Sunteți pe pagina 1din 2

Depresia nevrotica este o tulburare nevrotica ce se caracterizeaza printr-o

depresie disproportionata, de obicei consecutiva unei experiente penibile, manifestata


printr-un tablou clinic polimorf, cu lamentatii, cenestopatii, insomnii, inapetenta.
Depresia endogena apare n fazele depresive ale psihozelor afective, diferentiindu-se
formele bipolare (n cadrul formelor ciclice maniaco-depresive) si formele monopolare,
sau depresiile monofazice. n legatura cu depresia ce apare n alte psihoze, cea mai
discutata este cea din schizofrenie, asa numita "depresie atipica" dupa francezi, foarte
important de decelat prin prezenta unor simptome fundamentale, sau a unor pusee
psihotice anterioare, pentru ca, aceasta forma nu numai ca nu reactioneaza la
chimioterapia antidepresiva, dar se poate agrava. Depresia mascata, este o forma
particulara, caracterizata prin faptul ca subiectul nu pare trist, dar se plnge de dureri
nedefinite sau cronice, prezinta tulburari de comportament, suferinte alimentare
(anorexie, bulimie), enureza, encopreza. Depresiile "simptomatice" apar n cadrul unor
afectiuni medicale, cum ar fi cele endocrine (hipo, hipertiroidism, insuficienta
suprarenala, hipercorticism, hipoaldosteronism, insuficienta hipofizara,
hiperparatiroidism, hipogonadism, hipoglicemie, diabet), neurologice (scleroza n placi,
miastenie, miopatie, !ar"inson, sindrom frontal, poliradiculonevrite), infectii (astenie
postinfectioasa, hepatita, tuberculoza, bruceloza, infectii cu #$%, &'(, parazitoze
digestive), hepato-digestive (boli inflamatorii ale intestinului, enteropatie cu sau fara
malabsorbtie, abuz de laxative, hepatite, ciroze), cardio-vasculare (insuficienta cardiaca,
endocardita infectioasa), hematologice (anemie), patologie reumatica sau neoplazica,
respiratorie, renala, post-operatorie, iatrogenii si toxice (psihotrope, sedative,
antihipertensive, betablocante, diuretice, cortizonice, oxid de carbon, alcool, sindrom de
sevra)). *e vom gndi la eventualitatea unei depresii somatice daca lipseste factorul
psihotraumatizant declansant, exista atipii semiologice si rezistenta la tratament (&.
+ousset, ,--,).
n cele mai multe sisteme de clasificare sindromul depresiv presupune, pe lnga
dispozitia depresiva, prezenta simptomelor asociate, mai ales un stil propriu de a gndi,
pierderea sentimentului de bucurie (anhedonie), simptome somatice, pierderea energiei,
somn scurtat. #xistenta depresiei la vrste mici este o problema controversata. !na nu
demult, era raspndita ideea ca bolile depresive nu pot apare n copilarie, sau daca apar o
vor face sub o forma mascata. .stazi depresia este recunoscuta si n vrsta de dezvoltare.
.sociatia !sihiatrilor .mericani (/%0 '(, ,--1), considera ca, criteriile de diagnostic
ale depresiei n prepubertate, adolescenta, adult, sunt identice. 2a vrste mai mici, copiii
difera de adult prin capacitatea de a experimenta unele din caracteristicile cognitive, au o
slaba capacitate de a-si comunica tristetea, de a sesiza virarea calitativa a dispozitiei lor,
de a o verbaliza, disforia este nlocuita cu iritabilitate, inhibitia psihomotorie este rara,
sentimentul de vinovatie greu de apreciat, iar ideile suicidare pot fi deduse numai din
contextul comportamental ((.3hiran, ,--4),
%tudiile efectuate de +5an (,-46) si 7olvin (,--,, ,--8) indica prezenta, n
depresia din vrsta de dezvoltare a 9 factori clinici cu semnificatie unul endogen
(simptome cum ar fi pierderea bucuriei, scaderea n greutate, retardul psihomotor): un
factor cognitional negativ (imaginea negativa despre sine, ideatia suicidara) si anxietatea.
%e adauga inconstant tulburarea comportamentala si modificari ale apetitului. !ornind de
la aceste observatii s-a delimitat tulburarea depresiva cu tulburari de comportament
(tulburari de conduita si emotionale n conformitate cu ';/-,<), care ntruneste criteriile
de ncadrare att n tulburarea depresiva, ct si n cea de comportament, cu o mai mare
labilitate afectiva, cu un raspuns mai putin bun la 'mipramina, cu un prognostic mai
rezervat din perspectiva tropismului ulterior de toxice, cu ncarcatura heredo-colaterala
nesemnificativa n directia depresiei. ;adrul familial este particular n aceste situatii:
depresia este, ntr-un anume fel secundara tulburarii de comportament, sau cele doua
tulburari sunt determinate n mod independent. Tulburarea de conduita de tip depresiv
are urmatoarele criterii de ncadrare diagnostica tulburare de conduita (comportament
agresiv, dissocial, provocator), dispozitie trista marcata si persistenta, pierderea
interesului si placerii pentru activitati obisnuite, sentiment de culpabilitate si de pierdere a
sperantei, perturbari de somn sau apetit (;'0-,<, subcapitolul = -8.<).
Incidenta. >ulburarile depresive la preadolescenti sunt apreciate la <,?-8,?@, cu
cresteri pna la 8,<-4@ ntre adolescenti cnd si suicidul atinge cote maxime. ntre copiii
cu depresie repartitia pe sexe este egala, sau cu predominenta masculina, pentru ca la
adolescent si adult sa existe o prevalenta feminina.
Comorbiditate. %tudii epidemiologice indica o asociere a depresiei cu tulburari
de conduita, patologie anxioasa, dificultati de nvatare, tendinte toxifilice, anorexie
mentala %e pot asocia acuze somatice, cum ar fi abdomenul recurential dureros. /e aceea,
copiii care prezinta simptome medicale inexplicabile necesita o examinare atenta a starii
mentale. 2a fel, asa cum am subliniat de)a, multe conditii medicale (boli inflamatorii,
endocrine, etc.) pot fi asociate cu depresie.