Comunicare terapeutica Curs 1

Conf.Dr. Odette Dumitriu 17.10.2006

Comunicare terapeutica

Bibliografie
Empatia in psihoterapie
Tehnici psihoterapeutice
Alte carti si autori:
Manualul OXFORD de Psihiatrie
Holdevici, Dafinoiu, Daniel David
Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie cognitiv-comportamentala – organizeaza
cursuri de formare personala
Colegiul Psihologilor din Romania – www.copsi.ro

Factori ce stau la baza relatiei dintre psihoterapeut si client

- empatia
- caldura umana nonposesiva
- autenticitatea
- congruenta (Rogers), consta in acordul intre verbal si nonverbal
- concentrare a terpeutului pe nucleul interactionist (aici si acum)

T P

X metapozitie a psihoterapeutului

Caracteristici/ elemente ale clientului ce ne pot ajuta in depistarea timpurie a tipului

de client: bun/ rau.
- recunoasterea existentei unor probleme de natura psihologica
- initiativa proprie de a gasi tratament pentru propria problema
- daca este pregatit pentru sacrificii, timp, bani
- acceptarea rolului de pacient (ex: medicii accepta foarte greu rolul de pacient;
pacientii dominanti care sunt obisnuiti sa detina controlul)
- exista un anumit grad de forta a Ego-ului, un Ego fragil duce lo o comunicare
deficitara
- expectatii realiste cu privire la terpie si psihoterapie
- beneficii secundare
- participare activa a clientului in activitatea terapeutica, implicare in sarcini
- curiozitate, nevoie de a se intelege pe sine
- atractie interpersonala
- experiente timpurii legate de psihoterapie
- toleranta la frustrare
- variabile demografice (proximitatea cabinetului)

Comunicare terapeutica Curs 2

1
Conf.Dr. Odette Dumitriu 24.10.2006

Comunicare terapeutica

Relatia de comunicare dintre client si terapeut

a. Comunicarea de tip empatic

Din punct de vedere al terapiei rogersiene, a fi empatic inseamna a percepe cadrul
intern de referinta al celuilalt cu precizie, cu toate componentele sale emotionale si cu
semnificatiile care-i apartin, ca si cum ar fi cealalta persoana (identificare totala sau
partiala).
Predictivitatea empatica se refera la anticiparea de catre psihoterapeut a rezultatelor
benefice cele mai probabile alte tratamentului.
Din punctul de vedere a lui Rogers, intelegerea empatica reprezinta un tip particular
de intelegere profunda si nonevaluativa, diferita de cea care provine dintr-un cadru
extern de referinta. Din aceasta perspectiva devin necesare trei conditii:
- cu cat terapeutul va fi mai congruent in relatiile sale, cu atat modificarea
personalitatii clientului sau va avea sanse sa se produca;
- cu cat terapeutul manifesta o consideratie pozitiva neconditionata fata de client,
cu atat terpia are sanse mai mari de reusita; terapeutul apreciaza clientul in
totalitate, are sentimente pozitive fata de el, sentimente pe care le
exteriorizeaza fara rezerve si fara a emite judecati de valoare;
- daca terapeutul “ghiceste” sentimentele si reactiile personale incercate de client
in fiecare clipa, daca percepe clientul sau, daca poate sa comunice aceasta
intelegere, atunci si cea de a treia conditie va fi indeplinita.
Exista mai multe tipuri de psihoterapeuti in functie de empatie:
- empatizatorul marginal care patrunde si intelege doar o parte din experienta
clientului sau;
- empatizatorul “evanghelic”, este atat de preocupat de schimbarea pacientului
sau incat esueaza in stabilirea unei comunicari empatice cu clientul;
- empatizatorul demonstrativ, se supraidentifica cu clientul intr-o maniera
simbiotica si neproductiva;
- empatizatorul compulsiv, se poate identifica cu una din starile Ego-ului
clientului, dar nu poate parasi aceasta identificare;
- empatizatorul rational, nu poate sa-si abandoneze masca profesionala.
R. Dymond a realizat un instrument de cercetare a predictivitatii empatice: sunt date
mai multe sarcini experimentale ce cuprind mai multe ipostaze:
a. psihoterapeutului respectiv clientului i se cere sa se autoaprecieze pe o scala in 5
trepte de-a lungul a 6 trasaturi bipolare (eu despre mine);
i. simpatic – antipatic
ii. altruist – egoist
iii. cooperant – distant
b. psihoterapeutului respectiv clientului i se cere sa evalueze partenerul pe baza
trasaturilor mentionate (imaginea mea despre partener);
c. se cere psihoterapeutului respectiv clientului sa se autoaprecieze asa cum crede
ca l-ar aprecia partenerul sau prin criteriile mentionate (cum cred eu ca ma vede
partenerul);
d. se cere psihoterapeutului respectiv clientului sa evalueze partenerul asa cum
crede ca acesta se va evalua pastrand aceleasi criterii (cum cred eu ca se vede
partenerul pe sine).
Caracteristici relevante ale psihoterapeutului:
simpatic – antipatic
calm (relaxat) – nervos (stresat, tensionat)
2
 flexibil – rigid
optimist – pesimist
moral – imoral (?)
implicat – detasat
activ –pasiv
cu simtul umorului – fara simtul umorului
tolerant – intolerant
Pentru a calcula empatia psihoterapeutului:
- raspunsul terapeutului de la ipostaza d se compara cu raspunsul clientului la
ipostaza a;
- raspunsul terapeutului de la ipostaza c se compara cu raspunsul clientului de la
ipostaza b;
- se scoreaza in functie de predictiile incorecte sau in functie de predictiile
corecte.
- Aprecierile sunt realizate pe o scala de la 5 – 1, (acord – dezacord).

