MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI

Exerciții Practice de Consiliere și terapie.

Lector universitar: Gholamali Mohammadifard .,

Doctor universitar, conferențiar în Psihologie .

_______________________

Autor: Solomon Anastasia,

Studentă anul I, program de master
Specialitatea Psihologie Clinică

_______________________

Chișinău-2023
 Exerciții Practice de Consiliere și Terapie Psihologica

Terapiile și Consilierea Psihologica sunt un tratament pentru probleme de sănatate

mintală. Dar ca sa fim corecți terapia se deosebește de consiliere prin câteva caracteristici.
Consilierea este bazata pe modificarea comportamentului pentru a gasi soluții de a își
îmbunătăți starea de bine, autocunoașterea, dezvoltarea personala, având ca scop principal ca
persoanele să îți minimalizeze nivelul de stres și să își rezolve problemele și crizele din viața lor.
Pe când Psihoterapia este intervenția psihologică realizata științific având ca scop modificarea
factorilor psihologici implicați în tulburările psihice, psihosomatice și în tulburări somatice etc.
Un terapeut are competențe de a face intervenție psihologica și pentru psihopatologie, dar
un consilier se focalizează pe optimizare, dezvoltare personala, prevenție și remiterea
problemelor cu care clientul se confruntă. Psihoterapeutul psiholog are toate competențele
consilierului psihologic. Pe când Consilierul nu are competențele terapeutui. Exista o mulțime de
tipuri de terapii și consiliere dar, toate se aplica cu un specialist foarte bine instruit.
Terapiile se aplica fie unul la unul cât și în grup deschis sau închis. Terapeutul gasește
problema cu care vine clientul la el și dupa ce se gasește partea sănătoasa, acea care
funcționeaza bine pentru a avea potențial de al ajuta. Persoanele care vor avea nevoie de un
proces curativ, doresc să gaseasca problema trecutului pentru a găsi cauza prezentului.
Persoanele care vor avea nevoie de Consiliere psihologica vor fi centrate pe unele
probleme de prezent care vor avea nevoie de un proces de scurtă durată. Și care se vor focusa
mai mult pe acțiune decât pe comportament sau/și emoții totodată consilierul îi va oferi
recomandări, opinii sugestii cu care clienții vor avea posibilitatea să se ghideze.
Exemple cu care se pot adresa persoanele pentru a primi consiliere psihologica pot fi: dificultatea
integrarii sociale precum adaptarea la un nou loc de munca, un nou loc trai in alta localitate,
decizii referitoare la carieră, managementul timpului, dezvoltarea profesionala etc.
Exerciții practice de Consilierea psihologica
In procesul Consilierii, este foarte important ca relația dintre client și specialist sa fie de
participare, implicare și colaborare. Obiectivul principal fiind ajutorarea persoanei ca să
înțeleaga cum să acctioneze sau/și să se comporte pentru a se auto-ajutora și pentru a dezvolta un
ansamblu de obiective care să orienteze subiectul spre un viitor evoluționist.
Tot odata obiectivele principale a exercițiilor practice a consilierii pot fi clasificate în trei
categorii:
1. Promovarea stării de bine și a sănătății mintale a clientului;
2. Dezvoltarea personală a clientului;
 3. Prevenția situațiilor care aduc la atingere stării de bine și dezvoltării personale a
clientului.
Consilierea Psihologică consta în diferite exerciții practice în dependență de probleme cu
care se adresează clientul. Și în procesul de consiliere are temei relația specială cu clientul, o
relație unde include responsabilitate, încredere, respect și confidențialitate.
Consiliereași cât terapia reprezintă un proces complex ce include mai multe etape și
anume:
1. Stabilirea Relației cu beneficiarul și lumea sa;
2. Încurajarea beneficiarului de a vorbi;
3. Ascultarea empatică și activă a clientului;
4. Observarea manifestărilor beneficiarului(mimica, gesturi, poziția șezutului etc).
5. Identificarea, definirea problemelor cu care sa adresat;
6. Edificarea de către client a tuturor problemelor;
7. Identificarea modalităților de rezolvare a problemelor identificate;
8. Confruntarea beneficiarului cu propriile așteptări și convingeri care reprezintă
sursede rezistență la schimbare;
9. Examinarea soluțiilor alternative posibile, cu scopul facilitării unei decizii;
10. Adoptarea schimbării evolutive;
11. Experimentareași exersarea noilor comportamenete, pentru consolidarea lor;
12. Monitorizarea evoluției rezultatelor consilierii;
Aceste etape enumerate sunt ghidate de specialist care deseori devine model pentru beneficiarii
