea acestuia, pe cnd Freud avea doar 14 ani. Ct despre funeralii i-a scris
prietenului su Wihlem Fliess: ct despre acele ntunecate ci dinaintea contiinei oficiale

a btrnului meu tat, moarte lui m-a afectat mult Acum, m simt complet dezrdcinat
(apud Branfen, 1989, p.963). Freud a trit cea mai mare parte din via n Viena , unde a
stabilit o practic privat pentru tratamentul dezorganizrilor nervoase. Casa lui situat n
strada Bergasse, nr. 19 este acum o adresa cu faim mondial i un muzeu n onoarea lui. Sa bucurat de rolul a 6 copii, unul dintre ei, Ana, devenind un important specialist n tratarea
copiilor. La scurt timp dup invazia nazist (1938) Freud a fost convins s locuiasc la
Londra, din cauza prigoanei asuprea evreilor. n realitate nu a fost niciodat fidel credinei
evreieti, considernd toate religiile o iluzie folosit de civilizaii pentru a putea face fa
neputinelor infantile. Poliia secret nazist(Gestapo) a ncercat s obin acordul lui Freud,
lucru cu care acesta a spus ca nu poate fi de acord. Box 21 Freud: inta persecutiei naziste.
Ei au ars crile sale, furnd mult din averea sa, lundu-le din casa sa de la ri si trimind
trei din cele patru surori la camera de gazare. Ostentativ, nazitii l-au persecutat pentru c
era evreu. Intr-adevr Hitler a distrus, dup teoria lui Einstein, tot ce era evreu, greeal
care i-a grbit sfritul. Freud a nvat c oamenii au control prin forte interne si
discernmnt, Hitler din contr credea in triumful voinei. Puterea voinei poate domina nu
numai procesele mintale ci si comportamentul in cazul in care eti membru al rasei
superioare nu cnd eti evreu sau de alt culoare. Nu putea permite prezenta unor secte
religioase care refuzau sa adere la puterea statului sau prezenta cuiva care avea control prin
forte interne(Toland, 1976) Freud a mai trit un an si jumtate dup ce a emigrat la Londra
(3 iunie 1938) murind de cancer al cavitii bucale la 23 septembrie 1939.Maladia s-a
instalat, fr ndoial, datorit dependentei lui de igri de-a lungul vieii, pe care le fuma n
lan de dimineaa devreme pn seara trziu. Putem gsi aceast dependent destul de
interesant cnd citim despre teoriile lui Freud referitoare la stadiul oral. De-a lungul
ultimului an, experienele dureroase, oboseala, dificultile de vorbire si de masticare au dus
la repetate operaii si ajustri mecanice, care au separat cavitatea bucal de cea nazal.
Eseistul S.Zweig(1962) a scris despre perspectiva ntunecat a lui Freud, care a devenit mult
mai evident n toamna acestui an. Prima impresie cnd a privit n afara cabinetului, n alt
lume, a fost una pesimist. Oricum, pn la sfrit instinctele lui Freud pentru viat au fost
n perfect stare, spre deosebire de cele pentru moarte: prefer s am o gur mecanic
dect deloc, prefer viata, morii.(apud Golub, 1981, p.195). Viziunea lui Freud asupra
persoanei. Freud a zugrvit un portret plin de viat, strlucitor al naturii umane dominat de
instinct, incontient si forte iraionale. Pentru el organismul uman este egoist, si rzboiul
interior-exterior, agresiv si sexual, dureaz perioade egale, presupunnd c inocenta
copilriei a triumfat. Determinat de fapte din afara contiinei, persoana este acoperit cu o
crust subire de civilizaie, dar se afl ntr-o constant stare de frustrare. Persoanele sunt
religioase doar n afara temerilor si iluziilor. Traducere si adaptare: Bzvan Ana-Maria
Psihologie, anul II, gr. I CONCEPTE DE BAZA STRUCTURA PERSONALITATII :TREI SISTEME
INTERACTIONALE Pentru Freud,personalitatea are trei componente fundamentale: -SINELE
-partea biologica a personalitatii; -EUL -partea psihologica a personalitatii; -SUPRAEUL
-partea morala a personalitatii,contributia societatii la formarea personalitatii. SINELE(id-ul)
Pentru Freud,originea personalitatii este Sinele,cel mai vechi dintre cele trei sisteme .Sinele
cuprinde tot ceea ce este dat omului la nastere .Se supune principiului placerii,principiu ce
vizeaza obtinerea rapida a trairilor placute ,urmarindu-se astfel reducerea disconfortului
,durerii si tensiunii. Sinele isi satisface nevoile prin procese primare ,care constau intr-un flux
continuu de evenimente care cer o satisfacere imediata si directa .Sinele este un rezervor al
instinctelor ,forte innascute ,cu trasaturi atit fizice (organice),cat si psihice (dorintele ). Freud
considera cele trei componente ale personalitatii ca fiind rezultatul libido-ului ,definit
ca :dorinta fizica ,tendinta erotica ,dorinta sexuala,motiv al vietii sexuale.In viziunea
freud-iana ,putem vorbi de doua tipuri fundamentale de instincte ,care pot fuziona sau pot
actiona unul impotriva celuilalt : -Erosul (instinctul vietii ) se refera la conservarea dragostei
de sine si a dragostei pentru altii ; -Thanatosul (instinctul mortii si al distrugerii )promoveaza
agresivitatea si intoarcerea lucrurilor vii la origini . EUL(ego-ul) Se dezvolta din Sine , insa
,spre deosebire de acesta ,Eul se supune principiului realitatii ,care vizeaza satisfacerea
nevoilor Sinelui intr-un mod care sustine autoconservarea .Fiintele echipate doar cu Sine vor

avea dificultati in supravietuire .Este periculos sa satisfaci o trebuinta imediat ce ea apare cu

orice obiect aparent satisfacator care este disponibil .Eul functioneaza la un nivel mintal mai
inalt decat Sinele ,folosindu-se de procese secundare .Acestea implica operatii intelectuale
precum :gandirea ,evaluarea ,planificarea ,luarea deciziilor .Eul mentine legatura cu
realitatea si cu constiinta ,dar nu este in totalitate constient .Eul este mai degraba o
armaa Sinelui decat o entitate independenta .Atunci cand vorbea de relatia intre Sine si Eu
,lui Freud ii placea sa foloseasca metafora calului si a calaretului :;energia calului (Sinele )
trebuie controlata de calaretul lui (Eul ).La actiunea nevoilor imperioase ale Sinelui ,Eul
raspunde uneori printr-o stare de anxietate ,definita ca o stare neplacuta de disconfort
emotional. Eul urmareste micsorarea acestor stari de anxietate si mentinerea controlului
Sinelui prin mecanisme de aparare .Mecanismele de aparare protejeaza personalitatea
,tinand in frau ideile inacceptabile care tind sa ajunga la nivelul constiintei .In opinia lui
Freud ,aceste mecanisme de aparare intervin mai ales in nevroza (o forma de anxietate
detorata unui supracontrol al instinctelor) SUPRAEUL(superego-ul) Este rezultatul unei
interiorizari a normelor si standardelor impuse de societate .Actioneaza in conformitate cu
principiul moralitatii .Ca si Eul ,se dezvolta din energia Sinelui si influenta lui este
irationala .Supraeul colaboreaza la realizarea controlului asupra impulsurilor Sinelui ,prin
directionarea energiei spre inhibarea instinctelor sexuale si agresive .Continutul fiecarui
Supraeu este specific fiecarei persoane si rezulta din introspectie ,un proces prin care
personalitatea se conformeaza normelor si standardelor impuse de parinti sau de alte
persoane (exp. preoti ,profesori),incercandu-se o identificare cu acestia .In cadrul
personalitatii ,Supraeul poate fi o forta relativ independenta si dominatoare .Poate actiona
impotriva Sinelui si Eului ,conformand excesiv personalitatea la normele sociale.Rezultatul
este reprezentat de tipurile de comportament anxios precum si de tendinta de perfectiune
totala in absolut in ceea ce facem.Freud vede personalitatea ca un camp de lupta interior
,unde luptatorii sunt Sinele ,Eul si Supraeul .Aceste structuri duc o lupta permanenta pentru
dominarea personalitatii .Rezultatul este capturarea energiei unuia dintre cele trei sisteme
de catre celelalte doua Castigatorul poate folosi aceasta energie pentru scopurile proprii
.Poate exista si un final temporar :alianta a doua dintre cele trei sisteme . Comparatia celor
trei sisteme de personalitate identificate de Freud poate fi schematizata astfel : SINELE EUL
SUPRAEUL NATURA Partea biologica Partea psihologica Partea morala CONTRIBUTIA Instincte
Propria persoana Constiinta ORIENTAREA TEMPORALA Prezentul imediat Prezent Trecut NIVEL
Inconstient Constient si inconstient Constient si inconstient PRINCIPIU Placerii Realitatii
Moralitatii SCOP Placere nebuna si evitarea durerii Adaptarea la realitate si cunoasterea
adevarului si falsului Reprezentarea a ceea ce este bine si a ceea ce este rau TINTA
Multumire imediata Siguranta si compromis Perfectiunea PROCES Irational Rational Ilogic
REALITATE Subiectiva Obiectiva Subiectiva Adaptare realizata de PETRE MIHAELA
Dezvoltarea personalitii: cinci stadii secveniale Dezvoltarea se refer la procesele prin
care ceva creste de la un stadiu de nceput la unul mai trziu. Dezvoltarea este vzut la
plante, animale si sistemul solar. Personalitatea, de asemenea, se dezvolt n timp de la
stadiul copilriei timpurii si imature la acela al maturitii adulte trzii. Freud a ipotezat o
serie de cinci stadii secveniale ale dezvoltrii personalitii. Patru dintre acestea sunt
asociate cu zonele erogene, suprafeele sensibile ale corpului de la care pot fi obinute
satisfacii instinctuale. In ordinea apariiei lor, ca zone focale, acestea sunt: gura, anusul,
penisul, clitorisul, vaginul. Freud a presupus clitorisul a fi un penis n miniatur, deoarece
ambele structuri sunt organe sexuale externe, care devin erecte n timpul stimulrii sexuale.
Freud definea sexul n general a cuprinde orice sentiment plcut asociat cu stimularea
zonelor erogene, chiar dac sau nu stimularea implic gura, anusul, penisul, clitorisul,

vaginul. Libidoul a fost folosit ca un termen substituent pentru satisfactiile si dorina

sexual; care sunt de asemenea reflectri ale lui Eros, instinctul spre via. Un
exemplu de satisfacere ale libidoului n special de eliberare a tensiunii asociat cu
defecaia. Fiind dat acest punct de vedere asupra sexualitii este uor s vedem de
ce Freud s-a referit la stadiile de dezvoltare ca psihosexuale, folosind termenul de

sex n cel mai larg sens, deoarece cteva stadii implic organe, de obicei, privite ca
sexuale si alte organe cu un sens mai puin sexual. Declaraia lui Freud c copilul
este tatl adultului reprezint credina sa ferm c personalitatea de baz a
fiecrei persoane este stabilit la vrsta de cinci ani. Aceast idee este nrdcinat
n noiunea unic a lui Freud de determinism, care las puin spaiu libertii
personale, scop contient sau schimbare de rutin, n personalitatea sau
comportamentul cuiva. Presupunnd c erai pus s te gndeti la numele unei
persoane, orice persoan, poi simi c ai o alegere liber a numelui pe care o s-l
spui, dar Freud ar spune c sentimentele tale sunt o iluzie. Pentru Freud, fiecare
decizie pe care o expui n timpul vieii alegerile tale sau pasiunile sunt rezultate
ale influentelor prezente n incontientul tu. Stadiul oral. Faza I In timpul stadiului
oral sau narcisistic(centrat n sine)care ncepe la natere, activitatea psihic a
organismului se focalizeaz asupra nevoilor gurii si tubului digestiv, inclusiv limba si
buzele(Freud 1920\1977) Narcis, figur mitologic greac care si vedea imaginea
ntr-o ap si s-a ndrgostit de el nsui; elul lui Eros de ocrotire de sine este
determinat de producerea de energie, posibil prin hrana primit n gur.
Independent de hran, micrile de supt ale unui copil, deasemenea, l
aprovizioneaz cu plcere. Sugerea degetului mare arat c plcerea ctigat de
la sn sau sticl este bazat nu doar pe gratificarea foamei dar si a stimulrii
membranei mucoasei orale erogene; astfel sugarul i va nltura dezamgit degetul
mare devreme ce nu produce lapte.(Jenichel, 1945, p.63) Importanta stadiilor n
nelegere
ersonalitii adulte se manifest n conceptul freudian de fixaie Slbirea
dezvoltrii ntr-un stadiu particular datorit faptului c satisfaciile potrivite stadiului
sunt frustrate, duce la investiia de energie a libidoului n acest stadiu. Cnd sub
stres persoana care are fixaie denot regresie, o retragere a sentimentelor,
comportamentului si a gndurilor caracterizeaz stadiul de fixaie timpurie.(soldatul
sub foc strig MAMA).Freud s-a referit la dou tipuri de personalitate, n relaie cu
fixaia n stadiul oral. Tipul de personalitate oral perceptiv este derivat din
plcerile copilriei de a primi mncarea n gur. Persoanele cu aceast trstur
stabilesc interrelaii caracterizate prin dependent fat de alii, sunt psihologic,
creduli, naivi, sugestibili. Este ca si cum ei ar fi dispui s nghit orice. Ei sunt de
asemenea interesai s primeasc informaii si cunotine si s strng bunuri
materiale. Persoanele crora le plac foarte mult bomboanele, dulciurile, fumatul,
sexul oral, cei obezi, sunt deseori identificai n literatura psihanalitic ca oral
receptivi. Tipul oral-agresiv, este derivat tot din plcerile copilriei asociate cu gura,
mncarea si mncatul, dar mult mai tios si cu mai mult folosire a
dinilor(Freud,1977).Persoanele de acest tip prefer bomboanele tari si pipele n
locul igrilor.Ei sunt agresivi n interrelaiile lor, ca si cum ar musca minile care i
hrnesc. Modul lor de a vorbi este sarcastic si argumentativ, de asemenea caut s se tin
ferm de alii ca si cum i-ar poseda si ncorpora intern. Stadiul anal. Faza II. In timpul stadiului
anal (2-3 ani) gratificarea sexual apare cnd defecaia elibereaz tensiunea unui intestin
plin si simultan stimuleaz anusul. Exist muli oameni care rein un sentiment voluptos n
defecaie toat viata lor si descriu acest lucru ca fiind departe de a fi nensemnat (Freud,
1920\1977, p.317) Un aspect important a stadiului anal este antrenamentul la toalet, care
implic copii si prinii n probleme de interaciune social si conflict. Din punct de vedere al
prinilor este controlul social: copilul meu ar trebui s mearg la toalet? Punctul de
vedere al copilului pe de alt parte este de unul de putere: ar trebui s fac ce vreau eu .
Diferentele individuale sunt artate n modul n care prinii si copii rspund la aceste
ntrebri manierat. Unii prini sunt rigizi si pretenioi ateptnd ca copilul lor s mearg

chiar acum .Aceste interaciuni pot conduce la o lupt a dorinelor cnd copilul
experimenteaz conflictul si presiunile sociale pentru a evolua n fata mamei si tatlui .
Astfel de experiene pot conduce la situaii viitoare, de rzvrtire asupra altor figuri
autoritare din societate. Pe de alt parte unii prini sunt permisivi n acceptarea
preferinelor si programului copilului lor raionnd favorabil la nevoile personale ale copilului:
poi s stai ct vrei, suntem att de mndri .Astfel de reacii pot creste pozitiv stima de
sine. Fixaia n stadiul anal poate produce tipul personalitii anal-reticente, caracterizat prin
amnarea satisfaciilor anale pn la ultimul moment posibil; indivizii aparinnd acestui tip
de personalitate sunt foarte chibzuii. Alte caracteristici legate de aceast orientare includ
ncpnarea si arag. In contrast tipul anal expulsiv implic orientare diarhetic. Oameni
anal -expulsivi reacioneaz mpotriva ncercrilor celorlali de ai limita, fcnd ceea ce vor
ei, datorit faptului c n copilrie au defecat cnd si unde au vrut .Caracteristicile acestor
oameni includ dezordine, stilul lor de viat adult este murdar si neglijent, ei pot arta
distrugere agresiv si izbucnirii emoionale. Stadiul falic. Faza III. In stadiul falic (4-5 ani)
satisfacia este primar ctigat prin stimularea penisului sau clitorisului prin
masturbare(Freud,1920\1977). Stadiul falic este esenial pentru ideile teoretice ale lui Freud
din cteva motive: 1.) este unul din stadiile infantile ale dezvoltrii psihosexuale. 2.) acum
apar complexele legate de nelinitea castrri si invidiei penisului. 3.) formeaz bazele unei
identificri psihologice si sociale pentru toi copiii. 4.) se manifest n diferentele psihologice
si n diferentele rol genului. 5.) determin dezvoltarea superegoului. Plcerile fanteziei si
plcerile fizice sunt experimentate prin masturbare si constituie un aspect important n
stadiul falic. Oricum, satisfacerea nevoilor libidoului este numai o parte din experiena de
dezvoltare, pentru c stadiul falic este dominat de realizarea c bieii au penis i fetele nu.
ntrebarea devine atunci de ce nu au fetele penis, potrivit lui Freud rspunsurile la
ntrebare sunt nsoite de emoii negative, de fric la biei, gelozia la fete, si schimbri n
toate relaiile copiilor cu prinii. Freud teoretizeaz c bieii au sentimente de dragoste
posesiv pentru mamele lor si i vd pe tatii lor ca rivali. Gndirea lui a fost influenat de
mitul grec al lui Oedip imortalizat de Sofocle. n aceast tragedie soarta arat c Oedip si va
ucide tatl si se va cstori cu mama lui. Freud a numit aceast dinamic constelaia de
sentimente, dorine, i strduiri orientate n jurul dorinelor biatului pentru mama sa

si cu team ctre tatl su. Dinamica corespunztoare biatului, implicnd

dragostea pentru tat si ura pentru mam este numit complexul Electra.Freud a
vzut bieii experimentnd anxietatea castrrii, o team generalizat c si ei si-ar
putea pierde mreul lor organ de plcere(Freud,1977).El motiveaz c dac tata
descoper c vreau s o iubesc pe mama aa cum face el, ar putea sa mi-l taie. Pe
de alt parte fetele manifest un sentiment de inferioritate datorit faptului c nu
posed organ masculin, i dorina de compensaie c ntr-o zi vor obine unul al lor.
Ele i blameaz mamele pentru lipsa lor de penis: pn la urm nu are nici ea
unulpoate ntr-o criz de gelozie l va tia pe al meu ca s fim la fel; trebuie s
gsesc o cale s am unul. n acest punct sunt puse bazele socializrii, fat n fat
cu ameninrile fanteziste de pierdere a penisului sau renunarea la dorina de a o
iubi pe mama aa cum o iubete tata , bieii aleg ultima variant. Ei reacioneaz
la ameninarea imaginar a castrrii prin acceptarea statutului dominant si de
putere a tatlui. Ei se identific cu tatl devenind ca tata de dragul siguranei.
Asemenea animalelor, biatul gndete c dac va deveni asemenea tatlui su, el
va adopta caracteristicile masculine care sunt aparent plcute mamei, astfel
superegoul este format ca un cod moral interior bazat pe translaia tatlui la
tabuurile, relele si drepturile societii. Formarea superegoului este pasul final n
rezolvarea complexului Oedip. Eecul n identificarea potrivit si, astfel, eecul n
rezolvarea complexului Oedip are implicaii importante pentru personalitatea
adult, masculin(Rychlak,1981).Masculul- ca fixaie n stadiul falic- poate deveni un
Don Juan ca adult, dedicndu-si viata promiscuitii sexuale n cutarea gratificrii

sexuale, negate lui ca si copil. Alternativ, el poate rata asumarea caracteristicilor

masculine datorate slabei identificri cu tatl. Rezultatul poate fi orientarea
feminin si o posibil atracie pentru brbaii. Dac sentimentele libidoului sunt spre
mam, primul obiect al plcerii falice a copilriei, nu sunt eliminate n totalitate ele
vor rmne adnc ngropate n incontient fapt realizat prin mecanismele de
aprare ale egoului care opereaz automat si incontient. Cel mai important
mecanism de aprare este reprimarea, tip de memorie selectiv n care materialul
ameninrilor nu este disponibil pentru c a fost pstrat n incontient. Reprimarea
protejeaz persoana permind egoului s fie contient doar atunci cnd aceste
gnduri sunt considerate a fi sigure sau c nu sunt ntr-o relaie prea apropiat cu
materialul amenintor. Alte mecanisme de aprare: proiecia-deplasarea
propriilor defecte asupra altor oameni. raionalizarea-scuzarea gndurilor si
comportamentului inacceptabil. Noi intelectualizm, vorbim si gndim mai de grab
la un nivel intelectual dect la nivel emoional, despre ceea ce facem sau
contemplm ceea ce este amenintor pentru noi (ex. legtura ntre fumat si cancer
este nedovedit; am vzut studiile) Mai putem, de asemenea, deslui
comportamentul ru prin etalarea comportamentului desemnat s inverseze
efectele unui comportament nedorit: Iart-m pentru c te-am lovit. Pentru Freud,
fetele i rezolv mai puin complet complexul, dect bieii care sunt motivai prin
complexul lor de anxietatea castrrii n timp ce fetelor lipsindu-le penisul le lipsete
si motivaia potrivit, putndu-se identifica cu printele de acelai sex. Stadiul latentei.
Faza IV. Se caracterizeaz prin absenta zonelor erogene dominante. Cum numele implic,
latenta este o perioad linitit ntre vrstele de 6 si 12 ani n timpul creia copii i las
atracia deoparte pentru prini si devin dezinteresai din punct de vedere sexual. Instinctele
libidoului, cutnd expresie n continuare sunt reduse n intensitate sau mai adnc ngropate
n incontient prin reprimare. Ele sunt transformate prin sublimare-un proces care
reorienteaz telurile instinctuale n direcii noi care sunt mai acceptabile din punct de vedere
cultural si personal. Stadiul genital. Faza V. Stadiul final al dezvoltrii lui Freud, stadiul
dragostei sexuale mature incluznd sentimentele de afeciune si dorin ndreptate spre alt
persoan; ncepe la pubertate si difer de primele trei (pregenitale).Diferentele se nvrtesc
n jurul procesului prin care un obiect evoc o nevoie (catharsis),acestea reprezentnd
investiri sau atari ale energiei libidoului persoanei fie pentru obiecte reale n lumea
extern, fie pentru imagini fantiziste ntr-o lume interioar. Eliberrile pregenitale sunt
caracterizate de centrarea in sine a plceri. In contrast plcerile genitale sunt ndreptate mai
altruist spre altceva dect sinele cuiva. Aceste energii externe sunt reprezentate de dou
ideale psihoanalitice ale funcionalitii persoanei normale mature: a iubi i a muncii. Astfel
relaia iubire-grij se dezvolt n timpul adolescentei si tnrului adult mpreun cu
interesele si activitile sale, dar si n relaie cu munca cooperativ si productiv;
satisfacerea cu succes a acestei inte contribuie la ndeplinirea telurilor instinctuale ale lui
Eros. Persoanele incapabile de ataamente psihologice vor manifesta n acest stadiu
anormaliti n ceea ce privete desfurarea personalitii. (- catharsis obinerea unei
purificrii, o purgaie care s descarce afectele patogene). Box. 2.8 Cazul micului Hans.
Studiul de caz a lui Freud pe micul Hans considerat piatra de temelie pentru ideile sale
referitoare la complexul lui Oedip. Hans a fost un bieel de 5 ani care se temea s mearg
afar din cauza unei fobii, o team exagerat c un cal l va muca. Freud este de acord c
Hans era speriat, dar nu de cai. Pentru freud originea tuturor fobiilor este teama care i are
originea n incontient. El credea c Hans recurge la mecanismele de aprare ale eului prin
proiecie, gsind o nou int pentru unele sentimente, unele dintre ele mai neamenitoare
dect altele. Frica biatului a fost direcionat departe de sursa original, tatl, spre cai.
Freud a ipotezat: Hans chiar a fost un adevrat mic Oedip, care a cutat s aib pe tatl
su ( n afar) pentru a se elibera de sine, toat puterea lui fiind canalizat pentru a fi singur
i a dormi cu mama sa. (1909/1963,pg. 148) El i-a susinut ipotezele urmtoarele

observaii: Hans a spus c a cutat s doarm n patul mamei, s o ngrijeasc, s se

cstoreasc cu ea i s aib copii ca tata. Hans experimenteaz teama de castrare;
prinii i-au spus c dac se mai joac penisul i va fi tiat, Hans observnd c sora lui mai
mic nu are penis. Hans a dorit-o pe mama lui doar pentru el fiind gelos pe tatl su i
temndu-se c mama sa va prefera penisul mai mare al tatlui care era ca al unui cal.
Hans a avut un vis cu dou girafe, una mare i una ifonat, Freud a dedus c are o
dorin de moarte cu privire la tatl su. Visul este un bun exemplu pentru dorinele
mplinite de a lungul viselor. (dement, 1976) Hans a manifestat celle mai mari temeri fa
de caii cu trsturi negre similari cu mustaa neagr a tatlui. Caii erau substitut simbolic
pentru tatl su. Cnd Hans a vzut un cal czut, el a simit cele mai agresive dorine ca
tatl su s cad i s moar, o idee prea amenintoare pentru a fi recunoscut contient.
Ajutorul psihanalitic nltur fobia lui Hans. Temerile incontiente determinate n exterior
finalizate n procesele interne, transform incontientul n contient. Trebuie notat c
analizele lui Freud despre micul Hans au fost bogate n informaii provenite de la tatl
biatului care sprijinea teoria lui Freud. Au fost sugerate cteva interpretri lui Freud asupra
micului Hans. Marsha Garrison (1978) observ c Hans simte mai mult teama castrrii din
partea mamei dect a tatlui. Joseph Walpe i Stanley Rachman (1960) au concluzionat c
vindecarea lui Hans a fost simpla desensibilizare, o cale de modificare a comportamentului
care depinde i repet discuiile despre teama sa evident de cai. Rezumat al stadiilor
dezvoltrii psihosexuale. STADII ANI ZONE ACTIVITI SARCINI Pregenital (infantil) Oral 01/2
Gur Supt Mucat nrcare Anal 2-3/4 Anus Expulzare Reinere Antrenamentul la toalet
Falic 4-5/6 Penis Clitoris Masturbare Identificare Latenei 6-12/13 Reprimare Transformare
Genital 13 + Penis Vagin Intimitate sexual Sublimare Iubirea pentru altcineva Munc
PRIGOREANU FLORIN AN II ,GRUPA I, SUBGRUPA I. FREUD ~I SEXUALITATEA
Datorit[ proceselor diferite de socializare pentru b[ie\i `i fete Freud credea c[ fetele se
bazeaz[ mai mult pe mecanismul de ap[rare al represiei. Mai departe, datorit[ presupusei
dezvolt[ri mai slabe a superego-ului, pentru femei nivelul a ceea ce este normal din punct
de vedere al eticii este diferit de al b[rba\ilor (Freud, 1925/1959, p. 196). Elisabeth Young
Bruehl (1990) a conturat recent ra\ionamentul ce st[ la baza opiniei lui Freud despre femei
^n cartea sa Freud despre femei. Scopul ei a fost de a demonstra c[ Freud nu a dorit
s[ limiteze statutul femeilor la acela de mai pu\in importante dec]t b[rba\ii. Mai degrab[ el a
vrut s[ justifice observa\ia sa c[ femeile sunt bisexuale (p.22). Freud a motivat c[ pentru a
fi sexuale femeile trebuie s[ fie masculine. De aceea, fetele se angajeaz[ ^n sex ca b[ie\ii:
ele mainipuleaz[ clitorisul la fel cum b[ie\ii ^`i mi`c[ penisul. Dar la adolescen\[ ele trebuie
s[-`i accepte feminitatea `i lipsa unui penis devenind din punct de vedere sexual pasive.
Maturiz]ndu-se fetele trebuie s[ renun\e la stimularea clitorisului `i s[ accepte modul sexual
pasiv: penis ^n vagin. Dup[ acest ra\ionament, femeile sunt mai ^nt]i masculine `i apoi
feminine, deci bisexuale. @n trecere de la masculin (pl[cere clitorial[) la feminin (pl[cere
vaginal[), femeile trebuie s[-`i reprime sexualitatea. @n schimb, trecerea justific[ tendin\a lor
mai mare spre nevroze. De aceea, conchide Young Bruehl, tr[s[turile negative pe care
Freud le acord[ femeilor apar din trecerea necesar[ de la masculinitate la feminitate
dictat[ de anatomia lor `i nu din inferioritatea femeii. Un critic al lucr[rii lui Young Bruehl a
declarat c[ introducerea ei neconving[toare la aceast[ antologie organizat[ cronologic a
eseurilor lui Freud sun[ ca un mod de a cere scuze (Suttaford, 1990, p.54). @ntr-adev[r,
Young Bruehl doar reia punctul de vedere al lui Freud, neoferind nimic nou. Ea nu respinge
critic punctul lui de vedere despre femei, ci pur `i simplu ofer[ o pledoarie pentru o
interpretare diferit[. Dac[ Freud ar mai fi fost ^n via\[, ^n mod sigur el nu `i-ar fi schimbat
opinia despre femei. Pronun\area lui final[ asupra subiectului a fost c]nd a refuzat
s[ m[ abat de la concluziile mele asupra femeilor datorit[ neg[rilor feministelor care sunt
ner[bd[toare s[ ne for\eze s[ privim cele dou[ sexe ca egale total ^n pozi\ie `i merite
(1925/1959, p.197). R[spunsurile lui Freud la testul preliminar de personalitate. Urm[rind
conceptele de baz[ ale lui Freud s-ar putea s[ vi se par[ interesant s[ compara\i
presupunerile dumneavoastr[ despre personalitate cu cele ale lui Freud. Determina\i c]t de
apropiate sunt r[spunsurile dumneavoastr[ de ceea ce Freud consider[ `i compara\i

rezultatele cu cele ale altor studen\i. 1. Personalitatea mea de baz[ este aceea`i ast[zi ca `i
atunci c]nd aveam cinci ani. A. Copilul este tat[l adultului. 2. Cunosc pu\ine lucruri despre
personalitatea sau dezvoltarea personalit[\ii mele. A. Personalitatea este ^n mare
m[sur[ incon`tient[ asemenea unui iceberg scufundat ^n ap[. 3. @mi aleg modul ^n care
vreau s[-mi duc via\a. F. Noi nu ne control[m propria soart[. Omul nu este st[p]n ^n propria
lui cas[. 4. Motiva\ia mea de baz[ este sexul `i agresivitatea. Comportamentul uman e
guvernat de dou[ instincte de via\[: pl[cerea sexual[ ^n general `i moartea (distrugerea). 5.
Multe din comportamentele mele sunt ira\ionale prin faptul c[ repetat, fac lucruri care nu au
sens. A. Oamenii sunt domina\i de instincte `i emo\ii nu de logic[ `i intelect `i ^`i retr[iesc
trecutul. 6. Am avut pu\ine conflicte interioare ^n via\a mea. F. Conflictul psihologic face
parte din via\[. Doar moartea nu are conflicte. 7. @mi este team[ s[-mi cunosc adev[ratul
sine `i ^mi ascund aspecte nepl[cute ale personalit[\ii mele. A. Personalitatea este un sistem
complicat de evitare psihologic[ `i ap[rare provocate de sentimentede anxietate. 8. Copil
fiind am avut dorin\e sexuale `i sentimente fa\[ de p[rintele de sex opus. A. Inevitabil, to\i fii
tr[iesc ^n complexul Oedipian `i anume s[-`i omoare tat[l `i s[ se c[s[toreasc[ cu mama,
iar toate fiicele tr[iesc ^n complexul Electra adic[ s[-`i doreasc[ tat[l. 9. Femeile `i b[rba\ii
sunt egali din punct de vedere psihologic. F. Femeile sunt b[rba\i rata\i `i difer[ prin mai
slaba lor dezvoltare moral[. 10. Cea mai bun[ cale pentru a-mi schimba personalitatea este
s[ intru ^ntr-o terapie pe termen lung cu un specialist care va p[trunde ^n[untru, ^n
experien\ele din copil[ria mea. A. Nu este nimic mai bun dec]t psihanaliza pentru a deveni
con`tient de ceea ce este incon`tient, ajung]ndu-se astfel la minimizarea conflictelor de
personalitate `i a problemelor. EVALU{RI Contribu\ii. A vorbi despre aspecte incon`tiente ale
personalit[\ii este un lucru; a observa sau a m[sura astfel de fenomene este cu totul altceva.
Cum este posibil s[ ajung[ psihologii la un lucru care prin defini\ie nu este con`tient? Freud a
sugerat un num[r de c[i c[tre incon`tient: asocia\ia liber[, actele ratate, anumite evenimente
ce se ^nt]mpl[ ^n timpul terapiei psihanalitice, fanteziile ^n stare de veghe `i interpretarea
viselor. Asocia\ia liber[. Tehnica primar[ de evaluare a lui Freud pentru a ajunge la
incon`tient a fost asocia\ia liber[ ^n care persoana adopt[ o orientare mental[ ce permite
ideilor, imaginilor, memoriei `i sentimentelor s[ zboare ^n mod spontan, f[r[ ghidare
exterioar[ sau re\inere. Permite pacien\ilor experien\a catharsisului un proces prin care
sentimentele interioare sunt exprimate deschis ^n cuvinte sau comportamente. Dac[ o idee
m[r sugereaz[ o idee asociat[ viermi fiecare se poate g]ndi la viermi. Regula
fundamental[ a asocia\iei libere este s[ permit[ expresii pentru orice lucru care vine ^n
minte, f[r[ s[ conteze c[ nu are sens, c[ e ilogic, trivial, jenant, nepl[cut sau absurd. Asocia\ia
liber[ e important[ pentru c[ i-a oferit lui Freud indicii despre incon`tientul persoanei.
Interpretarea viselor. Dup[ Freud (1900/1958) visele sunt drumul regesc c[tre incon`tient
(p.608). Nu visele ^n sine sunt importante, ci interpretarea lor. Freud credea c[ con\inutul
manifest al viselor, ceea ce ^`i aminte`te cel care viseaz[ despre vis c]nd se treze`te este
^n`el[tor `i nu ar trebui luat ^n calcul. Visele cu originea ^n incon`tient, sunt procese
primare ale id-ului. For\ele id-ului cap[t[ putere ^n timpul somnului c]nd re\inerea con`tiin\ei
este mai mic[ dec]t ^n timpul st[rii de veghe. Prin vise ego-ul mic`oreaz[ amenin\area
impulsurilor instinctuale ale id-ului `i imaginile se dezv[luie prin modificarea `i denaturarea
lor. Folose`te mecanisme ca cenzura, substitu\ia simbolic[ `i elaborarea defensiv[. Adev[ratul
con\inut ale viselor este rar, ceea ce pare s[ fie la suprafa\[; totul apar deghizat `i misterios.
Interpret[rile calificate cer un con\inut latent, sensul deosebit al fiec[rui vis. Freud a presupus
c[ fiecare vis are un sens, care poate fi interpretat fie prin simboluri, fie prin decodare.
Interpretarea simbolic[ se concentreaz[ pe vis ca un ^ntreg `i caut[ s[ ^nlocuiasc[ con\inutul
manifest deghizat cu un corespondent latent rezonabil. De exemplu, ^ntr-o
povestioar[ biblic[ din Genez[, un paroh viseaz[ `apte porumbi dolofani pe un singur fir iar
apoi `apte porumbi bolnavi care ^i devoreaz[ pe primii `apte. Iosif a oferit o interpretare
simbolic[ a acestui vis: `tiule\ii de porumb reprezint[ simbolic `apte ani viitori de bog[\ie
pentru Egipt, urma\i de `apte ani de foamete. Un simbol de vis este con\inutul visului, care
reprezint[ o persoan[, lucru sau activitate implicat[ ^n procesele incon`tiente. Freud a fost
de acord c[ simbolurile pot avea uneori sensuri comune pentru oameni ^n general. Tabelul