5 5 4 3 4 3
4 5 4 2 2 3

1 0 0 1 2 0 = 4

Comunicare terapeutica Curs 3

Conf.Dr. Odette Dumitriu 31.10.2006

Comunicare terapeutica

(continuare)
Scorul 0-6 = subiectul este bun empatic
Scorul 7-9 = subiectul este mediu – bun empatic
Scorul 10-15 = subiectul este mediu empatic
Scorul 16-18 = subiectul este mediu – slab empatic
Scorul 19-24 = subiectul este slab empatic
Mai multi specialisti au subliniat importanta interactiunii si comunicarii in etiologia
si in tratamentul unor tulburari psihice. Oamenii au tendinta sa formeze propriul stil
interactional care devine mai clar atunci cand este mai putin variat si consistent.
Exista o serie de probleme legate de motivatia pentru psihoterapie a pacientului in
contextul caracteristicilor propriei lor personalitati, probleme ce sunt cauzate de pattern
interactional inflexibil.
Stiluri interpersonale ale clientului in functie de motivatie si strategii terapeutice
a. pacientul dominator
- persoana increzatoare in sine, dominanta, competitiva, autoritar-despotica
- acest tip de pacient contine trasaturi ale tipului de personalitate narcisica si
obsesiv-compulsiva
- manifesta o inabilitate empatica, mod autoincrezator si coercitiv in interactiunea
cu ceilalti
- energic, independent, persoana atragatoare
- in vederea motivarii acestui tip de pacient, psihoterapeutul ar trebui sa-l trateze
intr-o maniera curtenitoare, plina de respect, deoarece are dificultati in asumarea
rolului de pacient
3
- terapeutul trebuie sa-l respecte foarte mult, sa-l incurajeze, sa-l laude
- propunerile/ sfaturile pentru schimbare vor fi prezentate intr-o maniera astfel incat
sa li se ofere intotdeauna posibilitatea sa faca o alegere
- relatia terapeut-pacient se realizeaza intr-o pozitie de egalitate, moderna,
civilizata
- este foarte importanta pastrarea legaturii cu pacientul (telefoane).
b. pacientul paranoid
- neserios, critic, rezervat si defensiv
- prezinta trasaturi ale personalitatii paranoide si antisociale stabilite de DSM
- pentru acest pacient lumea pare amenintatoare si ostila
- sunt suspiciosi, pun la indoiala fidelitatea, loialitatea celorlalti
- manifesta o dorinta excesiva de a fi independenti mergand pana la culmea
egocentrismului, a importantei de sine exagerata
- terapeutul care nu dovedeste autocontrol poate submina increderea clientului in
procesul psihoterapeutic
- terapeutul trebuie sa fie curtenitor, atent in alegerea cuvintelor, clar in oferirea
informatiilor, dar in acelasi timp sa fie tolerant fara a aborda un comportament
submisiv sau un aer de prea mare autoritate/ prestigiu
- expunerea punctelor de vederea ale terapeutului trebuie evitate
- utilizarea sugestiilor indirecte precum si acceptarea lumii paranoide reprezinta un
mijloc eficient de implicare a acestora in procesul terapeutic.
c. pacientul obstructionist
- sunt etichetati ca ostili si neimplicati, rebeli/ neincrezatori
- contin trasaturi ale tulburarilor de personalitate de tip: pasiv-agresiv, antisocial,
schizotipal
- acestia au dificultati in a se conforma la normele sociale, in indeplinirea sarcinilor
profesionale
- sunt explozivi si imprevizibili
- creaza o distanta fata de ceilalti, simt o lipsa de apreciere din partea celorlalti
- au o stima de sine redusa
- au o atitudine cinica, manifesta o opozitie fie deschisa, fie prin uitari si amanari ale
sarcinilor terapeutice
- au nevoie de o abordare toleranta si plina de rabdare
- daca terapeutul este criticat de pacient, e de preferat ca terapeutul sa abordeze o
atitudine de regret si sa exprime acest lucru
- abordarea acestui pacient nu trebuie sa fie coercitiva ci trebuie lasat ca pacientul
sa-si formeze propriile opinii
- este de preferabil ca terapeutul sa ofere sugestii indirecte de continuare a terapiei
d. pacientul evitant
- inhibat, nesigur, submisiv
- prezinta trasaturi ale tulburarii de personalitate evitante si obsesiv-compulsive
- sunt rigizi, pasivi, egoisti
- considera ca are probleme adanci, serioase ce nu pot fi rezolvate de nimeni
- nu sunt dispusi sa intre in relatii decat daca li se ofera garantia ferma ca sunt
acceptati fara critica de ceilalti
- dezvolta un comportament social stangaci, nesigur, nonasertiv, iar luarea deciziilor
este amanata, tergiversata din cauza unei frici de a gresi
- au mare nevoie de a fi asertivi, dar inhibitiile si indoielile lor ii impiedica
- sunt perfectionisti si au tendinte de culpabilizare
- un terapeut poate deveni descurajat de pesimismul si comportamentul rigid al
acestui tip de pacient
- trebuie abordat cu rabdare, intelegere, cu interes fata de problematica lor, fara a
fixa insa obiective inalte

4
 - se recomanda o etichetare pozitiva a simptomului, iar terapia sa se desfasoare in
pasi mici si concreti
- terapeutul trebuie sa ramana empatic, intelegator, sa nu insufle prea multa
speranta si sa nu afiseze un comportament prea directiv in relatia cu pacientul
- terapeutul poate aborda un stil mai pasiv decat pacientul sau si sa-i sugereze intr-
o maniera indirecta modul in care schimbarea terapeutica este posibila chiar daca
clientul nu este suficient de pregatit pentru schimbare
e. pacientul dependent
- este in cautare de suport afectiv
- sunt submisivi si pasivi
- cuprinde trasaturi de personalitate de tip dependent
- manifesta dependenta excesiva fata de ceilalti
- supraapreciaza calitatile celorlalti si adopta o atitudine critica/ rejectanta fata de
ceilalti
- au teama de a nu fi abandonati
- prin comportamentul lor stimuleaza hiperprotectia, dominarea din partea celorlalti
- sunt usor de lezat prin critica
- au dificultati in luarea deciziilor
- sunt anxiosi
- terapeutul trebuie sa ofere un mediu suportiv si sa-i intareasca increderea in sine
prin feed-back-uri pozitive
- terapeutul va evidentia aspectele pozitive ale demersului terapeutic, dar si
circumstantele ce au stat la baza esecurilor din viata pacientului
- pacientul trebuie invatat sa reinterpreteze situatiile
Aceste strategii au sursa in propriul stil interpersonal al pacientului, terapeutul va
trebui sa aleaga si sa puna in aplicare aceste strategii inca de la inceputul terapiei atunci
cand se leaga alianta terapeutica.
Drop-out – apare atunci cand procesul terapeutic nu s-a finalizat, atunci cand
scopurile tratamentului nu au fost atinse, cand terapeutul considera ca mai este nevoie
de sedinte in plus pentru atingerea obiectivelor.

Comunicare terapeutica Curs 4

Conf.Dr. Odette Dimitriu 07.11.2006

Comunicare terapeutica

Date despre examen:

- examen scris, doua subiecte:
 un subiect de teorie
 un subiect practic, prezentarea a 2-3 sedinte de
terapie, respectiv strategii de inchegare a relatiei
(aliantei) terapeutice cu accent pe empatie.
Alte carti:
Tehnici psihoterapeutice, Odette Dimitriu

Dificultati in practica terapeutica:

