Situaţie declanşată de un incident în care mecanismele de coping ale persoanei au eşuat, iar

individul se confruntă cu un nivel semnificativ de distres emoţional, deteriorare psihică şi

incapacitate de a funcţiona adecvat.
Scad: predinctibilitatea, capacitatea de control, încrederea în mediu și în propriile aptitudini
de manipulare a mediului, sentimentul propriei eficiențe
Pentru a fi eficientă, intervenţia în criză trebuie să asigure:
 Stabilizarea emoţională a persoanei
 Reducerea duratei şi intensităţii reacţiilor sale dezadaptative
 Restabilirea funcţionalităţii adaptative
 Asigure punerea sa în legătură cu alte servicii medicale, psihologice şi sociale,
după caz.

Intervenţia imediată
 Stabilizarea psihologică şi comportamentală - reducerii distresului şi evoluţiei
deteriorării capacităţii sale funcţionale adaptative;
 Facilitarea înţelegerii rolului agenţilor declanşatori şi a dinamicii crizei, = >
afirmaţii de coping echilibrate, sănătoase => creșterea locusului de control
interior, centrarea pe resursele victimei și pe capacitatea acesteia de a dobândi
o stare de bine.
exp: Locus of control extern ridicat: Nu știu ce se întâmplă cu mine, nu pot să mă
controlez, nu am aer, nu pot să respir. Eram înăuntru și dintr-o dată mi s-a facut rău
si acum simt ca nu pot să-mi umplu plămânii cu aer.
vs
Locus of control intern ridicat: Mi-e greu să respir profund, simt că nu am aer.
Cred că mi s-a făcut rău de la fum/lumini/aglomerație, îmi era foarte cald și am
simțit că nu am aer, cred că voi sta mai pe margine.
OBS: ambele persoane au aceleasi simptome, prima nu este capabilă să genereze o
posibilă explicație și astfel nici o soluție pentru starea pe care o are. Ceva ce ea nu
poate controla, din exterior, îi face rău. Cea de-a doua are o explicație pentru ce s-a
întâmplat și astfel poate lua si o decizie pentru a-și asigura singură confortul. Vom
urma întotdeauna a doua variantă încurajând persoana să fie in contact cu realitatea
și nu cu cognițiile.
 Rezolvarea practică a problemelor, identificarea obiectivă a resurselor disponibile
  Restabilirea încrederii = redobândirea deprinderilor de coping adaptativ, a
funcţionalităţii adecvate şi prin adoptarea unei atitudini echilibrate şi mai realiste.

1. Caracteristici ale persoanelor ce necesită o intervenție de acest tip

2. Contact
• Construiţi” încrederea
• Ascultare atentă şi activă;
• Oferiţi oportunitatea persoanei de a comunica în felul în care poate şi doreşte să o
facă;
• Concentraţi-vă pe conţinutul verbal şi meta-verbal al comunicării;
• Evaluaţi emoţiile persoanei şi controlaţi comunicarea (ce spune, cum spune sau ce
evită să spună;)
• Păstraţi o atitudine focalizată, deschisă, onestă şi sinceră, indiferent de situaţie sau de
provocări;
• Adresaţi întrebări deschise, pentru a evita răspunsurile scurte;
• Parafrazaţi şi faceţi reflectări empatice pentru a-i oferi persoanei sentimentul că a fost
auzită;
• Solicitaţi permisiunea de a acţiona;
• Adaptaţi intervenţia la particularităţile de gen ale persoanei
3. Intervenția propriu-zisă
• Identificarea și exprimarea emoțiilor– ti s-a mai intâmplat, ca si cum.
• Primim cu empatie şi compasiune – reflectăm, înțeleg ca te simti rau
• Validam emoţionalitatea ca pe ceva uman în situaţia dată - normalizare;
• Evităm rezonanța excesivă – pt a nu le întreţine şi amplifica;
• Comunicaţi calm, clar, scurt, nu daţi ordine, nu etichetaţi,
• Exerciţii de respiraţie (3-5-7, pieptul – abdomenul inferior, relaxare musculară,
tehnici de distragere a atenţiei;)
• A fi prezent în aici și acum – nu judec, nu interpretez, nu presupun, sunt spectator,
observ = lucrez doar cu ateția = ceea ce gandesc și simt fără să reactionez, accept
realitatea fără să o schimb
• Rămânem cu persoana până se linişteşte;
• Înțelegerea relației emoții - gândurile subiacente („mesajele pe care ţi le dai îţi
întreţin emoţiile, nu factorii externi”);
• Corecția distorsiuniunilor cognitive cu privire la criză/ propria stare pentru a-şi
reduce reacţiile disfuncţionale/dezadaptative (gândirea „totul sau nimic”,
catastrofizarea, filtrarea mentală etc.).