săi, deeacea în practica de consiliere este foarte important ca consilierul să facă ca consilierea să
devină eficientă cu un complexde atitudini specifice, și calități din partea lui. Si anume:Empatia,
acceptarea necondiționată, Congruența, colaborarea, Responsabilitatea. Tot odată Psihologul
trebuie să aibă abilități specifice consilierului ca: Ascultarea activă, observarea, adresarea
întrebărilor, oferirea feed-backului, furnizarea informațiilor, parafrazarea, sumatizarea,
reflectarea. Toate aceste componente legate însăși de personalitate consilierului au un impact
semnificativ de important în procesulde consiliere. Iar ca să avem și rezultate fabuloase și în
termeni restrânși este nevoie de menționat și despre attitudinea și nevoia clientului de a participa
la proces. Dacă acesta va urma toate recomandările prescrise de către consilier.
În Consilierea și terapia psihologică găsim un set de acțiuni psihologice, realizate prin
intermediul formelor, metodelor și strategiilor de identificare, remediere și prevenire a
disconcordanțelor și problemele persoanei. Ideea interesantă este că în consiliere specialistul în
proces nu propune și nu dispune de rețete rezolvabile a problemei sau oferă soluții, dar ghidează
și orientează beneficiarul spre, soluționarea de sine stătătoare a problemei. Iar paralel acesta se
orientează după anumite metode care le va aplica, iar cea mai esențială rămâne convorbirea și
motivarea beneficiarului de a realiza consilierea.
Consilierea psihologică se adresează persoanelor relativ normale, sănătoase psihic,
afectate uneori în dificultate, pe care le ajută să își conștientizeze disponibilitățile și să le
valorifice pentru rezolvarea problemelor cu care seconfruntă, trăind o viață plină de sens.
Pe când terapia psihologică se adresează persoanelor care pot apela în urma unui
comportament diviant, în urma suferințelor din cauza traumelor psihologice care sau acutizat
sau în urma unui stres major care a afectat starea psihologică.Uneori paralel cu terapia
psihologică e necesar ca să fie consultat un specialist pe care va putea administra și tratament
medicamentos, adică un specialist în medicină. Unde munca va fi făcută în concordanță.
Aici voi prezenta unele metode de exerciții practice pe care le putem utiliza în cadrul
consilierii și/sau terapiei psihologice:
Forma de
realizare
Nr. Strategia Descrierea Strategiei
(grup/indiv)
1 Metoda Se realizează prin comunicarea propriu-zisă, între Grup și/sau
Conversației beneficiar șiconsilier. Comunicarea trebuie să fie individual
empatică, gândită, să fie realizată în baza unui scop.
2 Metoda observației Se realizează prin observarea, înțelegerea, Grup și/sau
descoperirea, analiza conduitei și a persoanei în individual
general.
3 Metoda studierii Se realizează prin analiza produselor activității și Grup și/sau
produselor anume: desene, construcții tehnice, ortografie etc. individual
activității Scopul fiind identificarea caracteristicilor și
particularitățilorpsihologice individuale.
4 Metoda Se realizează prin analiza în ontogeneză a Grup și/sau
Biografică/Anamne beneficiarului, pentru a identifica principalele individual
za particularități și evenimente trăite de client
5 Metoda ascultării Presupune ascultarea empatică și atentă a trăirilor Grup și/sau
active beneficiarului. individual
6 Metoda acceptării Se realizează prin recunoașterea demnitățiiși Grup și/sau
necondiționate valorilor personale a beneficiarului, fără a critica, individual
eticheta judecașifără a condițion aprecierea.
7 Metoda dezvoltării Se realizează prin dezvoltarea imaginii de sine, a
gândirii beneficiarului, a responsabilității și
acceptăriipersonale.Prin sugerarea gândurilor și
ideilor pozitive
8 Metoda feed-back- Feed-backul este o conexiune inversă- utilizată Grup și/sau
ului pentru menținerea stabilității și a echilibrului în individual
procesul Consilierii.
9 Metoda sugestiei. Se realizează prin dirijarea conștiinței și cognițiilor Grup și/sau
beneficiarului, prin sugerarea și propunerea ideilor, individual
cu scopulde a influența asupra voinței
beneficiarului, asupra modului de a se comporta, a
se gândi șia lua decizii.
10 Metoda reformulării Se realizează cu scopul de a reevalua și analiza Grup și/sau
problema dintr-o altă perspectivă, de către individual
beneficiar
11 Metoda modelării și Se realizează cu scopulde a modela/remodela Grup și/sau
a remodelării convingerile, concepțiile eronate ale beneficiarului, individual
Cognitive prin utilizarea sugestiei, modelului/Ex altor
persoane.
12 Metoda modelării și Se realizează cu scopul de a modela, remodela Grup și/sau