2.3. ilustreaz[ acest punct de vedere ^ns[ credin\a lui mai puternic[ era c[ simbolurile sunt
mai degrab[ personale dec]t universale. Fiecare simbol trebuie interpretat individual,
deoarece ele sunt determinate de for\e incon`tiente din personalitatea fiec[ruia: Acela`i
con\inut poate ascunde sensuri diferite c]nd apare la oameni diferi\i ^n contexte diferite
(Freud, 1900/1958, p. 105). Freud a preferat o metod[ de decodare a interpret[rii visului ^n
care fiecare parte a visului este analizat[ separat de celelalte. O
analiz[ corect[ descifreaz[ toate elementele unui vis, inclusiv simbolurile care sunt apoi puse
cap la cap pentru a descoperi fiecare sens ascuns al visului. Rezultatul final
implic[ descoperirea ^ndeplinirii unei dorin\e a celui care viseaz[, pe care Freud a
considerat-o scopul principal al visului (Dement, 1976). Alte func\ii ale viselor sunt: p[zirea
somnului (a nu ^l trezi pe cel care viseaz[), eliberarea de energie, mic`orarea `ocurilor unor
evenimente traumatizante `i rezolvarea de probleme. Tabelul 2.3 Unele simboluri freudiene
ale visului Con\inutul visului Semnifica\ii simbolice Cu\it, umbrel[, `arpe Penis Cutie, cuptor,
corabie Uter Camer[, mas[ cu m]ncare Femeie Casa sc[rii, scar[ Rela\ie sexual[ Ap[ Na`tere,
mam[ Chelire, scoaterea unui dinte Castrare St]nga (direc\ie) Crim[, devia\ie sexual[ Copii
juc]ndu-se Masturbare Foc A face ^n pat T]lhar Tat[ C[dere Anxietate Psihanaliza. Asocia\ia
liber[ a devenit rapid tehnica de baz[ a tratamentului prin vorbire a lui Freud (Breuer `i
Freud, 1895/1950). A tehnic[ de tratament, psihanaliza se refer[ la procedurile sistematice
ale lui Freud de a dota pacientul cu necesarul interior pentru a sc[pa personalitatea de
conflictele nevrotice. Evocarea experien\elor din copil[rie este central[ pentru aceste
proceduri, mai ales cele care implic[ amintiri despre sex `i agresiune cu privire la unul dintre
p[rin\i. Prin intermediul interiorului, experien\ele inacceptabile personal `i considerate tabu
din punct de vedere social ^ngropate ^n incon`tientul persoanei pot fi f[cute con`tiente.
Asocia\ia liber[, ca tehnic[ de tratament a substituit perioada de hipnoz[ folosit[ de Freud.
Spre deosebire de presupusa stare de incon`tien\[ legat[ de hipnoz[, asocia\iile libere permit
pacien\ilor s[-`i reaminteasc[ con`tient tot ce au spus. Un motiv pentru care Freud s-a hot[r]t
s[ foloseasc[ canapeaua ^n psihanaliz[, a fost c[ ajut[ pacien\ii s[-`i stabileasc[ starea
mental[ necesar[ asocierilor libere. Folosirea canapelei, a condus pacien\ii s[ adopte o pozi\ie
pasiv[ `i o atitudine relaxat[, pentru a experimenta o stare mai mare de fantezie
precon`tient[ dec]t ^n timpul st[rii normale de con`tiin\[. Freud se a`eza l]ng[ pacien\ii s[i,
^n afara razei lor vizuale, pentru a minimiza influen\a lui asupra explor[rii psihologice. @`i
dorea s[ fie ca un neutru, un ecran gol, astfel ^nc]t pacien\ii s[ se simt[ liberi
s[ fac[ asocia\iile, f[r[ s[-i caute reac\iile fe\ei sau s[ se team[ de critici `i dezaprob[ri.
Eventual, pacien\ii s[-`i proiecteze imaginile incon`tiente pe Freud oglinda. De asemenea,
ei ^`i vor expune transferurile ^n leg[tur[ cu psihanalistul, ca `i cum ar fi o persoan[ din
trecutul lor cu care continu[ s[ aib[ conflicte psihologice. Originea acestor transform[ri
nerealiste este incon`tien\apacientului.Este ca `i c]nd pacientul are nevoie s[ ^l pun[ pe
psihanalist ^n imaginea tat[lui, mamei sau altei persoane semnificante, pentru a putea
trece de fixa\iile psihologice ale copil[riei. Folosirea canapelei a contribuit ^n oarecare
m[sur[ la transferuri prin cre`terea dependen\ei pacientului, rela\ii cu psihanalistul, care
devine rapid un p[rinte expert. Contratransferul apare c]nd anali`tii ^`i proiecteaz[ propriile
nevoi incon`tiente pe pacien\ii lor. O teorie a personalit[\ii, filosofie despre natura uman[.
Freud rezum[ contribu\iile lui la psihologie ^ntr-o scurt[ declara\ie ^nregistrat[ ^n anul
dinantea mor\ii sale (Lawrence, 1938). Mi-am ^nceput activitatea profesional[ ca un
neurolog ^ncerc]nd s[ aduc u`urare pacien\ilor mei nevrotici. Sub influen\a unui vechi
prieten, `i prin eforturi proprii, am descoperit lucruri noi, importante despre incon`tient ^n
via\a psihic[, rolul dorin\elor instinctuale `i a`a mai departe A trebuit s[ pl[tesc greu
pentru acest succes. Oamenii nu au crezut ^n faptele acestea `i au considerat teoriile mele
dezgust[toare. Rezisten\a a fost puternic[ @n final am reu`it s[ ob\in o asocia\ie
psihanalitic[ interna\ional[. Dar lupta nu a luat ^nc[ sf]r`it. Declara\iile lui Freud
identific[ dou[ dintre marile lui contribu\ii la psihologie: o teorie a personalit[\ii `i o filosofie a
naturii umane. Pentru a aprecia contribu\iile lui Freud la teoria personalit[\ii e nevoie numai
s[ ne amintim conceptele lui teoretice de baz[ despre motiva\ia incon`tient[ ^n
personalitate, structurarea ^n trei p[r\i a personalit[\ii, cele cinci stadii psihosexuale ale

dezvolt[rii personalit[\ii, complexul lui Oedip, mecanismele de ap[rare `i importan\a

experien\elor din copil[rie. Un domeniu unde ideile sale au avut un impact uria` a fost ^n
sus\inerea inspira\iei pentru o g]ndire mult mai creativ[ ^n prima jum[tate a secolului XX.
Dup[ cum ve\i vedea o serie de teorticieni au fost puternic influen\a\i de el. Al\i teoreticieni,
care au fost ^n dezacord cu g]ndirea psihanalitic[ clasic[, au trebuit totu`i s[ \in[ seama de
ideile lui Freud. Declara\ia sumar[ a lui Freud se refer[ indirect la o a doua contribu\ie: o
filosofie a naturii umane. Freud a trebuit s[ pl[teasc[ pentru descoperirea unor noi fapte
importante. Imaginea pesimist[ pe care el a realizat-o naturii umane s-a izbit de idealurile
religioase, ale liberului arbitru `i ra\ionalitatea `tiin\ific[, popular[ pe vremea lui. @n secolul
XIX, teoria evolu\iei a lui Darwin a mutat oamenii de la o categorie de crea\ii speciale la o
specie cu linii de dezvoltare nu cu mult diferite de cele ale creaturilor ^nrudite. Apoi, ^n
secolul XX a mutat oamenii din centrul psihologic al universului lor personal ^ntr-o sfer[ ^n
care for\ele incon`tiente dominau asupra iluziilor de libertate personal[ `i alegere ra\ional[.
Nu e de mirare c[ rezisten\a public[ a fost mare. Freud spunea oamenilor ceea ce vroiau
s[ aud[, dar refuza s[-i asculte. Dovezi. Suportul empiric pentru ideile lui Freud s-a acumulat
de-a lungul anilor, de`i el a fost foarte des calificat. J.Mc Vicker Hunt (1979) a evaluat
dovezile din diferite tendin\e de investigare pornind de la ideile lui Freud. A descoperit
c[ studiile suport lent la propozi\iile generale ale lui Freud despre importan\a special[ a
experien\ei ^naintate (p.119), dar nu despre experien\ele psihosexuale specific ipotezate
de Freud. Salvatore Maddi (1968) a revizuit studiile empirice `i a ajuns la concluzia c[ i-a fost
acordat suport calificat pentru conceptele freudiene. Mai ^nt]i, ^n timp ce nu toate
comportamentele sunt defensive, conceptul general de ap[rare al ego-ului este sus\inut de
un num[r conving[tor de studii asupra represiei. @n al doilea r]nd, eviden\a axiet[\ii castr[rii
este mai mare printre b[rba\i dec]t la femei (p. 392). Lloyd Silverman (1976) a rezumat
dou[ programe de cercetare de zece ani bazate pe concepte specifice freudiene. Rezultatele
acestor studii independente de laborator sus\in rela\iile dintre anumite tipuri de
comportament anormal `i anumite tipuri de conflict incon`tient asupra dorin\elor libidinale `i
agresive. O serie de studii implic]nd 39 de grupuri, unele alc[tuite din b]lb]i\i, alte din
depresivi, homosexuali `i schizofrenici. Subiec\ilor li se cerea s[ vizualizeze raze de lumin[ la
tahistoscop, o ma`in[ care expune stimuli vizuali pentru frac\iuni de secund[. Informa\ia
vizual[ relevant[ pentru conflictul psihologic al participan\ilor era prezentat[ subiec\ilor
subliminar, sub nivelul lor de con`tiin\[ (Dixon, 1971). Teoria psihanalitic[ presupunea
c[ informa\ia relevant[ pentru o fixa\ie particular[ sau un conflict intern, va afecta persoanele
cu acea fixa\ie / conflict, dar informa\ia face leg[turi cu alte feluri de fixa\ii / conflicte care nu
au nici un efect asupra lor. Presupunerea a fost confirmat[. Persoanele cu conflicte oralagresive au fost emo\ionate de mesajul canibalul m[n]nc[ oameni `i nu de criminalul
^njunghie victimele. Persoanele cu conflicte oral-receptive au demonstrat anxietate sc[zut[
pentru mesajul eu `i mami suntem una dar nu `i pentru o pierd pe mami. Un num[r de
studii de cercetare asupra anxiet[\ii de castrare la b[rba\i `i invidia asupra penisului la femei
au fost publicate. Blum (1949, 1950, 1962) a evaluat fanteziile psihosexuale ^n colegii de
studen\i c[rora li se cerea s[ spun[ pove`ti la Testul Blacky, o serie de desene animate despre
un c]ine numit Blacky. @n studiile din 1949 diferen\ele ^n r[spunsurile a 119 b[rba\i `i 90
femei au fost ^n acord cu unele aspecte ale teoriei psihanalitice. @n 1962, b[rba\ii care erau
^n conflict mai mare sau mai mic ^n leg[tur[ cu castrarea au spus pove`ti contrastante ca
r[spuns la o scen[, ^n care Blacky privea cum un cu\it cade spre coada lui Tippy. Un r[spuns
de anxietate joas[ fa\[ de castrare este urm[torul: Tippy, fratele mai mic al lui Blacky este
^n pozi\ia de a-i fi t[iat[ coada f[r[ s[ `tie. Blacky este gata s[ latre ca s[-l previn[ de pericolul
^n care se afl[. El nu poate s[ fac[ nimic, dar va ^ncerca s[-l ^mping[ departe de bloc (p.
135). Un r[spuns de anxietate puternic[ fa\[ de castrare este: Lui Blacky nu-i place ceea
ce vede, `i este foarte con`tient de coada lui neagr[, mare Expresia de pe fa\a lui Tippy
este de ^ngrijorare, iar Blacky ^ncepe s[ g]ndeasc[ ^n acest sens (p. 135). @ntr-un studiu
de Hall `i Van de Castle (1965) trei grupe de studen\i, 20 b[rba\i `i 20 femei ^n fiecare grup,
`i-au ^nregistrat visele. Toate cele 1.909 vise au fost punctate de doi judec[tori pentru a
determina prezen\a anxiet[\ii de castrare, dorin\a de castrare `i invidia fa\[ de penis.

Majoritatea b[rba\ilor au avut scoruri mari la anxietatea de castrare iar majoritatea femeilor
au avut scoruri mari la dorin\a de castrare `i invidia fa\[ de penis. 50% dintre femei au
ob\inut scoruri nule la anxietatea de castrare, dar numai 13% dintre b[rba\i. Cercetarea lui
Hall `i Van de Castle a fost criticat[ sever, datorit[ procedurii folosite `i datorit[ faptului
c[ explica\ii mai eficiente ale rezultatelor lor pot fi oferite de teorii non-freudiene (Daly `i
Wilson, 1990). Raskin `i Shaw (1988) au raportat rezultate care pot fi interpretate ca dovezi
pentru stadiul narcisist sau oral al lui Freud. Oamenii fixa\i la acest nivel, ar putea continua
s[ fie centra\i pe sine a`a cum erau ^n copil[rie. Pentru a se confirma aceast[ posibilitate
subiec\ii ale c[ror monologuri ^nregistrate reflectau folosirea deas[ a pronumelui de
persoana ^nt]i au avut scoruri ^nalte la testul de narcisism cu tendin\e de a fi centra\i `i
absorbi\i de sine. Multe cercet[ri au ^ncercat s[ sus\in[ existen\a ideii centrale a lui Freud `i
anume incon`tientul. Freud a g[sit dovezi pentru existen\a incon`tientului ^n actele ratate,
erori verbale care par s[ ^nlocuiasc[ cuvintele neutre cu unele care se presupune
c[ eman[ din incon`tient. Cercet[torul Michael Motley (1985, 1987), crede c[ majoritatea
sc[p[rilor sunt desc[rc[ri ale creierului `i mecanismelor lui verbale. De exemplu: un b[iat se
apropie de o femeie atractiv[ cu care vrea s[-`i petreac[ seara `i exclam[ vin s[ te iau la sex
, vreau s[ spun la `ase!. Dup[ Motley, cel mai eficient `i verificabil mod s[ explice
aceast[ eroare se face ^n leg[tur[ cu mecanismele verbale. Cuvintele `ase (six) `i sex (sex)
au ^n comun dou[ dintre litere `i de aceea sunt stocate ^n aceea`i re\ea neural[. De aceea
creierul t]n[rului a c[utat cuv]ntul `ase, dar a g[sit ^n schimb sex pentru c[ structura lor
aproape identic[ a cauzat s[ fie depozitate aproape unul de altul. Motley crede, totu`i
c[ no\iunile despre incon`tient nu sunt ^n totalitate f[r[ merit. De fapt, lucr[rile lui au ar[tat
c[ uneori incon`tientul ^`i poate ar[ta capul ur]t spre jena noastr[. @ntr-unul dintre studii el
`i colegii lui au testat trei grupuri de colegi b[rba\i. Unui grup i s-au ata`at electrozi `i au fost
avertiza\i c[ vor fi supu`i `ocurilor electrice la un moment dat ^n experiment. Al doilea grup
s-a desf[`urat ^n prezen\a unei femei atr[g[toare `i ^mbr[cat[ provocator. Ambele grupuri `i
un grup de control au fost ruga\i s[ spun[ perechi de cuvinte pentru a smulge sc[p[ri verbale
pe care Freud le interpreta ca rev[rs[ri din incon`tient. B[rba\ii amenin\a\i cu `ocuri electrice
tindeau s[ zic[ `oc blestemat ^n loc de coad[ fals[ `i voltaje blestemate pentru
cocioab[ proast[, mai degrab[ dec]t s[ comit[ sc[p[ri sexuale. Grupul ce se afla ^n prezen\a
femeii experimentatoare au f[cut gre`eli ca pasiune rapid[ pentru mod[ trecut[ `i s]ni
goi pentru pui ^n cuib. Subiec\ii de control nu au f[cut gre`eli sexuale sau legate de
electricitate. De aceea c]nd mediul con\ine indica\ii legate de anumite motiva\ii pe care
tindem s[ le ascundem ^n incon`tientul min\ii, cuvinte care reprezint[ aceste motiva\ii
interzise, pot ie`i afar[. Mai general, acum se poate afirma c[ exist[ incon`tient (American
Psychologist, June, 1992). Incon`tientul, poate s[ nu fie analitic, manipulativ `i entitatea
inteligent[ cum presupunea Freud ^n schimb ar putea fi simplu, drept `i neanalitic comparat
cu con`tiin\a (Greenwald, 1992). Limite. Statutul incert al teoriei psihanalitice. Opinia lui
Freud despre teoria psihanalitic[ v[zut[ ca o nou[ `tiin\[ a fost ^n parte justificat[ ^n timpul
tinere\ii psihologiei, la sf]r`itul secolului. Cu siguran\[, inten\ia lui Freud a fost s[ fac[ din
teoria psihanalitic[ bazele unei psihologii `tiin\ifice care va integra odat[ pentru totdeauna
evenimentele psihologice `i fizice ale min\ii `i corpului. @ns[, dup[ trei sferturi de secol,
poten\ialul `tiin\ific al teoriei psihanalitice nu s-a realizat, ^n ciuda sus\inerii cercet[rilor
ocazionale `i ^ncerc[rilor de a integra teoria psihanalitic[ `i alte domenii ale psihologiei, cum
ar fi ^nv[\area (Dollard `i Miller, 1950), dezvoltarea (Wolf, 1960) `i cunoa`terea, cogni\ia
(G.Klein, 1970). Din cauza problemelor ce vor fi discutate mai jos, teoria psihanalitic[ nu
poate fi considerat[ pe deplin o teorie `tiin\ific[. Dup[ cum a\i observat, exist[ o sus\inere
calificat[ considerabil[ pentru unele dintre ideile lui Freud, dar nu este mare, av]nd ^n
vedere num[rul imens de cercet[tori care au ^ncercat at]\ia ani s[-i confirme ideile,
conceptele. Unul dintre motive este c[ conceptele teoriei psihanalitice, chiar `i c]nd sunt clar
definite, nu sunt deschise observa\iei directe (Stanovich, 1989; Daly `i Wilson, 1999). De
aceea, ele sunt greu de testat `tiin\ific. Cum poate un cercet[tor s[ m[soare energia
psihologic[ sau energia care apare la evenimente incon`tiente `i refulate? Din nefericire
r[spunsul este indirect, incert `i deseori lipse`te cu totul. Din nou, av]nd ^n vedere

num[rul considerabil de cercet[tori care au ^ncercat de at]ta timp s[ sus\in[ teoria

psihanalitic[ a reie`it o slab[ abilitate de a prezice comportamentul. Conceptele psihanalitice
func\ioneaz[ cel mai bine c]nd sunt aplicate din spate, socotindu-se pentru comportamentul
trecut al unui individ, dup[ faptele ce au fost str]nse (Stanovich, 1989). Conceptele
psihanalitice, rareori indic[ viitorul comportament al persoanei. Cadrul de baz[ pentru
str]negerea de date relevante pentru teoria psihanalitic[ a fost cel clinic, nu laboratorul. @n
clinic[, evenimentele care sunt irelevante pentru diagnostice `i tratament, ac\ioneaz[ asupra
pacien\ilor `i anali`tilor, dar nu pot fi controlate: ^ntreruperi, dispozi\iile ^nt]mpl[toare ale
pacientului `i analistului, starea de s[n[tate temporar[, evenimente din cadru (un copil care
pl]nge ^n camera al[turat[) `i evenimente necunoscute care se ^nt]mpl[ ^naintea `edin\ei
(o ceart[ ^ntre ^ndr[gosti\i). Unul dintre pacien\ii lui Freud, un psihiatru, scria c[ de-a lungul
`edin\ei de tratament, c]inele lui Freud st[tea lini`tit la piciorul patului o namil[ mare
(Wortis, 1954, p. 23). @n mod evident, Freud nu s-a g]ndit la prezen\a acestei amenin\[ri,
distragerea animalul se poate s[ fi afectat g]ndurile, verbalizarea `i comportamentele
pacientului s[u `i acestea, la r]ndul lor, interpretarea lui Freud. Dac[ Freud se g]ndea
c[ disconfortul pacientului s[u se datora unui material sensibil, incon`tient, ar fi putut fi
incorect. Analistul, ca str]ng[tor de date, poate determina comportamentul `i atunci nu este
doar un observator. Anali`tii influen\eaz[ tocmai procesele pe care ^`i doresc s[ le studieze
obiectiv (Joseph, 1980). Au fost f[cute ^ncerc[ri pentru a ^mpiedica aceast[ limit[, cer]ndulise anali`tilor s[ se supun[ tratamentului psihanalitic, astfel ^nc]t s[-`i ^n\eleag[ mai bine
propriile personalit[\i `i influen\ele asupra pacien\ilor. Oricum, niciodat[ nu se ajunge la
obiectivitate total[ ^n rela\iile umane. Metoda de cercetare tipic[ a teoriei psihanalitice este
studiul de caz. Limitele acestei proceduri sunt subliniate ^n capitolul 1. Date la o parte
aceste probleme, ^n teoria psihanalitic[, accentul se pune pe dezvoltarea persoanei,
r[spunsul la interviuri `i teste, idei personale, sentimente `i experien\e. Majoritatea valorilor
adunate de analist ^n munca clinic[ nu pot fi evaluate ^ntr-un mod obiectiv (Stanovich,
1989). Datorit[ faptului c[ experien\ele individuale sunt foarte personale, el sau ea pot avea
dificult[\i ^n comunicarea lor sau poate fi `ov[itor. Aceste evenimente sunt interpretate de o
alt[ individualitate, psihanalistul care, considerat a fi antrenat, este supus limit[rilor
capacit[\ii de a face interpret[ri. @n orice caz, realitatea important[ este mai mult
subiectiv[ dec]t obiectiv[ `i verificabil[. E`antioane de subiec\i, folosite de Freud `i al\i
psihanali`ti ca baze ale observa\iilor lor nu sunt reprezentative pentru oameni ^n general.
De exemplu, persoanele v[zute ^n mediile clinice sunt nereprezentative, tocmai pentru
c[ spre deosebire de majoriatea oamenilor ei au mari probleme ce necesit[ tratament. Mai
departe, cazurile majore studiate de Freud au fost persoane din Viena (probabil 100%),
^ntre anii 1889 `i 1900 (50%), care d[deau dovad[ de comportamente anormale (50%
nevroze, isterii) (Brody, 1970). Acest e`antion a fost ^nclinat ^n mare m[sur[ ^n favoarea
clasei superioare (100%), femei (67%), ^ntre v]rstele 18 `i 20 de ani (75%) nec[s[torite
(75%). O astfel de e`antionare selectiv[, influen\eaz[ teoria `i pune sub semnul ^ntreb[rii
generalitatea observa\iilor lui Freud. Ideile lui Freud se bazeaz[ ^n mare m[sur[ pe
dezvoltarea copil[riei ^naintate; stadiile psihosexuale; complexele lui Oedip `i Electra,
anxietatea castr[rii; invidia pentru penis; seduc\ii sexuale reale sau fantezii `i altele. Oricum,
Freud a avut de fapt doar c]\iva pacien\i care au fost copii (Daly `i Wilson, 1990). Majoritatea
informa\iilor le-a ob\inut despre copii prin intermediul experien\ei de zi cu zi, din lecturi,
amintirile propriei copil[rii, `i amintirile pacien\ilor adul\i, care erau la curent cu credin\ele lui
Freud cu privire la originea sexual[ a comportamentului neadaptabil `i a fost supus
distorsiunii memoriei ca oricare altul. Un num[r din presupunerile lui Freud cu privire la copii
a fost pus sub semnul ^ntreb[rii de cercet[ri mai t]rzii (Daly `i Wilson, 1990). @n dou[ studii
separate s-a demonstrat c[, doar 50% dibntre copiii ^ntre 4 `i 6 ani sunt con`tien\i de
diferen\ele genitale dintre sexe `i aceia care au dat dovad[ de eviden\e slabe de traume
emo\ionale (Conn `i Kanner, 1947, Katcher, 1955). Dup[ Kohlberg (1966) o
alternativ[ plauzibil[ pentru complexul castr[rii este teama, general[ ^n copil[rie, de r[nire a
corpului `i nu frica specific[ de a-`i pierde organul sexual. Explica\iile ^nv[\[rii sociale care
implic[ rolul sexului a oferit de asemenea, alternative sus\inute la exagerata accentuare de

c[tre Freud a anatomiei ca baz[ a diferen\elor dintre sexe (Rohrbaugh, 1979). Referindu-se la
un exemplu de cercetare cu privire la anxietatea castr[rii ^n vise, Hall `i Van de Castle
(1965) au recunoscut alte explica\ii dec]t cele cu privire la invidia asupra penisului. De
exemplu, a`tept[rile cu privire la rolul sexului, justific[ faptul c[ femeile viseaz[ la nun\i `i la
copii, mult mai des dec]t b[rba\ii. @n sf]r`it, a fost atacat[ chiar funda\ia teoriei psihanalitice
(Daly `i Wilson, 1990). Criticul Jeffrey Masson (1984) a fost concediat din postul s[u de
director de proiecte la Arhivele Sigmund Freud, datorit[ atacului la teoria psihanalitic[. Cu
cooperarea `ov[itoare a fiicei lui Freud, Anna, Masson a luat urma unor scrisori ale lui Freud,
^n special coresponden\a lui cu Fliess. Compararea acestor scrisori cu o prelegere din 1896
pentru Societatea Psihiatrilor `i Neurologilor din Viena a dus la o descoperire alarmant[
(prelegerea Dezvoltarea isteriei este retip[rit[ ^n ^ntregime de Masson, 1984). Pe 21
aprilie 1896, Freud `i-a prezentat, confiden\ial, ideile asupra seduc\iei, credin\ele lui,
c[ primele lui paciente au fost de fapt molestate sexual de ta\ii lor, `i aceste traume erau
sursa nevrozelor isterice adulte. Peste un an `i jum[tate ^i scrie lui Fleiss c[ a renun\at la
ideile despre seduc\ie din prelegerea din 1896. Printre motivele lui pentru aceast[ schimbare
au fost ^n orice caz, tat[l, f[r[ s[-l exclud chiar nici pe al meu, trebuie s[ fie acuzat c[ a
fost pervers (Masson, 1984, p. 108). A continuat s[ explice c[ frecven\a unor astfel de
perversiuni ar trebui s[ fie mare pentru a fi responsabile pentru toate cazurile de isterie
observate. Astfel, Freud a declarat c[ aceste paciente `i-au ^nchipuit aceste pretinse
molest[ri. @n schimb, aceste ^nchipuiri, fantezii au fost manifest[ri presupuse ale dorin\ei
pentru tat[ pe care ele `i-au refulat-o ^n incon`tient. Dac[ interpret[rile lui Masson sunt
corecte, Freud poate fi considerat vinovat de viclenie intelectual[ `i supunere de teama
cenzurii din partea colegilor (prelegerea cu privire la seduc\ie din 1896 a fost primit[ ^n
lini`te `i condamnat[ imediat). Poate de asemenea, fi acuzat de insensibilitate pentru
suferin\a milioanelor de copii necunoscu\i abuza\i sexual. Dac[ Masson are dreptate, din
punct de vedere teoretic Freud se poate s[ se fi ^n`elat. Teoria este bazat[ ^n mare parte pe
ideea c[ copilul este atras de p[rintele de sex opus `i dore`te s[ posede p[rintele, sexual.
Presupusele fantezii confirm[ aceast[ dorin\[ `i, dup[ teoria lui Freud, reamintirea dezvolt[rii
psihologice a copilului ^`i pune amprenta timp ^ndelungat pe existen\a acestei presupuse
dorin\e. Dac[ molest[rile sunt reale, no\iunea de fantezie se evapor[ `i ^mpreun[ cu ea
sus\inerea faptului c[ copiii ^`i doresc sexual p[rin\ii. @ntreaga structur[ teoretic[ a lui Freud
este ^n pericol de a se pr[bu`i. Oricum, Masson trebuie privit cu grij[. El recunoa`te c[ Anna
Freud credea c[ tat[l s[u a fost sincer ^n r[zg]ndirea sa `i majoritatea psihanali`tilor sunt de
acord cu ea. Cu toate c[ compara\ia ^ntre prelegerea din 1896 `i scrisoarea din 1897 c[tre
Fleiss este provocatoare nu dovede`te nimic. Nu este necesar faptul c[ Freud, tem]ndu-se de
dezaprobarea colegilor `i nefiind capabil s[ accepte c[ ta\ii, chiar `i al lui, sunt perver`i a
abandonat adev[rul despre molestarea sexual[ `i a adoptat o fantezie pe care s-a bazat
teoria lui. @n schimb ar fi putut s[ fac[ ceea ce un bun teoretician face foarte des: `i-a
schimbat p[rerea, dup[ reflectarea `i considerarea unei noi dovezi. CONCLUZII @n ciuda
limit[rii teoriei psihanalitice ca o teorie `tiin\ific[, geniul lui Freud este ^n mod unanim
acceptat. Nici o istorie a psihologiei nu poate fi scris[ ^n urm[torii 300 de ani f[r[ a-l
men\iona pe acest om cu atribute de m[re\ie (Boring, 1957, p.706). El a fost omul potrivit
la locul potrivit un om cu capacit[\i mari de conducere. Ca psiholog detectiv nu a l[sat nici o
piatr[ ner[sturnat[ `i nici un mister nedescrifrat ^n drumul spre concluziile analitice. Era un
observator abil al propriei sale experien\e `i a celei a comunit[\ii sale. Integritatea sa
profesional[ l-a dus s[ urm[reasc[ idei originale `i nepopulare chiar `i c]nd a fost atacat greu
de colegi. El nu a identificat numai cauze psihologice importante ale comportamentului
anormal a c[rui cauz[ se afl[ ^n copil[rie, dar a `i ar[tat cum comportamentele anormale pot
fi schimbate sistematic. Scrierile largi ale lui Freud sunt ^nc[ minate cu combustibil pentru
g]ndire. De exemplu, Freud a fost ^naintea timpului s[u cu privire la atitudinile fa\[ de
homosexuali. Cu ani ^n urm[ a scris Nu ar trebui s[ uit[m c[, dragostea senzual[ a unui
b[rbat pentru alt b[rbat nu numai c[ a fost tolerat[ de un popor at]t de superior din punct de
vedere al culturii, cum au fost grecii, dar a fost ^ncredin\at[ cu func\ii sociale importante.
(Young-Bruehl, 1990, p. 14). Chiar dac[ este mort de mai mult de 50 de ani, Freud ^nc[ are

multe s[ ne ^nve\e. Freud a fost unul dintre g]nditorii cu cea mai mare influen\[ de la
sf]r`itul secolului XIX `i ^nceputul secolului XX, al[turi de Ch. Darwin `i Albert Einstein. Ideile
teoretice pe care le-a dezvoltate, au avut un impact direct asupra fiec[ruia din noi, prin
m[rirea cuno`tin\elor privitoare la influen\ele copil[riei asupra comportamentului nostru `i a
^n\elegerii propriilor noastre expresii ale comportamentului ira\ional `i incon`tient. IDEI
PRINCIPALE Freud s-a n[scut (1856) din p[rin\i evrei ^n provincia german[ Moravia. A f[cut
un num[r mare de descoperiri ^n timp ce era student. Interpretarea viselor (1900) a dat
tonul apari\iei altor concepte cum ar fi libido. Freud a fost expulzat din Viena de nazi`ti `i a
murit de cancer ^n Londra. Freud a descris oamenii ca fiind sub controlul instinctelor, care
se ^mpart ^n dou[ categorii: Eros `i Thanatos. Consecvent ^n observa\ia sa, a construit o
prim[ structur[ a personalit[\ii: id care func\ioneaz[ pe principiul pl[cerii `i al proceselor
primare, ego \ine id-ul ^n leg[tur[ cu principiul realit[\ii `i cu procesele secundare, superego
func\ioneaz[ ^n conformitate cu principiile de moralitate `i apare prin intermediul proceselor
de introspec\ie. Stadiul oral, implic[ pl[cere oferit[ de m]ncare care stimuleaz[ zona gurii.
Fixa\iile pot duce la tipuri de personalitate adult[ fie ^n stadiul oral-receptiv sau la cel oralagresiv. @n timpul stadiului anal pl[cerea e ob\inut[ prin ^nl[turarea fecalelor (prin actul de
feca\ie). O obi`nuin\[ realizat[ greu a copilului la toalet[ poate produce tipuri de personalitate
adult[ anal-re\inut sau anal-expulsiv. @n timpul stadiul falic b[ie\ii ^`i doresc mamele.
Teama de ta\ii lor ia forma temerii de a fi castra\i. @`i rezolv[ conflictul lui Oedip prin
identificare cu ta\ii lor, un proces ce duce la dezvoltarea superego-ului dac[ reu`e`te, sau
duce la superutilizarea mecanismelor de ap[rare `i promiscuitatea la adult sau feminitatea,
dac[ e`ueaz[. Fetele ^`i doresc ta\ii `i ^`i ur[sc mamele; dar lipsa la o fat[ a complexului
castr[rii este umplut[ de lipsa penisului (invidia pentru penis), se na`te conflictul Electra. Ca
rezultat ea poate avea un ego mai pu\in puternic `i un superego dezvoltat relativ ca la
b[rba\i. Un ap[r[tor pentru con\inuturile lui Freud, deoarece el nu a ^ncercat s[ strice
imaginea femeilor este Young Bruehl; ^nsu`irile negative pe care le atribuie femeilor sunt
^n ^ncercarea de a le explica personalit[\ile. Ultimul stadiu implic[ nu arii genitale, dar
determin[ procesul de sublimare. Stadiul genital, implic[ cathexe care sunt mai mult altruiste
`i mai pu\in centrate pe sine dec]t cele dinainte. Tehnica asocierilor libere a lui Freud se
bazeaz[ pe folosirea unei canapele care induce pacien\ilor scopuri carthartice interioare. A
^nlocuit hipnoza cu transferul `i contratransferul. Freud a investigat visele pentru ambele lor
con\inuturi: latent `i manifest. Freud considera c[ oamenii sunt controla\i din interior, de
for\e primitive incon`tiente, opinie care a provocat g]ndirea oamenilor. Unele rezultate ale
cercet[rilor care ^l sus\in pe Freud includ eviden\e care dovedesc importan\a experien\elor
din copil[rie, ap[rarea eului, tipurile oral-agresive `i oral-receptive, teama de castrare la
b[rba\i `i nu la femei, tendin\e narcisiste `i opera\ii ale incon`tientului implicat de mediu.
Problemele cu teoria psihanalitic[ includ conceptele ce sunt dificil de m[surat, validitatea
greu de prezis, uzul de medii clinice necontrolate, probleme cauzate de participarea la
observa\ie a analistului / observatorului, studiile de caz, e`antionarea p[rtinitoare, experien\e
limitate cu copii. Probabil cea mai puternic[ provocare a ideilor lui Freud a fost sus\inut[ ^n
zilele noastre de Masson, care l-a acuzat pe Freud c[ a abandonat teoria seduc\iei ^n
favoarea ideii de fantezie. Dac[ Masson are dreptate, Freud a considerat abuzul sexual ca o
fantezie, deci teoria lui era fundamentat[ pe o fantezie a propriilor lui idei. Freud a fost
descris ca una dintre cele mai mari personalit[\i a secolului acestuia. El `i-a teoretizat ideile
^n perioada victorian[ care au dus la descoperiri cu privire la incon`tient `i la copil[rie.
Pentru c[ scrierile lui sunt a`a vaste, el ^nc[ ne mai poate ^nv[\a c]te ceva. TEME DE
G}NDIRE Ce a fost ^n leg[tur[ cu era ^n care Freud a tr[it, care i-a determinat punctul de
vedere? Freud a scris despre instincte ca `i cum ele ar fi prezente de la na`tere `i de
asemenea a scris despre complexe cum ar fi cel al lui Oedip `i Electra ca `i cum am fi to\i
predispu`i la aceste condi\ii de la na`tere. De ce se sugereaz[ c[ ace`ti factori sunt prezen\i
la na`tere? Nevrozele isterice sunt neobi`nuite, ciudate. Da\i exemple de alte dou[ nevroze
despre care nu se discut[ ^n text `i specifica\i-le originea. @n text se fac descrieri cu
privire la tipurile adulte oral-agresiv `i oral-receptiv. Dezbate\i pe marginea textului `i da\i o
descriere mai complet[ a acestor tipuri; aceasta ar putea implica aducerea de tr[s[turi