 drop-out
 reactanta
 non-complianta
 comportament rezistent
5
Drop-out
- apare dupa prima sedinta din cauza expectantelor nerealiste ale clientului
- dupa prima luna sau intre a 2-a si a 6-a luna
- termenul a primit o varietate de defintii si ridica dificultati de ordin metodologic
- este definit, in general, in termeni de durata a tratamentului ilustrand situatiile in
care clientul nu a urmat un numar de sedinte prestabilit la inceputul terapiei
- criteriile sunt alese in mod arbitrar bazandu-se pe un numar de sedinte
- se creaza o serie de confuzii deoarece majoritatea studiilor utilizeaza un numar
diferit de sedinte care sa marcheze aparitia acestui fenomen
- fenomenul de drop-out apare atunci cand procesul terapeutic nu s-a finalizat sau
atunci cand scopurile tratamentului asupra carora cei doi, terapeutul si clientul, au
cazut de comun acord nu au fost atinse si cand se constata ca mai este nevoie de
cateva sedinte
- momentul ideal de incheiere al terapiei depinde de metoda de tratament si de
cadrul teoretic din care provine terapeutul
- in ceea ce priveste fenomenul de drop-out si alianta terapeutica, unii autori
mentioneaza ca pacientii care provin dintr-o clasa sociala mai scazuta renunta
mult mai usor la tratament (din motive financiare, etc.)
- persoanele izolate din punct de vedere social tind sa intrerupa tratamentul din
cauza inabilitatii de a se atasa de persoane, respectiv de psihoterapeut
- alti factori:
o instabilitate sociala
o tendinte de agresivitate
o comportament antisocial
o tendinte anxioase ridicate
o o atitudine de autocritica accentuata
o inchistare in propriile ganduri irationale, prejudecati
o o insuficienta motivatie pentru psihoterapie
- fenomenul de drop-out este pus in corelatie cu o serie de variabile: variabile ce tin
de pacient, variabile ce tin de psihoterapeut si variabile ce tin de mediu.
- variabile ce tin de pacient:
• demografice
• clinice
• de personalitate
- variabile ce tin de psihoterapeut:
• de personalitate
• atitudine fata de pacient
• stil terapeutic
- variabile ce tin de mediu:
• costul tratamentului
• atitudinea de respingere a familiei pacientului fata de terapie
• transportul, proximitatea
- intr-un studiu au fost intervievati 50 de pacienti in legatura cu motivatiile de
renuntare, aproximativ 50% au indicat o insatisfactie in ceea ce priveste ajutorul
primit, 25% au indicat insatisfactie in ceea ce priveste terapeutul, iar restul au
invocat variabile ce tin de mediu; de fapt invocarea acestor variabile de mediu a
fost o modalitate a pacientilor de a critica tratamentul primit
- relatia psihoterapeutica poate fi folosita drept vehicul atat de imbunatatire si
intarire a motivatiei clientului pentru terapie cat si de reducere a fenomenului de
uzura a relatiei terapeutice
- stabilirea unei bune comunicari inca din primele momente poate duce la evitarea
abandonului
Modalitati de manifestare clinica a rezistentelor
6
 o mentinerea unei conversatii de suprafata, superficiala
o pacientul declara ca nu are dispozitie sa vorbeasca
o apar contradictii in relatari sau propozitii, fraze neterminate
o pacientul nu participa emotional la propriul sau discurs
o utilizarea unui limbaj neclar sau o atitudine afectata
o atunci cand pacientul adopta o anumita rigiditate posturala
o insistenta asupra unor evenimente din trecut pe care pacientul nu le poate
depasi
o adoptarea unui limbaj evaziv, cu intreruperi, ezitari sau aparitia unor noi
simptome
- in general complianta se refera la modul in care clientul urmeaza sfaturile
terapeutului
- sansele non-compliantei sunt crescute atunci cand terapeutul este fie intotdeauna
in dezacord cu opiniile exprimate de client, fie este prea formal, autoritar, isi
rejecteaza clientul, fie asteptarile clientului nu sunt indeplinte de terapeut
- in psihoterapie, termenul de non-complianta reprezinta o rezistenta, o
neacomodare a clientului la regimul terapeutic
- acest comportament se poate manifesta fie in interiorul situatiei terapeutice prin
refuzul de a discuta despre sarcinile terapeutice sau evitarea contactului privirii,
fie prin refuzul de a plati sedinta, intarzierile sau atunci cand ofera cadouri sau
cere favoruri
- o situatie frecvent intalnita este aceea cand pacientul refuza sau indeplineste doar
partial sarcinile terapeutice
- acest comportament este un predictor negativ pentru mersul terapiei
- unele studii sustin faptul ca un comportament negativ aparut la jumatatea
tratamentului poate fi asociat cu rezultate pozitive in terapie
- cheia succesului terapeutic o constituie respectul fata de client, acesta nu trebuie
fortat de terapeut sa realizeze anumite sarcini pe care clientul le considera de
nerealizat in acel moment, in schimb terapeutul ar trebui sa-i genereze clientului
in mod continuu expectatii pozitive in legatura cu psihoterapia
- luand drept exemplu o consultatie obisnuita in care pacientul vine la terapeut
pentru a-i cere parerea in legatura cu problemele sale, Schneider prefigureaza
urmatorul model al relatiei terapeu-pacient:
 faza apelului uman, pacientul spune:“am nevoie de dvs.”
 faza indepartarii sau obiectivarii, terapeutul spune/ ar trebui sa spuna:
“este un caz, nu o persoana oarecare”
 faza de personalizare, pacientul afirma: “el ma intelege si ma va
ajuta”, terapeutul: “este pacientul meu si pot sa-l ajut”; deprinderile
de tip empatic ale terapeutului vor fi activate, iar clientul va simit un
mediu suportiv.
- pacientul se apropie suficient de mult de terapeut pantru a se simti ajutat, iar
terapeutul isi va folosi cunostintele pentru a solutiona problema si pentru a-si
satisface orgoliul stiintific
- situatia in care pacientul este el insusi terapeut, terapeutul poate adopta doua
atitudini:
 pasiva, de abandonare a propriului rol respectand statutul clientului
 autoritar-activa, cand terapeutul invita pacientul sa adopte rolul de
pacient
- acest tip de pacienti prezinta un scepticism in ceea ce priveste terapia, scepticism
ce va diminua efectele benefice specifice relatiei terapeutice si ale tehnicilor
terapeutice utilizate

7
 - in psihoterapia pentru copii, relatia terapeutului cu pacientul nu mai reprezinta o
convorbire privata intre doua persoane deoarece intre terapeut si copil se
interpune familia
- copilul nu vine singur la terapie si de buna voie, ulterior terapeutul este pus fata in
fata cu copilul si se vorbeste de relatia terapeut-copil ca fiind una de
“dominare”-“supunere”, terapeutul mai mare ca varsta purtatorul unei “puteri
magice” reprezinta “dominarea”, iar daca aceasta atitudine se manifesta intr-o
maniera brutala, copilul nu va pastra mult timp aceasta “supunere” si va
manifesta ulterior rezistenta
- pentru ca psihoterapeutul sa stabileasca o relatie de comunicare autentica cu un
astfel de pacient, este nevoie de timp, rabdare, sa foloseasca jocul, povestirile
metaforice menite sa antreneze micul pacient in terapie
- in psihoterapia cognitiv-comportamentala, succesul terapiei implica o colaborare
intre pacient si terapeut, iar acest tip de relatie spre deosebire de relatia
psihanalist-pacient, este o relatie constienta, rationala, nonregresiva in care se
face apel la Ego-ul de adult al pacientului (partener stiintific)
- alianta psihoterapeutica este bazata pe acordul implicit sau explicit al celor doi
parteneri de a lucra in aceasta situatie terapeutica.

Comunicare terapeutica Curs 5

Conf.Dr. Odette Dimitriu 14.11.2006

Comunicare terapeutica

A. Explicitarea conceptului de congruenta

B. Scala de empatie acurata

A. Explicitarea conceptului de congruenta

In ceea ce priveste congruenta, Rogers propune un model de comunicare eficienta

intre psihoterapeut si client, respectiv acordul dintre constiinta, experienta si
comunicare.
Congruenta consta in potrivirea dintre trairea interioara si expresia externa, acord
intre verbal si nonverbal.
Modelul propus de Rogers este un model in mai multi pasi, astfel:
Nivelul 1
- comunicarea terapeutului in relatia cu clientul sau este marcata de gradul de
congruenta care se manifesta la psihoterapeut.
Nivelul 2
- cu cat gradul de congruenta al psihoterapeutului este mai mare cu atat este mai
posibil ca mesajele acestuia sa fie mai lipsite de semnificatii obscure, ambigue,
sa fie mai bine intelese de client.
Nivelul 3
- cu cat comunicarea terapeutului este mai clara cu atat partenerul sau de relatie ii
va raspunde cu mai multa claritate, chiar daca clientul nu este intrutotul
congruent cu tema abordata, in experienta sa.
- totusi, raspunsul sau va fi mult mai clar decat daca ar fi primit din partea
terapeutului mesaje ambigue.
Nivelul 4
- cu cat terapeutul va fi mai congruent si va exprima intr-o maniera autentica ceea
ce simte, relatia sa, cu atat el va fi mai dispus si mai liber sa-si asculte clientul,
va fi mai receptiv.