a remodelării conduita inadecvată, necorespunzătoare problemei individual
conduitei cu care se confruntă beneficiarul./Ex altor persoane
13 Metoda modelării Se realizează cu scopul de a Grup și/sau
remodelării modela/remodelarelația beneficiarului cu alte individual
relațiilor. persoane cu care se confruntă problema.Se poate de
folosit sugestia.
14 Metoda descrierii Se realizează prin descrierea de către beneficiar a
portretului propriului portret/comportament, cu scopul de a
propriu/introspecției identifica cum se percepe la sine și cum își percepe
propriul comportament beneficiarul. Poate fi
realizat prin întrebări cca: Cum eu sunt acasă?Cum
sunt eu în relațiile cu prietenii me? Cum sunt(simt, Grup și/sau
fac) eu când ma inervez individual
15 Metoda descrierii Se realizează prin descrierea de către beneficiar a
imaginii proprii de propriului portret/comportament, din perspectiva a Grup și/sau
către alte persoane. altor persoane, cu scopul de a identifica cum percep individual
alte persoane comportamentul și persoana.
16 Se realizează prin reformularea mesajului, cu Grup și/sau
Metoda Parafrazării scopul de a clarifica subiecctul sau tema de individual
discuție.
Se realizează prin recapitularea identificarea și Grup și/sau
clarificarea mesajelor din cadrul consilierii. individual
Sumatizarea se utilizează pentru stabilirea
17 Metoda sumatizării priorităților și a alternativelor de abordare a unei
teme sau subiect, penntru clarificarea perspectivelor
beneficiarului asupra alternativelor de abordare a
problemei sale
18 Metoda reflectării Se realizează prin înțelegeri de către consilier atât a
conținutului informațional cât și a stăriiemoționale
transmise de beneficiar, Conștentizarea de către
beneficiar a faptului că este eascultat și că ceea ce
exprimă este sau trăiește este important.
19 Metoda epistolară Se realizează prin notarea de către client a tuturor Individual
sau a scrisorii trăirilor sale neplăcute, cu scopulde a scăpa, ulterior
de ele, prin distrugerea lor(ardere sau rupere).
Această metodă este foarte eficientă pentru
persoanele care le este greu să vorbească despre
problema interiorizată..
20 Metoda jurnalului Se realizează prin notarea într-un jurnala trăirilor Individual
intim zilnice ale clientului. De obicei consilierul îi insuflă
clientuluiposibilitatea de a scăpade trăirile
neplăcute prin notarae lor într-un jurnal de care mai
apoiva putea să il distrugă ca să scape de aceste
 trăiri.
21 Metoda Anchetei Se realizează prin intermediul a două modalități: Grup și/sau
Chestionarul și interviul. Ambele se bazează pe individual
adresarea întrebărilor, cu scopul de a identifica
informații necesare procesului de consiliere.
Interviul este asemănător conversației,dar totuși se
deosebește ca interviul are un singur interviator.
22 Metoda vizionării Se realizează prin provocarea clientului de a se Grup și/sau
de la o parte percepe de la o parte, mai exact i se propune să se individual
descrie pe sine și/sau comportamentului său din
perspectiva unei persoane din exterior.
23 Metoda energizării Se realizeazăprin diverse activități specifice Grup și/sau
energizării, cu scopul de a stimula energia individual
personală a beneficiarului, pentru a înlătura
oboseala, stresul și încărcătura emoțională.
24 Metode de relaxare Se realizează prin intermediul variatelor tehnici de Grup și/sau
relaxare, ca de ex: Texte de relaxare însoțite uneori individual
de muzică unde se axează pe respirație, atmosfera
relaxării, relaxarea musculară progresivă.
25 Metode religioase Se realizează prin provocarea beneficiarului să Grup și/sau
apeleze la cititul rugăciunilor, la fregventarea individual
bisericii, cuscopul de a își hrăni sufletul cu doză
spirituală necesară ființei umane.
26 Sociodrama Se realizează prin cooperare, învățarea, descoperire, Grup
problematizare, dezbateri, jocuri de rol, înscenarea
unei probleme sau situații, cu scopul de a soluționa
situația înscenată, prin modelarea și înterpretarea
întocmai a ei. Aceasta reprezintă a unei a dintre
cele maieficiente metode de creare, modelare a unei
situații dificile la care trebuie să participe minimum
trei persoane.
27 Psihodrama Se realizează după acelaș mecanism ca sociodrama, Individual.
însă în cadrul psihodramei este prezentată de o
singură persoană, care are sarcina în consiliere să se
suprapună în maimulte roluri.
28 Studiul de caz Sealizează prin suprasolicitarea aspectelor
cognitive ale beneficiarului, cu scopul analizei și
soluționării unei probleme proprii altor persoane.