adi\ionale implicate de text. Ap[r[torii care au ^ncercat s[ combat[ punctul de vedere al lui
Freud cu privire la femei au e`uat, nereu`ind s[ fie conving[tori. @ncerca\i s[ sus\ine\i
argumentul c[ punctul de vedere al lui Freud despre femei nu este de fapt o critic[ la adresa
lor. Sublimarea este un concept interesant. Inventa\i c]teva nevoi sau dorin\e
inacceptabile ale unor oameni `i indica\i cum `i-ar putea ei sublima aceste nevoi, dorin\e.
Asocia\iile libere sunt baza psihanalizei lui Freud. Ce alte forme ar mai putea lua, similare,
dar nu identice cu cele descrise ^n text. Baz]ndu-v[ pe p[rerea lui Freud despre vise,
analiza\i un vis pe care l-a\i avut recent (sau pe care vi l-a povestit cineva). Schi\a\i un
scenariu ^n care un analist expune contratransferul. Care este contribu\ia freudian[,
implicat[ de text dar nu acoperit[ ^n totalitate de text, care ne-ar putea influen\a ^n anii ce
urmeaz[. Anal-expulsiv tipul care implic[ o orientare diaretic[. Oamenii anal-expulsivi
reac\ioneaz[ ^mpotriva ^ncerc[rilor celorlal\i de a ^ncerca s[ ^i re\in[ s[ fac[ ceea ce vor.
Anal-retensiv este tipul de adult care se caracterizeaz[ prin ^nt]rzierea satisfacerii
defeca\iei p]n[ ^n ultimul moment posibil. Anima reprezentarea femeii ^n b[rbat. Animus
reprezentarea b[rbatului ^n femeie. Carl Jung Viaa mea este o poveste despre realizarea
proprie a incontientului. Tot ceea ce ine de incontient caut o manifestare extern, i
personalitatea, de asemenea, dorete s evolueze n afara condiiilor sale incontiente. Carl
Jung Viaa lui Yung Desemnat de Sigmund Freud ca motenitorul su spiritual, Jung a
dezvoltat totui o teorie a personalitii care difer dramatic de psihanaliza tradiional
ortodox. El a iniiat o nou i elaborat explicaie a naturii umane care nu seamn cu o
alta. Pn n zilele noastre, psihologia sa analitic se difereniaz de alte abordri ale
personalitii prin complexitatea sa i prin abordarea sa unic. Primul punct asupra cruia
Jung nu a fost de acord cu Freud a fost rolul sexualitii. Jung a lrgit definiia freudian a
libidoului prin redefinirea acestuia ca o for dinamic mai general a personalitii care
implic dimensiunea sexual dar nu se reduce la aceasta. A doua arie principal de
difereniere se refer la direcia forelor care influeneaz personalitatea. Pe cnd Freud a
vzut fiina uman ca prizonier sau victim a evenimentelor din trecut, Jung a artat c
suntem modelai de viitorul nostru ca i de trecut. Noi suntem afectai nu numai de ceea ce
ni s-a ntmplat n trecut, n copilrie, dar i de ceea ce dorim s facem n viitor. Al treilea
punct important de difereniere vizeaz incontientul. Jung nu a minimalizat rolul
incontientului aa cum au fcut ali autori despre care am discutat, ci i-a acordat o atenie
deosebit. El a sondat mai adnc n incontient i i-a adugat o nou dimensiune,
experienele motenite de la speciile umane i preumane (influena experienelor motenite
primare), Jung fcnd din aceasta elementul fundamental n sistemul su de personalitate.
El a combinat idei din istorie, mitologie, antropologie i religie pentru a alctui imaginea sa
asupra naturii umane. Nencreztor n mama sa i dezamgit de tatl su, Jung s-a simit
desprit de lumea extern, de lumea realitii contiente. Ca o scpare s-a ntors spre
incontientul su lumea viselor, viziunilor, fanteziilor unde se simea n siguran. Aceast
alegere l va ghida pe Jung tot restul vieii. De cte ori se va confrunta cu o problem el va
cuta o soluie n visele i viziunile sale. Copil fiind, Jung a evitat n mod deliberat ali copii.
Una din puinele sale cunotine din acea vreme i amintit de Jung ca un monstru asocial
(Wehr, 1987, pag 29). n descrierea copilriei sale solitare, Jung scria: Schema relaiilor
mele cu lumea era deja prefigurat; astzi, ca i atunci, sunt un solitar (Jung, 1961, pag 4142). Singurtatea lui Jung se reflect de asemenea n teoria sa, care pune n eviden mai
degrab dezvoltarea individual, dect relaiile cu ali oameni. n contrast, teoria freudian
se preocup mai mult de relaiile cu ceilali; oricum, Freud, spre deosebire de Jung, nu a avut
o copilrie introvertit i izolat. Jung a ales s studieze medicina la Universitatea din Basel
i a decis, spre dezamgirea profesorilor si s se specializeze n psihiatrie, un domeniu
atunci cu o reputaie sczut. El a crezut c psihiatria o s-i ofere ocazia s-i urmreasc
interesul spre domeniul viselor, spre supranatural, i spre ocultism. ncepnd din 1900, Jung
a lucrat la un spital de boli mintale din Zrich, sub coordonarea lui Eugen Bleuler, psihiatrul
care a introdus termenul schizofrenie. n anii care au urmat, Jung a confereniat la
Universitatea din Zrich, a dezvoltat o practic clinic independent, i a condus cercetri
folosind testul su de asociere de cuvinte pentru a investiga reaciile emoionale ale

pacienilor. Cnd a devenit asociatul lui Freud n 1907, Jung era un profesionist cu o reputaie
stabil. Freud i Jung au nceput colaborarea lor prin coresponden. Cnd s-au ntlnit prima
oar acetia erau att de asemntori i aveau attea s-i mprteasc nct au vorbit 13
ore. Prietenia lor a devenit una strns: Te-am adoptat formal ca un fiu mai n vrst, i
scria Freud lui Jung, i te-am uns ca succesorul meu i prinul motenitor (Freud & Jung,
1974, pag 218). Jung l considera pe Freud tatl su: Las-m s m bucur de prietenia ta
nu ca de una ntre egali, i scria lui Freud ci ca de una ntre tat i fiu (Freud & Jung, 1974,
pag 122). S-a sugerat c relaia lor ar conine multe elemente din complexul lui Oedip
(Alexander, 1999). Contrar speranelor lui Freud, Jung nu era un discipol noncritic. Jung avea
propriile idei punctul unic de vedere asupra personalitii umane i cnd a nceput s le
exprime, desprirea lor a devenit inevitabil. Relaia lor s-a deteriorat n 1913. Din
confruntarea lui Jung cu incontientul su a dezvoltat propria-i abordare asupra
personalitii: Anii n care mi-am urmrit imaginile interne a scris au fost cei mai
importani din viaa mea atunci tot ceea ce era esenial a fost decis (Jung, 1961, pag
199). El a concluzionat c cel mai important stadiu n dezvoltarea personalitii nu era
copilria, cum credea Freud, ci maturitatea perioada crizelor personale ale lui Jung. Ca i
Freud, Jung i-a stabilit teoria pe o baz intuitiv, care deriva din experimentele i visele sale
personale. Aceasta a fost mbogit cu mai multe elemente raionale i empirice prin date
oferite de pacienii si, dintre aproape 2/3 erau de vrst mijlocie, suferind de aceleai
probleme crora Jung nsui trebuia s le fac fa. Energia psihic Unul din primele puncte
ale diferenierii lui Jung de Freud s-a referit la natura libidoului: Jung nu era de acord c
libidoul este strict de natur sexual. El susinea c libidoul era o energie lrgit
nedifereniat de via. Jung a folosit termenul libido n dou moduri: n primul rnd ca un
concept general i difuz pentru a determina sursa de energie a vieii i n al doilea rnd ca o
energie psihic limitat care alimenteaz edificiul personalitii pe care l-a numit psychee.
Aceasta reprezint energia psihic prin care activiti psihice ca a percepe, a gndi, a simi,
a dori, sunt susinute. Jung s-a folosit de principii din fizic pentru a explica funcionarea
energiei psihice, care asigur mecanismele dinamice i resursele pentru operaiile
personalitii. El a propus 3 principii fundamentale: principiul opuselor, principiul
echivalenei i principiul entropiei. Principiul opuselor impregneaz sistemul jungian. n tot
ceea ce se ntmpl vd jocul opuselor a scris. A notat existena opuselor sau polaritilor
n energia psihic, cum ar fi: cald-rece, nlime-adncime, evoluie-regresie. Aa este i cu
energia psihic: orice dorin sau sentiment are opusul su. Aceast opoziie sau antitez,
acest conflict ntre polariti, este sursa principal de motivaie a tuturor componentelor i
sursa principal energetic a energiei totale. ntr-adevr, cu ct e mai intens conflictul ntre
polariti cu att e mai mare energia produs. Pentru principiul su al echivalenei, Jung a
aplicat evenimentelor psihice principiul fizic al conservrii energiei. El a artat c energia
cheltuit pentru anumite condiii nu e pierdut ci e, mai degrab, trecut n alt parte a
personalitii. Astfel, dac valoarea psihic dispare sau slbete, acea energie e transferat
altundeva n psihic. Cuvntul echivalen implic faptul ca noua arie spre care energia a
fost transferat s aib valoare psihic egal; aceasta nseamn c ar trebui s fie egale ca
dorin, ca necesitate, ca fascinaie. n fizic, principiul entropiei se refer la egalizarea
diferenelor de energie Jung a aplicat aceast lege la energia psihic i a iniiat ideea c

exist o tendin ctre echilibru n personalitate. Dac dou dorine sau convingeri
difer foarte mult n intensitate sau valoare psihic, energia va trece de la
elementul cel mai puternic ctre cel mai puin puternic. n mod ideal, personalitatea
are o distribuie egal ntre toate aspectele sale, dar o stare ideal nu este niciodat
atins. SISTEMUL PERSONALITII n viziunea lui Jung personalitatea n totalitatea
ei, sau psychea, e compus din cteva sisteme sau structuri distincte care se pot
influena una pe alta. Principalele sisteme sunt eul, incontientul personal i
incontientul colectiv. Eul Eul e partea contient, acea parte a personalitii care se
refer la percepie, memorie, afectivitate i gndire. Reprezint contiina despre
noi nine i e responsabil de desfurarea activitilor normale ale vieii de zi cu zi.

Eul acioneaz ntr-un mod selectiv, permind intrarea n contiin numai unei
pri din stimulii la care suntem expui. Aceasta permite continuitate, coeren i
identitate stabilitate n felul n care percepem lumea i pe noi nine. Majoritatea
percepiilor noastre i a reaciilor la mediu e determinat de extraversiune i
introversiune. Jung credea c energia poate fi canalizat n afar, spre lumea
extern sau spre interior, spre sine. Aceste aspecte de extraversiune i
introversiune sunt, poate, aspectele cele mai cunoscute ale teoriei lui Jung. Dup
Jung, fiecare deine ambele aspecte, dar numai unul devine dominant n
personalitate. Atitudinea dominant apoi tinde s direcioneze comportamentul i
contiina persoanei. Aspectul nondominant rmne influent oricum, devenind o
parte a incontientului personal, de unde poate influena comportamentul. El a
evideniat noi elemente de difereniere ntre persoane bazat pe ceea ce el numea
funcii psihologice. Aceste funcii se refer la feluri diferite i opuse de percepere i
nelegere a lumii externe i a lumii noastre interne subiective. Jung a evideniat
patru funcii ale personalitii: funcia de gndire, funcia afectiv, funcia
senzorial i funcia intuitiv. Funcia de gndire i funcia afectiv sunt considerate
funcii raionale care include realizarea de evaluri i raionamente referitoare la
experienele noastre. A doua pereche de funcii opuse, funcia senzorial i funcia
intuitiv sunt funcii nonraionale; ele nu utilizeaz raionarea. Aceste funcii
accept experienele i nu le evalueaz. Funcia senzorial reproduce experiena
prin intermediul simurilor n acelai mod n care un fotograf reproduce un obiect.
Funcia intuitiv nu e n legtur direct cu un stimul extern. La fel cum
personalitatea noastr conine ambele aspecte (extraversiune i introversiune) n
acelai mod avem capaciti pentru toate cele patru funcii. De asemenea, la fel
cum una din atitudini este dominant i una din cele patru funcii este dominant.
Mai mult una din cele dou perechi de funcii e dominant, fie cea raional, fie cea
nonraional i n interiorul fiecrei perechi e dominant o direcie anumit. Tipurile
psihologice Jung a propus opt tipuri psihologice, bazate pe interaciunea celor dou
atitudini i patru funcii: tipul extravertit raional tipul extravertit afectiv tipul
extravertit senzorial tipul extravertit intuitiv tipul introvertit raional tipul introvertit
afectiv tipul introvertit senzorial tipul introvertit intuitiv Incontientul Personal n
sistemul jungian cele dou niveluri ale incontientului sunt: incontientul personal i
incontientul colectiv. Incontientul personal e nivelul superior, mai superficial,
incontientul colectiv e nivelul mai adnc, cu o influen mai profund. Incontientul
personal e similar cu concepia freudian asupra precontientului. E rezervorul
materialului care a fost contient dar a fost uitat sau reprimat deoarece s-a dovedit
a fi trivial sau perturbator. Pe msur ce adunm tot mai multe experiene n
incontientul personal, ncepem s le grupm n ceea ce Jung numea complexe. Un
complex e un model de emoii percepii i dorine organizate n jurul unei teme
comune. Incontientul colectiv Cel mai profund i mai puin accesibil nivel al
personalitii, incontientul colectiv e cel mai neobinuit i controversat aspect al
sistemului lui Jung; pentru critici e cel mai neobinuit. Jung credea c aa cum
fiecare din noi acumuleaz toate experienele personale n incontientul personal,
tot aa face i colectivitatea uman ca specie, stocheaz experienele speciilor i
preumane n incontientul colectiv. Aceast motenire e transmis fiecrei generaii.
Arhetipurile Experienele arhaice coninute n incontientul colectiv se manifest
prin imagini pe care Jung le-a numit arhetipuri. Arhetipurile fundamentale includ:
PERSONA, ANIMA, ANIMUS, UMBRA i SINELE. Cuvntul persona se refer la masca
pe care un actor o poart pentru a interpreta diferite roluri pentru audien. Anima

i animus se refer la ideea lui Jung c oamenii sunt n mod esenial bisexuali. Cel
mai puternic arhetip pe care Jung l-a propus are numele sinistru de umbr. Umbra
con
e instinctele animale primare, primitive i de aceea are cele mai adnci rdcini
dintre toate arhetipurile. Comportamente considerate de societate ca imorale i
duntoare i au originea n umbr. Arhetipul sine reprezint unitatea, integrarea i
armonia personalitii totale. Pentru Jung lupta ctre totalitate e scopul final al vieii.
Arhetipul SINE include asamblarea i echilibrarea tuturor elementelor personalitii.
DEZVOLTAREA PERSONALITII Teoria personalitii lui Jung privete ctre viitor;
obinerea realizrii de sine implic planuri i scopuri; prin urmare, Jung credea c
personalitatea noastr este determinat de ceea ce sperm s fim ca i de ceea ce
am fost. Copilria i prima tineree Pn la pubertate personalitatea nu presupune o
form i un coninut definite. Aceast perioad, pe care Jung a numit-o: naterea
noastr fizic, este marcat de dificulti i de nevoia de adaptare. Vrsta medie i
btrneea Jung arat c n prima jumtate a vieii ne centrm pe latura obiectiv a
realitii educaie, carier i familie. A doua jumtate a vieii trebuie s-o devotm
laturii interne, subiective care pn acum a fost neglijat. Atitudinea personalitii
trebuie s se schimbe de la extraversiune spre introversiune. La vrsta mijlocie, n
mod natural noi ncepem procesul actualizrii sau redescoperirii sinelui. Dac
realizm integrarea contientului cu incontientul ne aflm ntr-o poziie de a atinge
un nou nivel de sntate psihic, o condiie numit de Jung individuaie. ntr-o
exprimare simpl individuaia se refer la a deveni o individualitate a-i
desvri capacitile i dezvoltarea sinelui. Odat ce structurile personalitii sunt
individualizate i recunoscute poate aprea noul stadiu de dezvoltare. Jung se
referea la acesta ca TRANSCENDEN o tendin nnscut spre unitate i
totalitate n sistemul de personalitate unind toate aspectele opuse n interiorul
acestuia. Viziunea lui Jung asupra naturii umane Viziunea lui Jung asupra naturii
umane este destul de diferit de cea a lui Freud. Jung nu a susinut un punct de
vedere determinist dar a fost de acord c personalitatea poate fi parial determinat
de experienele copilriei i arhetipuri. Oricum Jung las loc n sistemul lui pentru
liberul arbitru i spontaneitate, ultima avndu-i rdcinile n arhetipul umbrei. n
problema raportului, natura uman educaie, Jung a adoptat o poziie moderat.
Impulsul ctre individualizare i transcenden e nnscut dar poate fi dublat sau
contrazis de nvare sau experien. Scopul final i necesar al vieii e realizarea
sinelui. Evaluarea n teoria lui Jung Cele trei tehnici de baz utilizate de Jung pentru
a evalua personalitatea sunt: testul asocierii cuvintelor, analiza simptoamelor i
analiza viselor. Un larg utilizat test de personalitate self-report, indicatorul MyersBriggs a fost dezvoltat pentru a evalua tipurile psihologie propuse de Jung.
Asocierea de cuvinte Testul asocierii cuvintelor n care subiectul rspunde unui
stimul-cuvnt, cu primul cuvnt care-i apare n minte a devenit un instrument
standard de laborator i clinic n psihologie. Analiza simptomelor, semnelor Analiza
simptoamelor se centreaz asupra acelora raportate de pacient i bazate pe libera
asociere a tuturor acestora de ctre persoana respectiv. Este similar metodei
cathartice a lui Freud. ntre asocierile simptoamelor pacientului i interpretarea de
ctre analist, acestea fie sunt eliberate, fie dispar. Analiza viselor Jung era de acord
cu Freud c visele sunt drumul regal ctre incontient. Abordarea lui Jung n
analiza viselor difer de cea a lui Freud prin faptul c Jung e preocupat de mai mult
dect cauzele viselor i credea c acestea sunt mai mult dect dorine incontiente.
Mai nti visele sunt prospective; prin asta ele ne ajut s ne pregtim pentru

experienele i evenimentele pe care le anticipm. n al doilea rnd visele sunt

compensaii, ele ajut la realizarea unei balane ntre opusele din psihic prin
compensare pentru supradezvoltare a oricrei structuri psihice. Indicator de tip
Myers-Briggs Un instrument de evaluare referitor la teoria personalitii lui Jung este
MBTI construit n 1920 de ctre Katherine Briggs i Isabel Briggs-Myers. MBTI a
devenit metoda fundamental pentru conducerea cercetrilor asupra celor opt tipuri
psihologice i cele dou atitudini ale personalitii introversiune i extraversiune.
De asemenea, a impulsionat dezvoltarea unui program software Negociator Pro care
este folosit pentru pregtirea persoanelor n vederea nsuirii priceperilor necesare
pentru a conduce cu succes negocierile. Programul se bazeaz pe profilele MBTI
asupra tipurilor psihologice ale persoanelor implicate n negocieri. Cercetri n teoria
lui Jung Jung, ca i Freud, a folosit metoda studiului de caz dar Jung a numit-o
reconstituirea istoriei vieii. Aceasta implic o vast amintire a experienelor
trecute ale unei persoane n care Jung a gsit c identific modele de dezvoltare
care, credea el, ne conduc la actuala stare de nevroz. Comentariu final Abordarea
complex i neobinuit a lui Jung asupra personalitii umane a avut un impact
considerabil n discipline precum psihiatria, istoria cultural, sociologia, tiinele
politice, filozofia i religia. Jung a avut cteva contribuii importante i de durat:
testul asocierii de cuvinte este o tehnic proiectiv standard i a inspirat construirea
testului petelor de cerneal Roschach i numit tehnica detectrii de minciuni.
Conceptele de complexe psihologice i de personalitate introvertit versus cea
extravertit sunt bine acceptate n psihologie astzi i scalele de personalitate care
testeaz msura introversiunii i extraversiunii sunt n mare msur folosite ca
modaliti de diagnostic de selecie. Ideile lui Jung asupra individualizrii sau
actualizarea sinelui au anticipat munca lui Abraham Maslow i a altor teoreticieni ai
personalitii. Jung a fost primul care a accentuat rolul viitorului n determinarea
comportamentului, o idee adoptat de Alfred Adler. Poriuni din teoria lui Henry
Murray pot fi de asemenea regsite printre ideile lui Jung. Sugestia lui Jung c vrsta
medie este perioada unor schimbri de personalitate cruciale a fost mbriat de
Maslow, Erik Erickson i Raymond Cattell. Ideea crizei vrstei mijlocii este vzut de muli
ca o etap necesar a dezvoltrii personalitii i a fost susinut de cercetri considerabile.
Dovezile aduse din mitologie i religie nu sunt considerate concludente ntr-o epoc cnd
raiunea i tiina sunt singurele abordri legitime ale cunoaterii i nelegerii. Criticii arat
c Jung accept ca dovad tiinific evenimente mitice i mistice raportate de pacienii si.
Oricum coninutul mistic i religios al teoriei lui Jung poate fi considerat reprobabil pentru
exploziile creterii vitalitii i acceptrii cerute de psihologia jungian. Pregtirea formal n
analiza lui Jung poate fi realizat n New York, San Fransisco, Los Angeles i alte cteva orae
americane. Exist de altfel instituii de pregtire jungian n cteva ri europene.
Societatea de Psihologie Analitic public Jurnalul de Psihologie Analitic Jungian. Cu
toate astea, interesul asupra ideilor lui Jung rmne puternic. Traducere si adaptare: Steluta
Aga Lavinia Raducu UN PAS DINCOLO DE FREUD SI NAPOI N TRECUT : JUNG Ti-ai mostenit
ratiunea ? Esti introvertit sau extrovertit ? Unde este localizat sinele ? Au legtur visele tale
unele cu altele ? n ce msur dezvluie rapoartele OZN activitatea inconsientului? Cu
ocazia mortii primului su mentor , Carl Jung descria activitatea lui Freud ca fiind cu
certitudine cea mai ndrzneat ncercare fcut vreodat a stpni enigma
inconstientului psihic . Pentru noi , tinerii psihiatri , a fost o surs de iluminare (citat din
Wehr , 1989 , p.29). n primii ani ai colaborrii lor , Feud a insistat pe lng Jung : Dragul
meu Jung , promite-mi s nu abandonezi niciodat teoria sexual . Acesta este cel mai
esential lucru) . Dar , din nefericire pentru Freud, Jung n-a putut valida dogma si nici n-a
putut-o anexa altor teorii . Avea propriile sale idei , incluznd o conceptie a inconstientului
dominat de trecutul ancestral al omenirii si nicidecum a unui inconstient ngrdit de

sexualitate . Jung , ca persoan Carl Gustav Jung (1875-1961) s-a nscut n Kesswil , Elvetia ,
fiu al unui ministru si nepot al unui profesor si al unui preot (Wehr , 1989) . Se zvonea despre
unul dintre acesti bunici c ar fi fost fiul nelegitim a lui Goethe,faimosul autor german a lui
Faust,o piesa despre un magician care si-a vandut sufletul diavolului in schimbul puterilor
magice (Lebowitz,1990).Jung a amplificat acest zvon deoarece ii placea sa fie privit ca o
persoana legata de misticism. Ca baiat,a experimentat numeroase viziuni si s-a minunat
de toate misterele din jurul lui.Isi aminteste de o intunecata si sinistra inmormantare in care
barbati imbrcati n robe clericale negre coborau un sicriu ntr-o gaur adnc , repetnd
mereu Domnul Isus , expresie care , dup aceea , l speria . si-a considerat experienta o
traum Sunt un solitar , pentru c stiu lucruri si trebuie s fac aluzie la lucruri pe care ali
oameni nu le stiu si de obicei nici nu vor s le stie (Jung , 1963 , p.42) . Singurtatea nu
provine att din faptul c nu esti nconjurat de oameni , ct din incapacitatea de a comunica
lucruri care sunt importante pentru tine sau faptul ca pastrezi unele opinii pentru tine pentru
ca ceilalti le gasesc inadmisibile. Urmand pregatirile medicale ale Universitatii Basel, Jung a
luat cunostinta de lucrarile lui Freud si a inceput sa il apere de critici(Wehr1989).. Freud l
privise pe Jung ca pe un aparent mostenitor la tronul psihoanalizei . Conceptia lui Jung
asupra persoanei Jung si Freud au mprtsit idei si chiar conceptii teoretice . Ca si Freud ,
Jung a vorbit despre psihic , constiint si inconstient . Teoria lui Jung includea analogii pentru
id (sine) si ntelegere . Teoriile lor au chiar aceleasi neajunsuri . Dar terenul comun se
termin aici . Chiar dac au utilizat aceiasi termeni , definitiile lui Jung erau diferite de ale lui
Freud . Mai mult , Jung ofer explicaii alternative pentru invidia penisului si pentru
proiectarea continutului viselor destul de diferite de cele ale lui Freud . n sfrsit ,
respingerea lui Jung a sexualismului freudian a garantat faptul c teoria sa va fi fundamental
diferit . Orientarea lui Jung ctre oameni era diferit nu doar fat de ce a lui Freud , ci si
fat de a altor teoreticieni.. Freud mai mult controla n terapie . Prin contrast, Jung cteodat
participa n sedinta terapeutic si ca partener egal cu pacientul . Freud n-a fcut niciodat
acest lucru , dar permitea pacientilor asociatia liber . Prin comparatie , Jung n mod
fecvent oferea mai putin libertate ; asociatia era mai putin liber ti mai mult structurat .
Credinta puternic a lui Jung n capacitatea oamenilor de a contribui la propriul lor
tratament a fost evidentiat de bunvointa de a sugera c ei se autoanalizeaz . Marea
sa ncredere n alte puncte de vedere s-a reflectat n utilizarea ocazional a ideilor si
metodelor altor persoane . Mai mult , a crezut c mintea oamenilor nu era limitat de
mrimea craniului . Mintea unei persoane se poate extinde dincolo de craniul ei , n spatiul
mental al altor persoane .. Jung a anticipat ideile altor teoreticieni despre oameni cnd a
abndonat conceptia preponderent pesimist a lui Freud despre oameni n favoarea unei
pozitii optimiste, nviortoare . El credea c oamenii sunt sunt capabili s fie mai mult dect
ceea ce sunt . De fapt , pentru Jung , una din marile sarcini ale vietii este aceea de a
dezvolta sinele astfel nct s dezvluie toate aspectele psihicului . n acest proces de
dezvoltare , oamenii nu sunt doar capabili de a deveni tot ceea ce potenial pot fi . n plus ,
ei pot relationa mult mai complet cu ali oameni si cu domeniul experientei situat dincolo
de realitatea fizic limitat si insuficient . Jung credea de asemenea c oamenii au o
multitudine de fete , pentru a fi functionabili la maxim , si c ei trebuie s accepte toate
aspectele sinelui lor , cele bune n egal msur cu cele rele . Noi trebuie s reconciliem
fortele opuse ale psihicului nostru . De fapt , adevrata esen a mentalittii umane este
conflictul opuselor . Jung credea c pentru orice fatet a vietii noastre mentale exist un
aspect opus . n orice brbat exist idealul feminin ; n orice femeie exist idealul masculin .
Constiina se opune inconstientului si toti avem o parte ntunecat opus prtii noastre
bune . O persoan nonviolent va visa la violent ; o persoan cast va visa la imoralittile
sexuale . Dac recunoastem aceste opozitii de fore si le punem s comunice una cu alta ,
putem deveni persoane mplinite , complete . Concepte de baz : JUNG Constientul si
Inconstienul Pentru Jung , inconstientul se refer la dou entitti diferite . Inconstientul
personal , care este fcut din componente esentiale care au fost cndva constiente dar
care au disprut din constiint fiind uitate sau reprimate , semna cu inconstientul lui
Freud (Jung , 1959a , p.42) . Ca si inconstientul freudian , inconstientul personal al fiecrui

individ este unic . Jung a scris de asemenea despre complexe, pe care le-a localizat n
inconstientul personal . Oricum , el si-a dedicat cea mai mare parte a atentiei sale
inconstientului colectiv , un depozit al experientelor ancestrale , datnd de la originile
omenirii si fiind comun tuturor oamenilor . Acest inconstient apartine colectivului si nu doar
unei singure persoane . N-a fost niciodat n constiint si n-a fost dobndit n prealabil
individual , dar si datoreaz existenta exclusiv eredittii(p.42) n ciuda diferentelor de
timp , spatiu , cultur si dezvoltare istoric , oamenii de pretutindeni preau a-si exprima
experientele de viat n moduri aproape similare . Similarittile priveau diverse forme ale
experientei umane : atitudini , idei , sentimente , actiuni, fantezii si visuri .. Jung a atribuit
aparitia si reaparitia consistent a acestor motive strvechi mecanismului inconstientului
colectiv . Ca si Freud , Jung a scris despre psihic ca mental n ntregul su , constient si
inconstient .Dar ego-ul este ceea ce credem despre noi nsine , cei adevrati , si aste
centrul tuturor cmpurilor constiente (Jung , 1959b , p.3). Nu este servitorul impulsurilor
inconstiente al lui Freud . Ego este ns n legtur cu inconstientul colectiv . Faptul c ego-ul
nu este n ntregime egal cu constiinta este confirmat de existenta unei alte fatete a
constiintei persona sau masca , identitatea pe care fiecare si-o asum datorit rolului
social prescris pe care-l joac . Jung scria : Orice chemare sau profesie de exemplu , are
propria ei masc . Sunt usor de studiat aceste lucruri n zilele noastre , cnd fotografii ale
personalittilor publice apar att de frecvent n pres . Un anumit comportament le este
impus de lume si profesionistii se grbesc s se ridice la nivelul acestor expectante . Exist
doar pericolul ca ei s se identifice cu masca lor , profesorul cu cartea sa , tenorul cu vocea
lui (Jung , 1959a , p.122-123) . . Constiinta si inconstientul sunt sudate ntr-un ntreg unitar
prin dezvoltarea sinelui , personalitatea total , miezul unificator al psihicului care asigur
echilibrul dintre fortele constientului si inconstientului (Jung , 1959b , p.5) . Sinele reprezint
un potential , care poate fi nevalorificat n prezent . n slaba dezvoltare a sinelui , echilibrul
dintre inconstient si constient este ntrerupt . Rezultatul poate fi o varietate de afectiuni
psihice . Adesea Jung scria n termeni de echilibrare a fortelor opuse . Entropia reprezint
egalizarea diferentelor , n ordine pentru a aduce un echilibru . Echilibrarea femininului cu
masculinul este un exemplu . Arhetipurile Componentele inconstientului colectiv sunt numite
arhetipuri , sau tipuri antice , forme preexistente care sunt nnscute si reprezint
predispozitii psihice care conduc oamenii spre ntelegere , experien si rspunsuri fat de
lume date n anumite moduri (Jung , 1959a) . Jung le-a explicat natura prin analogie cu
instinctele biologice descrise de Freud , dar ntr-un mod mai psihologic . Existenta
arhetipurilor se datoreaz exclusiv eredittii . Totusi , mintea unui nou nscut nu este o tabl
goal , ci este imprimat cu forme din experienta trecut a omenirii . Ceea ce se mosteneste
nu sunt anumite idei sau imagini ct un potential , tipuri generale ale stucturilor .
Arhetipurile pot fi adesea privite n termeni de forme umane , dar multe dintre ele sunt mult
mai clar percepute de ochii mintii dac sunt reprezentate ca simboluri non-umane , cum
sunt numerele pentru ordine. Unul din arhetipurile sale marcante se apropie foarte mult de
id-ul (sinele) freudian . Umbra este partea ntunecat a personalittii , inferiorittile unei
persoane , care sunt de natur emotional si prea neplcute pentru a le dezvlui de bun
voie (Jung , 1959a) . Jung credea c umbra este o problem moral pentru Ego , pentru c
poate opune rezistent unui control moral . Aceast rezistent poate fi subliniat n proiectie
persoana vede cteva din propriile defecte n alti oameni . Jung era uneori evaziv cnd
scria despre umbr . Desi a refuzat s indice clar faptul c componentele sale includeau
instinctele primitive , biologice ale lui Freud , aparent contine impulsurile fizice . Oricum , e
mai mult dect att . Umbra se manifest ca partea crud ,capricioas , imatur ,
incomplet din noi . Este ce avem mai ru ; ne determin s facem ceea ce facem cnd
diavolul ne pune . Dar umbra este important . Dac sinele se dezvolt din potential n
realitate , trebuie pe deplin constientizat si luat n considerat continutul umbrei , n aceeasi
msur ca si ego-ul si persona (Rychlak , 1981) . Arhetipul anima este reprezentarea femeii
n brbat . Este acumularea experientelor ancestrale ale brbatilor legate de femei . Jung a
conceput aceast prezent n termeni genetici . Este un lucru bine-cunoscut c sexul este
determinat de majoritatea genelor masculine sau feminine , n functie de caz . Dar