8
- prin urmare, cu cat va fi mai putin defensiv cu ata va putea sa asculte intr-o
maniera adecvata ceea ce comunica clientul.
Nivelul 5
- in acest nivel clientul se simte inteles empatic, el simte ca in masura in care se
exprima mai bine pe el insusi terapeutul va intelege mai bine modul sau de a
percepe problema.
- psihoterapeutul va putea vedea lumea prin ochii clientului.
Nivelul 6
- pentru client faptul de a se simti inteles inseamna ca psihoterapeutul are o
consideratie pozitiva fata de el.
Nivelul 7
- in masura in care clientul:
a. il percepe pe terapeutul sau ca fiind congruent, integrat in aceasta relatie
b. simte ca terapeutul manifesta o consideratie pozitiva fata de el
c. simte ca terapeutul il intelege empatic
se stabiliesc conditiile unei relatii terapeutice.
Nivelul 8
- in masura in care clientul experimenteaza aceasta relatie psihoterapeutica cu
toate elementele caracteristice (a, b, c), comunicarea sa se va elibera de toate
obstacolele, treptat mecanismele sale defensive se vor atenua, iar el va
comunica cu o congruenta mai mare
Nivelul 9
- comunicand mai liber, clientul va fi mai capabil sa-si asculte terapeutul, sa fie
atent la mesajele terapeutului (repetarea nivelului 4 din punctul de vedere al
clientului).
Nivelul 10
- in masura in care clientul este mai capabil sa-si asculte terapeutul, terapeutul
simte ca este inteles empatic (repetarea nivelului 5) si simte ca manifesta o
consideratie pozitiva fata de el (repetarea nivelului 6).
- aceasta situatie semnifica faptul ca procesele terapiei si efectele ei se produc
intr-o anumita masura la ambii protagonisti ai relatiei.

B. Scala de empatie acurata (Truax si Carkhuff)

- evidentiaza nivelul de empatie pe care se situeaza terapeutul in relatia cu

clientul sau.
- Rogers considera ca empatia, caldura si autenticitatea sunt suficiente si necesare
pentru schimbare
Nivelul 1
- pe acest nivel terapeutul nu percepe nimic exact, aratandu-se chiar dezinteresat
de ceea ce-i comunica clientul sau, sau atunci cand ofera excesiv de multe sfaturi
dovedeste un nivel scazut de empatie.
Nivelul 2
- terapeutul da dovada de un oarecare nivel de acuratete in raspunsuri, referitoare
insa doar la sentimentele de suprafata nu si la cele de profunzime
- prin raspunsurile sale terapeutul poate bloca sau canaliza gresit discutia
- nivelul 2 se distinge de urmatorul prin faptul ca terapeutul mai degraba ignora
sentimentele clientului decat sa dovedeasca o anumita inabilitate de a le
intelege.
Nivelul 3
- terapeutul raspunde cu acuratete de cele mai multe ori sentimentelor evidente
ale clientului sau constata existenta unor sentimente mai profunde, dar nu
descifreaza natura si semnificatia pe care clientul le-o confera.
Nivelul 4
9
 - terapeutul intelege uneori sentimentele mai profunde ale clientului.
Nivelul 5
- lipsa de intelegere a terapeutului fata de client este imediat comunicata
clientului fara a se deteriora relatia terapeutica
- reprezinta nivelul de mijloc al scalei
Pe treptele superioare terapeutul incurajeaza o explorare tot mai adanca a
sentimentelor clientului si se va situa dincolo de ceea ce constientizeaza clientul sau.
Terapeutul indica ceea ce clientul intentioneaza sa gaseasca in propriile sale
explorari.

Concretetea
- consta in limbajul pe care il utilizeaza terapeutul
- in lucrarea “Dialogul medic-bolnav”, Virgil Enachescu prezinta o serie de
modele de comunicare (carte recomandata)
- exista o serie de manifestari a unui nivel scazut de empatie: limbajul
hiperspecializat, limbajul excesiv de vulgarizat
- limbajul terapeutului trebuie sa fie adecvat in functie de nivelul de pregatire al
clientului.
Autodezvaluirea
- consta in prezentarea propriei sale experiente (a psihoterapeutului) clientului,
dar trebuie sa se faca intr-o forma plina de elemente pozitive si cu un anumit
grad de transparenta.
Caldura nonposesiva
- este o caracteristica pe care trebuie sa o manifeste terapeutul, respectiv o
consideratie pozitiva fata de client
Autenticitatea
- inseamna a fi real, a fi tu insuti

Comunicare terapeutica Curs 6

Conf.Dr. Odette Dimitriu 21.11.2006

Comunicare terapeutica

Ore dezvoltare personala:

- 150 h pentru psihoterapie
- 50 h pentru consiliere psihologica
- pretul 3 euro/ h

In general, empatia, caldura, congruenta, atutenticitatea sunt conditii necesare si

suficiente pentru schimbare (Rogers).

