Hipnoza, transă.

Sugestie, sugestibilitate

Hipnoza este un fenomen psihic de penetrare în subconștient a stimulilor (sugestiei) emiși

de hipnotizator – privire, pase, vorbire etc. – și traducerea lor în idei, imagini și reacții halucinante.
Elementul halucinant, deci „inconștientul”, anunță prezența hipnozei. Această idee a formulat-o
pentru prima dată B.P. Hașdeu care afirmă că „în fenomenul sugestiunii, pacientul este întotdeauna
inconștient”. De exemplu, sugestiile: „Brațul ți-a înțepenit...”; „Simți miros de oțet...”; „Auzi un
cântec...”; „Simți gust de ciocolată...” etc. – provoacă subiectului o stare de hipnoză de fiecare dată
când el simte, aude..., halucinant, înțepenirea, mirosul, gustul... sugerat... (Filimon, 1996)
Oamenii intră în transă, în mod spontan, destul de frecvent. Capacitatea de a trăi transe în
viața de zi cu zi are un rol adaptativ extraordinar. Când vedem un spectacol bun sau când citim o
carte, trăim, deseori, transe profunde: din spectatori devenim actori, ne lăsăm absorbiți de acțiunea
spectacolului sau a cărții etc. Fără capacitatea de a intra în transă când vedem un spectacol, când
citim o carte sau când lucrăm la ceva care ne pasionează, viața noastră ar arăta cu totul altfel.
Sintagma „introducerea transei” presupune ca „inductorul” (clinician, terapeut) să facă ceva anume
pacientului care are un rol pasiv; el este „indus”, „introdus” în transă. Inducerea transei are mai
multe obiective (Erickson & Rossi, 1976, p. 302):

- reducerea câmpului de concentrare a atenției, care se va orienta preponderent asupra unor

realități interne; se construiește astfel un „pod” între starea normală, de veghe, a conștiinței și
transă;
- facilitarea modificării structurilor obișnuite de orientare și control ale subiectului; acest
obiectiv este atins îndeosbi prin accentuarea disocierii conștient-inconștient și prin saturarea
instanțelor conștiente cu prelucrarea logică a stimulilor utilizați în inducție, concomitent cu
stimularea utilizării resurselor inconștiente;
- facilitarea receptivității pacientului în raport cu propriile asociații interioare și abilității mentale
care pot fi integrate în răspunsuri terapeutice. (Dafinoiu & Vargha, 2003)

Transa hipnotica este o stare de constiența modificată. Adică persoana hipnotizată este
constientă, însă are o stare specială: pe de o parte, este constientă de sine, de prezența sa în mediul
exterior, iar pe de altă parte, realizează că are un contact neobișnuit de intim cu profunzimile lumii
sale interioare. Cercetările științifice chiar au demonstrat acest lucru: înregistrările activității
electrice a creierului (EEG) au arătat că, în transă, undele nu sunt cele de somn, ci unele specifice
stării de trezie, în care suntem linștiți, la fel ca în meditație. (Psychologies, 2015)
Sugestia este factorul declanșator al hipnozei. Ea stopează ideile, imaginile conștientului
și creează halucinații în subconștient. Pavlov numește sugestia „un reflex condiționat simplificat,
extrem de tipic la om”. Kretschmer consideră sugestia un „factor al relațiilor umane”. Sugestia,
spune P. Janet, constă în a provoca, în mod artificial, sub forma unei impulsiuni, funcționarea unei
tendințe pe care subiectul n-o poate obține prin controlul voinței personale. Autorii moderni
consideră sugestia ca o „conduită obținută printr-un stimul aplicat, în absența unei informații
specifice, asupra răspunsului așteptat. Autorii români (V. Predescu, 1970) lărgesc sfera noțiunii de
sugestie, acordându-i o dublă accepțiune: ca proces psihic, constând dintr-o dublă influență
exercitată de o persoană asupra psihicului uneia sau mai multor persoane, transmiterea unor
sentimente, idei, atitudini comportamentale și ca metodă de psihoterapie, constând în a imprima
bolnavului psihic convingeri optimiste în posibilitatea reversibilității fenomenelor patologice,
mobilizarea pentru a putea lupta împotriva apariției unor fenomene patologice, bolnavul putând fi
în stare de veghe, somn narcotic sau hipnotic. Prin sugestie, se facilitează detenta emoțională
(catharsis) sau se permite o „priză de conștiință”. (Filimon, 1996)
Legătura dintre sugestie și hipnoză este evidentă în cercetările moderne asupra hipnozei,
întrucât majoritatea scalelor pentru testarea hipnotizabilității se bazează pe itemi ai sugestiei, iar
tehnicile de inducție hipnotică conțin comunicări sugestive. (Dafinoiu & Vargha, 2003)
Prin termenul de sugestibilitate se înțelege calitatea de a fi receptiv la sugestii, de a trece
la executarea lor, cu ușurință. Sensul acestei noțiuni se diferențiază cu formele sale: normală –
conștientă somnambulică – subconștientă. Sugestibilitatea se manifestă conștient, în sensul că
individul își dă seama de activitatea sa, de motivele și afectele ce îl determină să ia o anumită
atitudine. Forma de sugestibilitate în care individul intră în somnambulism, atât în momentul
recepționării sugestiei, cât și în acela al executării ei, se numește sugestibilitate subconștientă.
(Filimon, 1996)
Majoritatea cercetătorilor subliniază natura multidimensională a conceptului sugestibilității
și, fără îndoială, lucrările lui H.J. Eysenck cu privire la sugestiblitatea primară și secundară s-au
dovedit a fi deosebit de fecunde în domeniul cercetării. În lucrările sale din 1943 (cu Furneaux),
1945 și 1989, Eysenck demonstrează că există mai multe tipuri independente de sugestibilitate:
sugestibilitatea primară, sugestibilitatea secundară și – un alt tip la care a făcut doar aluzie
împreună cu Furneaux – sugestibilitatea terțiară. Sugestibilitatea primară a fost desemnată în
termenii testelor ideomotorii și măsărarea ei corelează cu hipnotizabilitatea. Sugestibilitatea
secundară constă în receptivitatea la sugestii indirecte, în care natura precisă a scopului sau
rezultatului urmărit nu este explicită, tip de sugestibilitatea care nu corelează cu hipnotizabilitatea.
Cea de a treia formă de sugestibilitate (terțiară) aduce în schema conceptuală a sugestibilității o
calitate interpersonală, care este definită în termenii prestigiului inductorului; acest tip de
sugestibilitate conduce la ceea ce a fost numit în literatura de specialitate ca „sugestibilitate
interogativă”. (Dafinoiu & Vargha, 2003)

Bibliografie
Alexa, I. (2015, iulie 05). Psychologies. Preluat de pe site-ul Web Psychologies:
http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/hipnoza-este-atractiva-si-totodata-sperie-
2146181

Dafinoiu, I., & Vargha, J.-L. (2003). Hipnoză clinică. Tehnici de inducție. Strategii terapeutice.
Iași: Editura Polirom.

Filimon, L. (1996). Hipnoza - halucinație subconștientă sugerată. Bacău: Editura Didactică și

Științifică .