minoritatea genelor apartinnd celuilalt sex nu dispar pur si simplu . Un brbat are , deci , si
o parte feminin , o figur feminin inconstient un fapt de care el este n general total
inconstient (Jung , 1959a , p.284) . Animus este corespondentul brbatului n femeie . Este
constituit din experientele ancestrale ale femeilor legate de brbati . Anima este Eros (ispita
sexual) asa cum animus este Logos (gndirea rational) Anima da barbatului simtul
relationarii cu ceilalti ceea ce-l poate ajuta sa interactioneze cu oamenii foarte usor.Animus
acord femeilor capacitatea de a reflecta si delibera , lucru care le-ar putea ajuta s se
nteleag pe sine si ceea ce le nconjoar . Extrapolnd , pare rezonabil s presupunem c
prezenta femeii n brbati si a brbatului n femei permite tuturor s se nteleag mai bine
reciproc . Jung a comparat procesul prin care fiecare arhetip ne afecteaz cu experienta
dragostei la prima vedere . Dragostea poate pune brusc stpnire pe tine . Va fi un dj
vu:vei simti ca ai mai fost acolo odata.Jung ar spune ca ai fost acolo chiar tu sau inaintasii
tai.Radacinile experientei tale sunt sadite in inconstientul tau colectiv in forme arhetipale.
Jung (1978)a speculat ca interesul pentru obiectele zburatoare neindentificate din secolul 20
ar putea reflecta arhietipul totalitatii. El a notat ca vederea farfuriilor zburatoare a inceput o
data cu sfarsitul primului razboi mondial, o vreme cu intense conflicte si neintelegeri. Baza
psihic a acestor aparitii este separarea urmatat de reproiectarea inspre ezterior.Opusul
acestei separatii este totalitatea simbolizata printr-o mandala sau cerc magic, un obiect
rotund adeseori incluzand o spirala interioara care atrage privirea din centru spre suprafata
sa.. Arhetipurile par afi prezente intotdeauna si peste tot in viatapsihica.Desi predomina
emotiile , in arhetipuri intalnim si elemente intelectuale.Desi nici un arhetip nu a fost el
insusi prezent in nici o constiinta individuala.(Jung,1959a). Arhetipurile se manifesta doar
secundar, prin simboluri, imagini si comportamente.Nu au o forma concreta pura.ele exista
doar ca premise si disponibilitati, cum ar fi potentialul genetic.Cand se manifesta in
constient nu sunt de fapt ele insele ci doar reprezentari ale lor care sunt prelucrate
constient. De exemplu daca cineva viseaza in timpul somnului sau cu ochii deschisi la copilu
lsus Christos, arhetipul copilului nu a fost introdus constient.S-a dezvoltat la nivelul. Se
poate spune doar ca s-a dezvoltata aceasta imagine la nivelul constientului intr-o forma usor
derecunoscut.Este posibil ca arhetipurile sa devina atit de puternice incat sa constituie un
sistem separat de personalitate, ceea ce se intampla de obicei in cazul dereglarilor mentale.
Un arhetip se poate manifesta el insusi in experienta unei persoane, dar in acelasi timp si
intr-un eveniment exterior.Pentru a explica acest fenomen Jung a introdus termenul de
sincronicitate-producerea a doua evenimente(fapte) care se coreleaza dar care nu au
legaturi directe de cauza si efect. Jung a cautat sa inteleagacoincidente pline de intelesuri
sau conexiuni incrucisate pline de inteles, o cadere intr-un patern care a taiat lanturile care
leaga evenimentele intamplatoare(quoted in Rychlak,1981,p.204). A folosit conceptul de
sincronicitate pentru a explica, fara a implica cauzalitatea, evenimentele simultatne a
imaginilor interioare si evenimentele exterioare, raportandu-le la anumite
arhetipuri.Imaginile interne se pot manifesta in vise, viziuni, presimtiri rele sau banuieli.
Evenimentele externe pot include orice eveniment observat in trecut, prezent sau
viitor.Urmeaza cateva exemple zilnice:este ciudat ca m-ai sunat sa ma anunti despre
nasterea cpilului tau, tocmai vorbeam cu sotia mea despre copii. Jung a incercat chiar sa
explice sincronicitatea prin parapsihologie . Visele ca mesaje ale unui inconstient intelept
Jung a avut un mare respect pentru vise si fantezii.Visele au reprezentat un mijloc primar de
apropiere in terapia sa.Am petrecut mai bine de o jumatate de secol in investigarea
simbolurilor naturii si am ajuns la concluzia ca visele si simbolurile lor nu sunt lipsite de
sens(Jung,1964,p.93). el a fost convins ca visele contin mesaje importante de la inteleptul
inconstient.Sarcina sa era sa descifreza aceste mesaje o sarcina care a fost mult mai
simpla(directa) decat a crezut Freud. Jung nu a facut distinctia intre manifest si latent
referitor la continutul viselor asa cum a facut Freu.Pentru Jung simbolurile inconstientului
colectiv sunt de nedeghizat in vis, gata pentru a fi interpretate.Bineinteles ca
interpretareapoate fi dificila din cauza complexitatii si naturii abstracte a simbolurilor,
fiecare din ele avand cel putin doua intelesuri. Un tip de mesaj, mentionat anterior privind
farfuriile zburatoare, este compensatia, o lege de baza a psihicului referindu-se la observatia

ca semnificatia unui vis este adesea doar opusul experientei constiente a persoanei. In acest
sens, inconstientul colectiv reprezinta partea a doua a faptului ca exista doua variante la
fiecare poveste, reflectand functii ce sunt autonome si compensatorii. Jacobi(1962) ofera un
exemplu si interpretarea unei compensatii: Cineva viseaza ca este primavara, dar pomul
sau preferat din gradina are doar crengiuscate.Anula acesat pomul nici nu a inverzit si nici
nu a inflorit.Ceea ce visul incearca sa comunice este:Te poti vedea in acest copac? Asa esti
tudesi nu vrei sa recunosti. Natura ta este uscata(seaca) nimic verde nu creste fara tine.
Aceste vise reprezinta o lectie pentru acele pesoane al caror constient a devenit autonom si
supraaccentuat.Bineinteles ca visele unei persoane cu un inconstient neobisnuit,care se lasa
complet condusa dupa instincte, vor corespunde celeilalte parti a persoanei.Ticalosii
iresponsabili deseori au moralizat visele in timp ce modelele virtutii au frecvent imagini
imorale ale viselor.(p.76) Un alt tip de mesaj este prospectia sau anticiparea, ceea ce face ca
visele sa fie interpretate ca fiind evenimenteviitoare.un prieten mi-a povestit un vis din
timpul perioadei sale de liceu.Se dadea cu bicicleta, avandu-l pe fratele sau pe bara,cand
dintr-o data in strada s-a deschis o groapa care I-a zdruncinat pe amandoi.douazile mai
tarziu mesajul visului a aparut in realitate.Exempulu favorit a lui Jung privind faptul cum
visele il pregatesc pe om pentru viitordaca el da importanta semnificatie visului.Un prieten
I-a descris un vis in care escalada un munte si emotia care o simtea in
acel moment.Cand Jung I-a atras atentia sa fie precaut in viitor ,prietenul sau a
ras ironic.Mai tarziu si-a gasit moartea intr-o escaladare a unui munte. Tipologia
personalitatii Doua atitudini psihologice:extroversiune si introversiune. Dupa douazeci de ani
de observatie asupra oamenilor din toate clasele marilor natiuni,Jung a elaborat teoria ca
oamenii se impart in doua grupuri bazate pe doua atitudini generale fundamental diferiteextroversiune si introversiune(Jung,1921/1971,p.549).Defineste atitudinea ca fiind pregatire
psihicului pentru a actiona sau a reactiona intr-un anumit fel de a
experimenta(p.414).Defineste tipul ca o atitudine obisnuita sau felul cararcteristic al unei
persoane. De asemea Jung a afirmat ca psihicul functioneaza pe baza libidoului sau energie
psihica.Conform teoriei sale(1921/1971) extroversiunea este o exteriorizare a libidoului ceea
ce implica o miscare pozitiva a intereselor departe de experienta interioara.Extrovertul se
caracterizeaza prin: Interesul pentru obiectele externe,responsabilitate si o pregatire
acceptatata a evenimentelor exteriaoare, o dorinta de a influenta si de a fi influentat de
catre evenimente, simte nevoia de a lua parte la tot ce se intampla.detine capacitatea de a
indura agitatie si zgomot de orice fel si chiar le gaseste placute; este intotdeauna atent la
ceea ce se intampla in jurul sau; ii place sa isi faca prieteni si cunostinte noi, pe care nu le
selecteaza atent si ceea ce il caracterizeaza cel mai tareii place sa se dea in spectacol.
(p.549) Introversiunea este ointoacere spre interior a energiei psihice si implica miscari
negative sau retrageri a intereselor subiective departe de experientele exterioare. Jung, un
autocunoscut introvert spunea ca introvertii au mai multe probleme in ceea ce priveste
relatiile sociale decat extrovertii(Lebowitz,1990).Introvertul: Se fereste de evenimentele
exterioare,la care nu vrea sa ia parte, are un sentiment de neplacere cand este in societatae
inconjurat de prea multi oameni.Cu cat multimea este mai numeroasa cu atat opune mai
multa rezistenta.Nu are placerea de a se intalni cu altii.Nu ii place sa seamestece.Ceea ce
face , face in propriul sa u stil, baricadandu-se impotriva influentelor externe.Poateparea
neobisnuit chiar inhibitat.Lumea sa este sigura, atent intinsa, inchisa publicului si ascunsa
celor ce vor sa isi bage nasul.Propria sa companie este cea mai buna. Se simte in largul lui
doar acasa, unde singurele modificari le face doar el.Munca sa cea mai buna este gacuta cu
propriile sale resurse, la initiativa lui si in felul sau.(Jung,1921/1971,pp.550) Cele patru
functii psihologice :simtul ,gandirea, sentimentul, intuitua Jung a afirmat ca exista patru
orientari sau functii psihologice de baza in personalitate:simtul, gandire , sentimente si
intuitie.Primele doua sunt considerate a fi rationale iar celelalte a fi irationale.aceste
functii se pot combina cu introversiunea si extraversiunea, rezultand opt combinatii posibile.
Senzatiile determina ca ceva este prezent; este la fel ca perceptia senzoriala a vazului,a
auzului, gustului, atingeriiFunctia senzatiei este caracteristica copilului care accentueaza
observatiile actuale saufaptele.Gandirea determina ceea ce este prezent si interpretarea

semnificatiilor;conecteaza idei ceea ce duce la formarea conceptelor sau la gasirea de

solutii.Sentimentele ne arata cum experienta actioneaza asupra noastra,daca se potriveste
noua sau nu;este un fel de judecata care este in intregime subiectiva.Presupune
acceptareasau respingere;placere sau neplacere;se refera de altfel si la stari.intuitia
sugereaza faptul ca ceva pare sa aiba o origine si spre ce se indreapta.Este un fel de
intelegere instinctiva , cu origini inconstiente. Cu baze de neatins.dispui de intuitie atunci
cand intelegi ceva dar nu poti explica cum sau ce intelegi Dezvoltarea personalitatii
Individuatia Pentru Jung, directia dezvoltarii personalitatii este individuala procesul prin
care persoana devine un individ psihologic,aceasta reprezentand o unitate indivizibila, un
intreg(jung,1959a,p.275).Este un proces de autorealizare in care totul numit sine este
diferentiat de variatele parti ale personalitatii, inclusiv constientul colectiv(Rychlack,1981).
Este o unire de opusuri. Este o cunfruntare intre ceea ce suntem si ceea ce nu suntem. In
procesul de individuatie este echilibrat constientul cu inconstientul Aceasta apropiere a
opusurile se numeste functie transcedentala, un proces de ridicare deasupra a ceea ce
suntem:tendinta de a combina constientul si inconstientul intr-un intreg echilibrat
(Rychlack,1981,p.218).Individuatia poate fi privita ca un proces prin care sinele emerge din
psihic prin operatia numita functie transcedentala. Dezvoltarea personalitatii se exprima
prin arhetipuri.Pasii ce trebuie urmati sunt:1) persona se dizolva cand persoana recunoaste
artificialitatea scopurilor societati;:2) umbra este integrata alaturi de alte unitati psihice
cand devine constient de de partea sa intunecata, distructiva si egoista;3) acceptarea de
anima si animus este atinsa in momentul recunoasterii componentelor sexului opus in
propria personalitate;4) angakamentul fata de un arhetip care este simbolul spiritualitatii
sau intelesurile creative permit sa atinga stagiul final al individuatiei. Recunoasterea
inconstientului contine trimiteri spre sintetizarea arhetipurilor spre constient, un proces de
imbinare a constientului si inconstientului intr0un intreg rezultand cunoasterea de sine.
Procesul de individuatie se face lent, in stadii care acopera intreaga viata.Procesul nu este
unul simplu-de lupta cu inconstientul colectiv,ci o continua adaptare la el. Cele patru stadii
ale dezvoltarii vietii Jung a pus in discutie patru stadii ale dezvoltarii personalitatii .
Copilaria(de la nastere pana la adolescenta) este o perioada dominata de
instincte,dependenta, atmosfera produsa de parinti.Dezvoltarea ego-ului se produce
gradual.Inconstientul copilului nu este personal ci colectiv. Tineretea(de la adolescenta pana
la tineretea adulta) incepe la pubertate cand are loc si revolutia psihica. In acest timp gasesc
dificil dar necesar faptul de a renunta la iluziile si fanteziile din copilarie. Persoana incepe sa
isi stabileasca vocatiile, rolurile sale maritale si din cadrul comunitatii. Varsta de mijloc(de la
40 ani pana la varsta batrana) aduce sarcina de constructie a intregii personalitati.Jung a
observat ca multi din pacientii sai adulti au probleme de pierdere a sensului vietii.Ei se
focalizeaza spre interior, spre valorile spirituale diferite de cele avute pana in acest
timp(externe si materiale). persoane. Perioada varstei batranetii este paralela copilarieireintoarcerea, confundarea in inconstient.Figura sarpelui care isi musca coada reprezinta
simbolul ca viata este un cerc inchis.Moartea este la fel de importanta ca
si nasterea.Jung avea credinta unei vieti de apoi pe care o considera o manifestare a
inconstientului(Campbell,1975).Poate viata psihica nu se termina o data cu moartea
corporala deoarece psihicul continua permanenta realizare de sine. Evaluarea teoriei
.Contributii Tipurile psihologice .Combinatiile dintre cele doua tipuri- extravertit si introvertit
cu cele patru functii (gandire,senzatie,sentiment,intuitie ) au fost in centrul unor
numeroase cercetari. Un exemplu consacrat este cercetarea realizata de Gorlow
,Simonson,Krauss(1966).Rezultatele arata ca tipul extravertit se evidentiaza mult mai clar
decat introvertitul,in cadrul esantionului studiat. In ceea ce priveste combinatiile cu cele
patru functii , tot in urma acestei cercetari s-a obtinut o reprezentare mai mare pentru tipul
extravertit-sentimenturmat de tipul extravertit-gandire(un individ ce isi realizeaza toate
activitatile sale pe baza unor concluzii de tip reflexiv,care in ultimul stadiu de elaborare
apeleaza la date obiective). S-a evidentiat si o relatie pregnanta intre tipul extravertitsentiment si sexul subiectilor (sustinuta si de Jung) conform careia acest tip pshihologic este
mult mai intalnit in rindul femeilor decat a barbatilor. Cel mai cunoscut instrument de

ivestigare a tipologiei lui Jung este Myers Briggs Type Indicator (MBTI) (Myers 1962) ;este
vorba de un chestonar introspectiv utilizat in cel putin 400,500 de studii (Carlyn,1977
;Carskadon,1978) Carskadon (1978) a folosit MBTI-ul pentru a observa contributiile aduse de
studentii de la Facultatea de Psihologie discutiilor din timpul cursurilor de la Universitatea
din Mississipi. Acest mopdel se relationeaza mai putin la dimensiunea introversie-extroversie
si mai mai mult la cele doua functii intuitie-senzatie (intuitivii aducmai multe contributii ). La
sfarsitul semestrului, 65 de studenti ce au format esantionul au fost rugati sa evalueze
contributiile fiecarui membru al clasei la cursuri(s-a folosit o scala de trei trepte :3-excelent ,
2-bine,1-satisfacator) . Studentii cu un scor inalt de intuivitate au obtinut si evaluari pe
masura pe cand studentii cu un scor inalt al functiei senzatie au obtinut cele mai mici scoruri
ale calitatii contributiilor . In ceea ce priveste cele doua functii (gandire, sentiment) acestea
nu au avut un cuvant de spus in aceasta problema in urma rezultatelor obtinute .
Psihoterapia analitica a lui Jung Jung a abordat terapia intr-un mod flexibil , deschis si
eterogen aratand o des-chidere spre orice metoda ce parea potrivita pentru pacientii sai ,
chiar si me-todele altor psihanalisti.Credea ca metodele lui Freud sau a altor teoreticieni pot
sa aibe rezultate la fel ca si ale luiin diferite probleme psihologice , asa cum le vedea el
( Rychlak,1981).. Jung (spre deosebire de alti terapeuti ) mentinea o relatie de egalitate cu
pacientul .El chiar participa la unele sedinte de terapie impreuna cu pacientulAceasta
inovatie posibil sa-l fi influentat pe Carl Rogers si pe alti psihoterapeuti . Roazen (1974) scrie
ca prin Jung a debutat , cu succes , psihoterapia pe termen scurt si s-a promovat
dezvoltarea unor programme de autoajutorare(exemplu :Alccolici Anonimi).Initial isi vedea
pacienti chiar de patru ori pe saptamana .Apoi sedintele se reduceau la una ,doua ore pe
saptamana . In fi-nal, isi incuraja pacienti la introspectionism si el le servea drept consultant
(Rychlan,1981). Tot Jung a initiat plicarea testelor proiective ; astfel isi incuraja pacientii sa-si
exprime experentiele prin desen si pictura (tehnica preluata in special de tera-peutii ce
lucreaza cu copii ).Tehnica reveriei (making-imagery) pe care a dezvoltat-o a devenit
cunoscuta in urma muncii sale profesionale , zi de zi , cu pacienti bolnavi in ultimul stadiu de
cancer (Achterberg si Lawlis, 1978 ; Simonton si Simonton 1975). Totusi , o discutie pe tema
principalelor metode folosite trebuie sa astepte o analiza a abordarii terapiei, in general, a
lui Jung. Jung consulta si pacienti mai in varsta (spre deosebire de Freud) (Rychlak,1981).El
dorea sa-i ajute sa se indrepte spre individuatie si spre dezvoltarea continua a Sinelui
.Deseori insa erautulburari complexe care nu-i permiteau pacientului sa ajunga la procesul
de individuatie .. De exemplu credinta puterii religioase poate duce la o aglutinare a
credintelor (valorilor) religioase intr-un complex care poate sa acopere, sa sufoce identitatea
unei persoane . Complexele pot fi considerate ca impedimente ale canalelor psihicului ce
apar intre inconstient colectiv si constient.Un scop frecvent a lui Jung fost identificarea si
disolutia acestor complexe in sensul decentralizari lor .Unul dintre primele teste de
personalitate , dezvoltate de Jung (1910) a fost si unul dintre primele teste utilizate in
domeniul clinic : Testul Asocierii de Cuvinte . Interpretarea visurilor in serie Spre deosebire
de Freud,Jung a vazut visurile ca avand de-a face cu sensurile vietii si mai putin cu lucrulile
realitatii . Aici apare procesul de amplificare adica extinderea si imbogatirea visului sau altor
continuturi de imagini prin intermediul unui proces de asociatie directionata (Rychlak,1981).
Altfel spus , interpretarea lui Jung a fost ghidata de imagini si analogii relationate
fundamentului emotional al visului . Metoda lui difera de metoda asociatiei libere a lui Freud
prin trei puncte : in loc sa deduca semnificatia printr-o trecere de la prezent la trecut , Jung a
cautat sa inteleaga aceasta semnificatie mergand inainte , de la prezent spre viitor ; Jung
prezenta pacientilor sai vasta paleta de arhetipuri universale ( simboluri si semnificatii )
orientindu-i in o anumita directie si indrumandu-le activ interpretarea proprie ; Jung oferea
asociatiile sale la continutul visului , uneori incepand procesul de asociere impreuna cu
pacientul ; scopul era de a ajuta pacientul sa-si deriveze singur simbolurile caci , odata
introdus in problema , tulburarile sale puteau fi dizolvate . Jung nu a folosit nici o abordare
standard pentru a interpreta simbolurile visului . Aceasta a fost o abordare inalt
individualizata , luindu-se in atentie diferentele de personalitate , circumstantele , contextul.
Sa dam ca exemplu relatiile sexuale care pot simboliza fie unitate cu alta persoana (pentru

unii subiecti ) fie nevoi sexuale (pentru altii) . Totodata autorul incuraja capacitatea de
interpretare a visurilor pcientilor sai Jung a fost primul cercetator care a ivestigat un numar
mare de vise in succesiunea, altfel spus in serie ( Jacobi , 1962 ) . El nu a gasit visurile ca
singular reprezentative pentru pacient ci a adaugat , mai ta rziu interpretarile altor vise si
astfel a corectat si interpretarea primelor . A recunoscut ca semnificatia acestora intr-o serie
nu este dispusa cronologic , ci radial ( circular ) . Reveria(waking-dream fantasy) Aceasta
este o alta tehnica des utilizata de autorul nostru .Este vorba de incurajarea pacientilor de asi largi paleta de visuri prin activarea imaginatiei cand erau in stare de veghe
(Watkins,1976 ) . Limite Teoria lui Jung impartaseste cateva defecte cu cea alui Freud : Multe
concepte nu sunt comple mentare testarii stintifice .De exemplu , cum se ajunge la un
arhetip pentru a se putea dezvolta o ipoteza relationata si sa fie testata ? Cum poate
intelege cineva simbolurile cand fiecare dintre ele are cel putin doua intelesuri ?Care este
intelesul real al fiecaruia ? Unele notiuni par a se amesteca cu altele .De exemplu, anima
cu umbra sau umbra cu persona .Uneori scrierile sale sunt confuze ;unele concepte nu
sunt clar definite( exemplu : complex ) si altele sunt definite obscur sau definite difeit in
diferite lucrari(exemplu : individuatie ;Rychlak,1981) Chiar si inconstientul colectiv e tratat
uneori ambigu :nu e clar daca , initial exista ceva in acest inconstient exceptand
arhetipurile ; Jung mentioneaza elemente ale inconstientului personal ( apa ,foc etc.) in
inconstientul colectiv dar nu mentioneaza daca acestea exista singure sau ca parti ale
arhetipurilor . Problemele de mai sus par relativ nesemnificante in comparatie cu nasterea
inconstientului colectiv ..S-a vedem cum a adaptat Jung aceste ideei : inconstientul colectiv
ar fi format din elemente care isi au originea in experienta oamenilor antici care au fost
apoi,genetic transmise pana la generatia prezenta . Faptul ca orice caracteristici pot fi
achizitionate in timpul vietii si apoi predate generatiilor viitoare a fost acum cel mai mult
discreditat,faapt cunoscut de Jung cel putin in ultima sa parte a vietii.Defensiv, el a
argumentat ca ceea ce mostenim in inconstientul colectiv nu sunt idei (per se) si ca cu
certitudine nu sunt concrete, ci este vorba de experiente care sunt mai mult sau mai putin
niste dispozitii . Aceste dispozitii pot pregati o persoana pentru anumite experiente ,dar
nicioata nu sunt prezente ele insele in vreo forma observabila ( arhetipurile se transforma
cand reprezentarile lor apar in constient).Totusi, Jung nu a fost in stare sa explice cum
experiente diferite de idei si cum orice caracteristica pot fi dobandite in timpul vietii si apoi
mostenite in continuare . Stigmatul mostenirii caracteristicilor dobandite se muleaza pe
notiunea de inconstient colectiv si ramane cea mai serioasa slabiciune a teoriei lui Jung.
Concluzii Desi contributia lui Jung la psihologia persoanei a avut un impact mai mic decat
Freud , aprecierea ideilor lui va creste in timp . Autorul nu a fost un teorist la locul potrivit, la
timpul potrivit El a fost des acoperit de umbra impunatoare a lui Freud(ca si altii !). Totusi ,
perspectiva acestuia asupra personalitatii ramane in picioare ; ea cuprinde ideea
inconstientului colectiv ideile futuristice despre sincronicitate si perceptia extrasenzoriala ;
notiunile introvertit , extravertit capata un loc de baza in limbajul nostru ; popularizeaza
idea de sine.Inca se folosesc diferitele sale tipuri de proceduri in terape , mai ales aceea
bazata pe relatia de egalitate cu pacientul.Teoreticieni care au imbratisat prezumtiile lui
Jung despre serierea visurilor (Perls,1969) ; individuatie(Horney,1950) ; natura holista a
experientei umane (Rogers,1961) ; originea biologica a intelesului spiritual(Maslow,1967) ;
Din punct de vedere clinic ,Jung a lucrat mai mult cu persoane normale decat Freud
,acoperind intreaga paleta de dezvoltare a ciclului de viata (chiar si persoane cu criza de la
40 de ani) . In acelasi timp , munca sa terapeutica a avut o utilizare larga nu numai cu
pacienti nevrotici ci si cu mult mai serioase tulburari. Astfel , ideile derivate din experienta
sa clinica par sa aibe o mai mare reprezentativitate decat ceea alui Freud.Stintific exista un
support pentru tipologia introversie-extroversie si cele patru functii, dar si pentru aplicatiile
Testului Words Association ( Cramer , 1968 ) Orientarea spre misticism si spre istoria
omenirii are mai mult suces la tinerii de azi decat la cei din timpul lui Jung. GLOSSAR
Principiul echivalenei continua redistribuire a energiei n cadrul personalitii. Libido
form generalizat a energiei psihice; o definiie mai larg dect conceptul lui Freud asupra
libidoului ca energie sexual. Arhetipurile imagini ale experienelor universale coninute n

incontientul colectiv. Eul aspectul contient al personalitii. Umbrapartea ntunecat a

personalitii; arhetipul ce conine instinctele animale primare. Psihologia analitic teoria
lui Jung a personalitii. Testul asocierii cuvintelor o tehnic proiectiv n care o persoan
rspunde unui stimul-cuvnt cu orice cuvnt care-i apare n minte. Extraversiune atitudine
a personalitii caracterizat printr-o orientare spre lumea extern i spre ceilali.
Introversiune aspect al personalitii caracterizat printr-o orientare spre propriile gnduri i
sentimente. Persona rolul sau faa public pe care o persoan o prezint celorlali.
Principiul entropiei o tendin ctre echilibru n interiorul personalitii; n mod ideal exist
o distribuie egal a energiei ntre toate structurile personalitii. Psychea termenul folosit
de Jung pentru personalitate . Incontientul personal rezervorul materialului care a fost
odat contient dar a fost uitat sau reprimat. Incontientul colectiv cel mai profund nivel al
personalitii coninnd acumularea experienelor motenite de la speciile umane sau
preumane. Este de asemenea denumit incontient transpersonal. Principiul contrariilor
ideea c un conflict ntre procese sau tendine opuse e necesar pentru ca energia psihic
s fie generat. Individuaie o condiie de sntate psihic rezultat prin integrarea tuturor
faetelor contientului i incontientului ale personalitii. Tip psihologic opt tipuri de
personalitate bazate pe interaciunea celor dou atitudini (introversiune i extraversiune) i
celor patru funcii (de gndire, afectiv, senzorial i intuitiv). Reconstituirea istoriei vieii
tipul jungian de studiu de caz care implic examinarea experienelor trecute ale unei
persoane pentru a identifica modelele de dezvoltare care ar putea explica prezena nevrozei.
ALFRED ADLER LUPTND DE LA O CONDIIE NEGATIV SPRE UNA POZITIV Credei c a te
simi inferior este o caracteristic specific uman? Conteaz dac suntei primul, al doilea
sau ultimul nscut, sau dac suntei unicul copil? Sunt oamenii destinai s fie fiine sociale
sau trebuie s se strduiasc pentru a ajunge fiine sociale? Felul tu de fi este temporar
este impus de anumite circumstane are un neles mai adnc? Cele mai timpurii amintiri
pe care le avei spun ceva despre dumneavoastr ca persoan? Adler Omul A. Adler s-a
nscut la Viena, n 1870, ntr-o modest familie de evrei. n fraged copilrie a suferit de
rahitism, iar la vrsta de cinci ani era s moar de pneumonie. Ca student, Adler nu s-a
distins n vreun fel. Universitatea din Viena i-a acordat diploma de doctor n 1895, dar nu a
impresionat nici un profesor suficient de mult pentru a dezvolta o relaie profesor student,
ca aceea dintre Freud i Jung. n aceast perioad era interesat de marxism, devenind un fel
de student revoluionar. Printre tinerii rebeli se gsea o revoluionar intelectual ce
provenea dintr-o familie rus, ulterior a devenit Raissa Adler. A. Adler a fost preedinte al
Asociaiei Psihanalitice din Viena, dar n 1911 el a iniiat o ndrznea micare strategic
redactnd o acerb critic a teoriei sexualiste a vieii psihice n care, atingea tocmai
punctele nevralgice ale psihanalizei freudiene din acel timp. El i studenii si au ntemeiat
clinici adleriene n 30 de coli publice din Viena. Aceste uniti au funcionat din 1921 pn
n 1934, cnd au fost nchii de naziti. Existena clinicilor sale a fcut s scad rata
delicvenei. Mai trziu, Adler a pus accentul pe educaia adultului devenind unul dintre
pionierii psihologiei aplicate. n 1934 a fugit mpreun cu soia sa din Austria nazist n
S.U.A. Adler a murit n Scoia, n 1937, cu ocazia unui turneu de conferine. n timpul unei
plimbri a avut un infarct i a murit. Adler avea 67 de ani. Concepia lui Adler despre individ
Adler nu privea oamenii drept colecii de ID-uri, ego-uri i complexe. A vzut omul ca un
individ complet, cu aspecte care sunt prea legate unele de celelalte pentru a le putea
explica separat. Spre deosebire de Freud, Adler i-a schimbat de-a lungul anilor prerea
despre oameni. La nceput a evideniat sentimentele naturale de inferioritate despre care se
presupune c apar foarte devreme n viaa unei persoane i care se cer a fi compensate pe
parcursul ntregii viei, dup care urmeaz lupta pentru putere i superioritate. Dinkmeyer i
Sherman au enunat cinci principii care pot fi privite ca ideile de baz pe care Adler le avea
despre oameni i psihologia acestora: Orice form de comportament are neles social.
Comportamentul poate fi neles i schimbat cnd este observat ntr-un context social; Orice
tip de comportament are un scop bine determinat; Unitate i eantion. El a vzut oamenii ca
fiine complete, fiecare avnd un comportament folosit n atingerea unui scop bine
determinat; Prin comportament se ncearc depirea sentimentului de inferioritate i

trecerea spre cel de superioritate; Comportamentul e rezultatul percepiilor subiective. Toi

crem sensuri unice pentru experienele noastre. De fapt ne crem propriile scenarii.
CONCEPTELE DE BAZ ALE LUI ADLER Dezvoltarea sentimentului social: societate, munc i
iubire Adler a vzut baza diferenelor individuale ca fiind psihosocial nu ereditar. Factorul
psihosocial de important fundamental pentru civilizaie este sentimentul social,
interesul pentru societate i nevoia de asociere/cooperare cu oamenii(Adler, 1964). Temelia
psihologiei individuale este credina lui Adler c exist trei inevitabile aspecte de care
fiecare persoan trebuie sa in seama n via: societate, munc i iubire. Soluia pentru
aceste 3 aspecte presupune pregtirea n copilrie pentru interesul social- eforturile
indivizilor pentru a dezvolta sentimente sociale(Rychlok, 1981). De asemenea sentimentul
social este un potenial, iar interesul social implic eforturi de a-l actualiza, Adler utiliznd
adesea termenii ca fiind interschimbabili(Rzchlok,1981). n primul rnd, sentimentul social
important pentru societate apare n capacitatea individului de a dezvolta si menine
prietenii. n al doilea rnd, individul trebuie s arate o aptitudine de a fi interesat de munc.
n al treilea rnd este interesul pentru iubire: abilitatea de a fi mult mai interesat de un
partener dect de tine. Stil de viat Conform lui Adler, atitudinile unui individ fa de
societate, munc si iubire sunt nsemnate ntr-un stil de via , acea micare unic dar
consecvent a individului spre scopuri i idealuri dezvoltate ncepnd din copilrie(Adler,
1964). Stilul de viat este o orientare psihologic original ce include legea micrii relativ
permanent a individului, direcia urmat de persoan depinznd de abilitatea ei sau lui de
a-i exercita n ntregime libera alegere exploatnd capacitile i resursele
personale(Adler,1933). Stilul de via stpnete experiena personal i ghideaz visele,
fanteziile, jocurile i amintirile din copilrie. Chiar selecteaz imaginile ce-i pot servi
propriilor scopuri i determin gndirea, sentimentele si comportamentul. n formarea
stilului de via, nu suntem n mod pasiv modelai de mediul nostru. Personalitatea rezult
din activitatea puterii creative a individului, procesul prin care fiecare dintre noi i formeaz
concepii originale despre sine si lume pe cnd dezvolt un stil de via necesar rezolvrii
celor trei mari probleme ale vieii (Adler,1932). elurile viitorului versus evenimentele
trecutului Tot n timpul copilriei, fiecare persoan i stabilete un prototip , elul complet
al stilului de via, ce este o ficiune conceput ca mijloc de adaptare la via si include o
strategie pentru analizarea acesteia(Rychlok, 1981, p.128). Un el orienteaz personalitatea
individului spre viitor si nu spre trecut. Furnizeaz att o direcie a securitii, puterii i
perfeciunii promise, ct i sentimente corespunztoare anticipaiilor cuiva. Instinctele
freudiene, mecanismele, impulsurile i traumele copilriei sunt de departe mai puin
importante n acest proces dect teleologia adlerian. Credinele noastre, interesul social
sau eecul n obinerea interesului social, caracterizeaz toate formele personale de
exprimare, incluznd amintiri, vise, posturi ale corpului si boli fizice. Mai mult, stilul de viat
al individului se remarc mai bine n situaii noi, n special cele n care persoana se confrunt
cu dificulti. Problemele apar atunci cnd ficiunile individului se ciocnesc cu realitatea , n
felul acesta ieind la iveal semnificaia greit atribuit greit existenei ( Adler, 1964,
p.40-41). Inferioritatea covritoare Adler a crezut n teza potrivit creia a fi om nseamn a
te simi inferior, insuficient i neajutorat. Universala experiena uman a inferioritii
genereaz o lupta pentru perfeciune. n evoluie exist un mare impuls de ascensiune
ctre perfeciune sau o constrngere de a realiza o adaptare mai bun. n esen, toate
personalitile se dezvolt din inferioritate, sentiment ce persist i este legat de faptul c
individul nu se ridic la nivelul idealurilor societii sau la standardele sale fictive. Complexul
de inferioritate este termenul folosit de Adler pentru consecinele unei exagerate,
persistente forme de inadecvare ce este parial explicat printr-un deficit n interesul social
(Adler, 1964). Adler a discutat despre cele trei handicapuri ale copilriei ce contribuie la
sentimentul de inferioritate i la o lips de sentiment social :organism inferior, neglijen i
supraindulgen (Adler,1933a.). Organe fizice inferioare Pentru Adler, un organ poate fi
orice atribut fizic. Studiul su privind inferioritatea organic l-a condus la concluzia c
sentimentul de inferioritate psihologic poate fi datorat unor limite fizice ale persoanei
(Adler, 1907/1917). i aceasta pentru c, copilul se nate cu slbiciune organic i n mod