Psihoterapia multimodala a lui Lazarus

Lazarus este promotorul eclectismului, a combinarii mai multor tehnici din diferite
tipuri de psihoterapie (cognitiva, comportamentala, psihodrama, gestaltista, etc).
El stabilieste un profil al modalitatilor interactive in 7 trepte: BASIC ID
B = comportament
A = afect
S = senzatii
I = imagerie
C = cognitie
I = relatii interpersonale
10
 D = consum de alcool, droguri, medicamente
Psihoterapeutul realizeaza o lista cu acest profil si o inmaneaza clientului pentru
completare.
B – in general, se refera la comportamentele direct observabile si masurabile,
obiceiuri, obisnuinte, reactii ale clientului.
Realizati o lista a lor in care specificati acele comportamente pe care doriti sa le
intariti si cele pe care doriti sa le schimbati. Cu ce tip de comportament ati dori sa
incepeti? Ce tipuri de ractii comportamentale adoptati atunci cand va simtiti intr-un
anume mod?
A – se refera la emotii, sentimente, dispozitii de baza.
Ce tipuri de emotii traiti cel mai frecvent? Notati emotiile nedorite (stari de
anxietate, depresie, etc.).
S – realizati o lista a senzatiilor negative (tensiune, ameteala, durere, transpiratie,
inrosire, senzatii de greu in stomac, etc.). Daca una dintre aceste senzatii va determina
sa actionati sau sa va simtiti intr-un anumit fel, completati-le la caplitolele B sau A.
I – notati orice vis suparator sau amintiri care va vin in memorie. Realizati o lista a
reprezentarilor din trecut, prezenta sau viitor care va tulbura. Daca unele din aceste
imagini determina anumite comportamente, sentimente neplacute, senzatii neplacute,
adaugati-le la capitolele B, A sau S.
C – ce tip de idei, opinii, valori, atitudini stau in calea fericirii dumneavoastra?
Realizati o lista a gandurilor negative irationale pe care le aveti in legatura cu propria
persoana (sunt un ratat, fara valoare, etc.). Notati modul in aceste idei, ganduri va
influenteaza propriul comportament, sentimentele, senzatiile, imagini si completati
aceste elemente la capitolele B, A, S sau I.
I – notati orice interactiune negativa cu persoanele semnificative din viata
dumneavoastra (prieteni, rude, etc.). Notati, de asemenea, orice preocupare in legatura
cu modul cum va trateaza celelalte persoane si incercati sa surprindeti modul in care
influenteaza si sunt influentate toate aceste modalitati B, A, S, I, C de relatiile
dumneavoastra interpersonale.
D – realizati o lista a medicamentelor pe care le luati cu sau fara recomandarea
medicului. Includeti in aceasta lista si problemele de sanatate pe care le-ati avut sau le
aveti si in momentul de fata.
Tehnici terapeutice utlizate pentru fiecare palier
B – desensibilizarea sistematica, stergerea comportamentelor
A – acceptarea sentimentelor
S – reducerea tensiunilor, experimentarea placerii
I – exercitii de imagerie dirijata, clientul face fata situatiilor stresante si se vor
realiza modificari cu privire la imaginea de sine a clientului
C – sporirea constientizarii, restructurare cognitiva
I – tehnici de acceptare nonevaluativa a celorlalti, tehnici de modelare, training
asertiv
D – exercitii fizice
Stilul terapeutic al lui Lazarus se defineste prin directivitate, directivitate
considerata eficienta. Se departajeaza de stilul socratic de punere a intrebarilor
constatand ca multi clienti sunt refractari la intructiuni didactice (relatia formala
profesor-elev).
Lazarus gaseste potrivita integrarea strategiilor cognitive si comportamentale in
metoda sa de terapie, de exemplu atunci cand invatam un client sa-si dispute o
convingere irationala si cand iese la iveala un grad ridicat de anxietate se poate face o
trecere simpla si naturala spre exercitii de relaxare, desensibilizare.
Din aceasta perspectiva, dificultatea cea mai mare consta in aceea ca
psihoterapeutul ar trebui sa stie cand anume sa utilizeze o anumita procedura, cum sa o
“vanda” pacientului si cum sa fie implementata in programul de terapie.

11
 Lazarus considera ca terapia lui devine eficienta atunci cand se produce o
modificare in comportamentele dezadaptative, sentimente si senzatii dezagreabile, a
congnitiilor negative, a relatiilor interpersonale, respectiv o corectare a celor 7 paliere.
Lazarus evidentiaza o serie de specificitati ale interviului initial, scopul interviului
este acela de a identifica problemelor clientului si cuprinde 12 intrebari precise.
- daca pacientul manifesta semne de psihoza (tulburari de gandire,
comportamente bizare/ inadecvate, incongruenta afectiva, halucinatii, etc.)
- caca sunt semne de patologie organica, de perturbare motorie (postura
rigida, manierisme, ticuri, etc.)
- evidentierea depresiei, a gandurilor suicidare
- evidentierea plangerilor actuale ale clientului si o monitorizare clara a
evenimentului ce a dus la aceste nemultumiri
- factorii antecedenti importanti; ce factori mentin problema pacientului
(de natura interna sau de natura externa)
- ce-si doreste pacientul sa obtina in urma psihoterapiei
- care sunt indicatiile si contraindicatiile in adoptarea unui anumit stil
terapeutic (maniera directiva, nondirectiva)
- cum poate fi abordat pacientul pentru a i se sustine cel mai bine
interesele (ca o persoana individuala sau ca parte dintr-o diada, triada,
familie, grup)
- daca pacientul poate sa stabilieasca o relatie mutuala satisfacatoare cu
psihoterapeutul sau ori ar trebui sa mearga la alt psihoterapeut
- care sunt motivele ce l-au determinat pe client sa caute sprijin in acel
moment
- care sunt aspectele pozitive, punctele tari ale pacientului
Prescrierea sarcinilor pentru acasa
- esenta oricarei psihoterapii eficiente consta in capacitatea
psihoterapeutului de al determina pe pacient sa se angajeze in sarcini noi si
diferite, indeosebi in afara cadrului terapeutic
- masura in ca re pacientul se angajeaza in aceasta activitate stabileste
gradul de succes sau esec in terapie
- fara sarcini specifice pentru acasa este putin probabil sa se produca
modificari in comportamentul clientului, mai ales in tratamentul tulburarilor fobice,
obsesiv-compulsive, disfunctiilor sexuale
- terapeutul trebuie sa fie explicit in ceea ce priveste sarcinile pentru acasa
- terapeutul trebuie sa realizeze teme pentru acasa individualizate pentru
fiecare client in parte
- trebuie sa specifice clar frecventa exacta, timpul desfasurarii sarcinii,
durata fiecarei sarcini
- sarcina pentru acasa sa nu fie consumatoare de timp pentru a nu fi
perceputa de client ca fiind amenintatoare
- se incepe cu sarcini ce sunt usor de indeplinit pentru ca pacientul sa
obtina satisfactie si sa prinda incredere in demersul terapeutic
- sarcinile pentru acasa trebuie prezentate sub forma unor sugestii nu sub
forma unor imperative
Tehnica conectarii
- sedintele de terapie multimodala incep cu intrebari de tipul: “ce sa
intamplat in saptamana care a trecut?”, daca s-au trasat sarcini pentru acasa, se
incepe cu punctarea acelor sarcini (ex: “ti-ai calculat caloriile? Le-ai notat in
agenda?”, “ai deschis discutia cu sotul tau?”.

Comunicare terapeutica Curs 7

12
Conf.Dr. Odette Dimitriu 28.11.2006
(continuare curs 6)

Strategii cognitive utilizate in psihoterapia multimodala

Lazarus spune “clinicienii care se limiteaza doar la procedurile comportamentale si
care evita abordarile proceselor cognitive, vor afla curand ca oamenii pot submina cele
mai bune planuri de intarire, modelare a propriului comportament datorita propriei lor
gandiri” (imperative categorice).
Utilizarea strategiilor noncognitive si strategiilor noncomportamentale.
Lazarus pleaca de la ideea ca aceste strategii ofera adesea inofrmatii pretioase.
Tehnica “scaunului liber” este considerata utila in exersarea comportamentului asertiv.
Reflectarea rogersiana se utilizeaza atunci cand se are in vedere exprimarea
conflictelor si a sentimentelor ambivalente ale clientului, dar spre deosebire de
rogersieni, Lazarus nu considera ca empatia, caldura, autenticitatea, acceptarea pozitiva
neconditionata manifestate de terapeut fata de client sunt conditii necesare si suficiente
pentru a se produce modificari in comportamentul clientului. Atunci cand clientul este
ajutat de terapeut sa-si clarifice unele confuzii si incertitudini prin intermediul relfectarii
empatice si acceptarii, este timpul sa se treaca la actiune, in sensul da a folosi strategii
eficiente.
Din perspectiva psihoterapiei multimodale nu trebuie sa subscrii la teoriile diferitelor
scoli terapeutice. Se considera o eroarea ca terapeutii sa ignore acele tehnici care nu
decurg din modelul lot teoretic. Majoritatea psihologilor sunt de acord ca nu exista o
singura perspectiva in psihologie care sa fie capabila sa explice orice se observa in
comportamentul uman.

