Este un mod de operare mintala ce

presupune o succesiune de compuneri,

descompuneri, recompuneri, integrari,
dezintegrari care duc la obtinerea unui
produs imaginativ nou, original

Combinatorica imaginativa este originala,
variata si nelimitata.
Aceste caracteristici ale combinatoricii
imaginative sunt rezultate din multitudinea
de posibilitati de organizare si uilizare a
procedeelor imaginatiei.

Aceste procedee ale imaginatiei sunt strans
legate de operatiile gandirii prin activitatea
cognitiva prezenta.
Sunt puternic influentate de afectivitate,
motivatii si atitudinile subiectului si prezinta
un inalt grad de plasticitate si libertate
imaginativa.
Procedeele
Imaginatiei
Analogia
Asocierea
Adaptarea
Aglutinarea
Amplificarea
si
Diminuarea
Modificarea
Multiplicarea si
Omisiunea
Substituirea
Diviziunea si
Rearanjarea
Schematizarea
Empatia

Cu ajutorul acestui procedeu atribuim
caracteristici unui anumit obiect, sau
interpretam o situatie pornind de la ceva
cunoscut si avand la baza un model deja
asimilat.
exemplu: analogia dintre cosmos si modelul
atomului, problema radiatiei ( K. Dunker)


Se realizeaza prin contiguitate spatio-
temporala si este un procedeul al imaginatiei
voluntare, pornind de la asemanarile si
deosebirile dintre obiecte.

Mijloacele si modalitatile de imaginatie
utilizate intr-un context sunt adaptate si
utilizate intr-un alt context.
Exemplu: adaptari regizorale ale unor piese
de teatru.

Procedeu mai complex de transformare a
anumitor aspecte, laturi ale obiectelor
ajungandu-se la noi forme, configuratii.
Este un proces des intalnit in industria
bunurilor de consum ce are ca scop cresterea
atractivitatii produselor.
Exemplu: in botanica se folosesc anumite
vopsele pentru schimbarea culorilor naturale
ale plantelor.

Este o noua organizare a unor parti usor de
identificat si care au apartinut unor lucruri
sau fiinte. Aglutinarea mai poate fi o
combinare a doua parti apartinand unor
lucruri sau fiinte diferite.
Acest procedeu este des intalnit in
mitologie: minotaurul (om + taur), sirena (om
+ peste), Medusa, etc.

Amplificarea este hiperbolizarea anumitor
caracteristici, marirea dimensiunilor (
exemplu: Setila, Flamanzila, uriasii).
Diminuarea este procesul invers amplificarii
(exemplu: Tom Degetel, piticii, gnomi, hobiti)

Consta in modificarea (inmultirea sau
eliminarea) numarului elementelor, pastrand
identitatea lor.
Exemplu de multiplicare avem balaurul cu
sase capete, iar de omisiune avem ciclopul
(un singur ochi).

Consta in inlocuirea unor elemente sau
functii din cadrul unei structuri cu ceva nou
in vederea obtinerii unui produs nou, mai
performant.
Spre exemplu: in cadrul avioanelor de
pasageri, substituirea metalului cu substante
polimerizate care sunt mai rezistente, mai
usoare si au o duritate mult mai mare.
Aceste procedee sunt extrem de
asemanatoare cu analiza si sinteza folosite in
gandire. Presupun separarea, descompunerea
in plan mintal al partilor componente ale unui
obiect, gasirea criteriilor de diferentiere, iar apoi
transformarea acestor componente si
reordonarea lor astfel incat produsul final sa fie
unul nou si original.
Spre exemplu: industria automobilelor,
tehnologie, mecatronica.
Este un procedeu des intalnit in arhitectura,
grafica. Consta in selectia anumitor trasaturi
importante si omiterea acelor trasaturi
secundare in mod constient.
Este asemanatoare generalizarii din
gandire.
Spre exemplu: harta, portrete schitate,
rezumatul.

Cel mai complex procedeu al imaginatiei, el
presupune capacitatea de a ne transpune in plan
imaginativ in sfera trairilor si sentimentelor unei
alte persoane.
In empatie sunt implicate si transpunerea
perceptiva, cognitiva si afectiva, avand de a face,
conform lui Allport (1981), cu un fenomen ci
implica doua etape: transpozitia intelectiva
(intelegerea rolului, contextului situational) si
transpozitia imaginativa ( implicarea subiectului si
formarea unui alter-ego in cadrul propriei
persoane)

1. Mihai Anitei, Fundamentele Psihologiei,
Editura Universitara, Bucuresti (2010)
2. Mielu Zlate, Fundamentele Psihologiei,
Editura Polirom, Iasi (2009)
3. Mielu Zlate, Mihai Anitei, Tinca Cretu,
Nicolae Mitrofan, Psihologie- Manual
pentru clasa a X-a, Editura Aramis
(2005)