necesar se impune compensarea, nfrngerea slbiciunii sale prin lupta dus pentru a deveni
superior ntr-un anumit fel (Adler, 1971). Pot chiar s supracompenseze, ncercnd s fac
sau chiar s devin tot ceea ce slbiciunea le-a interzis. Adler a vzut dezvoltarea uman ca
fiind binecuvntat cu organism inferior (1930, p.395) datorit succesului ce poate fi
atribuit eforturilor ndreptate spre nvingerea inferioritii fizice. Neglijena parental :copilul
nedorit sau urt de prini Copilul neglijat nu cunoate iubire, cooperare sau prietenie, i
rareori gsete o persoan care s-i merite ncrederea. n timpul vieii, problemele sunt
supraevaluate ca prea dificile i resursele personale necesare rezolvrii problemelor sunt
subevaluate ca fiind prea limitate. Copilul neglijat poate fi descris ca rece, suspicios,
nencreztor, dificil, invidios i cu sentimente de ur faa de ceilali. Supraindulgena
parental :O practic periculoas ce produce adesea un copil rsfat Supraindulgena este
propus de Adler ca alternativ la interpretarea greit a lui Freud privind observaiile
referitoare la complexul Oedip (Adler, 1964). Pentru Adler, complexul Oedip nu este un fapt
universal ci ceva ce survine infrecvent. Este o anormalitate, un rezultat nenatural al
supraindulgenei din partea printelui de sex opus. Modelul de baz este unul n care
copilului rsfat i este permis contactul n principal cu persoana care l rsfa, prin
aceasta excluzndu-i pe ceilali. Lupta pentru superioritate si complexul de superioritate
Adler a scris despre lupta pentru superioritate, un fenomen psihologic universal ce
presupune comparaia cu dezvoltarea fizic i implic elul de a da natere perfeciunii,
securitii i puterii. Complexul de superioritate este termenul folosit de Adler pentru o
form de lupt pentru superioritate exagerat, anormal, ce implic supracompensaie
pentru slbiciunea personal. Oamenii normali nu au complexe de superioritate. Luptele lor
pentru superioritate privesc ambiiile comune privind succesul, exprimate prin munc, iubire
i cooperare n societate. Un complex de superioritate se afl permanent n opoziie cu
cooperarea social. Aa dup cum sugereaz conceptul complex de superioritate, teoria
lui Adler are ceva de spus despre ludroi. Cu ct persoanele se laud mai mult, cu att un
adlerian l vede ca doar compensndu-i sentimentul de inferioritate. Asta este, ludroii
pot fi pur i simplu oameni care se simt inferiori i se laud pentru a-i acoperi aceast
problem. Influena familiei asupra dezvoltrii personalitii Printre cele cteva influene ale
familiei asupra dezvoltrii personalitii puse n discuie de Adler, cea mai important este
mama (Adler, 1964). Contactul cu ea are probabil cea mai mare contribuie la interesul
social al copilului prin ncurajarea sentimentelor sociale, prin furnizarea celei mai mari
experiene de dragoste i prietenie pe care copilul le va poseda vreodat, prin rspndirea
acestor legturi (ncredere si prietenie) spre ceilali, sub forma afirii unei atitudini de
cooperare privind munca cu ceilali. A doua n importan pentru dezvoltarea personalitii
este experiena cu tatl. Adler a oferit un numr de sugestii privind modul n care taii pot
contribui la dezvoltarea copilului lor prin acordarea copilului a libertii de a vorbi i de a
ntreba, prin ncurajarea copilul n urmarea intereselor, prin neridiculizarea sau
nedeprecierea copilului. A treia n importan este ordinea naterilor n familie. Pe lng
ordinea naterii, teoria lui Adler se refera la impactul mrimii familiei si al sexului copiilor
asupra personaliti. Ali factori ai dezvoltrii discutai de Adler includ boala si intrarea la
scoal. Cteva ipoteze adleriene privind ordinea naterilor Ordinea naterii Ipoteze Copilul
singur la prini Centrul ateniei, puternic, adesea rsfat datorita excesivei timiditi sau
anxieti parentale. Primul nscut Detronat de pe poziia centrala, are atitudini si sentimente
negative fata de cel de-al doilea copil si o pasiune de a domina, dar este protector si de
ajutor pentru ceilali. Al doilea nscut O lupta activa pentru a-i depi pe ceilali cu succes, o
lupta legata de competiia cu primul nscut; neastmprat Ultimul nscut Cel mai rsfat
(cel mai mic si cel mai slab), nu si nefericit, capabil de a-i depi pe ceilali prin faptul de a fi
diferit, adesea un copil problema. Numai fata / biat Orientri extreme feminine sau
masculine. Factorul ordinea naterii a fost intens cercetat n decada ce a urmat punerii n
discuie de ctre Adler (Falbo & Polit, 1986). Cercetrile au sugerat ca primii nscui sau
copiii singuri au un nivel mai ridicat de motivaie a realizrilor si de succese actuale dect
cei nscui mai trziu. Aa stau lucrurile pentru ca mediul lor conine doar aduli, oameni
maturi care sunt capabili de crearea unei atmosfere orientate spre succes. Pe de alta parte,

cei nscui mai trziu au o atmosfera mai puin matura pentru ca se compune att din copii
ct si din aduli (Zajonc & Markus, 1975). Oricum, primii nscui nu sunt mai buni n toate
privinele. Spre exemplu, cei nscui mai trziu sunt mai puin egocentrici (Falbo, 1981).
Zajonc si Markus (1975) au legat mrimea familiei de dezvoltarea intelectuala. Folosind date
de la aproape 400 000 de olandezi de 19 ani, sex masculin, au descoperit ca mrimea mare
a familiei este n detrimentul dezvoltrii intelectuale. Mai mult, cu ct familia este mai
numeroasa, cu att se comprima distanta n timp dintre copii, ceea ce conduce la un declin
n media de vrsta a membrilor familiei si, pe rnd, o atmosfera mai imatura pentru fiecare
copil. Parrish (1990) a investigat evaluarea de ctre profesori a sistemelor de susinere
pentru 94 de studeni (un sistem de susinere este format din prieteni si rude care i asista si
le ofer confort n perioadele de distres). A descoperit ca primii nscui s-au bucurat doar de
cteva sisteme de susinere disfuncionale dect cei nscui dup. n conformitate cu
rezultatele anterioare, Cherian (1990) a descoperit printre 1021de copii de scoal din Africa
de Sud ca, cu ct erau nscui mai trziu cu att era mai sczut succesul (realizarea
academica). Un studiu suplimentar realizat de Ishiyama, Munson si Chabassol (1990) a avut
rezultate logic nrudite. Printre 194 de studeni canadieni, comparativ cu cei nscui mai
trziu, primii nscui au artat mai putina teama n ceea ce privete consecinele negative
ale succesului academic (un astfel de exemplu ar fi nfruntarea unor ateptri ridicate dup
nregistrarea unui succes). CONTRIBUII Amintirile timpurii : o tehnic util de msurare
Pentru evaluarea aspectelor stilului de via al oamenilor A.Adler a folosit ca tehnic metoda
amintirilor timpurii (Hier Woods &Boudewyns,1989).Metoda presupune evocarea unui
eveniment timpuriu din copilrie. A.Adler susine c amintirile sunt indicii atitudinilor,
credinelor i motivelor.Ele sunt mai importante prin ceea ce comunic despre persoana din
prezent dect despre aceeai persoan n urm cu ceva timp.n fapt, amintirile prezint o
sumar declaraie despre personalitate i aceasta strns legat de stilul de via al
persoanei. Dup A.Adler (1956,p.351) amintirile caracterizeaz cel mai bine personalitatea:
<> Pe baza afirmaiei lui A.Adler c amintirile timpurii sunt indexuri ale concepiilor unei
persoane cu privire la sine i la propriul stil de via s-au realizat numeroase studii. Santioso,
Kunda i Fong (1990) au confirmat punctul de vedere al lui Adler referitor la concepia
curent a individului asupra lui nsui care influeneaz amintirea din trecut. Cercettorii iau mprit subiecii n dou grupe : una a fost informat c este mai bine s fii introvertit,
iar cealalt c este mai bine s fii extravertit.Scopul cercetrii era ca subiecii din prima
grup s se vad ca introvertii, iar cei din a doua s se vad ca extravertii. Subiecii
trebuiau s citeasc mesajele afiate pe un ecran, mesaje ce corespund gradului de
introversiune si extraversiune.Rezultatele au fost ca subiecii introvertii au progresat cu o
anumit memorie cnd le-a fost indicat un mesaj care a corespuns gradului de introversiune,
la fel cei extravertii n cazul mesajului corespunztor gradului de extraversiune. Studiul a
confirmat concepia adlerian potrivit creia indivizii care se consider persoane extravertite
erau grbii s-i recapete memoria extravertit, iar cei care se consider persoane
introvertite pe cea introvertit. Alte cercetri au demonstrat capacitatea amintirilor timpurii
de a prevesti succesul n instruirea militar (studiu realizat de Burnell i Solomon n 1964),
efectele sindromului de stres post-traumatic (Hayer, Woods i Boudewins, 1989 au dovedit
c veteranii rzboiului din Vietnam au un interes social sczut i resimt temerile ntr-un mod
mai negativ) sau efectul alcoolismului asupra personalitii (Hafner, Fakouri i Labrentz,
1982). Jackson i Sechrest (1962) relatau mai multe teme referitoare la amintirile timpurii:
spaima n anxietatea nevroticilor, abandonul la pacienii depresivi, boala la pacienii
psihosomatici. Msuri ale interesului social n ultimii ani, etaloanele referitoare la interesul
social au fost dezvoltate i validate. Cel mai promitor dintre acestea este etalonul de
interes social (S.I.S) dezvoltat de James E. Crandall (1980). Acesta ncerca s justifice
concepia adlerian referitoare la lupta sntoas i nesntoas pentru atingerea
superioritii, lupt ce implic i interesul social (Ansbacher & Ansbacher, 1964 ). Lupta
sntoas implic o mbinare a nevoilor superioare cu cerinele interesului social, nct
dezvoltarea individului i experienele sale sunt completate de interesul fa de alii. n
schimb, lupta nesntoas determin o lips clar a interesului social. J.E.Crandall a gsit c

S.I.S.- ul este legat de adaptarea psihologic. Leak i Williams (1989) au susinut c interesul
social, pe de o parte, este corelat pozitiv cu gradul de rezisten (cu ct este mai mare
interesul social, cu att este mai mare gradul de rezisten) i cu percepia asupra mediului
familial (un interes social nalt determin o percepie pozitiv asupra cadrului familial) i, pe
de alt parte, este corelat negativ cu gradul de alienare i nstrinare. Dei cercetrile
privind interesul social sunt abia la nceput, perspectiva este destul de promitoare.n
prezent, conform conceptelor existente, s-a atestat faptul c interesul social este corelat
pozitiv cu gradul de adaptare i ncredere i negativ cu gradul de alienare. Terapia adlerian
n timp ce terapia dezvoltat de Freud ncepe s scad n popularitate, cea adlerian
nregistreaz un vizibil progres.ntreaga ax a teoriei i a terapiei lui Adler evolueaz,
Psihologia individual cptnd un rol important n cadrul teoriei psihanalitice. Un avantaj
pe care terapia adlerian l avea asupra altor terapii l constituia adaptarea metodelor lui
Adler la terapia de scurt durat. Carlson (1989) ilustra o situaie tipic privind terapia de
scurt durat.Este vorba de cazul pacientului Jim, care ncerca s renune la fumat. Loial
orientrii lui Adler, Carlson s-a concentrat asupra problemelor lui Jim, folosind tehnica
amintirilor timpurii doar pentru a evalua trsturile curente. n contrast cu psihanaliza, Jim
nu a fost doar solicitat s vorbeasc despre lucruri pentru a ajunge la esena lor
psihologic, ci i-au fost date cteva sarcini pentru a fi executate. n conformitate cu
presupunerea adlerian c oamenii au nevoie s-i sporeasc stima de sine, Jim a fost
ncurajat spre dezvoltarea unui sistem eficient propriu, un model special de stim
de sine.Alte msuri la care a apelat Carlson s-au referit la schimbarea dietei, la

exerciii de respiraie profund sau la cum s evite situaiile care l solicit pe un

fumtor. Scurta metod terapeutic l-a echipat pe Jim pentru a face fa
problemelor referitoare la fumat. i ali terapeui au repurtat succes n adoptarea
metodelor lui Adler la o terapie de scurt durat. n doar zece edine, Dinkmeyer i
Sherman (1989) au ajutat o familie cu probleme, artndu-i cum s se sprijine unul
pe altul pentru a face fa problemelor. Terapeuii adlerieni acord importan
deosebit dorinelor i scopurilor individului, libertii de a alege, factorilor sociali
sau utilitii amintirilor timpurii. ALFRED ADLER (1870-1937) Scopul (elul) sufletului
este cucerirea, perfeciunea, sperana, superioritatea. Fiecare copil este confruntat
cu att de multe obstacole n via nct nici un
pil nu crete vreodat fr a nzui spre o anumit form de semnificaie. Psihologia
individual Teoria lui Adler asupra personalitii Alfred Adler a imaginat o
nelegere a naturii umane care nu vedea oamenii ca fiind victimizai de interese i
conflicte i condamnai de biologie i experienele din copilrie. El a numit aceast
abordare psihologie individual Dup prerea lui Adler, fiecare individ este n primul rnd o
fiin social deoarece personalitatea noastr este format de mediul nostru social unic
Dup prerea lui Adler, fiecare individ este n primul rnd o fiin social deoarece
personalitatea noastr este format de mediul nostru social unic. Pentru Adler, contientul i
nu incontientul este miezul (esena) personalitii.Ca n cazul lui Freud, aspecte ale

copilriei lui Adler au influenat modul lui de a privi natura uman, ntre ei fiind
numai o diferen de 14 ani. Viaa lui Alder (1870-1937). Copilria timpurie, a lui
Alder a fost marcat de boal, a crui contientizare s-a aflat la baza geloziei fa
de fratele su mai mare ,suferea de rahitism. La vrsta de 3 ani l-a vzut pe fratele
su mai mic murind n pat. La 4 ani Alder nsui a fost aproape de moarte dintr-o
pneumonie. L-a auzit pe doctor spunndu-I tatlui su biatul tu e pierdut. Mai
trziu a sus c n acel moment s-a hotrt s devin el nsui (Orgler, 1963, p. 13).
Relaiile lui din copilrie cu prinii au fost diferite fa de cele ale lui Freud (Freud
era mai apropiat de mam dect de tat). Ca i adult, Adler a ndeprtat (respins)
complexul Oedip al lui Freud pentru c era att de strin de experienele lui din
copilrie Adler era gelos pe fratele su mai mare, care era viguros i sntos i

putea lua parte la activiti fizice i sporturi la care Adler nu putea participa mi
amintesc c edeam pe o banc scria el bandajat datorit rahitismului, cu fratele
mai sntos stnd n faa mea. El putea alerga, sri i le putea mica fr effort, n timp
ce pentru mine orice micare de orice fel era o sforare i un effort (citat n Bottome, 1939,
pg. 30-31). Drept rezultat a hotrt s munceasc din greu pentru a-i nfrnge sentimentele
de inferioritate i pentru a compensa limitele sale fizice. n ciuda staturii sale mici, a
nendemnrii i aspectului neatrgtor moteniri ale bolii s-a forat s ia parte la jocuri.
Cu timpul a ctigat victoria i a realizat un sentiment de auto-stim i acceptare social.
Adler a subliniat importana grupurilor de prieteni i a sugerat c relaiile din copilrie cu
fraii, surorile i ali copii din afara familia erau mult mai semnificative dect credea Freud.
La coal Adler a fost iniial nefericit i un elev mediocru. Creznd c biatul nu era potrivit
pentru nimic altceva, un profesor l-a sftuit pe tatl su s-l dea ucenic la un ppucar. Adler
era slab mai ales la matematic, dar a perseverat i pn la urm a ajuns primul din clas,
dintr-un elev slab. Cei care cunosc munca mea de o via spunea el vor vedea clar
acordul existent ntre faptele copilriei mele i punctele de vedere experimentate. (citat din
Bottomie, 1939, p. 9). Una din biografele lui Adler I-a dat crii ei subtitlul triumful asupra
complexului de inferioritate (Orglr, 1963). Realizndu-i ambiia din copilrie, Adler a
studiat medicina la Universitatea din Viena. A intrat n practica privat ca oftalmolog dar n
curnd a trecut la medicina general. A fost interesat de bolile incurabile dar a devenit att
de nefericit n faa neputinei lui de a mpiedica moartea, nct a ales s se specializeze n
neurologie i psihiatrie. Asocierea lui Adler de nou ani cu Freud a nceput n 1902, cnd
Freud l-a invitat pe Adler i ali trei s se ntlneasc o dat pe sptmn n casa sa pentru
a discuta despre psihanaliz. Relaia lor nu a devenit niciodat strns. Unul dintre colegii lui
Freud l-a nvinovit (acuzat) pe Adler c nu are abilitatea de a proba incontientul i este
interesant de speculat si aceast presupus lips l-a condus pe Adler s-i bazeze teoria
asupra personalitii pe contient i s minimalizeze rolul incontientului. Pn n 1910, dei
Adler era preedintele Societii de Psihologie din Viena i co-editor la jurnalul acestuia, era
i un susintor al teoriei Freudiene. Un an mai trziu a rupt toate legturile cu psihanaliza i
a continuat s dezvolte psihologia individual, propria lui abordare a personalitii. Freud a
reacionat cu amrciune i ostilitate la renunarea lui Adler i la furie a minimalizat
nlimea lui Adler (Adler era cu 12 cm mai mic dect el) spunnd: Am fcut un important
un pigmeu (citat n Wittels, 1924, p.)Freud n seria lui Carl Jung: Adler este un om trecut i
foarte inteligent dar este paranoia. Pune atta accent pe teoriile lui aproape neinteligibile
nct cititorul este de-a dreptul zpcit. ntotdeauna pretinde prioritate, plngndu-se c
dispare sub umbra mea i mpingndu-m n rolul de neprimitor, de despot btrn care-I
mpiedic pe tineri s se afirme. i Adler a dat dovad de aceeai amrciune fa de Freud
i a calificat psihanaliza drept mizerie / gunoi (citat n Roazen, 1975, p. 210). n 1912,
Adler a fondat Societatea pentru Psihologie Individual. El a fost in armata austriac n
timpul, primului Rzboi Mondial (1914-1918) i apoi a nfiinat clinici de consultan pentru
copii, sponsorizate de guvern, n Viena. n clinicile la care a introdus instruirea de grup i
procedurile de ghidare, premergtoare tehnicilor de terapie n grup. n 1926 a fcut prima
plecare n SUA, unde a predat i a fcut turnee de prelegeri. n timpul unui termen de
prelungiri (al 56-lea) n Scoia, a suferit un atac de cord i a murit. SENTIMENTELE DE
INFERIORITATE. SURSA NZUINELOR UMANE Adler credea c un sentiment general de
inferioritate este prezent ntotdeauna i este o for de mobilitate n comportament. A fi o
fiin omeneasc seria Adler nseamn a te simii inferior (Adler, 1933 / 1939, p. 96).
Compensaia O motivaie pentru a nfrnge inferioritatea, a nzui i a lupta pentru nivele
mai nalte de dezvoltare. Adler a sugerat c sentimentele de inferioritate sunt sursa tuturor
nzuinelor umane i fora care ne determin comportamentul. Progresul individual,
creterea i dezvoltarea rezult din ncercrile noastre de a compensa inferioritile noastre,
reale sau imaginare. Copiii mici sunt neajutorai i depind n totalitate de aduli. Adler credea
c copilul mic este contient de puterea i fora mai mare a prinilor i de faptul c orice
ncercare de a reseta aceste puteri este sortit eecului. Dei experiena iniial a
inferioritii este valabil pentru toat lumea n copilria timpurie, ea nu este determinat

genetic. Ea este mai degrab o funcie a mediului nconjurtor. Astfel, sentimentele de

inferioritate sunt de neocolit, dar mult mai important ele sunt necesare pentru c ofer
motivaia de a nzui i de a crete. Inabilitatea nfrngerii acestor sentimente le intensific,
ducnd la dezvoltarea unui complex de inferioritate. Adler a definit aceast stare ca i o
inabilitate de a rezolva problemele vieii Un complex de inferioritate se poate nate n trei
feluri n copilrie: prin inferioritate organic, prin rsfare sau prin neglijare. Adler a
concluzionat c prile defectuoase ale organelor corpului, modeleaz personalitatea prin
eforturile persoanei de a compensa defectul sau slbiciunea, exact la fel cum Adler a
compensat rahitismul, inferioritatea fizic a anilor din copilrie (Demostene i-a nvins
blbiala pentru a deveni un mare orator. Bolnviciosul Theodor Rooswelt, cel de-al 26-lea
preedinte al Statelor Unite, a devenit un model de condiie fizic adult fiind). Printre
pacienii si se numrau comediani i alii, ca de exemplu gimnati. Ei posedau abiliti
fizice extraordinare care, n multe cazuri erau rezultatul unei munci grele pentru a trece
peste handicapuri. Rsfarea unui copil poate de asemenea rezulta ntr-un complex de
inferioritate. Copiii rsfai sunt n cadrul ateniei acas. Orice capriciu le este satisfcut. n
aceste mprejurri copiii dezvolt n mod natural ideea c ei sunt cei mai importani n orice
situaie. Prima experien, i anume coala unde aceti copii nu mai sunt n cadrul ateniei
vine ca un oc pentru care ei nu sunt pregtii. Copiii rsfai au puin rbdare cu alii. Ei
nu au nvat niciodat s atepte ceea ce doresc sau s nving dificultile. Atunci cnd
sunt confruntai cu obstacole n calea satisfacerii dorinelor, aceti copii ajung s cread c
au unele diferente personale ce le pune bee n roate; de aici se dezvolt un complex de
inferioritate Complexul de superioritate O stare care se dezvolt cnd o persoan
supracompenseaz sentimente normale de inferioritate se numete complex de inferioritate.
Aceasta este o opinie exagerat aspira propriilor abiliti i realizri. O astfel de persoan se
poate simi mulumit de sine i superioar, poate s nu simt nevoia s-i demonstreze
superioritatea prin realizri sau, dimpotriv, poate simii o astfel de nevoie pentru a avea
foarte mult succes. n ambele cazuri, persoanele cu un complex de superioritate sunt
nclinate spre laud, vanitate, egoism (egocentrism) i o tendin de a-I denigra pe alii. La
nceput el a identificat inferioritatea cu un sentiment general de slbiciune sau ca
recunoatere a statului inferior al femeilor n societate (sentiment) de feminitate. Mai trziu
a respins ideea de a echivala sentimentele de inferioritate cu feminitatea i a dezvoltat un
punct de vedere mai larg n care nzuim spre superioritate sau perfeciune. Nzuind spre
superioritate sau perfeciune Alder a descris noiunea de nzuin spre superioritate ca fiind
faptul fundamental al vieii. (Adler, 1930, pp. 398-399). Superioritatea este elul ultim ctre
care nzuim. Nzuina spre superioritate nu este o ncercare de a fi mai bun, nici o tendin
arogant sau dominatoare ori o prere mrit asupra abilitilor i realizrilor noastre. Ceea
ce vroia s spun Adler c era un impuls ctre perfeciune (cuvntul perfeciune vine dintrun cuvnt n latin ce nseamn a completa sau a finisa/a termina. Acest el nnscut
impulsul ctre deplintate i desvrire este orientat spre viitor. n timp ce Freud sugera
c comportamentul uman este determinat de trecut (adic de instincte). Adler a folosit
termenul finalism pentru ideea c avem un scop ultim, o stare final de existen i o
nevoie de a ne mica spre ea. Scopurile spre care nzuim sunt potenialitile nu realiti. Cu
alte cuvinte, nzuim spre idei care exist n noi n mod subiectiv. Adler a formalizat acest
concept ca i finalism fictiv, noiunea c idei fictive ne ghideaz comportamentul n timp ce
nzuim spre o stare desvrit de existen. Ne direcionm cursul vieii prin multe astfel
ficiuni, dar cea care este dominant este idealul de perfeciune. n viziunea lui Adler,
indivizii i societatea sunt n strns legtur. Oamenii trebuie s funcioneze constructiv cu
ceilali pentru binele societii. Astfel, pentru Adler, fiinele omeneti nzuiesc i lupt
pentru elul fictiv al perfeciunii. Adler a considerat c atingem elul de zi cu zi prin
conceptul de stil de via. Stilul de via Stilurile de via de baz includ tipurile: dominant
,de dobndire, evitant i util social. Se poate ca elul ultim pentru fiecare dintre noi s fie
superioritatea sau perfeciunea, dar atingem acest el prin diverse comportamente specifice.
Fiecare dintre noi nzuiete i lupt n mod diferit. Ne dezvoltm un model unic de
caracteristici, comportamente i obiceiuri pe care Adler le-a denumit caracter distinctiv sau

stil de via. Pentru a nelege modul n care se dezvolt stilul de via, trebuie s ne
ntoarcem la sentimentele de inferioritate i la compensare. Copiii mici sufer de aceste
sentimente care i motiveaz s compenseze dependena de aduli. n aceste ncercri de
compensare, copiii dobndesc o serie de comportamente (un copil bolnvicios, poate nzui
i lupta s-i creasc fora fizic prin ridicarea de greuti). Aceste comportamente devin
parte din stilul lui de via, menite s compenseze inferioritatea. Tot ceea ce facem este
modelat i definit de stilul nostru unic de via care determin (hotrte) ce aspect din
mediul nostru nconjurtor urmm, sau ce atitudini adaptm. Stilul de via este nvat din
interaciunile sociale care au loc n primii ani de via. Potrivit lui Adler, stilul de via se
cristalizeaz pn la vrsta de 4 sau 5 ani i este dificil de schimbat. Copiii neglijai se pot
simi inferiori n confruntarea cu cerinele vieii i prin urmare pot deveni nencreztori sau
ostili fa de ceilali. Puterea creatoare a sinelui este abilitatea de a crea un stil de via
corespunztor. n scrierile lui, Adler a folosit civa termeni n mod alternativ: stil de via,
personalitate, caracter, individualitate i sine. Dar orice termeni ar fi folosit, Adler i-a
exprimat convingerea c stilul de via este creat de individ. Noi ne crem pe noi nine,
personalitatea noastr; nu suntem modelai, formai, n mod pasiv de experienele din
copilrie. Adler a susinut c nici ereditatea nici mediul nconjurtor nu ofer o explicaie
complet pentru dezvoltarea personalitii. Modul n care noi interpretm aceste influene
formeaz baza pentru construirea creativ a atitudinii noastre fa de via. Adler insista c
stilul nostru de via nu ne este determinat; suntem liberi s-l alegem i s-l crem noi
nine. Odat creat, oricum, stilul de via rmne constant toat viaa. El a propus patru
stiluri fundamentale de via pe care oamenii le pot adopta pentru a face acestor probleme:
Tipul Stilul dominant Tipul de obinere Tipul evitant Tipul util social Primul tip ne ofer o
atitudine dominant sau conductoare cu o contiin social mic. O astfel de persoan se
poart fr atenie fa de ceilali , i atac pe ceilali i pot deveni sadici, delicveni sau
sociopai. Cei mai puin viruleni devin alcoolici, dependeni de droguri sau sinucigai; ei
cred c ei rnesc pe alii atacndu-se pe ei nsi. Tipul de obinere, pe care Adler l-a
considerat cel mai des ntlnit (cel mai obinuit), se ateapt s obin de la alii i astfel,
devine dependent de ei. Tipul evitant nu face nici o ncercare de a se confrunta cu
problemele vieii. Evitnd dificultile, aceast persoan evit orice posibilitate de eec.
Aceste trei tipuri nu sunt pregtite s fac fa problemelor vieii de zi cu zi. Ei sunt
incapabili de a coopera cu ali oameni i din ciocnirea dintre stilul lor de via i lumea real
rezult un comportament anormal manifestat n nevroze i psihoze lor le lipsete ceea ce
Adler a numit interes social Tipul util social, coopereaz cu ceilali i acioneaz n
conformitate cu nevoile lor. Astfel, de persoane fac fa problemelor n cadrul unei structuri
bine determinate de interes social. Adler s-a opus n general clasificrii rigide sau tipizrii
oamenilor n acest mod, declarnd c a propus aceste patru stiluri de via numai n scopuri
teoretice. El i-a avertizat pe terapeui s evite greeala ncredinrii categoriilor exclusive
mutuale. Interesul Social Interesul social este potenialul nnscut de a coopera cu ali
oameni pentru a indeplini eluri personale i sociale. Adler credea c a ne nelege cu ceilali
este prima sarcin pe care o ntlnim n via. Nivelul nostru ulterior de adaptare social,
care este o parte a stilului de via influeneaz concepia noastr privind toate problemele
vieii. El a propus conceptul de interes social pe care i-a definit ca fiind potenialul
individual nnscut de a coopera cu ali oameni pentru a ndeplini eluri personale i sociale.
Termenul lui Adler pentru acest concept este de origine german traducndu-se mai bine
prin interesul comunitii(Stepansky ,1983)Cu toate c noi suntem mai puternic influenai
de fore sociale, fa de cele biologice, in viziunea lui Adler , potenialul pentru interesul
social este nnscut. Individul trebuie sa coopereze si sa contribuie la dezvoltarea societii,
s realizeze teluri personal si obteti. Noul-ascut este in situaia de a coopera , nti cu
mama, apoi cu ali membrii ai familiei precum si cu alte persoane. Adler a subliniat
importanta mamei ca prima persoana cu care pruncul vine in contact. Mama trebuie s-l
nvee pe copil cooperarea, tovria i curajul. Copiii i mai trziu adulii ,ce privesc cu
ostilitate si suspiciune vor aborda viata cu aceeai atitudine. Aceia care nu manifesta interes
deosebit social pot deveni nevropai si chiar criminali. Adler nu a sprijinit idea subordonrii

sinelui celorlali.ntr-o oarecare msura a ndemnat la o apropiere cooperatista, prin care sa

dezvoltam propriile abiliti mpreun cu eforturile de a mbuntti societatea. La nceputul
carierei sale, Adler a sugerat ca oamenii sunt condui de o dorin pentru putere si o nevoie
de a avea o poziie dominanta. n perioada ct Adler a fcut parte din grupul lui Freud era
considerat certre i ambiios, dar mai trziu, comenteaz un biograf a lui Freud succesul i
adusese o oarecare blndee. Ca si Adler si sistemul sau s-a schimbat. Ordinea naterii Una
din contribuiile cele mai importante este idea ca ordinea naterii exercit o eviden major
in copilrie, in funcie de care ne creem stilul nostru de via. Copiii sunt mai mari sau mai
mici fiind supui la diverse atitudini fa de fraii lor, ceea ce formeaz condiii diferite de
dezvoltare. Lui Adler i plcea s-i uimeasc oaspeii la cina ghicind ordinea naterii unei
persoane pe baza comportamentului su. A descris patru situaii: primul nscut, al doilea
nscut, ultimul nscut, singurul copil. Primul nscut este ntr-o situaie de invidiat. De obicei
prinii sunt bucuroi la naterea primului copil si ii dedica mai mult timp si
atenie sporita.Ca rezultat acesta are o existenta fericita pana la naterea celui de al doilea
copil. Apoi centrul, focarul atenie pe care o primea primul sunt detronate. El ncearc sasi recapete poziia cea dinti si simte socul statutului lor schimbat. Pierderea simit depinde
si de vrsta cnd apare rivalul. Adler a descoperit c primii nscui sunt adesea orientai
spre trecut, nva avantajele puterii fiind preocupai de aceasta tot restul vieii. Au un
interes spre meninerea disciplinei, sunt buni organizatori, contiincioi si conservatori in
atitudine. Sigmund Freud a fost primul nscut. Adler a constatat c nevropaii, perverii si
criminalii au fost adesea primii nscui. Cel de al doilea nscut Ei nu se bucura niciodat de
poziia ocupata de primii nscui, nu va cunoate nici sentimentul detronrii. Aceti copii au
un fixator de ritm in fraii mai mari, acetia au ca exemplu comportamentul frailor mai mari,
ca ameninare si ca sursa de competiie. Adler a fost cel de al doilea copil, chiar si atunci
cnd a devenit psihiatru vestit, nu si-a nvins sentimentul de rivalitate. Cel de al doilea
nscut ncepe sa vorbeasc la o vrsta mai timpurie dect primii nascui, ei nefiind
preocupai de sentimentul de autoritate. Sunt mult mai competitivi, ambiioi si optimiti in
ce privete viitorul. Cel mai mic dintre copii devine in scurt timp favoritul familiei, in special
dac fraii lui sunt cu mult mai muli ani mai in vast. Se dezvolta cu o viteza extraordinara
si se realizeaz in orice meserie. Situaia opus este cnd sunt excesiv de rsfai. Acetia
neobinuii s se lupte, vor gsi dificil sa se adapteze la maturitate. Unicul copil in familie nu
i vor pierde poziia principala de putere ce o dein in familie. n compania adulilor se
maturizeaz mai devreme si manifesta comportamente si atitudini adulte. Copiii unici n-au
nvat s mpart ceva, nici s concureze cu alii si vor putea sa aib dificulti in adaptare.
Ceea ce sugera Adler era probabilitatea ca anumite stiluri de via s se dezvolte ca o
funcie a ordinii de natere combinata cu interaciunile sociale timpurii, acestea fiind folosite
de eul creativ in construcia stilului de viata. CONCEPTIA LUI ADLER PRIVIND NATURA UMANA
Sistemul sau furnizeaz o imagine ncreztoare a naturii umane, fata de viziunea sinistra a
lui Freud. Imaginea propusa de Adler este ca noi deinem libera voina de a modela forele
care ne influeneaz si de a le folosi creativ pentru a construi un stil unic de viat. Desi unele
aspecte ale naturii sunt innascute,in viziunea lui Adler,se cunoaste ca aceasta(natura
umana) determina un model in care aceste tendinte mostenite vor fi realizate.Influentele
copilariei sunt importante,dar nu suntem victime ale evenimentelor petrecute.Adler a vazut
fiecare persoana ca luptand pentru a obtine perfectiunea,era optimist privind progresul
social si a fost atras de asemenea spre socialism in conducerea clinicilor si in reforma
inchisorii. EVALUAREA TEORIEI LUI ADLER Ca si Freud si-a dezvoltat teoria analizandu-si
pacientii in timpul sedintelor de terapie.Apropierea lui Adler de acestia era mult mai
distinsa,sedintele erau mai degraba suete intre prieteni,in comparatie cu relatile formale
mentionate de Freud.Adler evalua personalitatea observand totul in timp ce pacientii sai
sedeau,mergeau,maniera prin care isi strangeau mainele.Anticipand notiunea moderna
delimbajul trupuluiAdler sugera ca trupurile indica ceva din stilul nostru
de viata.Chiar pana si pozitia in care dormim.Dormitul pe burta indica o personaliata
incapatanata si negativa,cei care dorm pe spate doresc sa para mai mari decat sunt.
Metodele principale de evaluare folosite de Adler pe care le-a denumitporti de intrare in

viata mentalasunt:ordinea nasterii,amintirile timpurii si analiza visurilor. Amintirile timpurii