Psihoterapia rational emotiva (Ellis)

Modelul propus de Ellis este un model de optimizare a relatiilor interpersonale: ABC
A = evenimentul activator/ precipitator (esec, despartiri, etc.)
B = sistemul de credinte, valori, ganduri irationale, tulburari emotionale (Ellis
considera ca emotia si cognitia sunt doua fete ale aceleiasi monede)
C = consecintele emotionale si comportamentale pe care le are B despre A
D = disputarea acestor credinte pe care clientul le traieste
E = inlocuirea gandurilor irationale, a sistemului de credinte cu o noua filosofie de
viata, mai eficienta, mai sanatoasa
G = noi scopuri, idealuri pe care le fixeaza clientul in urma acestei terapii.
ABC-ul relatiilor interpersonale (relatiile de cuplu)
Consecintele emotionale si comportamentale C influenteaza in mare parte
evenimentul activator A. De exemplu, daca un barbat isi critica sotia - A, ea poate sa
gandeasca: “nu ar trebui sa fie asa de exigent cu mine” si poate rectiona cu furie si
ostilitate la nivelul C. In schimb, sotul ar putea privi ostilitatea sotiei sale drept un
element activator negativ A si poate reactiona prin depresie tot la nivelul C. Sotia poate
interpreta depresia sotului ca un eveniment activator negativ – A si reactioneaza la
nivelul C prin sentimente de culpabilitate. Interactiunea este reciproca intre A si B.
criticile permanente ale sotului la anumite actiuni ale sotiei sale o pot face pe aceasta sa
creada: “ma uraste”, iar comentariul ei: “ma urasti” il poate incuraja pe sot sa o critice
mai des sau chiar sa o loveasca, astfel incat sotia poate gandi: “sunt sigura ca ma
uraste..” – B “..si vreau sa intentez divort” – C.

Din punctul de vedere al lui Ellis exista trei tipuri de cognitii:

- cognitie rece – reprezinta o constare fara sentimente (“sotia mea este furioasa”)
- cognitii calde – reprezinta evaluari ale cognitiilor reci ce presupun sentimente de la
slab conturate pana la sentimente clare (“nu-mi place ostilitatea ei, as vrea sa nu
se mai comporte asa”

13
 - cognitii fierbinti – reprezinta sentimente distincte de la puternice la foarte
puternice (“detest atacurile ei, nu este indreptatita sa reactioneze astfel..”, “o
urasc”).

Comunicare terapeutica Curs 8

Conf.Dr. Odette Dimitriu 05.12.2006

Psihoterapia constructivist-strategica

Acest tip de terapie deriva din psihoterapiile cognitiv-comportamentale si isi

propune drept obiectiv modificarea perceptiilor si reprezentarilor pe care clientul le are
despre sine, despre persoanele apropiate, despre lume.
Propune un ansamblu de tehnici prin care terapeutul produce o modificare
relationala cognitiva si emotionala care stau la baza tulburarilor anxioase (fobice,
obsesivo-complusive, etc.)
Prezumtia de baza este aceea ca, convingerile noastre neconstientizate cu privire
la lumea exterioara determina modul nostru de a actiona in lume si, la randul sau, modul
nostru de a simti si actiona influenteaza conceptiile noastre despre viata, filosofia
noastra de viata.
Aceasta terapie urmareste sa produca modificari pentru modalitatile in care
indivizii si-au construit aceste realitati disfunctionale. Se acorda o mare importanta
structurilor cognitive, schemelor personale. Aceste structuri cognitive sprijina si
influenteaza construirea experientei noastre curente si duce la organizarea unor noi
seturi de informatii.
Schemele personale sunt niste entitati specific organizate care cuprind
cunostintele unui individ despre sine si despre ceilalti.
In vederea obtinerii unor modificari in realitatile disfunctionale construite de
pacienti, se impune din partea terapeutului un efort empatic dirijat pentru a realiza
rezonante psihoafective cu pacientul.
Tratand un pacient fobic, terapeutul adauga un anumit element in continutul
comunicarii pentru a gasi in mod rapid si eficient solutia terapeutica, un element care-si
pierde semnificatia odata cu disparitia simptomului.
Acest demers consta, de fapt, in adaptarea creativa la imprejurari bazandu-se pe
un demers bine structurat de rezolvare de probleme in vederea spargerii cercului vicios
in care se afla clientul.
Criteriul de validare este disparitia simptomului (14-15 sedinte bisaptamanale).
Din aceasta perspectiva, se inlocuieste intrebarea “din ce cauza a aparut o
anumita problema?” cu intrebarea “Cum functioneaza procesele psihice pentru a
mentine aceasta problema?” (se prefera inlocuirea termenului de simptom cu cel de
problema).
Dupa Giorgio Nardone, tulburarile fobice si obsesiv-compulsive nu se datoreaza
unor traume din copilarie, nu au o cauza biologica, ci ele se instaleaza treptat prin
intermediul acumularii unei tensiuni emotionale indusa prin autosugestie care duce in
final la primul atac de panica al pacientului.
Studiile clinice au demonstrat ca tulburarile fobice severe au aparut si s-au
complicat treptat avand ca punct de pornire gandurile pacientului, indoielile, ruminatiile
in legatura cu teama de imbolnavire.
Cand aceasta teama apare spontan, gandurile clientului vor fi de tipul “daca
vreodata ma voi simti rau, cine ma va ajuta?”. Treptat aceste ganduri se vor transforma
in adevarate fixatii agorafobice, subiectii incep sa declanseze comportamente de evitare
in raport cu toti stimulii care ar putea le declanseze astfel de ganduri. Temerile lor sunt
legate de reactiile fiziologice, palpitatii, ameteli, transpiratii, etc.

14
 Cand exista o teama justificata de imbolnavire, subiectul adopta un comportament
de evitare a respectivei situatii sau incearca sa-si controleze voluntar diversele reactii
emotionale.
Ceea ce fixeaza o simptomatologie cu caracter fobic nu este situatia initiala, ci
ceea ce intreprinde pacientul in vederea evitarii acestei stari anxioase. Punerea in
actiunea a modului de solutionare a problemei nu face decat sa mentina problema.
Interventiile terapeutice trebuie sa conduca la depasirea rezistentelor legate de
schimbare si sa produca modificari concrete in perceptia si reactia subiectului in ceea ce
priveste stimulul anxiogen.

Etapele unui plan terapeutic in terapia constructivist-strategica.