Personalitatea hiper-anxioasă

Caracteristici
○ Radar de pericole
○ Detestă necunoscutul
○ Nevoia de control, de ințelegere, de cunoaștere, de asigurare, de validare
○ Tensiune musculara, reacții simpatice – creste av, transpirația, hiperreactivitate, nod
în gât
○ Tind sa va implice în acest demers de eliminare a riscurilor
Intervenție
○ Restructurarea gândurilor
○ Contactul cu realitatea
○ Afișăm încredere, promptitudine, avertizăm, prevenim, înștiințăm,
○ Ancorare in rațional, concret,
 ○ Relativizare – puneți-le la îndoială credințele
○ Umor binevoitor

Personalitatea histrionică

Caracteristici
○ Caută să atragă atenția și detestă situațiile în care nu are prim-planul
○ Dramatizează, exagerează propriile simptome
○ Are un discurs centrat în registrul emoțional, incoerent, oscilant, lipsit de semnificație
/ nu și de detalii
○ Comportamente teatrale
Intervenție
○ Le dăm spațiu de exprimare – dar reacția noastră este clară, delimitată, precisă –
înțeleg că...
○ Depind de validarea celorlalți – validăm toate comportamentele firești
○ Vă idealizează în funcție de câtă atenție îi oferiți așa că vor trece ușor de la blamare la
venerare
○ Comportamentul lor infantil poate trezi un sentiment protector – nu ne antrenăm în
fluctuațiile lor

Personalitățile pasiv-agresive

Caracteristici
○ Furia este terenul lor natural
○ Susceptibili la orice sugerează lipsă de considerație
○ Copiii rebeli, vesnic revoltați, supărați, pregătiți de luptă, neînțeleși
Intervenție
○ Le solicităm colaborarea- părerea, acordul, implicarea.
○ Amabilitate – explicarea situației
○ Empatie
 ○ Încercăm să îi acordăm celuilalt atenție și înțelegere – ca si cum poți vedea dincolo de
comportamentele lui
○ Asumarea autorității – nu generală ci specifică într-un context
Generalități
○ Dacă cineva deschide un proces cu noi, întotdeauna, către final acestuia, lăsăm
persoana în registrul cognitiv – niciodată în emoțional
○ Nu luăm personal lucruruile pe care le auzim/vedem – foarte rar este vorba despre o
dinamică personală
○ Ascultarea activă și empatia – elemente de bază
○ Principiul curiozității
○ Starea de observator
○ Credințe proprii – bariere – limite
Gandurile,emoțiile, procesele psihice curg, ele vin și pleacă. Ele sunt prin natura lor
dinamice – ceea ce le blochează suntem noi, prin urmare orice stare acută cere ventilare. În
primul rând securizăm persoana, apoi îi validăm trăirile - nu credințele, nici ipotezele cu
atât mai mult cu cât susțin decompensarea și păstrează acea reactivitate, apoi dacă trendul
este către catastrofie si exagerare - cum este în majoritatea cazurilor - normalizăm și punem
în contact cu realitatea.