Amintirile timpurii reprezinta o evaluare tehnica a personalitatii in care amintirile noastre
cele mai timpurii,indiferent daca sunt sentimente reale sau fantezii. Amintirile timpurii ale
unei persoane furnizeaza un excelent ghid pentru a descoperi stilul de viata.Aceasta
personalitate se creaza in primii 4-5 ani deviata.Adler a constatat ca nu conta in mare
masura daca amintirile premature ale clientilor sai vizau evenimente reale sau erau fantezii.
O amintire timpurie pe care Adler a evocat-o ca adult a fost aceea ca atunci cand avea 5
ani,era ingrozit deoarece drumul spre scoala il conducea prin cimitir.Spunea ca devenise atat
de inspaimantat,dar era confuz deoarece ceilalti nu luau in seama.Intr-o zi Adler a decis sa
puna capat temerilor.Si-a pus ghiozdanul jos si a alergat de la un capat la celalaltal
cimitirului de 12 ori pana a simtit ca si-a invins sentimentul de teama.Aceasta amintire
dezvaluie ceva din personalitatea lui Adler,a simbolizat teama si sentimentul de inferioritate
precum si eforturile de a depasi acest lucru I-a caracterizat stilul de viata. Desi Adler credea
ca fiecare amintire timpurie trebuie interpretata in cadrul contextului privind stilul de viata al
pacientului,a descoperit similaritati intre amintiri.A sugerat ca amintirle care implicau pericol
sau pedeapsa indicau o tendinta catre ostilitate.Amintirile centrate pe un singur parinte
aratau o preferinta pentru acel parinte.Amintirile privind comportamentul gresit sau
nepotrivit avertizau asupra oricarei incercari de a repeta acel comportament. Analiza visului
Adler a fost de acord cu Freud privind valoarea visurilor in interpretarea personalitatii,dar nu
a fost de acord asupra modului in care visele trebuie interpretate.Adler sugera ca visele
produc sentimentele si emotile.Ca dovada a aratat faptul ca deseori nu ne putem reaminti
evenimentele specifice a unui vis,dar ne reamintim starea,dispozitia in legatura cu acele
intamplari.Pentru Adler,scopul visurilor este a ne ajuta sa rezolvam problemele
prezente.Visurile sunt orientate spre prezent si viitor,nu spre conflicte din trecut. Visurile nu
trebuie interpretate fara cunoasterea persoanei si a situatiei lui.Potrivit lui Adler,un vis
despre cadere indica teama de a pierde stima de sine or prestigiul.Un vis despre zbor arata
un sentiment de lupta ascendent,un stil de viata ambitios.Un vis in care cineva este urmarit
sugereaza un sentiment de slabiciune in relatile cu altioameni.Visul ca cineva este
nud,indica o teama de a se casatori. Msuri ale interesului social Adler nu a fost entuziasmat
de folosirea testelor psihologice de personalitate,el a sustinut ca testele create pentru
situatii artificiale furnizeaza rezultate ambigue.Adler a sustinut ca terapeutii ar trebui sa-si
dezvolte intuitia.Oricum el a sustinut testele de inteligenta si de memorie. Psihologii au
dezvoltat testele pentru a masura conceptul de interes social a lui Adler.Scala de Interes
Social(SIS) contine perechi de adjective(Grandall,1981)Cuvinte ca util,intelegator,grijuliu
erau considerate a indica nivelul interesului social.Indexul Interesului Social(SIS)este un
inventar de raport personal ,prin care subiectii evaluau nivelul fiecarei declaratii proprii ori
caracteristicile personale(Greever,Tseng&Friendland,1973).Scala de Interes Social Sulliman a
fost de asemenea aratata ca un proiect promitator pentru masurarea interesului
social(Mozdzierz,Greenblatt,S.Murphy,1988,Sulliman,1973). CERCETARI IN TEORIA LUI ADLER
Metoda primara de cercetare a lui Adler a fost studiul de caz.El n-a publicat istorile cazurilor
avute,cu exceptia a 2fragmente.Adler nu a cunoscut implicarea pacientilor,dar a analizat
personalitatile lor prin examinarea scrierilor.Observatiile lui nu pot fi repetate si
multiplicate,Adler neincercand sa verifice acuratetea datelor oferite de
catre pacienti.Desi multe din afirmatile lui au rezistat verificarilor stiintifice,mai multe
subiecte au fost teme de cercetare.Acestea include:visurile,amintirile timpurii,efectul
neglijarii in copilarie,interesul social si ordinea nasterii. Credinta lui Adler ca visele ajuta la
rezolvarea problemelor curente,a fost investigata prin expunerea subiectilor in situatii in
care interesul rezolvarii unui joc a fost considerata o amenintare a personalitatii.Subiectilor
le-a fost permis sa doarma.Cateorva le-a fost permis sa viseze,altii erau treziti astfel incat ei
nu puteau visa.Subiectii care au visat ,au evocat semnificativ o parte mai mare din jocul
decompletat,decat cei care au visat.Experimentatorii au concluzionat ca visele fac posibil
subiectilor ocuparea efectiva asupra tendintei de amenintare a egou-lui in aceasta
situatie(Grieser,Greenberg&Harrison,1972) De exemplu a fost demonstrat ca amintirile
timpurii ale persoanelor diagnosticate ca neurotici-anxiosi au fost bazate pe frica,amintirile

timpurii ale persoanelor depresive sau centrat in jurul abandonului si acelea ale persoanelor
cu implicatii psihometrice presupunea starea de boala(Jackson&Sechrest,1962)Amintirile
timpurii ale alcoolicilor contineau evenimente amenintatoare,amintirile timpurii ale grupului
de control de non-alcoolici,nu a aratat nici una din aceste
aspecte(Hafner,Fawouri&Labrentz,1982)Amintirile timpurii ale criminalilor adulti tratau
tulburarea si agresivitatea interactiunilor cu ceilalti.In ce priveste cele ale adolescentilor
delicventi erau implicate in incalcarea regulilor,lipsa de neincredere,nefiind capabil sa faca
fata dificultatilor proprei vieti.(Davidowf Bruhn,1990) In alt studiu parintii cu copii de 8 ani au
completat un chestionar pentru a evalua comportamentul de crestere al copilului si nivelul
de satisfactie al parintilor cu copii lor(Lefkowitz&Tesiny,1984)Zece ani mai tarziu,acelorasi
copii cu varsta de 18 ani le-a fost data scala de depresie MMPI.Aceia a caror scoruri aratau
depresie au fost neglijati in copilarie de catre parintii lor.Ceilalti au avut un scor scazut pe
scala depresiei. Studiul asupra interesului social folosind Scala Interesului Social testata la
sugestia lui Adler arata ca persoanele cu interes social mai inalt sunt mai bine adaptate
emotional(Crandall,1981)Studiul cu Indexul Interesului Social au aratat ca femeile au un scor
mai ridicat al interesului social.Alte cercetari au stabilit ca interesul social creste odata cu
varsta. Un studiu major a condus la idea efectelor ordinii nasterii.In multe domenii de la
colegiile publice pana la managementul de nivel inalt ,primii nascuti au fost gasiti relativ mai
reprezentativi ,devenind mai plini de succes si tinzand sa aiba o mai mare realizare
intelectuala.(Breland,1974,Schachter,1963)Primii nascuti au un scor mai ridicat decat cei
nascuti ulterior la o varietate de teste realizate la
engleze,matematica,etc(Eysenek&Cookson,1969,Kellghan&Mac
Namara,1972,Paulhus&Shaffer,1981).In general,aceasta dovada sugereaza ca primii nascuti
sunt poate mai inteligenti decat cei nascuti ulterior.Rezultatele au aratat ca acestia au un
scor IQ mai ridicat decat cei nascuti ca al doilea copil.O explicatie pentru aparenta
inteligenta mai mare la primii nascuti o relateaza nu diferentele genetice,ci faptul ca primii
nascuti sunt exclusiv expusi adultilor.Primii nascuti tind sa fie dependenti fata de ceilalti si
maisugestibili.Sunt anxiosi in situatii stresante si au mai mare nevoie de relatii
sociale(Schachter,1963-1964)Primii nascuti fete sau dovedit a fi mai ascultatori si
responsabili social(Sutforn Smith&Rosenberg,1970).Primii nascuti si cei singuri la parinti
manifesta cateva din caracteristicile tipului A de personalitate,un model asociat cu bolile de
inima(Ivancevch,Matteson&Gamble,1987) Mai putine studii au fost facute referitor la cei
nascuti ca al doilea copil.Un studiu a demonstrat ca cei nascuti ca al doilea copil au o stima
de sine mai scazuta decat primii nascuti ori decat cei nascuti ulterior(Kidwell,1982) Adler a
prezis ca ultimii nascuti ,daca sunt excesiv de rasfatati ,ar putea avea probleme de adaptare
ca adulti.A fost sugerat ca unel din motivele pentru care oamenii devin alcolici este faptul ca
ei nu pot face fata cerintelor zilnice.(Barry&Blane,1977)Alte studii facute pe ultimii nascuti
au arata ca acestia sunt mai populari decat cei nascuti ca al doilea(Miller&Maryuama,1976)
Adultii ce au fost singuri la parinti sunt preocupati de a fi in centrul atentiei cum erau
in copilarie.Ei sunt de asemenea considerati mai egoisti decat cei care au frati.Alt studiu a
gasit ca cei singuri la parinti sunt mai centrati pe eul lor si mai putini populari decat cei cu
frati(Jiao,Ji&Jing,1986)Ultimul studiu (Mellor,1990)A confirmat aceste rezultate si a
concluzionat ca cei singuri la parinti au un nivel ridicat de initiativa,mai muncitori si cu stima
de sine. COMENTARIU FINAL Alfred Adler devine tot mai corect cu trecerea oamenilora
scris Abraham Maslow ca realitatea ce vine sa ne dea cat mai multa putere suportului
pentru imaginea sa si a omului(Maslow,1970,a.p.19) Centrul sau pe imtreaga persoana si
unitatea personalitatii este refelctata in lucrarea lui Gordon Allport.De asemenea ideile lui
Adler au ajuns si in psihanaliza freudiana.Adler a fost cel care a propus termenul impuls
agresiv-cu 12 ani inainte Freud a inclus agresiunea impreuna cu sexul ca forte
motivationale primare.Freud l-a atacat considerand psihologia sa prea simpla si ispititoare
pentru mase,deoarece a eliminat natura complicata a inconstientului si nu prezinta concepte
dificile ignorand totodata problemele sexuale.Freud a remarcat ca s-ar necesita 2 ani sau
mai multi sa se invete despre psihanaliza,dar ideile lui Adler si tehnicile sale pot fi usor
invatate in 2 saptamani pentru ca psihologia lui Adler are putin de aratat (quoted in

Siberia ,1982,p 156) La inceputul carierei sale Adler nu s-a opus notiunii
de determinism.Mai tarziu a simtit nevoia sa recunoasca o mai mare autonomie eului si in
forma finala sa se opuna determinismului. Institutiile de educatie adleriana au fost stabilite
in New-York,Chicago si alte orase.Institutul Alfred Adler sub directotatul fiicei sale Alexandra
se gaseste la New-York. ERIK ERIKSON Personalitatea este angajat mpreun cu hazardul
unei existene continue, la fel cum metabolismul corpului face fa descompunerii Erik
Erikson Erik Erikson este considerat ca fiind unul dintre psihanalitii cu cea mai mare
influen n psihologie. Crile sale s-au vndut n sute de mii de exemplare i poza sa a
aprut pe coperile revistei Newsweek i New York Times Magazine un semn neobinuit
de recunoatere pentru un teoretician. Cartea sa privind originile nonviolenei militante
(Grandhis Truth) a fost premiat cu premiul Pulitzer. Interesant e faptul c Erikson i-a
dobndit valoarea i influena fr a avea un grad universitar. Instruit n tradiia freudian de
Anna, fata lui Sigmund Freud, Erik Erikson a dezvoltat o abordare a personalitii care
extinde scopul lucrrilor lui Freud, meninnd totui o mare parte din coninutul lor. Dei
Erikson a oferit inovaii semnificative, legturile sale cu poziia freudian sunt puternice.
Psihanaliza este ntotdeauna un punct de plecare, afirma el odat (citat n Keniston 1983,
pag. 29). Erikson aextins teoria lui Freud n trei direcii. n primul rnd a elaborat mai
amnunit stadiile dezvoltrii. n timp ce Freud pune accentul pe copilrie i sugereaz c
personalitatea se contureaz n jurul vrstei de 5 ani, Erik Erikson sugera c personalitatea
continu s se dezvolte ntr-o serie de opt stadii de-a lungul ntregii viei. A doua schimbare
pe care Erikson o face teoriei freudiene a fost s accentueze Ego-ul mai mult dect Id-ul. Din
punctul de vedere al lui Erikson, Ego-ul este o parte independent a personalitii; nu este
nici dependent, nici subordonat Id-ului. n al treilea rnd, Erikson recunoate impactul
culturii, societii i istoriei asupra personaliti. El argumenteaz c noi nu suntem condui
n mod complet de fore biologice active (at work) n copilrie. Dei factorii nnscui sunt
importani ei nu ofer explicaia complet privind dezvoltarea personalitii. Din cauza
elaborrilor sale privind temele freudiene de baz, Erikson poate fi inclus n aceast carte
alturi de teoreticienii neopsihanaliti. Avnd n vedere c abordarea sa este una
neopsihanalitic am ales s subliniem aspectul de-a lungul ntregii viei (life-span) al
teoriei personalitii, unde locul central l reprezint cutarea unei identiti pentru Ego.
Viaa lui Erikson (1902-) Nu e surprinztor faptul c teoreticianul care ne-a dat conceptul de
criz de identitate a experimentat mai multe crize intense n anii tinereii. Erikson s-a nscut
n Frankfurt, Germania, din prini danezi. Tatl su i-a abandonat familia nainte de
naterea sa, i Erik s-a mutat mpreun cu mama sa n Karlsruhe, Germania. Trei ani mai
trziu ea s-a cstorit cu doctorul Theodore Homburger, pediatrul lui Erik. Biatului nu i s-a
spus timp de civa ani c doctorul Homburger nu este tatl su biologic i a crescut nesigur
de identitatea sa psihologic i numele su adevrat. A pstrat Homburger ca nume de
familie pn la vrsta de 37 ani, cnd a devenit cetean american i a adoptat numele de
Erik Homburger Erikson. Alt criz de identitate a aprut n momentul n care Erikson a
nceput coala. n ciuda descendenei daneze el s-a considerat ca fiind german, dar colegii
si de clas germani l-au respins din cauza c era evreu. n acelai timp, grupurile de copii
evrei l-au respins pentru c era nalt, blond i avea trsturi nordice; mai trziu s-a convertit
la cretinism. La coal Erikson a atins un nivel mediocru; a evideniat un anume talent
pentru art i n orice caz, cnd a absolvit liceul a folosit aceast abilitate ncercnd a-i
stabileasc o identitate. Erikson a prsit societatea convenional i a cltorit prin
Germania i Italia, citind, notndu-i gndurile ntr-un caiet i observnd viaa din jurul su.
S-a descris pe sine ca fiind de o sensibilitate morbid, oscilnd la limita dintre nevroz i
psihoz. A studiat pentru scurt timp la dou coli de art i a avut o expoziie a lucrrilor
sale n Mnchen, dar de fiecare dat a prsit instruirea formal pentru a-i relua cltoriile,
n cutarea propriei identiti. Mai trziu, discutnd despre conceptul de criz de identitate,
Erikson a scris: Firete, prietenul meu cel mai bun insist s dau un nume acestei crize i s
o observ la alii pentru a ajunge astfel la o nelegere cu mine nsumi.(Erikson, 1975, pag.
25-26) n 1927, la vrsta de 25 de ani, Erikson a primit o ofert de a preda la o mic coal
din Viena copiilor pacienilor i prietenilor lui Freud (Freud atrgea pacienii din lumea

ntreag. Fiind bogai, aceti pacieni se stabileau la Viena mpreun cu familiile lor pe
durata edinelor de psihanaliz). Erikson a fost atras de Freud, dup cum s-a confesat, n
parte din cauza faptului c i cuta un tat tat pe care nu l-a cunoscut niciodat. Atunci a
nceput cariera profesional a lui Erikson. S-a instruit n psihanaliz i a fost analizat de Anna
Freud. Interesul ei s-a manifestat n psihanaliza copiilor i aceasta a devenit i specialitatea
lui Erikson. Cnd i-a ncheiat pregtirea a devenit membru al Institutului Psihanalitic din
Viena. Dndu-i seama de ameninarea crescnd pe care o reprezentau nazitii, n 1933
Erikson i soia sa de origine canadian au emigrat n Danemarca i ulterior n Statele Unite.
S-a stabilit n Boston i a ntemeiat o metod psihanalitic individual, specializndu-se n
tratarea copiilor. Anii petrecui n Boston au fost unii productivi. Erikson s-a aliniat
personalului lui Henry Murray de la clinica Harvard i a lucrat n centrul de conducere pentru
delicvenii cu tulburri emoionale i la Spitalul General din Massachusetts. Erikson a nceput
lucrarea de licen la Harvard pentru a obine doctoratul n psihologie, dar a czut la primul
curs, explicnd c gsete programul oficial nesatisfctor. n 1936 a fost invitat la Institutul
de Relaii Umane al Universitii Yale, unde i-a continuat lucrul cu copii i a predat la o
coal medical. A colaborat cu un antropolog de la Yale asupra studiului privind practicile
de educare a copiilor, printre indienii Sioux din Dakota de Sud. Aceast lucrare a marcat
nceputul recunoaterii influenei culturii asupra copilriei. Erikson s-a mutat la San Francisco
n 1939 pentru a investiga dezvoltarea copilului la Institutul de Dezvoltare Uman al
Universitii din California, la Berkeley. Spre deosebire de majoritatea psihanalitilor, Erikson
a fost preocupat ca experienele sale clinice s fie ct se poate de extinse, incluznd att
copii normali ct i copii cu tulburri emoionale i copii din mai multe culturi. n contactul
su cu triburile de americani btinai din Dakota de Sud i California, Erikson a observat
anumite simptome psihologice care nu puteau fi explicate de teoria freudian ortodox.
Simptomele preau s fie n legtur cu un sim al alienrii de tradiiile culturale i rezultau
din lisa unei imagini de sine clare sau a unei identiti de sine bine delimitat. Acest
fenomen, pe care Erikson iniial l-a denumit confuzia identitii (identity confusion) era
similar cu ceea ce el a observat prin veteranii cu tulburri emoionale de dup al II-lea rzboi
mondial. Erikson credea c acei oameni nu sufereau din cauza unor conflicte reprimate, ci
mai degrab de o confuzie ca urmare a experienelor traumatizante de rzboi i a faptului
de a fi fost temporar dezrdcinai de cultura lor. A descris acest fenomen ca o confuzie
privind identitatea din partea veteranilor in ceea ce privete pe cine si ce reprezint ei.
Erikson a prsit Berkeley in 1950 pentru c a refuzat s semneze jurmntul de loialitate
statului i s-a mutat la Stockbridge, n Masschusetts, alturndu-se centrului Austen Riggs,
dezvoltnd un tratament nlesnitor pentru adolescenii cu tulburri emoionale. Zece ani mai
trziu s-a rentors la Harvard pentru a preda un seminar de licen i un curs de popularizare
pentru studeni, asupra ciclului vieii umane. Erikson s-a retras la Harvard n 1970. n 1986,
la vrsta de 84 de ani a publicat o carte despre btrnee. Stadiile psihologice ale
dezvoltrii: Coping with Conflicts Erikson a mprit formarea personalitii n opt stadii
psihosociale. Primele patru sunt similare celor ale lui Freud: oral, anal, falic, latent, dei
Erikson accentueaz corelaiile psihosociale, n timp ce Freud i ndreapt atenia asupra
celor biologice. Pentru Erikson procesul dezvoltrii este guvernat de principiul epigenetic al
maturizrii. Prin acesta el vrea s se neleag c stadiile dezvoltrii sunt determinate de
factorii motenii. Prefixul epic nseamn de; dezvoltarea depinde de factori genetici.
Forele sociale i cele din mediu, la care suntem expui, influeneaz modul n care se
realizeaz determinarea genetic a stadiilor de dezvoltare. Astfel, rezumnd, dezvoltarea
personalitii este afectat att de factori biologici ct i de factori sociali att de
variabilele personale ct i de cele situaionale. Erikson sugereaz c dezvoltarea uman
implic o serie de conflicte crora fiecare persoan trebuie s le fac fa. Potenialul
acestor conflicte exist la natere sub forma unor predispoziii nnscute care devin
proeminente la stadiile specifice de dezvoltare, atunci cnd mediul o cere. Fiecare ntlnire
sau confruntare cu mediul nostru este numit criz. Criza implic o schimbare n
perspectiv, cerndu-se astfel o refocalizare a energiei instinctuale n concordan cu noile
cerine ale fiecrui stadiu de via. Fiecare stadiu de dezvoltare prezint o criz sau punctul

su de rscruce ce necesit nite schimbri n comportamentul i personalitatea noastr.

Suntem pui n faa unei alegeri dintre dou modaliti de-a rspunde unei crize: o
modalitate neadaptativ ori negativ i o modalitate adaptativ ori pozitiv. Doar cnd am
rezolvat fiecare conflict personalitatea poate s-i continue dezvoltarea normal i s
dobndeasc puterea de-a nfrunta criza asociat stadiului urmtor. Atunci cnd conflictul
oricrui stadiu nu este rezolvat, suntem mai puin capabili de-a ne adapta stadiilor
urmtoare. n orice caz, dei va fi mult mai dificil de obinut un rezultat victorios, acesta este
totui posibil. Erikson crede c Ego-ul trebuie s cuprind att modaliti de nfruntare a
crizei adaptative, ct i neadaptative. De exemplu, n primul stadiu al dezvoltrii
psihosociale, putem rspunde crizei prin dezvoltarea unui sim al ncrederii sau a unui sim
al nencrederii. ncrederea, modalitatea mai adaptativ i dezirabil, este n mod evident
atitudinea psihologic cea mai sntoas. i totui, fiecare trebuie s-i dezvolte un anumit
grad de nencredere ca o form de protecie. Dac suntem ncreztori n mod absolut i
naivi, vom fi vulnerabili la ncercrile altora de a ne decepiona, de a ne induce n eroare sau
de a ne manipula. n mod ideal, la fiecare stadiu de dezvoltare identitatea Ego-ului va
consista n primul rnd ntr-o atitudine pozitiv sau adaptativ, dar va fi echilibrat de un
aport de atitudine negativ. Doar atunci criza va fi rezolvat n mod satisfctor. Cele 8
stadii ale dezvoltrii psihologice, vrstele aproximative la care acestea i fac apariia i
modalitile de nfruntare adaptative i neadaptative sunt nscrise n tabelul urmtor. Stadiu
Vrsta aproximativ Modaliti adaptative i neadaptative de a face fa Puncte forte Oralsenzorial natere-1 an ncredere contra nencredere Speran Muscular-anal 1-3 ani
autonomie contra ndoial i ruine Voin Locomotor-genital 3-5 ani iniiativ contra
nvinovire Scop Latent 6-11 ani pubertate srguinciozitate contra inferioritate
Competen Adolescen 12-18 ani Coeziunea identitii contra confuzia rolurilor Fidelitate
Tinereea adult 18-35 ani Intimitate contra izolare Dragoste Vrsta adult 35-55 ani
Productivitate contra stagnare Afeciune Maturitate i btrnee Peste 55 ani Integritatea
Ego-ului contra disperare nelepciune ncredere contra nencredere Stadiul oral-senzorial al
dezvoltrii psihosociale, paralel cu stadiul oral al dezvoltrii psihosexuale al lui Freud, apare
n timpul primului an de via, momentul celei mai mari neajutorri. Copilul este total
dependent de altcineva de obicei de mama pentru a supravieui, pentru securitate i
afeciune. De-a lungul acestui stadiu gura are o importan vital. Copilul triete i iubete
cu gura, scria Erikson (1959, p.57). n orice caz, relaia dintre copil si lumea lui nu este
exclusiv biologica. Este in mare msura o relaie sociala. Interaciunea dintre copil si mama
determina daca copilul va vedea lumea printr-o atitudine de ncredere sau nencredere. Daca
mama rspunde la nevoile psihice ale copilului si ii asigura o afeciune puternica, dragoste si
securitate, atunci copilul va ncepe sa-si dezvolte un simt al ncrederii, o atitudine care vine
sa caracterizeze imaginea copilului despre sine si despre alii. nvam sa ne ateptam la
consecventa, continuitate si identitate de la oamenii si situaiile din mediul nostru si
aceste expectative asigura nceputul identitii Ego-ului nostru.( Erikson, 1950, p. 247 ) Pe
de alta parte, daca mama l respinge, nu este atenta cu el sau perform un comportament
inconsecvent, copilul va dezvolta o atitudine de nencredere si va deveni anxios, suspicios si
temtor. Conform celor afirmate de Erikson, nencrederea poate aprea de asemenea daca
mama nu manifesta o atenie exclusiva fata de copil. De exemplu, Erikson credea ca o
mama care rencepe munca in afara casei dup ce s-a nscut copilul, lsndu-l in grija
rudelor sau a centrelor specializate risc sa produc nencredere in copil. Dei pattern-ul
ncrederii sau nencrederii ca dimensiune a personalitatii este stabilit in pruncie, problema
poate de asemenea reaparea intru-un stadiu ulterior al vietii. De exemplu, o relatie ideala
mama-copil produce un nivel ridicat de incredere, dar acest simt al increderii poate fi distrus
daca mama moare subit. In acest caz neincrederea poate lua locul atitudinii anterioare de
neincredere. Neincrederea din copilarie poate fi schimbata mai tarziu in viata prin compania
unui profesor sau prieten iubitor si rabdator. Autonomie contra indoiala si rusine De-a lungul
celui de-al doilea si al treilea an de viata , stadiul muscular anal al lui Erikson
(corespunzator stadiului anal al lui Freud), copiii dezvolta rapid o varietate de abilitati fizice
si mentale si sunt capabili sa faca multe lucruri pentru ei insisi. Incep sa comunice mai

eficace, sa umble, sa se catere, sa impinga, sa traga si sa tina un obiect sau sa-l lase sa
cada. Copiii se mandresc cu aceste noi indemanari dezvoltate si vor sa faca cat pot de multe
pentru ei insisi . Dintre toate aceste abilitati, Erikson considera ca cea mai importanta ar fi
aceea de a prinde si de a lasa sa cada (obiectele). El considera aceste comportamente ca
fiimd prototipurile pentru conflictele ulterioare in comportament si atitudini. De exemplu ,
prinderea se poate manifesta intru-un mod ostil sau tandru. A-l lasa sa cada poate deveni o
rabufnire a unei uri destructive sau o pasivitate relaxanta. Un fapt important este ca de-a
lungul acestui stadiu, pentru prima data, copii sunt capabili sa exercite un anumit grad de
alegere, sa experimenteze puterea vointei lor autonome. Desi inca dependenti de parinti, ei
incep sa se vada ca niste persoane ori ca niste forte in toata regula si vor sa-si exercite
aceasta putere. La acest stadiu intrebarea cheie devine : Pana unde societatea, sub forma
parintilor, le va permite sa exprime ceea ce ei sunt capabili sa faca ? Conflictul major al
dorintelor, dintre parinti si copii, la acest stadiu , implica in mod tipic toilet-training ,
prima cerere a societatii in incercarea de a da acestei nevoi instinctuale un caracter de
regularitate. Copilul este invatat sa se tina sau sa dea drumul doar la timpul si in locuri
corespunzatoare. Parintii pot permite copilului sa-si continue toilet-training-ul, in propriul
ritm, sau el poate fi deranjat si atunci ei uzurpeaza libertatea copilului, impunand pregatirea
si manifestand nerabdare si furie atunci cand copilul nu se comporta corect. Atunci cand
parintii se impotrivesc si zadarnicesc incercarea copilului de a-si manifesta voita autonoma,
copilul dezvolta un sentiment de indoiala privind propia persoana si un sentiment de rusine
in legatura cu ceilalti. Regiunea anala este centrala in acest stadiu din cauza conflictului
legat de toilet-training, dar forma crizei nu este intr-atat biologica cat psihosociala.
Initiativa contra vinovatie Al treilea stadiu al dezvoltarii psihosociale, stadiul locomotorgenital apare intre 3-5 ani si este analog stadiului falic in sistemul lui Freud. Se dezvolta
abilitatile motorii si mentale, copiii fiind capabili sa realizeze si mai multe lucruri pentru ei.
Creste de asemenea initiativa intr-o forma fantezista si se manifesta in dorinta copilului fata
de parintele de sex opus si printr-un sentiment de rivalitate fata de parintele de acelasi sex.
Intrebarea cheie este asemenea celei din stadiile anterioare: Cum vor reactiona parintii la
aceste activitati si fantezii initiate de copil insusi ? Daca parintii pedepsesc copilul si astfel
inhiba aceste comportamente, copilul va dezvolta sentimente persistente de vina ce vor
afecta toate activitatile realizate de el insusi, de-a lungul intregii vieti. In relatia de tip
Oedip,copilul esueaza in mod inevitabil, dar daca parintii ghideaza aceasta situatie cu
dragoste si intelegere, copilul va dobandii o intelegere in legatura cu ceea ce este si ceea ce
nu este un comportament permis. Initiativa copilului poate fi astfel canalizata spre scopuri
realistice si aprobate de societate, in pregatirea pentru dezvoltarea unui simt matur al
responsabilitatii si al moralitatii in termeni freudieni un Superego. Sarguinciozitate contra
inferioritate Stadiul latent al dezvoltarii psihosociale la Erikson, ce are loc aproximativ de la
varsta de 6 ani pana la 11 ani, corespunde perioadei latente a lui Freud. Copilul incepe
scoala si este expus unor influiente sociale noi. Atat acasa cat si la scoala copilul invata ce
inseamna sarguinta ce reprezinta munca sanatoasa si deprimderi pentru studiu in primul
rand ca mijloace de dobandire a laudelor si de obtinere a placerii din realizarea cu succes a
unei sarcini. Capacitatile in plina dezvoltare deductiva ale copilului si abilitatea de a se juca
dupa reguli conduce la perfectionarea intentionata a indemanarilor ce se manifasta adeseori
in construirea unor lucruri. Aici, ideile lui Erikson reflecta stereotipurile sexuale ale perioadei
in care si-a prezentat teoria pentru prima data. Dupa parerea sa , la acest stadiu baietii
construiesc case in copaci si modele pentru aeroplane in timp ce fetele gatesc si cos.
Acestea sunt incercari serioase de a performa o sarcina prin utilizarea unei atentii
concentrate, sarguinta si perseverenta. Indemanarile de baza ale tehnologiei se dezvolta pe
masura ce copilul devine capabil sa foloseasca ustensile,unelte siarme utilizate de catre
adulti. (Erikson, 1959, p. 83) Cat de bine percep copiii ca si-au dezvoltat indemanarile este
determinat in mare masura de atitudinile si comportamentul parintilor si profesorilor. Daca
eforturile din copilarie sunt dojenite, ridiculizate sau respinse se prea poate ca copilul sa
dezvolte sentimente de inferioritate sau neadecvanta. Pe de alta parte, lauda si sprijinul
cresc sentimentele copilului de competenta si le incurajeaza sa se mai incerce si sa se

dezvolte in continuare. Rezultatul crizei la fiecare dintre aceste partu stadii ale copilariei
depinde mai mult de alti oameni decat de noi insine. Decizia (resolution)este o functie mai
degraba cu privire la ceea ce I se face copilului ,decat ceea ce poate face copilul. Desi
experimentam o experienta crescanda de la nastere pana la varsta de 11 ani, dezvoltarea
noastra psihosociala ramane dependenta in mare masura de comportamantul si atitudinile
parintilor si profesorilor. Acestia sunt oameni semnificativi in viata noastra, de-a lungul
intregii acestei perioade, iar noi avem prea putin posibilitatea de a alega sau de a le
controla. In ultimile stadii ale dezvoltarii psihosociale , suntem din ce in ce mai capabili sa
controlam mediul nostru. Ne putem alegein mod constient prietenii , colegii, cariera sau
sotia.Oricum ,aceste alegeri intentionate sunt influientate de caracteristicile personalitatii ce
s-au dezvoltat de-a lungul celor patru stadii de la nastere la adolescenta . Daca Ego-ul
nostru, ajuns la acest punct prezinta in primul rand incredere ,autonomie, initiativa si
sarguinciozitate sau neincredere, indoiala, vina si inferioritate, ne va afecta in mod evident
cursul vietii, indiferent de cat de independenti vom putea deveni mai tarziu. Coezivitatea
identitatii contra confuziei rolului: Criza de identitate Adolescenta, intre 12-18 ani,
estestadiul in care intalnim si rezolvam criza identitatii de baza a Ego-ului nostru. E timpul
cand ne formam imaginea despre noi insine, ne integram ideile despre noi insine si despre
ceea ce cred altii despre noi. In mod ideal, acest proces consta intr-o imagine consistenta si
adecvata. Formarea si acceptarea identitatii noastre reprezinta sarcini pline de dificultate si
anxietate. Ca adolescenti trebuie sa experimentam roluri si ideologii diferite, pentru a
determina care ni se potrivesc cel mai bine. Erikson sugera ca adolescenta este un hiat intre
copilarie si maturitate, un moratoriu psihologic necesar ce aloca timp si energie pentru
experimentarea rolului si imaginii. Persoanele care prezinta incepand cu acest stadiu un simt
puternic al pripiei identitati sunt echipati sa faca fata maturitatii prin siguranta si incredere.
Acei care esusaza in obtinerea unei identitati coezive care experimenteaza o criza de
identitate prezinta ceea ce Erikson denumea confuzie de rol. Ei nu stiu cine si ce sunt, care
le este locul sau in ce directie vor sa se indrepte. Se pot retrage o perioada din viata
normala educatie, slujba , casatorie asa cum a facut Erikson pentru un timp , sau sa
caute o identitate negativa in crima sau droguri. Chiar si o identitate negativa (asa cum o
defineste societatea) este preferabila unei lipse de identitate, desi nu e intr-atat de
satisfacatoare precum o identitate pozitiva. Erikson a notat impactul grupurilor de prieteni
(peer-groups) asupra dezvoltarii identitatii Ego-ului in adolescenta. Conform celor afirmate
de Erikson , asocierea cu grupuri sau cultiri fanatice sau identificarea obsesiva cu figurile
unor culturi populare pot limita dezvoltarea Ego-ului. Intimitate contra izolare Tineretea
adulta este un stadiu mai lung decat cele anterioare. Se extinde de la sfarsitul adolescentei
pana in jurul varstei de 35 de ani. De-a lungul acestei perioade , ne stabilim independenta
fata de parinti si institutiile cvasi-parentale , precum facultatea, si incepem sa functionam ca
adulti maturi si responsabili. Inteprindem unele forme de munca productiva si stabilim relatii
intime cu ceilalti prietenii puternice si uniri sexuale. Erikson n-a limitat intimitatea la relatii
sexuale. Intimitate inseamna si un simt de grija si angajament , etalat in mod deschis , fara
a recurge la devizeprotective si fara frica de a ne pierde simtul propiei identitati. Intr-o
relatie intima ne putem amesteca sau imbina identitatea cu a altor persoane fara a ne
confunda sau pierde in acest proces. O amenii care nu sunt capabili sa stabileasca
asemenea intimitate in tineretea adulta se simt izolati. Ei evita contactele sociale si resping
pe ceilalti , devenind probabil agresivi cu ei insisi. Prefera sa fie singuri pentru ca le este
frica de intimitate si o vad ca pe o amenintare fata de identitatea Ego-lui. Productivitate
contra stagnare Perioada adulta aproximativ intre 35-55 de ani este stadiul maturitatii in
care avem nevoie sa fim implicati in mod direct in invatarea si ghidarea noii generatii
Aceasta nevoie se extinde dincolo de familia noastra foarte apropiata. Preocuparea este
largirea si existenta mai multor siruri lungi, ce presupun generatiile viitoare si tipul societatii
in care vom trai. Nu este nevoie sa fi parinte pentru a avea o productivitate, si nici sa ai copii
in mod automat nu satisface acest impuls. Erikson sugera ca toate institutiile, fie
tranzactionale , guvernamentale sau academice asigura exprimarea productivitatii. Ei cauta
sa stabileasca un fond de cunoastere si mijloacele necesare ghidarii fiecarei din generatiiile