A. Prima etapa cuprinde prima sedinta.

Obiective:
1. ne concentram pe definirea problemei clientului si castigam increderea lui
2. se realizeaza un acord cu clientul in legatura cu obiectivele terapeutice, se
realizeaza construirea relatiei terapeutice, intarirea increderii si castigarea
colaborarii pacientului
3. explorarea sistemului perceptiv-relational
4. construirea unui prime ipoteze si elaborarea primelor actiuni cu caracter
terapeutic
Strategii:
- reetichetarea problemei
- reetichetarea sistemului de perceptie-reactie precum si a solutiilor incercate de
client
- tehnici bazate pe confuzie, comunicare metaforica, instructiuni indirecte
- limbajul trebuie sa fie hipnotic (utilizarea hipnozei in afara transei, ascultare
activa, sugestii nonverbale si influenta personala a terapeutului)
B. A doua etapa cuprinde sedintele 2-5.
Obiective:
1. distrugerea sistemului rigid de perceptie-reactie
2. stimularea altor schimbari progresive
3. modificarea modului in care clientul percepe realitatea
Strategii:
- reetichetarea paradoxala, provocativa si activarea indoielilor pacientului
- prescrieri, instructiuni in sfera comportamentala (directe, indirecte)
- utilizarea comunicarii metaforice (anecdote, aforisme)
- utillizarea limbajului hipnotic
- influentarea maximala personala a terapeutului.
C. Etapa a treia decurge de la sedinta a 6-a
Obiective:
1. constatarea faptului ca pacientul este capabil sa depaseasca respectiva problema
2. realizarea progresiva de noi modificari pana cand sunt atinse obiectivele
terapeutice asupra carora s-a convenit
3. redefinirea modului in care subiectul percepe relatia cu sine si cu ceilalti, cu lumea
exterioara
4. consolidarea achizitiilor pacientului
Strategii:
- prescriptii in sfera comportamentala (directe, indirecte)
- reetichetarea, prevenirea paradoxala a recaderilor
- limbajul este din ce in ce mai putin hipnotic
- se recurge la o influentare din ce in ce mai mica a terapeutului pentru sporirea
autonomiei clientului

15
 D. Etapa patru este etapa finala
Obiective:
- achizitionarea completa de catre pacient a autonomiei si flexibilizarea sistemului
perceptie-reactie
Strategii:
- explicarea in detaliu a demersului terapeutic utilizat
- clarificarea procesului de schimbare
- responsabilitatea schimbarii este atribuita resurselor clientului
- comunicarea este nonhipnotica, dar descriptiva si cu un caracter mai familiar.

Tema pentru acasa:

Realizarea unui plan terapeutic in cazul unui agorafobic.

Comunicare terapeutica Curs 9

Conf.Dr. Odette Dimitriu 12.12.2006

Terapia lui Giorgio Nardone

Parametrii conceptuali ai lumii relatiilor

Interactiunile umane, comunicarea si descifrarea mesajelor clientilor nostri.

Relatia terapeutica propriu-zisa – RT
1. alianta de lucru (terapeutica)
- contractul terapeutic intre psihoterapeut si pacient
- legatura emotionala intre terapeut si pacient
- obiectivele comune
- sarcini specifice (scala California)

2. relatie “nereala” – relatia transfer-contratransfer

3. relatia reala (propriu-zisa) se bazeaza pe empatie, caldura, autenticitate,
autodezvaluire, este o relatie matura bazata pe Ego-ul de adult al celor doi.
In relatia copil-parinte, tatal se confrunta cu probleme legate de serviciu, sotia
incearca sa-l ajute si se intereseaza de problema sotului. In mod inexplicabil, apar dureri
de cap la baiatul cel mare. Tatal se desprinde de problema sa si se orienteaza asupra
copilului.
Fiinta umana este definita in relatie prin relatie. Terapeutul analizeaza nivelurile
comunicarii. Un terapeut cognitiv-comportamentalist se va indrepta spre cele doua
comunicari, pentru el comunicarea este un limbaj si o atitudine care pot intra in
contradictie.
Comunicarea paradoxala consta in mesaje ce se anuleaza unul pe celalalt intr-un mod
conflictual – o persoana spune ca se bucura ca se intalneste cu X, dar totusi da un pas
inapoi.

Comunicare si metacomunicare
Exista o serie de injonctiuni, conflicte: de comunicare si de validare.
In tulburarile de identitate apar interactiuni de validare. Interactiunile pot fi:
complementare si simetrice.
Exista o inductie reciproca a rolurilor cand un individ autoritar A care
interactioneaza cu un individ B, il face pe acesta sa reactioneze printr-un comportament
submisiv. Acesta favorizeza rolul dominant al lui A. Este o inductie reciproca elementara,
iar invers este o inductie simetrica.
Vaclavich:
- interactiune de tangentializare
16
 - interactiune de descalificare
- interactiune mistificare
Interactiunea de tangentializare – nu acopera in intregime doua intrebari, raspunsul
speculeaza asupra diverselor elemente ale intrebarii pentru a ajunge sa-l privilegieze
doar pe unul dintre acestea.
Interactiunea de descalificare – raspunsul dat unei intrebari care este transformata de
respondent prin privilegierea propriilor dorinte.
Interactiunea de mistificare – raspuns care il face sa creada pe cel care propune ceva ca
a spuns un lucru pe care nu l-a spus.

Proprietatile sistemelor de interactiuni

Pregnanta sistemului de interactiuni – ceea ce marcheaza individul, sunt relatii si nu

obiecte, contextul interactional este cel care imprima forme in psihismul nostru (Bern).
Aceste forme vor marca individul, adultul incercand sa le refoloseasca.

Analogiile formale ale sistemului de interactiune.

- sa ne straduim sa gasim “formele sistemului de interactiuni” ar trebui sa le gasim
la toate nivelurile.
- Moreno propune o noua conceptie asupra personalitatii; personalitatea reprezinta
un ansamblu de roluri favorite, sisteme privilegiate, interactiuni cu lumea (un
scriitor care relateaza cum s-a casatorit).
Identificarea comunicarii metaforice pornind de la analogiile sistemului de interactiune
Un simptom comportamental prin care actorii inlocuiesc o adevarata problema ce
trebuie rezolvata de catre acestia, dar pe care ei nu o pot rezolva, deci comunicarea
metaforica poate fi identificata depistand schimburile intre actori care se fac in acest
caz.
Exemplu: Sotii A si B – este este dominant, ea dezvolta un simptom, ceea ce-i
confera o anumita putere fata de sot. El cauta sa o dirijeze pe sotie, sotie care se plange
ca el ii cere lucruri nepotrivite; ea isi exprima dorinta de a nu mai fi dominata.

Comunicare terapeutica Curs 10

Conf.Dr. Odette Dimitriu 19.12.2006

Metafora si ritual in psihoterapie

Metafora vine din grecescul metaphora care inseamna a deplasa, a muta ceva
dincolo de.
Folosirea metaforelor faciliteaza, in general, activitatea unui psihoterapeut
specializat in terapii de scurta durata.
Folosirea metaforelor nu este asa de simpla cum pare. Terapeutul, cu ajutorul
metaforelor, poate sa puna in functiune potentialul psihic al subiectului. Folosirea
metaforelor necesita cunoasterea multor factori ce influenteaza functionarea
psihicului nostru. Este nevoie de abilitate din partea terapeutului pentru a crea o
imagine-metafora, cat mai apropiata fiecarui subiect in parte.
In contextul terapeutic, metaforele sunt utilizate ca instrumente de transformare si
de facilitare a aparitiei unor noi pattern-uri de ganduri, sentimente, comportamente.
Daca ele vor fi construite adecvat, vor avea mare succes pentru ca, spun specialistii,

17
 vor comunica direct cu inconstientul (“ocolesc” constientul”). Exemplul cu pacienta
obeza si usile care o “subtiau” cand trecea prin ele.