urmatoare. Astfel, in orice organizatie am fi implicati , vom gasi , de obicei, o modalitate de

a deveni mentorul sau profesorul celor tineri sau sa ne implicam in indreptarea societatii.
Cand oamenii de varsta medie nu pot gasi (sau aleg sa nu gaseasca) un asemenea rezultat
pentru productivitate , ei pot deveni coplesiti de satgnare, plictiseala si secatuire a
puterilor (Erikson, 1968, p. 138 ) Descrierea acestor dificultati emotionale ale varstei
mijlocii , de catre Erikson , este similara descrierii crizei varstei mijlocii a lui Jung. Acesti
oameni regreseaza la un stadiu de pseudo-intimitate , rasfatandu-se in moduri copilaresti.
Pot deveni invalizi fizic sau psihic din cauza absorptiei de nevoi si comfort propiu.
Integritatea Ego-ului contra disperare De-a lungul ultimului stadiu de dezvoltare psihosociala
, maturitatea si batranetea , ne confruntam cu alegerea dintre integritatea Ego-ului si
disperare, atitudini care guverneaza modul in care ne evaluam intreaga viata. E timpul in
care straduinta noastra majora este de a ajunge la, sau aproape de implinire. E fmomentul
reflectiilor, al examinarii vietii si luarii ultimilor decizii Daca privim inapoi cu un simt al
implinirii si satisfactiei, de infruntare a victoriilor si esecurilor vietii, atunci putem spune ca
posedam o integritate a Ego-ului. Mai simplu spus, integritatea Ego-ului implica acceptarea
locului ocupat si a trecutului. Daca atunci cand ne trecem in revista viata o facem cu
frustrare, furie fata de oportunitatile pierdute si regret asupra greselilor ce nu pot fi
indreptate , atunci vom resimti disperare. Vom deveni degustati de noi insine, dispretuitori
cu altii si inversunati asupra ceea ce ar fi putut fi. La varsta de 84 de ani, Erikson a publicat
o carte ce prezinta rezultatele unui studiu pe termen lung a 29 de persoane la varsta de 80
de ani, a caror date, privind istoria vietii lor, au fost colectate incepand cu 1928.Titlul Vital
Involvement in O ld Age indica prescrierile lui Erikson pentru dobandirea integritatii Ego-lui.
(Erkson, Erckivnick, 1986). Batranii trebuie sa faca ceva mai mult decat sa reflecteze asupra
trecutului. Trebuie sa ramana participanti activi si vitali in viata, sa caute provocari, stimulari
in propriu mediu, sa se implice in activitati precum aceea de a fi bunici , reintoarcerea la
scoala si dezvoltarea unor noi indemanari si interese. Punctele forte esentiale (basic
strengths) Erikson nota ca fiecare dintre cele opt stadii de dezvoltare psiho sociala prezinta o
criza ce trebuie rezolvata si o oportunitate de a dezvolta ceea ce a denumit puncte forte
esentiale. Aceste puncte forte sau virtuti apar odata ce crizei fiecarui stadiu I s-a facut fata
satisfacator. Aceste puncte forte sunt interdependente, nu se pot dezvolta decat dupa ce
punctul forte al stadiului anterior a fost confirmat. Punctele forte pe care le-a propus Erikson
sunt :speranta, scopul, competenta, fidelitatea, dragostea, afectiunea si intelepciunea.
Speranta creste din simtul esential al increderii ce, in mod ideal, se iveste de-a lungul
stadiului oral-senzorial al dezvoltarii. Speranta este credinta noastra ca dorintele noastre vor
fi implinite. Inplica un simt persistent al increderii ce il mentinem in ciuda retinerilor si
schimbarilor temporare. Vointa se naste din autonomie modul adaptativ de a face fata
stadiului muscular-anal si este o determinare de a ne exercita libertatea de a alege ca si
retinerile proprii vis--vis de cerintele societatii. Scopul, aparut din initiativa, la nivelul
stadiului locomotor-genital, implica curajul de a-si inchipui si urmari obiectivele.
Competenta, aparuta din sarguinciozitate la stadiul latent, implica eforturi ale indemanarilor
si inteligentei in scopul indeplinirii sarcinilor. Fidelitatea, ce creste din coezivitatea identitatii
Ego-ului format in timpul adolescentei ,cuprinde sensul datoriei, sinceritatii si caracterul
veridic al relatiilor cu ceilalti. Dragostea, aparuta din intimitatea anilor tineretii adulte, este
considerata de Erikson ca fiind cea mai mare virtute umana. O defineste ca pe o devotiune
mutuala intr-o identitate impartasita gasirea si unirea unuia cu celalalt. Afectivitatea, ivita
din productivitatea vietii de adult, este o preocupare extinsa pentru ceilalti si se manifesta in
nevoia de a-I invata, nu doar de dragul celorlalti, dar si pentru a-ti implini propia identitate.
Intelepciunea, derivata din integritatea Ego-ului la maturitate, se exprima printr-o
preocupare detasata pentru intreaga viata. Se transmite generatiilor urmatoare printr-o
insumare de experiente descrise cel mai bine prin cuvantul patrimoniu (heritaje). Punctele
slabe esentiale (basic weaknesses) Asemenea punctelor forte esentiale ce se dezvolta la
fiecare stadiu de dezvoltare psihosociale, la fel se dezvolta si punctele slabe (Erikson
&Kivnick, 1986). Am notat ca modalitatile adaptative si neadaptative de infruntare a crizelor
de la fiecare stadiu de dezvoltare psihosociala sunt incorporate in identitatea Ego-ului intr-un

fel de echilibrucreativ.Cu toate ca Ego-ul consta in mod originar din atitudini adaptative,
contine de asemenea o parte de atitudini negative.Intr-o dezvoltare neechilibrata Ego-ul
consta doar dint-o singura atitudine fie adaptativa , fie neadaptativa. Erikson a denumit
aceasta conditie maldevelopment, un concept dezvoltat pana in momentul de fata doar in
termeni generali. Cand doar tendinta pozitiva sau adaptativa este prezenta in Ego, conditia
se numeste neadaptare. Cand doar tendinta negativa este prezenta, conditia se numeste
maligna. Neadaptarile pot duce la nevroze; malignele pot conduce la psihoze. Ambele
conditii pot fi corectate prin psihoterapie. Neadaptarile(tulburari mai putin severe ) pot fi de
asemanea reduse printr-un proces de readaptare indus prin schimbari ale mediului, prin
relatii sociale sau printr-o adaptare cu succes la un stadiu de dezvoltare ulterior. In tabelul
urmtor sunt listate pentru fiecare stadiu de dezvoltare psihosociala modalitatile de
infruntare si tendintele corespunzatoare de maldevelopment. Tendinte de maldevelopment
STADIU MODALITATEA DE INFRUNTARE MALDEVELOPMENT ORAL-SENZORIAL Incredere
Neincredere Nepotrivire senzoriala Retragere MUSCULAR-ANAL Autonomie Ezitare,

Rusine Incapatanare neobrazata Constrangere LOCOMOTOR-GENITAL Initiativa. Vina

. Cruzime. Inhibitie. LATENT Sarguinciozitate. Inferioritate. Maiestrie limitata. Inertie.
ADOLESCENTA Coeziunea identitatii. Confuzia rolurilor. Fanatism Respingere
TINERETEA ADULTA Intimitate. Izolare Promiscuitate. Exclusivitate. VARSTA ADULTA
Productivitate. Stagnare. Surmenare . Respingere. MATURITATE SI BATRANETE
Integritatea Ego-ului. Disperare. Supraestimare. Descosiderare. Imaginea lui Erikson
asupra naturii umane Un teoretician al personalitatii care schiteaza puncte forte
esentiale si scrie despre moralismul ridicat trebuie descris ca prezentand un punct
de vedere optimist asupra naturii umane. Desi nu avem fiecare succes in
dobandirea sperantei , a telului, a intelepciunii si a altor puncte forte esentiale, toti
posedam potentialul de a atinge acest scop. Nimic din natura noastra nu ne
impiedica sa suferim in mod inevitabil conflicte, ori de anxietate, ori de nevroza din
cauza fortelor biologice instinctuale. Teoria lui Erikson permite optimismul pentru ca
fiecare stadiu de dezvoltare psihosocial, desi suficient de solicitant pentru a
caracteriza o criza, ofera posibilitatea unui rezultat pozitiv. Suntem capabili sa
rezolvam fiecare criza intr-un mod adaptativ si consolidant. Chiar daca esuam la
nivelul unui stadiu si dam un raspuns neadaptativ sau un punct slab esential , exista
inca sperante pentru schimbari la nivelul stadiilor ulterioare. Avem potentialul de a
ne directiona in mod constient dezvoltarea de-a lungul inregii vieti. Nu suntem
produse exclusiv ale experientelor copilariei. Desi avem putin control in timpul
primelor patru stadii de dezvoltare, de la nastere la pubertate, castigam
independenta si abilitate crescanda in a ne alege propiile cai de a raspunde crizelor
si cerintelor societatii. Influientele din copilarie sunt importante, dar evenimentele
din stadiile ulterioare pot neutraliza vechile experiente nefericite. Teoria lui Erikson
este partial determinista. In timpul primelor patru stadii experientele la care suntem
expusi prin parinti, profesori, grupuri de prieteni (peer groups) si variate oportunitati
-sunt, in mare masura, dincolo de controlul nostru. Vointa propie poate fi mai mult
exercitata de-a lungul ultimilor patru stadii, desi alegerile noastre vor fi afectate de
atitudinile si convingerile formate in primele stadii. In general, Erikson considera ca
personalitatea este mai mult influientata de invatare si experienta decat de
ereditate. Experientele psihosociale si nu fortele biologice instinctuale au o mai
mare determinare asupra personalitatii. Scopul nostru ultim de care nu tinem
seama este dezvoltarea unei identitati pozitive a Ego-ului care sa incorporeze toate
punctele forte esentiale. Evaluarea personalitatii in teoria lui Erikson Erikson s-a
ghidat dupa Freud in ceea ce priveste anumite formulari teoretice, dar s-a si
indepartat de el cand a fost vorba de metode de evaluare

ersonalitatii. Erikson a pus sub semnul intrebarii utilitatea si chiar siguranta unora
din tehnicile freudiene, incepand cu canapeaua psihanlitica. A sugerat ca cerinta
catre pacient de a se intinde pe o canapea poate sa duca la o exploatare sadica si
maniacala. Aceasta ofera iluzia obiectivitatii si creste supraaccentuarea materialului
inconstient, a impersonalitatii excesive si a racelii din partea terapeutului. Pentru a
promova o relatie mai personala intre terapeut si pacient si pentru a garanta faptul
de a se vedea ca egali, Erikson prefera ca pacientii si terapeutii sa stea fata in fata
asezati in scaune comfortabile. Erikson se baza mult mai putin pe tehnicile de
evaluare formala decat o facea Freud. Erikson a folosit ocazional asociatia libera, si
rareori a incercat sa analizeze vise, o tehnica pe care a denumit-o ca fiin
extravaganta si vatamatoare. Considera ca tehnicile de evaluare ar trebui fi selectate si
modificate pentru a se potrivi cerintelor unice ale pacientului individual. In dezvoltarea
teoriei sale a personalitatii, Erikson s-a bazat pe date obtinute in primul rand prin trei
metode : terapia prin joc, studii antropologice si analize psihoistorice. In lucrul cu copii cu
tulburari emotionale si in cercetarile realizate pe copii si adolescentii normali, Erikson utiliza
terapia prin joc, intrebuintand o varietate de jucarii si observand cum subiectii se jucau cu
ele. Forma si intensitatea jocului ii dezvaluia lui Erikson aspecte ale personalitatiicare nu au
fost manifestate verbal, mai ales din cauza ca, copiii au puteri limitate de exprimare verbala.
Am mentionat deja studiile antropologice ale lui Erikson asupra triburilor de bastinasi
americani. Traind in mijlocul acestor grupuri pentru a le observa, Erikson a inregistrat
comportamentul Subiectilor si I-a intervievat , in cele din urma , mai ales cu privire la
practicile de educare a copiilor. Tehnica de evaluare cea mai neobisnuita a lui Erikson este
analiza psihoistorica. Acestea sunt studii biografice in care Erikson a aplicat teoria
personalitatii a intregii vieti, pentru a descrie crizele si modalitatile in care le-au facut fata
figuri politice , religioase si literare semnificative, precum Mahatma Gandhi, Martin Luther si
G. B. Show. Psihoistoriile lui Erikson pun accentul pe o criza din dezvoltarea unei persoane,
pe un episod ce reprezinta o tema majora de viata , unind activitatile trecute, prezente si
viitoare. Folosind ceea ce el numea subiectivitate disciplinata. Erikson adopta punctul de
vedere al subiectului ca fiind propiu si evalueaza evenimentele vietii prin ochii persoanei
respective. Desi Erikson n-a folosit teste psihologice pentru evaluarea personalitatii, s-au
dezvoltat mai multe instrumente bazate pe teoria sa. Scala identitatii Ego-ului este creata

sa masoare dezvoltarea identitatii Ego-ului de-a lungul adolescentei. (Dignan,

1965). Inventarul de dezvoltare psihosociala evalueaza dezvoltarea adaptativa si
neadaptativa pentru sase din cele opt stadii psihosociale. (Constantinople, 1969).
Inventarul echilibrului psihosocial acopera toate cele opt stadii (Dom&Affo, 1990) si
chestionarul sarguinciozitatii copiilor masoara dezvoltarea sarguintei in stadiu
latent. (Kowaz&Marcia,1991). Cercetari in teoria lui Erikson Metoda de cercetare de
baza a lui Erikson era studiu de caz. Deja sunteti familiarizati cu punctele slabe ale
acestei metode dificultatea implicarii si verificarii materialului cazului dar stiti de
asemenea ca se poate obtine multa informatie folositoare prin aceasta tehnica.
Erikson argumenteaza ca studiile de caz permit multe priviri asupra dezvoltarii
personalitatii si poate ajuta la rezolvarea problemelor pacientului. Erikson a condus
cercetari asupra astectelor teoriei sale prin terapia prin joc, folosindu-se de ceea ce
a numit constructii de joc. (Erikson, 1963). Intr-un studiu, li s-au cerut la 300 de
baieti si fete, cu varsta cuprinsa intre 10-12 ani sa construiasca o scena dintr-un film
imaginar folosindu-se de papusi, animale de jucarie, automobile si cuburi de lemn.
Fetele au avut tendinta de a construi scene statice, linistite ce contineau structuri
impresmuite. Accentul era pus pe interior. Intrusii ( care erau figuri de animale sau
de barbati, niciodata femei ) incercau sa patrunda cu forta in locurile imprejmuite.

Prin contrast, baietii puneau accent pe exterior, pe actiune si innaltime. Creatiile lor
tindeau sa fie orientate spre actiune , cu structuri inalte, sub forma turnurilor, cu
masini si cu oameni in miscare. Instruit in maniera freudian, Erikson interpreteaz
aceste construcii de joc conform directiei psihanalitice ortodoxe : Diferenele
sexuale n organizarea unui spaiu de joc, par s mearg n paralel cu nsi
morfologia diferenelor genitale: la brbat un organ extern, vertical i cu caracter de
intruziune la femeie, organe interne, cu acces vestibular conducnd la un ovul
static n stare de expectaie.(Erikson 1968, p. 271) Cu alte cuvinte, bazndu-se pe
efectele determinate de diferenele biologice, fetele vor construi spaii mprejmuite,
n care oamenii se plimb, iar bieii vor construi turnuri. Erikson a fost criticat
pentru acest punct de vedere, prin care sugereaz c femeile sunt victime ale
propriei anatomii i c personalitile le sunt afectate de absena penisului. Erikson
a admis totui c diferenele din construciile de joc pot fi rezultatul diferenelor
instruirii cu privire la rolurile sexuale, n care bieii sunt orientai mai mult spre
aciune, agresivitate i realizare dect sunt fetele. La o replicare a acestui studiu sau folosit subieci mai tineri: biei i fete cu vrsta cuprins ntre 2 i 5 ani (Caplan,
1979). Rezultatul a euat n ceea ce privete susinerea celor gsite de ctre
Erikson. Nu s-a raportat nici o diferen sexual semnificativ n construirea
turnurilor i a spaiilor mprejmuite. Acest fapt ridic posibilitatea ca instruirea
rolurilor sexuale s fi fost mai complet la subiecii mai n vrst din experimentul
lui Erikson. Probabil copii mai mici, nu au fost nc suficient de instruii n ceea ce
privete rolurile pe care societatea se ateapt s le ndeplineasc. i alte cercetri
au fost preocupate de testarea stadiilor de dezvoltare psihosociale. Copiilor de 4, 8
i respectiv 11 ani li s-au cerut s realizeze povestiri bazate pe diferite imagini
(Ciaccio, 1971). Povestirile erau analizate pentru a determina stadiul psihosocial pe
care l reflectau. Rezultatele au susinut temele propuse de teoria eriksonian. De
exemplu, povestirile copiilor de 4 ani erau preocupate de autonomie (stadiul este
abia ncheiat). Similar, povestirile copiilor mai mari reflect stadiile lor de dezvoltare.
Analizele psihoistorice a le jurnalelor, scrisorilor i romanelor Verei Britlain, o feminist i o
scriitoare britanic, de la vrsta de 21 de ani pn la maturitate, arat o preocupare iniial
pentru identitate, ce se schimb n timp cu o preocupare pentru intimitate i apoi pentru
productivitate. Aceste schimbri merg pe mna teoriei dezvoltrii prezentate de Erikson. Un
studiu ce a folosit Inventariul dezvoltrii psihosociale a gsit o relaie semnificativ ntre
fericire i dezvoltarea adaptativ la fiecare dintre primele 6 stadii (Constantinople, 1969). Un
alt studiu a artat c exist o corelaie important ntre dezvoltarea neadaptativ din
primele 6 stadii i un sim al alienrii i al dezrdcinrii (Reinmanis, 1974). Aceste rezultate
ntresc de asemenea lucrrile eriksoniene. Cercetrile conduse n Africa de Sud pe aduli,
negri i albi, de ambele sexe, cu vrsta cuprins ntre 15 i 60 de ani susin teoria
eriksonian. S-a constatat c aspectele personalitii formate n copilrie sunt puternic
interrelaionate la adolescenii albi ct i la subiecii aduli, sugernd c rezultatele
adaptative ale fiecrui stadiu de dezvoltare al copilrie au format o personalitate coeziv.
Subiecii feminini albi i-au rezolvat criza de identitate la o vrst mai fraged dect ceilali
subieci ai grupului. Corelaia dintre identitatea Ego-ului i bunstarea emoional a fost
mare pentru subiecii albi, att brbai ct i femei. n general, subiecii brbai negri nu i
formeaz o identitate a Ego-ului pozitiv dect dup vrsta de 40 de ani considerabil mai
trziu dect stadiul de dezvoltare psihosocial adolescent. Subiecii feminini negri au
dificulti n a rezolva criza la fiecare stadiu de dezvoltare psihosocial. Aceste rezultate pot
reflecta efectele discriminrii n societatea din Africa de Sud, care limiteaz oportunitile
negrilor de orice vrst. Folosind scala identitii Ego-ului, un cercettor a testat afirmaia lui

Erikson conform creia identificarea prea slab sau prea puternic cu printele de acelai
sex poate vtma identitatea Ego-ului adolescentului (Dignan, 1965). Scorurile de la scala
identitii Ego-ului i cele de la un test de identificare matern au fost corelate pentru un
grup de studente din anul nti i anul al doilea. Rezultatele au confirmat predicia lui
Erikson. S-a depistat de asemenea c studentele care au dificulti n a-i stabili identitatea
Ego-ului sunt mai probabile s aib probleme cu abuzul de alcool (Schnur & MacDonald,
1988). Alte cercetri au artat c relaiile familiale linitite din adolescen intensific
dezvoltarea identitii Ego-ului. S-a descoperit c autonomia i cldura parental reprezint
prevestitorii unui mediu familial stabil, care, le rndul lui, promoveaz dezvoltarea identitii
(Kamptner, 1988). Psihologii au testat convingerea lui Erikson c rezultatele pozitive n
rezolvarea crizelor de identitate sunt legate de rezultatele pozitive din stadiile de dezvoltare
anterioare.(Waterman, Buebel,& Waterman, 1970) Adolescenii ce au dezvoltat ncredere,
autonomie, iniiativ i srguinciozitate (moduri adaptative de a face fa unei crize) n
primele patru stadii de dezvoltare psihosocial prezint un nivel mai nalt de coezivitate a
identitii i unul mai sczut n ceea ce privete confuzia rolurilor. Adolescenii care i-au
rezolvat criza de identitate i care au experimentat confuzia rolurilor, nu au dezvoltat
modaliti adaptative de a le face fa la stadiile anterioare. Un program de cercetare extins,
privind stadiile de dezvoltare la adolesceni identific 5 tipuri psihosociale sau statusuri
pentru acea perioad (Marcia, 1966, 1980) : dobndirea identitii, moratoriu, foreclosure,
difuzia identitii, dobndirea alienrii. Dobndirea identitii i descrie pe adolescenii care
sunt dedicai alegerilor ocupaionale i ideologice i care i-au dezvoltat o identitate
puternic a Ego-ului. Sunt stabili, preocupai de scopuri realistice i capabili s fac fa
schimbrilor cerute de mediu. Realizeaz mai bine sarcinile dificile dect adolescenii ce
experimenteaz confuzia rolurilor. Adolescenii stabili se specializeaz n mai multe domenii
n timpul facultii, tendina fiind spre inginerie i educaie fizic. (Marcia&Friedman, 1970)
Moratoriu , al doilea status al satdiului de dezvoltare adolescen, i descrie pe cei care
nc mai trec prin criza de identitate. Preocuprile lor ocupaionale i ideologice sunt vagi.
Susin puncte de vedere ambivalente fa de figurile autoritare, alternativ cnd rzvrtinduse mpotriva lor , cnd avnd nevoie de ghidare din partea lor. Comportamentul lor oscileaz
ntre indecizia de a aciona i creativitate. (Blustein,Devenis,&Kidney, 1989) Foreclosure
i descrie pe adolescenii care nu au experimentat o criz de identitate, dar care sunt ferm
devotai unei ocupaii i ideologii. Totui , adeseori aceste devoiuni au fost determinate de
ctre prinii lor i acceptate ca proprii , ele nefiind rezultatul alegerii deliberate a
adolescentului. Aceti adolesceni tind s fie rigizi si autoritari i au dificulti n a face fa
schimbrilor de situaie. (Marcia, 1967) Difuzia identitii i caracterizeaz pe adolescenii
care nu au nici o preocupare ocupaional sau ideologic i care nu au experimentat nici o
criz de identitate. Prin stilul de via ales el poate respinge n mod activ orice devoiune i,
ntr-un mod extremist se consum ntr-o pasivitate fr nici un scop. Aceti adolesceni au
relaii distante cu prinii, pe care i vede indifereni i dispensabili. (Waterman, 1982) Al
cincilea status, dobndirea alienrii i descrie pe adolescenii care au experimentat o criz
de identitate, care nu au nici o devoiune ocupaional i ader la o ideologie critic a
sistemului social i economic. Devoiunea fa de aceast raiune de a fi nltur orice
devoiune pentru vreo ocupaie, fapt ce-i va ademenii tocmai n sistemul cruia i se opune.
Ca studeni tind s fie cerebrali, filosofi i cinici.(Marcia & Friedman 1970; Orlofsky, Marcia, &
Lesser, 1973). Patru din aceste statusuri, n ordinea care urmeaz difuzia identitii,
foreclosure, moratoriu i dobndirea identitii ntregesc cu succes, din ce n ce mai mult,
ceea ce privete problema identitii. Erikson prezicea c oamenii care aproape au dobndit
sau au dobndit propriu-zis o identitate complet a Ego-ului vor avea un Ego i mai puternic
dect cei care nu snt ntr-att de aproape de ntregirea identitii. Aceast convingere a

fost susinut de rezultatele studiilor de la colegiile de biei(Bourne, 1978a, 1978b). n

termeni cognitivi i emoionali tipurile: moratoriu i cei care au dobndit identitatea
funcioneaz mai bine dect tipurile foreclosure i cei cu difuzie de identitate. Studentele i
studenii de tipul celor cu identitatea dobndit au fost gsii ca fiind mai
confideni(Berzonsky, Rice & Neimeyer, 1990). Aplicnd tehnica lui Alfred Adler privind
amintirile timpurii, un psiholog a constatat c studentele identificate ca prezentnd statusul
moratoriu au prezentat un Ego mai puternic dezvoltat i o structur de caracter mai
puternic dect femeile aparinnd statusului foreclosure(Josselson, 1982). Rezultate
similare sau obinut mai trziu, ntr-un studiu pe studeni(Orlofsky & Frank, 1986). Amintirile
timpurii variau ca o funcie a statusului identitii Ego-ului. Tipurile ce au dobndit
identitatea, cele ce prezint alienare i cele foreclosure cele mai devotate prezentau un
nivel mai mare de reamitire a evenimentelor personale, dect tipurile moratoriu i cel cu
difuzie de moralitate cele mai nedevotate tipuri(Neimeyer & Rareshide, 1991). Unele
cercetri privind personalitatea s-au concentrat asupra momentului cnd apare criza de
identitate. Erikson sugera c aceasta ncepe devreme n adolescen i c se rezolv ntr-un
fel sau altul n jurul vrstei de 18 ani. Cercetrile sugereaz c pentru unii oameni criza de
identitate poate aprea trziu n adolescen. ntr-un studiu, aproape 30% din subieci i
cutau identitatea pn n jurul vrstei de 24 de ani(Archer, 1982). Frecventarea facultii
poate ntrzia soluionarea unei crize de identitate i prelungi perioada de-a lungul creia
tinerii aduli pot experimenta noi roluri i ideologii. Cnd studenii au fost comparai cu
persoane de aceeai vrst care au servici cu norm ntreag, s-a descoperit c persoanele
angajate au dobndit o identitate a Ego-ului la o vrsta mai naintat dect studenii.
Studenii rmn mai mult timp n statusul moratoriu (Adam & Fitch, 1982). Erikson pune
accentul pe importana dezvoltrii unui sim al ncrederii de timpuriu dac vrem s
dobndim sentimente de securitate si bun-stare mai trziu n via. Aceast poziie a primit
din partea cercettorilor un puternic suport. Studiile pe copii ntre 12 i 18 luni au artat c
aceia care au o legtur emoional puternic cu mamele lor(i de aceea sunt considerai a
fi foarte ncreztori), prezint, dup ce au fost observai trei ani mai trziu, un nivel social i
emoional mai nalt dect copii de aceeai vrst al cror ataament fa de mamele lor e
mai puin trainic. Copiii cu un sim al ncrederii bine dezvoltat sunt de asemenea mai curioi,
mai sociabili i mai populari i sunt mai probabili s fie lideri n jocuri i mai sensibili la
nevoile i sentimentele celorlali. Cei cu ncredere sczut sunt mai retrai din punct de
vedere social i emoional, mai ezitani n joaca cu ceilali, mai puin curioi i mai puin
eficace n urmrirea scopurilor. Cercetrile asupra stadiului de dezvoltare psihosocial al
maturitii au artat c productivitatea la subiecii de vrst mijlocie e corelat pozitiv cu
puterea i cu motivaia intimitii(McAdams, Ruetzel, & Foley, 1986). Aa cum prezicea
teoria eriksonian, productivitatea evoc nevoia de a se simi puternici n relaiile cu ei nii
i de a se simi aproape de ceilali. Un alt studiu a asociat productivitatea cu educarea(Van
DeWater & McAdams, 1989). Toate acestea sunt caracteristici necesare educrii i ghidrii
generaiei urmtoare. Productivitatea la vrsta mijlocie pare a fi asociat semnificativ cu
faptul de a fi avut prini cordiali si afectuoi n copilrie (Frany, McClelland &Weinberger,
1991). Cercettorii au sugerat c rezultatele lor arat importana ambilor prini pentru
bunstarea emoional a copilului. Erikson scria c oamenii aflai la stadiul de dezvoltare
psihosocial al maturitii i al btrneii i petrec timpul amintindu-i i examinndu-i
ntrega via, acceptnd sau regretnd alegerile trecute. Printr-un studiu ce a folosit 49 de
psihologi ca subieci s-a constatat c marea majoritate a amintirilor lor erau din colegiu i
din anii tinereii adulte, perioada care implic cel mai mare numr de decizii critice ce au
afectat cursul vieii lor(Mackavey, Malley & Stewart, 1991). Un comentariu final Influena lui
Erikson a fost recunoscut n mod larg att n cercurile profesionale, ct i n cele populare.

Revista Time l-a denumit psihanalistul n via cu cea mai mare influen(martie 17, 1975).
Psychology Today l-a descris ca pe un decan alt psihanalitilor, un erou intelectual
autentic(Hall, 1983, p. 22). lucrrilor sociale, asupra consilierii profesionale i maritale i a
muncii clinice cu adolescenii i copiii. Impactul pe care l-a avut asupra dezvoltrii copilului a
fost recunoscut prin nfiinarea Institutului pentru Dezvoltarea Copilului Mic la Chicago
Loyola University n cinstea sa. Domeniul psihologiei dezvoltate de-a lungul vieii, care a
cunoscut o cretere masiv n cercetare i teorie n ultimii ani datoreaz mult imboldului pe
care Erikson l-a dat prin accentuarea dezvoltrii personalitii de-a lungul ntregii viei.
Interesul curent privind problemele de dezvoltare ale vrstei mijlocii i a btrnilor este la
rndu-i o consecin a muncii lui Erikson. Metoda lui Erikson, terapia prin joc, este un
diagnostic standard i o ustensil terapeutic n lucrul cu copiii abuzai i cu cei cu tulburri
emoionale. De exemplu, copiii care nu pot exprima verbal detaliile unui abuz sexual i pot
exprima sentimentele prin jocul cu ppuile, ce in locul persoanei proprii i al agresorului. n
ciuda acestor contribuii aduse psihologiei, sistemul lui Erikson nu a fost lipsit de critici.
Unele dintre acestea au punctat definirea ambigu i srccioas a termenilor i
conceptelor, tragerea concluziilor n absena unor date care s le susin i o lips de
precizie global(vezi Rosenthal, Gurney & Moore, 1981; Waterman, 1982). Erikson accept
veridicitatea unor astfel de acuzaii i le pune pe seama temperamentului su artistic i a
lipsei unei pregtiri formale n tiin. Am ajuns la psihologie pornind de la art, scria el,
ceea ce ar putea explica, dac nu chiar justifica, faptul c cititorul m va regsi uneori
zugrvind contexte i fundale acolo unde el ar fi dorit mai degrab s punctez fapte i
concepte(Erikson, 1950, p. 13). O critic mai particular se refer la descrierea incomplet
a maturitii, ultimul stadiu de dezvoltare psihosocial. Erikson a ncercat s corecteze
aceast deficien n ultima sa carte(Erikson, Erikson & Kivnick, 1986). De asemenea, unii
psihologi s-au ntrebat dac e posibil ca dezvoltarea personalitii dup vrsta de 55 de ani
s fie ntr-att de pozitiv pe cum sugera atitudinea integritii ego-ului propus de Erikson.
Pentru muli oameni, perioada conine mult durere, pierderi i depresii, chiar i pentru cei
care au dezvoltat punctul forte al nelepciunii. Poziia lui Erikson privind diferenele sexuale,
aa cum a fost dezvluit n interpretarea cercetrii cu construcii de joc, a fost de
asemenea atacat. Ceea ce el sugera c sunt diferene de esen biologic privind
personalitatea, att pentru biei, ct i pentru fete, cu originea n prezena sau absena
penisului, au fost vzute de alii ca diferene culturale sau diferene n instruirea rolului
sexual. Erikson a admis mai trziu posibilitatea acestor explicaii. Unii critici au acuzat teoria
personalitii a lui Erikson de faptul c aceasta nu se aplic oamenilor n circumstane
economice minime ce nu permit o perioad de moratorium n care oamenii s exploreze
roluri diferite i s-i dezvolte o identitate a ego-ului. Ei sugerau c aceast perioad este un
lux disponibil doar acelora care au posibilitatea de a frecventa colegiul sau de a-i gsi timp
pentru a cltori i de a-i cuta identitatea prin noi experiene(Slugoski & Ginsburg, 1989).
Erikson a manifestat prea puin interes n a rspunde acestor critici sau n a-i apra
punctele de vedere. A recunoscut c sunt multe feluri de a descrie dezvoltarea personalitii
n funcie de perspectiva fiecruia i c nu exist doar un singur punct de vedere adecvat.
Influena lui continu s creasc prin crile sale i prin munca generaiilor urmtoare de
psihologi, psihiatri, profesori i consilieri care vd n ideile lui o modalitate util de a descrie
dezvoltarea personalitii de la natere la btrnee. Rezumat Erick Erikson a construit teoria
prin elaborarea i extinderea stadiilor de dezvoltare ale lui Freud, prin evidenierea ego-ului
mai mult dect id-ul i prin recunoatarea impactului pe care l are cultura, societatea i
istoria asupra personalitii. Dezvoltarea personalitii este mprit n opt stadii. Exist un
conflict la nivelul fiecrui stadiu, n care persoana este pus fa n fa cu modalitile
adaptative i neadaptative de nfruntare a crizei. Dezvoltarea e guvernat de principiul

epigenetic; fiecare stadiu depinde de factori genetici, dar mediul e cel ce determin dac
aceti factori se realizeaz propriu-zis. Stadiul oral senzorial(de la natere la un an) se poate
finaliza cu un sentiment de ncredere sau nencredere. Stadiul muscular-anal (de la 1 la 3
ani) conduce la voina autonom i la ezitare. Stadiul locomotor-genital(de la 3 la 5 ani)
dezvolt iniiativa sau sentimentul de vin. Stadiul latent(de la 6 la 11 ani) const n
srguinciozitate sau inferioritate. Adolescena(de la 12 la 18 ani) e stadiul n care se
formeaz identitatea ego-ului(acesta e momentul crizei de identitate), conducnd la
coezivitatea identitii sau la confuzia rolurilor. Tinereea adult(de la 18 la 35 de ani) const
n intimitate sau izolare. Vrsta adult(de la 35 la 55 de ani) duce la productivitate sau
stagnare. Maturitatea(peste 55 de ani) se exprim prin integritatea ego-ului sau prin
disperare. Fiecare stadiu permite dezvoltarea unor puncte forte ce se nasc din modalitile
adaptative de a nfrunta conflictele. Punctele forte eseniale sunt sperana , voina, scopul,
competena, fidelitatea, dragostea, afeciunea i nelepciunea. Maldevelopment-ul poate
aprea dac Ego-ul const doar ntr-o tendin adaptativ ori una neadaptativ. Erikson
prezint o imagine mgulitoare i optimist asupra naturii umane. El argumenteaz c avem
abilitatea de a dobndi punctele forte eseniale, de a rezolva fiecare conflict ntr-o
modalitate adaptativ i de a direciona n mod contient dezvoltarea noastr. Nu suntem
victime ale forelor biologice, nici a experienelor din copilrie i suntem influenai mai mult
prin nvare i interaciuni sociale dect prin ereditate. Metodele de evaluare eriksoniene
sunt terapia prin joc , studiile antropologice i psihoistoriile. Cercetrile sale se sprijin pe
studii de caz. Primele 6 stadii ale dezvoltrii psihosociale i conceptul de identitate al Egoului sunt susinute prin cercetri empirice. n orice caz , criza de identitate poate aprea i
mai trziu dect crede Erikson, iar frecventarea facultii poate amna soluionarea unei
crize. Alte cercetri confirm convingerea lui Erikson privitor la importana dezvoltrii unui
sim al ncrederii n primii ani de via. Criticile teoriei eriksoniene se ndreapt spre
terminologia ambigu , spre descrierile incomplete ale stadiilor de dezvoltare i spre
afirmaiile slab susinute privind diferenele de personalitate dintre brbai i femei ce ar
avea la baz factori biologici. Traducere i adaptare PERIOADELE VIETII NOASTRE: ERIK
ERIKSON Erik Erikson este foarte diferit fata de alti teoreticieni. Pentru ca a pierdut instruirea
primara, nu a fost atit de devotat traditiei academice din psihologie. Punctul lui de vedere
este destul de general, amestecind limbajul freudian cu consideratii antropologice. Multi s-ar
putea sa priveasca orientarea sa ca fiind mai degraba filozofica decit stiintifica. Dar, spre
deosebire de altii care hoinareau de la psihologie stiintifica la filozofie si invers, precum Erich
Fromm, unele concepte ale lui Erikson au capatat un real suport stiintific. In ciuda
devotamentului fata de Freud, conceptele sale de baza sint originale si extrase din limbajul
comun mai degraba decit din jargonul psihologic. Aceasta inclinatie a facut ca ideile sale sa
nu fie agreate de alti teoreticieni. Ideea sa creativa pentru care mereu va fi cunoscut se
refera la crizele de identitate. Este modul prin care Erikson a sustinut teoria personalitatii.
Allport scrisese despre prrsonalitatea matura, dar Erikson, mai mult decit oricine, a facut
cunoscuta ideea ca dezvoltarea personalitatii nu se termina odata cu adolescenta. Tot
Erikson, in opozitie cu alti teoreticieni, a fost cel care a detaliat dezvoltarea personalitatii pe
parcursul vietii adulte ERIKSON PERSOANA Erik Erikson s-a nascut intr-o familie daneza, in
oraselul german Frankfurt. Numele lui Homburger, inseamna Erik fiul lui Erik, singurul
nume ramas de la tatal lui biologic. Abandonat de tatal lui natural inca inainte de nastere,
Erikson a fost crescut si ingrijit de un pediatru evreu care s-a casatorit cu mama sa cind
Erikson avea citiva ani. O privire asupra copilariei lui Erikson face mai usor de inteles de
unde a provenit ideea de criza de identitate. Era un copil cu probleme de identitate. Ca
majoritatea baietilor, era constrins sa-si impleteasca identitatea s-a cu cea a tatalui biologic,
dar este practic imposibil de facut acest lucru.Asadar, s-a intors la tatal sau adoptiv.