Functiile metaforelor
• Metafora ofera un mecanism de schimbare, de transformare a modului nostru
de a vedea lumea.
• Metaforele, povestile metaforice cauzeaza, declanseaza “ceva” pentru a fi tinut
minte sau demonstreaza, ilustreaza un anumit aspect din istoria pacientului.
• Metaforele terapeutice pot sa creeze realitati alternative si pot sugera solutii in
vederea insanatosirii. Ofera noi strategii de coping.
• Accelereaza, faciliteaza comunicarea in relatia terapeut-client, recadreaza sau
redefineste o anumita problema sau situatie.
• Reduc rezistentele pacientului la psihoterapie si pot intari dorinta de
insanatosire, motivatia.
• Duc la intarirea ego-ului. Ii permit subiectului sa gaseasca o solutie, sa faca o
alegere, sa “functioneze la nivel subconstient si sa gaseasca cea mai buna
solutie” (M. Erickson), redirectioneaza situatia, amelioreaza starea sufleteasca a
pacientului. Exemplul dat de M. Erickson cu problemele sexuale ale unui cuplu
si paralela facuta cu comportamentul alimentar.

O poveste metaforica plasata intr-un context terapeutic consta din elemente

care reprezinta simbolic problema clientului si ii ofera, indirect, o solutie. Esential,
metafora este o fantezie, un joc al inchipuirii, plasand realitatea ascultatorului la
alt nivel.
Semnificatia unei povesti metaforice nu o gasim in structura de suprafata
(evenimentele povestite), ci in structura adanca, in sublinierea pattern-urilor
continute de aceasta poveste metaforica. Exemplul cu exprimarea metaforica din
partea clientului: “nu mai vad nici o iesire” si utilizarea acesteia in transa
hipnotica, cu gasirea unei usi pe pipaite, urmata de traversarea unui tunel la
capatul caruia vede o lumina.
Sunt foarte importante, ca si in alte forme de comunicare, metamesajele
nonverbale care insotesc metafora. Ele se folosesc in sensul sublinierii
semnificatiilor metaforice (inflexiunile vocii, modificarile de ritm, voce, ton,
mimica, gestica).

Elementele metaforei

- Simbolismul: aspectele structurale ale metaforei, care inlocuiesc un index

referential cu altul.
Metafora este o figura de stil in care ceva e spus ca si cum ar fi altceva. In
cazul metaforei terapeutice, clientul si circumstantele sale de viata sunt
prezentate ca si cum ar fi personajele din poveste.

- Izomorfismul: componentele relationale. Implica stabilirea unor similaritati intre

comportamente, relatii si situatii.

Exemplu de poveste metaforica cu fata de imparat si ruxacul plin cu pietre.

Metaforele pot fi utilizate fie in hipnoza, fie in stare de veghe.

Orice scop terapeutic ilustrat printr-o metafora, va fi interpretat diferit de fiecare
client, care o va “filtra” prin prin perceptiile sale si experientele sale unice de viata.
M. Erickson utilizeaza socul, surpriza, confuzia, diverse jocuri de cuvinte, umorul,
sadind sugestiile indirect si pozitiv, in metaforele terapeutice utilizate.

18
 Tehnici utilizate

1. Tehnica afirmatiilor metaforice utilizate de terapeut.

Aceste afirmatii au menirea sa produca clarificari, constientizari, interpretari si, in
cele din urma, modificarea modului metaforic de gandire al clientului.
2. Utilizarea afirmatiilor facute de pacient.
Ex: “ceilalti ma privesc de sus”, “sunt prins intr-o capcana” – sunt denumite
“metafore de nucleu”, ele exprimand lucruri fundamentale pentru client. Cand nu
sunt constientizate, devin “metafore inghetate”. Constientizarea sensului lor le aduce
la viata si devin puncte de plecare in proiectarea demersului terapeutic.
Cand survine schimbarea clientului, se vor produce modificari si in sensul acestor
afirmatii metaforice. Ex: “nu mai suport aceasta murdarie” e inlocuita de “ma simt
curat pe dinauntru”.

Comunicare terapeutica Curs 11

Conf.Dr. Odette Dimitriu 09.01.2007

Criteriile unei terapii eficiente (Lankton)

- criteriile unei terapii eficiente - in functie de relatia teraputica, practica
terapeutica (experienta personala)
- terapia trebuie sa creze un tratament unic pentru fiecare client
- terapia trebuie sa intre in universul interior al clientului
- sa ai incredere in tine insuti si in celalalt
- sa cunosti lumea fiecarui client in parte; pe parcurs, sugeram, elaboram si ghidam
clientul pornind din propria noastra lume spre o realitate pe care o poate simula ca
rezultat al cunoasterii experientelor clientului. Aceasta lume noua este folositoare
pentru a ghida clientii spre noi atitudini, noi modele comportamentale eficiente,
spre o noua perceptie de sine, iar la sfarsitul terapiei clientul va ajunge intr-o lume
noua, benefica lui.
- sa manifestam simpatie fata de client; simpatia este o cale de relatie, in timp ce
empatia este o cale de cunoastere; daca nu simpatizezi clientul, acest lucru se va
impotrivi muncii tale. In mod defensiv, clientul se va ingropa tot mai mult in
problemele sale. Daca terapeutul simte ca pacientul nu manifesta acceptare fata
de el, atunci este directionat spre o alta persoana, alt terapeut.
- modificarea obiectivelor iluzorii sau imaginare, nerealiste si a cailor ineficiente ale
clientului.
Factori vitali in derularea unei terapii eficiente;
- identificarea clara a problemelor clientului; aflarea in amanunt a problemelor si la
ce se refera exact clientul cand vorbeste despre problemele sale. Clientul foloseste
termeni vagi, iar terapeutul trebui sa fie mai riguros in ghidarea clientului pentru a
formula cat mai exact problemele.
- intelegerea semnificatiei contractului terapeutic; dupa ce am identificat problema,
nu trebuie sa presupunem imediat ca pacientul vrea sa o schimbe.
- nu trebuie sa facem presupuneri, ci trebuie sa obtinem informatii cat mai precise
despre problema clientului. Chiar si cea mai mica sarcina terapeutica poate
amplifica rezultatele sedintei urmatoare.
- un client bine motivat devine un client activ, iar un client activ il ajuta pe terapeut
sa realizeze o terapie activa.
- provocarea clientilor in vederea obtinerii unor informatii suplimentare. Terapia
care incepe atunci cand terapeutului nu-I este clara problema clientului nu se
numeste terapie. In astfel de situatii, terapeutul nu trebuie sa se multumeasca
19
 doar cu solicitarea initiala ci trebuie sa provoace clientul sa furnizeze cat mai
multe informatii.
- sa fim sensibili la descifrarea comportamentului nonverbal al clientului. De multe
ori, terapeutul plaseaza clientul intr-un cadru patologic pentru a-si intelege mai
bine clientul. Terapeutul se afla in pozitia in care crede ca stie care este cauza
problemei si-l “converteste” pe client sa adere la eticheta in care l-a incadrat.
- strangerea de informatii in mod subtil va preveni o astfel de manevra, trebuie sa
fim atenti la mesajele nonverbale ale clientului.
- fixarea unor obiective specifice la sfarsitul fiecarei sedinte; fixarea unor obiective
specifice la fiecare sedinta terapeutica poate facilita si eficientiza terapia. Fixarea
de obictivelor reprezinta singura cale de invatare a unui nou comportament.

O terapie eficenta din punctul de vedere al clientului

- terapeutul sa fie incantator, fermecator, sa-l stimuleze pe plan psihologic
- sa induca o anumita ambiguitate, mister
- sa foloseasca jocuri de cuvinte
- sa-l ajute sa se confrunte cu realitatea sa prezenta si chiar viitoare
- sa poata termina terapia atunci cand isi doreste el

20