Confuzia asupra tatalui vitreg era un semn exterior a crizei de identitate, care-i aparea
frecvent. Lipsa acestei educatii a devenit sursa unui conflict de identitate. Un fost coleg s-a
gindit ca lipsa acestei educatii l-a obsedat pe Erikson cind s-a inscris la Harvard. Mai tirziu in
viata Erikson a povestit cu multa intelepciune cum sovaia intre un tip de identitate si altul,
fapt care i-a marcat tineretea. Evitat de colegi tinarul Erikson s-a apucat de pictat. Datorita
cancerului care lovise deja pe Freud si Erikson, cei doi rar mai comunicau Totusi, Erikson a
devenit un devotat urmas a lui Freug si s-a alaturat miscarii psihanalitice care a fost
marginalizata datorita dispretului institutiilor medicale.In cei 6 ani cit Erikson a stat la Viena,
si-a distribuit lucrarea inaintea SOCIETATII PSIHANALITICE din Viena, propunind o metoda de
educatie in stil Montessori si a cunoscut pe viitoarea sotie, o canadianca, o studenta
americana pe nume Joan Serson. O serie de factori l-au determinat pe Erikson sa considere
ca timpul petrecut printre analistii vienezi a fost oarecum neplacut. Roazen a gindit ca
Erikson era nesatisfacut, fiind considerat unul din discipolii lui Freud. In calitate de nou
sosit, Erikson s-a simtit ca fiind un sclav al maestrului. Lipsa cunostintelor medicale era
probabil un neajuns, dar existau cel putin doua motive pentru care era respectat, in ciuda
acestor deficiente. In primul rind, Freud era suparat pe cadrele medicale pentru ca nu I-au
acceptat punctul de vedere. In al doilea rind, se credea mai putin esential ca analistii de
copii sa aiba calificare medicala. Alta sursa de disconfort era constitutia grupului vienez, in
special cea referitoare la analistiide copii. Freud isi pierduse cel mai cunoscut si mai abil
analist de barbati si se inconjurase de femei, majoritatea alese de Anna. Erikson a scris
despre un conservatorism crescind si in special, o subtila interdictie a citorva tendinte in
gindire. Erikson si noua lui sotie au incercat sa obtina cetatenie in Danemarca. Cind aceasta
incercare a esuat, au emigrat in SUA, unde Erikson a devenit primul analist de copii in
Boston. A fost imediat acceptat ca membru a ASOCIATIEI AMERICANE DE PSIHANALIZA, in
ciuda lipsei de pregatire medicala. Erikson a incercat sa suplineasca lipsa de calificare in
domeniul medical, urmind un curs de psihologie la Harvard.Aceasta incercare s-a soldat cu
un esec. Aparent, acesta era ultimul sau efort in incercarea de a-si imbunatati educatia.
Totusi legatura sa cu Harvard nu s-a terminat aici. Curind avea sa lucreze la un program de
cercetare care a pus bazele cartii lui Murray. Dupa o perioada limitata de lucru la Institutul
de relatii umane de la Yale, in timpul careia a calatorit la o rezervatie indiana, familia Erikson
s-a mutat in California unde, in 1939, Erik a ocupat un post la Cal Berkeley. Dupa zece ani pe
coasta de vest, lucrind la un program longitudinal pentru dezvoltare copilului, analizind
discursurile lui Hitler din timpul razboiului si studiind viata la bordul unor submarine, Erikson
a obtinut un post la Universitatea California. Din pacate a fost de scurta durata, fiind acuzat
ca a semnat o petitie anticomunista. Revenind pe coasta de est, a primit o programare la un
centru de psihanaliza specializat in psihiatrie infantila. Aparitia cartii COPILARIA SI
SOCIETATEA in 1950 avea sa-i aduca faima. Pina in 1960 ajunsese atit de cunoscut si
respectat, incit a fost numit profesor pentru dezvoltarea umana si lector in psihologie la
Harvard. Dupa pensionare, impreuna cu sotia s-au intors la San Fracisco. Acolo a sustinut
respectarea drepturilor copiilor si batrinilor. VIZIUNEA LUI ERIKSON ASUPRA PERSOANEI
FREUDIAN? Erikson s-a numarat printre adeptii freudieni (neofreudieni). Nu incape indoiala
ca este devotat lui Freud. Citind tot ce scrisese Freud, inclusiv corespondenta, Erikson nu
putea rezista sa nu-l citeze pe Freud cu fiecare ocazie ivita. Conceptele lui Erikson sint unice,
notiuni preluate din limbajul obisnuit, ireductibile la conceptele lui Freud. Inconstientul ia
locul lui ego, care la Erikson devine o forma a sinelui. Superego-ul devine ceva mai mult
decit constiinta conventionala. Din acest punct de vedere seamana mai degraba cu Young
decit cu Freud. Era mai mult preocupat de menirea oamenilor in viata, de faptul ca ei luptau
cu traume din copilarie inca nerezolvate. Cu alte cuvinte, in ciuda omagiului adus lui Freud,
ideile lui Erikson ramin unice. DESPRE FEMEI; Erikson a folosit pronumele masculin in

scrierea ideilor sale: Evolutia a facut omul, natura masculina, Ce sanse are omul sa
transceada dincolo de propriile limite... Scriind despre sexualitatea masculina sau feminina
la copii, a proclamat: La baiat orientarea sexuala este dominata de intuitia falica; la fata
incluzind moduri de atractie Erikson declarase, la un moment dat, ca Freud se inselase. Intrun interviu declarase: Desigur (eu si Freud) nu sintem de acord cu toate generalizarile care
au fost facute cu privire la complexul Oedip. Sentimentul meu este ca judecata lui Freud
despre identitatea femeii era probabil partea cea mai slaba a teoriei freuidiene. Perceptia
lui Freud ar fi putut fi creionata de sexualitatea exagerata care nu putea admite ca o femeie
din inalta societate sa aiba dorinte sexuale pasionale si, in acelasi timp, sa fie rafinata si
inteligenta. Tendintele literaturii psihanalitice de a descrie femeia ca fiind o creatura
pasiva si masochista care nu numai o data a acceptat rolul identitatii impuse, nrvoia de a
aprecia falicul masculin. SARCINILE VIETII; Tema SARCINILE VIETII se afla in centrul teoriei
lui Erikson. La fiecare stadiu al evolutiei umane persoana are noi sarcini. De aceea, pentru
Erikson, viata si provocarile ei se dezvolta continuu. Opus modului in care gindea Freud, sau
Allport, maturitatea pentru Erikson nu este ceea ce oamenii achizitioneaza sau nu. Este un
proces fara sfirsit. Unul din cei doi poli reprezinta dezvoltarea pozitiva, iar celalalt pe cea
negativa. Polii simbolizeaza punctele unei dileme. ERIK ERIKSON ANOTIMPURILE VIETII
NOASTRE CONCEPTELE DE BAZA LA ERIKSON Ericson afirma ca oamenii trec prin opt etape
in dezvoltarea lor psihosociala. Aceste opt stadii cuprind patru stadii ale copilariei, unul al
adolescentei si trei ale prioadei maturitatii. Aceste stadii sint caracterizate de epigeneza
(epi = dupa si genesis = geneza), in sensul ca stadiile urmeaza unul altuia in spatiu si timp.
Fiecare stadiu este construit pe un alt stadiu anterior. Conflictul din fiecare stadiu este
denumit CRIZA. Rezulta ca, in fiecare stadiu crizele experientei individuale iau nastere intre
polulu pozitiv si cel negativ asociat fiecarui stadiu. Rezolvarea cu succes a unei crize
pregateste persoana pentru un nou demeres in aflarea propriei identitati Chiar daca Erikson
insista asupra conceptului de criza si poate parea pesimist din acest punct de vedere este
importanat sa notam ca rezolvare conflictelor este ceva normal si de asteptat, iar crizele,
atunci cind apar, nu trebuie tratate ca niste catastrofe. Fiecare rezolvare a crizei aduce cu
sine progres pentru o noua si bogata identitate. COPILUL MIC Copii se nasc cu nevoi,
trebuinte fiziologice pe care parintii trebuie sa fie capabili sa le satisfaca. Aproape
intotdeauna, parintii satisfac aceste trebuinte ale copiilor. Daca nu le satisfac aceste nevoi,
poate aparea inevitabil prima criza datorita neglijarii din partea parintilor in satisfacerea
acestor nevoi. Atasamentul copilului se formeaza prin sentimentul de securitate, de
incredere in parinti, ca acestia ii pot satisface nevoile. In opozitie cu atasamentul este
respingerea, teama de apropiere; copilul se simte abandonat si neajutorat atunci cind
parintii nu-i satisfac nevoile. Increderea este un sentiment pe care fiecare mama il formeaza
la copilul sau in mod diferit. Fiecare mama este unica si fiecare converteste acest sentiment
de incredere intr-un mod unic. Erikson este de parere ca atit sentimentul de incredere cit si
cel de neincredere sint invatate. Noi toti cunoastem acest sentiment de incredere pentru ca
avem toate caracteristicile umane necesare si traim intre oameni, dar de asemeni este
important sa cunoastem si neincrederea. Increderea se afla la baza primei vietuiri, primului
sentiment, speranta, credinta in capacitatea satisfacerii trebuintelor. Esecul in dezvoltarea
sentimentului de incredere si ajutor se poate rasfringe pina in perioada maturitatii,
convertindu-se in frustrari sau depresii. COPILARIA MICA TIMPURIE; De-a lungul celui de-al
doilea stadiu la copil se dezvolta o serie de deprinderi motorii care deschid oportunitati spre
primele posibilitati de a fi independent. Atunci cind copilul invata sa aiba incredere in
propria-i mama si in ceilalti oameni, el trebuie sa devina independent. Trebuie sa-si schimbe
atitudinea de a avea incredere intr-o singura persoana (mama) in atitudinea de a imparti
acest sentiment de incredere si altora. Acum copii se pot deplasa pina la obiectele de care

au nevoie fara ajutorul parintilor. Puterea de a apuca obiectele permite copilului sa

experimenteze perceperea obiectelor cu degetele, palmele, bratele. Puterea se manifesta
deasemenea si ca renuntare, desprinderea de obiecte. A renunta poate avea doua
intelesuri aditionale: a renunta la ceva placut din dorinta de a o face, sau a lasa de la sine sa
se intimple. Odata cu aceste noi achizitii in privinta deprinderilor motorii, experienta
copilului depinde de acum doar de el. Din pacate, el cunoaste de asemenea frustrarea
generata de nevoia de ajutor din partea altora care pot face mai mult pentru el decit le
insusi. In conformitate cu aceasta orientare, cei doi poli ai crizei implica ideea de
independenta si stima de sine in opozitie cu lipsa stimei de sine (sentiment de inferioritate)
care acompaniaza starea de independenta. Rusinea si indoiala iau nastere din sentimentul
neplacut de a fi controlat de altii si de a-si pierde propriul control. Acestea sint precursoarele
nevrotismului si ale paranoia. Erikson arata faptul ca desi copii trec printr-un stadiu anal
freudian, trebuie sa luam in considerare ca musculatura anala face parte din sistemul
muscular general. Sarcina copilului este de a invata sa-si coordoneze intreg sistemul
muscular inclusiv sfincterele sale. VIRSTA JOCULUI; La trei patru ani copii devin constienti de
diferentele dintre sexe. In timpul celui de-al treilea an de viata apare conceptul de rol-sex,
precum si sentimentul sexualitatii la baieti. In conceptia lui Erikson fetele joaca roluri
feminine incercind sa arate atractiv si ingrijite mai degraba decit sa fie provocate dpdv
sexual. Constiinta apare in acest stadiu si intotdeauna joaca un rol restrictiv in actiuni
ginduri, fantezie. Unul din polii acestui stadiu este INITIATIVA, actionind in conformitate cu
dorintele impulsurilor si potentialitatilor. Celalalt pol este VINA ceea ce tine in friu, constringe
preocuparea persoanei pentru satisfacerea dorintelor impulsurilor si potentialelor. Baietii
invata sa fie competitivi pentru a cistiga o pozitie favorabila in ochii mamei. Rezultatul este
aparitia sentimentului de vina pentru luarea initiativei mai mult decit i se permite. Erikson se
diferentiaza de Freud prin conceptia despre complexul lui Oedip. El sugereaza ca este
normal ca baiatul sa se indragosteasca de mama lui pentru ca ea este totul pentru el; este
centrul universului sau si cea care are grija de el. Orice fantezie pe care o persoana o poate
avea va tinde sa se focalizeze pe ceea ce este crucial pentru ea sau pentru supravietuirea si
prosperitatea ei. Mai mult decit atit orice fantezie pe care o are un baiat are in centrul ei pe
mama lui, inclusiv fantezii care iau nastere din impulsurile sala genitale. Probabil, fetele au
probleme identice asociate cu preocuparea pentru atragerea atentiei tatalui. Pentru ambele
sexe, sentimentul vinovatiei poate lua nastere dintr-un esec in a-si demonstra competenta
atunci cind initiativa este luata. La inceput, jocurile copiilor nu implica scopuri reale, dar
implica dorinte de realizare si fantezie. Gradual, aceasta incepe sa se schimbe. Copilui
incepe sa-si realizeze scopurile pentru care demersurile sale motrice si cognitive l-au
pregatit. Copilulu incepe deasemeni sa creada ca este mare si sa se identifice cu oameni a
caror meserie sau personalitate o poate intelege sau aprecia. (Evans). Copii incep sa se
comporte conform realitatii prin adoptarea unor scopuri practice, prin curajul de a se implica
in scopuri rele si sigure ghidate de constiinta si nu paralizate de sentimentul de vina si
teama de pedeapsa. Este rezultatul ce ia nastere prin rezolvare crizei din stadiul virstei
jocului. Esecul in rezolvarea acestei ceize duce la inhibitie. VIRSTA SCOLARA In acord cu
Erikson, la fiecare stagiu, copilul devine alta persoana. La virsta scolara, cel de-al patrulea
stadiu, copii devin mici intelectuali curiosi. Ei vor sa stie tot, sa invete. In aceasta perioada,
copii incep sa-si formeze anumite atitudini privitoare la calitatea de parinte. Ei se joaca dea parintii in scopul pregatirii pentru realitate. Pentru inceput, ei se adapteaza la societate si
la munca. Ei invata sa-si asume responsabilitati, sarcina de a avea un venit, un profit, cum
ar fi salariul pentru munca depusa. Aceste sarcini pot fi absolvirea si activitatea scolare sau
sarcinile de acasa pentru o recompensa materiala. Erikson se refera la virsta scolara ca la o
perioada de latenta. In acest sens, el arata ca interesul si activitatea sexuala sunt reprimate

in aceasta perioada. Unul din polii perioadei scolare este harnicia, atragerea copiilor in
lumea instrumentala, intr-o lume a muncii zilnice, astfel pregatind-I pentru o ierarhie in
invatarea prin experienta in care vor fi ajutati de cooperarea si instructia adultilor. Scoala
este prima situatie productiva care furnizeaza o vaga banuiala despre cultura instrumentala.
Celalalt pol al crizei, sentimentul de inferioritate, apare daca copii percep priceperile lor sau
status-ul lor inadecvat. Aceasta perceptie gresita apare datorita esecului in formarea
competentei intr-o specializare anume, cum ar fi practicarea unui sport. Rasa sau originea
culturala pot deveni bariere care impiedica copilul sa aiba succes si dorinta de a invata.
Sentimentul de inferioritate poate degenera in regresie. Persistenta sentimentului de
inferioritate poate deveni o obsesie care poate fi atit de puternica incit devine singura sursa
de identitate. Rezolvarea crizei din stagiul virstei scolare aduce copilului experiente critice,
incluzind munca alaturi si impreuna cu altii, experienta diviziunii muncii. Din aceasta
rezolvare ia nastere puterea competentei, exercitiul liber al dexteritatii si inteligentei intr-o
serie de sarcini complexe. ADOLESCENTA Asa cum arata Allport si asa cum multi teoreticieni
au confirmat, adolescentul in cautare de sine reprezinta balanta in functie de care criza de
identitate se echilibreaza. Pentru Erikson virsta adolescentei reprezinta o sinteza a stadiului
anterior, dar depaseste in acelasi timp acest stadiu. Un pol din criza adolescentei este
identitatea care reprezinta acumularea increderii in continuitatea proprie si care este
apreciata de altii, permitind formarea si intarirea competentei si a propriului stil de viata.
Continuitatea reprezinta un element important in definirea conceptului de
identitate.Identitatea reprezinta o integrare a tuturor identificarilor permise si imaginea de
sine, incluzind chiar si partea negativa a acesteia. Criza de identitate apare atit datorita unui
sentiment de a nu fi inteles de catre ceilalti cit si de a nu se intelege pe sine; apare datorita
contradictiei dintre propria imagine si imginea celorlalti. Aces5te simptome pot degenera in
episoade psihotice. Identitatea adolescentului nu inseamna neaparat dobindirea maturitatii
sexuale, in sens Freudian, ci este o abilitate de a sti ce asteapta ceilalti sa vada, de a-ti pasa
de parerea celorlalti. Problemele de identitate ale adolescentilor apar atit din cauza unor
probleme ascunse din istoria personala, cit si din neadaptarea la grup. In cautarea propriei
identitati, adolescentii se confrunta cu valabilitatea normelor sociale. Unul din rezultatele
perioadei adolescentei este fidelitatea, oportunitatea de a-si pune in valoare
potentialitatile, intr-un context care permite tinarului sa fie sincer cu sine si cu ceilalti, sa
sustina loialitatea fata de grupul din care face parte. (Erikson). Nevoia de a adopta o
ideologie si in special una de baza, centrala poate fi o capcana in care pot cadea
adolescentii impulsivi. Erikson este de parere ca adolescentii sunt foarte usor de sedus de
catre regimurile totalitare, sau orice astfel de sistem. Tinerii trebuie sa evite sa fie impulsivi,
repeziti in adoptarea unei ideologii, deoarece ei se indreapta, de obicei, spre cea mai simpla.
Doar prin constringere ei pot rezista fortei magnetice a ideologiilor simple ca nationalismul si
va rezista chiar fata de ideologia care este considerata cea mai raspindita. PRIMA TINERETE
In timpul stagiului anterior forta permitea sexelor sa se inteleaga si sa comunice fructuos.
Cind sunt indragostiti, adolescentii se ataseaza de o alta persoana intr-o incercare de a-si
defini propria identitate. Adolescentii indragostiti se vad pe ei insisi prin prisma celuilalt,
care este un ideal al sau. Acum, in cel de-al saselea stadiu, diferentele dintre sexe sunt tot
mai evidente, astfel incit cele doua sexe, similare in constiinta si limbaj, gindesc diferit in
problema dragostei sau a procreatiei. Cei doi poli ai acestui stagiu se refera la atasament pe
de o parte si la alienare pe de alta parte. Intimitatea este capacitatea de a impartasi
propria identitate cu o alta persoana fara teama de a pierde ceva prin aceasta. Este mai
mult decit intimitatea fizica care apare in schimburile sexuale. Celalalt pol al crizei acestui
stagiu este izolarea, singuratatea, esecul in a mentine aproape si in a coopera cu acelasi
sex,in special cu sexul opus. Triumful singuratatii condamna individul la fixatii infantile si

imaturitate. Pe de alta parte, intimitatea aduce forta, achizitia de baza a acestei perioade. In
acest stagiu fiecare incepe sa ia locul cuiva in societate. MATURITATEA In acest stagiu fiecare
incepe sa ia locul cuiva in societate si sa ajute la dezvoltarea si perfectionarea a tot ceea ce
societatea produce. In timpul acestui stagiu oamenii se straduiesc sa fie productivi. Erikson
admite ca productivitatea nu este un cuvint elegant. El arata ca s-ar fi putut folosi
creativitatea in locul productivitatii, dar substitutia ar putea pune prea multa confuzie pentru
conceptul de creativitate, care se refera doar la o anumita tipologie. Productivitatea are
inteles larg care se aplica oamenilor in general: tot ceea ce este generat de la o generatie la
alta. Esecul productivitatii duce la stagnarea proceselor nereusite care apar datorita
incapacitatii de dezvoltare. Plictiseala este o constanta a stagnarii, asa cum este farsa
intimitate si indulgenta fata de sine. Inevitabil, esecul productivitatii apare la generatia
viitoare ca o agravare a lipsei de atasament in copilarie, adolescenta si prima tinerete. Forta
maturitatii este cea mai raspindita preocupare pentru ceea ce a fost generat de dragoste,
necesitate sau accident o preocupare cere trebuie sa infringa ambivalenta specifica
obligatiei ireversibile. BATRINETEA Puterea virstei batrinetii este intelepciunea o
inmagazinare imensa de cunostinte, o intelegere totala si o maturizare completa a gindirii.
Aceste contributii intelectuale furnizeaza o punte pentru generatia viitoare. Criza acestei
perioade implica contributia la continuitatea conditiei umane impotriva distragerii de la
scopul nobil al obsesiei mortii. Polii acestui stagiu se invirt in jurul intregului si completului
(implinirii totale) in opozitie cu dezintegrarea si distrugerea. Erikson nu este in intregime
satisfacuti cu termenul de intelepciune pentru ca, la anumite persoane se pare ca
inseamna o realizare prea activa. De fapt, in timpul batrinetii, oamenii pot arata o
reintoarcere la sarcinile copilariei, incluzind si senilitate copilareasca. Intelepciunea, in orice
sens al cuvintului, nu este o necesitate la virsta batrinetii. Problema adevarata este una de
dezvoltare: doar la batrinete se poate dezvolta intelepciunea si doar la cei carora le este dat
acest dar. A. CHENARUL 7.2 Evaluarea gradului de rezolvare a crizelor B. C. Termenul de
epigenez caracterizeaz stadiile lui Erikson: unul se bazeaz pe cellalt. Rezolvarea crizei
ntr-un anumit stadiu poate s influeneze ct de bine se descurc cineva n stadiile
urmtoare. Dar, spre deosebire de Freud. Erikson consider c eecul rezolvrii unei crize
ntr-un anume stadiu nu determin nici eecul n stadiul urmtor, nici eecul permanent n
rezolvarea crizei din stadiul respectiv. El a fost optimist, considernd c rezolvarea crizelor
aprute ulterior poate permite soluionarea retroactiv a crizelor anterioare. Avnd n vedere
prerea exprimat de Erikson, ar fi interesant i ncurajator s examinezi ct de bine te-ai
descurcat D. n rezolvarea crizelor anterioare. Citete cu atenie tabela 7.1, ncepnd cu
partea de sus. Evalueaz ct de bine te-ai descurcat la fiecare stadiu n funcie de faptul
dac la tine se manifest caracteristicile notate pe coloana rezolvare, dac nu se
manifest cele de pe coloana Rezolvare defectuoas, i dac posezi mcar n parte
calitile rezultante din depirea crizelor. Amintete-i s nu disperi dac nu reueti s
gseti indiciile rezolvrii unui stadiu mai timpuriu. ntr-un moment ulterior vei putea rezolva
crize care i vor nlesni soluionarea retroactiv a acestor probleme. Suportul teoretic i
empiric pentru punctul de vedere al lui Erikson Daniel Levinson (1978) i Gail Sheedy (1977)
au dezvoltat teorii despre crizele maturitii. Cu toate c postulatele lor sunt mai elaborate
dect cele ale lui Erikson, ei au fost probabil profund influenai de punctul de vedere al
psihologului danez. Teoria lui Erikson preced punctele lor de vedere, i tot el a iniiat ideea
de criz de identitate. El a fost i predecesorul lor n studiile despre crizele maturitii.
Avnd n vedere aceste mprejurri, atenia fa de i acceptarea acestor definiii poate fi o
dovad pentru validitatea punctului de vedere expus de Erikson cu privire la viaa la
maturitate. Levinson: Conceptul de Mid-life Crisis (criza de identitate de la jumtatea vieii)
Daniel Levinson avea n jur de 45 de ani cnd a conceput proiectul de cercetare referitor la

schimbrile de la jumtatea vieii (Levinson, 1978). El se apropia n vrst de 50 de ani cnd

a demarat proiectul alegnd un eantion de brbai maturi. Ca i Erikson, Levinson a pornit
de la propria sa experien de via. ncercrile sale de a gsi sensul vieii dup 40 ani au
condus la realizarea acestui studiu de populaie. Tranziia de la jumtatea vieii reprezint o
punte dintre tineree i vrsta mijlocie, o perioada n care indivizii privesc napoi la succesele
i eecurile pe care le-au trit i fac evaluri cu privin la proiectele viitoare. Reevaluarea
trecutului reprezint o parte integrant a sufletului uman. Datorit unei contientizri sporite
a morii, n jurul vrstei de 40 ani oamenii ncep s i analizeze trecutul n scopul folosirii
mai nelepte a viitorului. Ei i pun ntrebri referitoare la rolul lor n csnicie, creterea
copiilor i carier. Aceast analiz rezult aproape ntotdeauna n sentimente de
deziluzionare, n tendina de a reduce iluziile i n recunoaterea c presupunerile i
credinele referitoare la propria persoan sunt false. Iluziile i-au ndeplinit n viaa de pn
n momentul respectiv funcia de combustibil pentru impulsionarea ambiiilor i a idealurilor.
La jumtatea vieii a sosit timpul ca ele s fie abandonate n favoarea unei evaluri
obiective. Odat cu reevaluare vine i restructurarea, respectiv schimbarea n organizarea
vieii individului. Ea poate lua forma unei transformri majore, anume a midlife-crisis-ului, pe
parcursul creia familia i cariera pot fi nlocuite cu un stil complet diferit de via, aa cum
poate aprea i doar sub forma unei simple reordonri a prioritilor. n orice caz, ncepe
procesul individuaiei, o procedur prin care relaia unei persoane cu sine i cu lumea
exterioar se schimb att de mult nct apare o separare mai clar ntre sine i lumea
nconjurtoare. E o reactivare a metodei prin care se atinge maturizarea n copilrie. Ca i
copii, apoi ca adolesceni, oamenii se vd ncetul cu ncetul pe ei nii ca fiind independeni
de prini, de viaa de acas sau de semenii lor. La jumtatea vieii, distincia devine mai
clar i include detaarea de familie, de carier, de prieteni i de ateptrile care limiteaz
comportamentul i modul de gndire al tuturor adulilor. Levinson recunoate c atunci cnd
are loc acest proces de individuaie, apare competena (ca opus al stagnrii), aa cum a
precizat i Erikson. Unii oameni trec prin perioada de tranziie de la jumtatea vieii fr s
i pun prea multe ntrebri i s caute rspunsuri. Vieile lor sunt poate suficient de stabile
i satisfctoare, astfel nct ei nu resimt o criz acut. Alii accept ideea renunrii la
unele vise i sunt capabili s contemple viitorul fr prea mare durere. Cu toate acestea,
Levinson susine c lupta majoritii oamenilor cu sine i cu lumea exterioar atinge
proporii de criz. (80% din eantionul lui au trit aceast experien).Acetia resimt durere,
au sentimente de vinovie i de deprimare i analizeaz, dac nu chiar experimenteaz, noi
stiluri de via. Impulsivitatea lor se aseamn celei trite de un adolescent. Ei i pot ului
prietenii i familia cu schimbri de personalitate, exprimate pin modificri n stilul
vestimentar, tunsoare i limbaj. A realiza c ai ajuns la jumtatea vieii nsemn a realiza c
viaa s-a terminat parial i c, n schimb, trebuie s te gndeti la eventualitatea decesului.
Potrivit lui Levinson, noi toi ne agm de iluzia imortalitii noastre. Atunci cnd n funciile
fizice apar declinuri n jurul vrstei de 40 ani, cum ar fi lipsa relativ de vigoare i agilitate
intelectual, oamenii nu se pot abine s nu se gndeasc la ceea ce este de neconceput.
Posibilitatea morii se izbete de presupunerea drag nou c am fi nemuritori. Contradicia
astfel generat nu este eliminat prin renunarea la iluzia imortalitii. Mai degrab, aceia
care trec cu succes printr-o mid-life crisis , vd nemurirea ntr-o alt lumin. Dac cineva
las n urm o motenire, bunuri materiale, nelepciune pentru a fi de folos altora, i
exemplele ar putea continua, acela va tri mai departe n ciuda decesului fizic. Sheehy :
Femeile sunt diferite Gail Sheehy (1977) a fost profund influenat de parcurgerea unei copii
a manuscriptului lui Levinson referitor la studiul efectuat de el. Ea a devenit i mai
preocupat dect acesta de mid-life crisis, de variaiile ei i de cile care permit ieirea din
criz. Totui, punctul ei de vedere este mult mai puin structurat dect al lui. Spre diferen

de Levinson, Sheehy nu neglijeaz crizele femeilor. Pentru Sheehy, n vrst de 35 ani,

ncepe o perioad periculoas pentru femei. Vrsta de 35 de ani este de obicei cea la care
ultimul copil este trimis la coal, aceasta punnd capt perioadei de ngrijire mai intensiv
a copiilor. Acum ea are timp s stea pe gnduri i aceste gnduri pot fi ndreptate nspre
atractivitatea ei. Poate ajunge la concluzia c, de vreme ce n curnd i va pierde nfiarea
frumoas, ar face mai bine s se foloseasc de ea ct mai are timp. Astfel, ea poate cuta n
alt parte asigurarea c nc mai este atractiv. Oricum, rezultatul ar putea fi o legtur
extraconjugal. Sfritul perioadei de ngrijire a copiilor coincide de asemenea cu reintrarea
femeii n domeniul profesional. Att nevoia material, ct i necesitatea umplerii golului
lsat de ngrijirea permanent a copiilor pot fi motivele pentru care femeia se angajeaz s
munceasc n afara cminului. Oricare ar fi acest motiv, n momentul n care se angajeaz
profesional ntr-un domeniu, este foarte probabil ca ea s rmn n acea postur. Acest
eveniment deosebit de important poate avea repercursiuni pozitive, negative sau de ambele
feluri. Ea ar putea fi bine instruit i astfel apt s intre pe piaa forei de munc. Dac
acesta este cazul, ea va fi cel mai probabil frustrat s observe cum concurenii ei la
promovare, de obicei brbai, au mai multe anse de ascensiune datorit experienei mai
mari acumulate. Totui, la fel de bine este posibil ca ea s fie recunoscut i s obin
statusul corespunztor competitivitii ei. ns dac ea este slab calificat, va observa n
curnd c obinerea unei avansri profesionale este foarte improbabil n cazul ei. Frustrarea
datorat faptului de a fi rmas n urm sau disperarea de a fi prins ntr-o slujb de nivel
inferior pot cauza o criz. La vrsta de 35 de ani ar putea aprea i alte evenimente care s
precipite apariia unei crize. Dac femeia e divorat, ea s-ar putea cstori din nou n
aceast perioad. Dac e adus pe pragul disperrii de oricare din motivele mai sus
menionate, ea se afl acum la o vrst la care ar putea prsi cminul. n plus, este foarte
probabil ca ea s nceap s reflecte asupra unor schimbri fiziologice care lovesc chiar n
inima identitii ei: din punct de vedere fiziologic, ea va mai putea avea copii numai pentru
nc civa ani. Pentru a putea tri o via satisfctoare dup 40 de ani i o btrnee
luminoas, ea trebuie s se obinuiasc cu aceste schimbri n rolul ei social, cum ar fi cele
legate de ngrijirea copiilor i de domeniul profesional. Ea trebuie s nvee s accepte i
schimbrile pe plan fizic, care vor fi mult mai abrupte i mai uor sesizabile dect cele care
apar la brbaii de vrsta mijlocie. Argumentaia empiric: cercetrile care confirm punctul
de vedere al lui Erikson S-au fcut mai multe cercetri pentru a privi studiile lui Erikson ca
pe un ntreg, dar una din cele mai recente este destul de impresionant. Ochse i Plug
(1986) au analizat statutul ncrederii, autonomiei, iniiativei, hrniciei, intimitii i
productivitii n rndul sudafricanilor albi i negri, a cror vrst e cuprins ntre 15 i 50
ani (integritatea a fost omis datorit lipsei subiecilor mai btrni). Aceste cercetri au
acceptat n mare conceptul de epigenez definit de Erikson i, n consecin, s-au ateptat
ca un stagiu s se bazeze pe cel anterior. Cei apte poli pozitivi ai primelor apte stadii au
fost reprezentai prin itemi ntr-un chestionar, mpreun cu msurri ale mulumirii de sine i
a dorinei de a fi dezirabil din punct de vedere social. Cum a fost ateptat, rspunsurile
subiecilor la chestionar au relevat c, cu ct mai muli poli pozitivi se manifestau n
rspunsurile lor, cu att era mai ridicat nivelul mulumirii de sine. Totodat, a fost
descoperit i o corelaie ridicat ntre manifestrile polilor pozitivi i nivelul dorinei de
dezirabilitate social, ceea ce nseamn c ar putea exista tendina de a crea aparene.