În timpul Consilierii psihologice specialistul poate folosi și diferite tehnici de consiliere pentru a
facilita recuperarea emoțională a clientului:
Tehnica sumatizarii- Este tehnica în care consilierul condensează esența discursului
clientului. Sumatizarea presupune urmărirea discursului clientului la nivel global și identificarea
elementelor reprezentative. Permite clientului continuarea explorării și îi oferă o măsură a
înțelegerii.
Identificarea temei- În cadrul ședintei se pot discuta mai multe teme, dispuse arborescent
pe o temaprincipală. Identificarea temei este un demers de sinteză prin care consilierul ordonează
materialul heterogen distribuit în diferitele teme pentru a înțelege mesajul esențial transmis de
client.
Exprimarea afectelor- Este una dintre cele mai grele experiențe greu de realizat de către
clienți. Clientul va evita expresia afectivă, chiar daca este negativă sau pozitivă, atât față de
situațiile discutate, cât și în special față de personalitatea consilierului. Clientul va discuta mai
mult despre fapte, întâmplări, dar nu despre trăirile succitate.
Interpretarea- Este tehnică care permite relevarea de semnificație comportamentală,
afectivă, atitudinală și care depinde de fundamentele în care se circumscrie consilierul. Este
esențial ca interpretarea săse facă în momentul oportun, atunci când relația a ajuns în punctul în
care clientul poate integra acest gen de mesaj.
Confruntarea cu fluxul reprezentativ- este constituit din acctivitatea fantasmatică:
scenarii imaginare în care subiectul este reprezentat și care se reprezintă și dorințele acestuia
imaginațiile coțin un limbaj în care se depistează nevoile clientului.
Rezolvarea de probleme-este o tehnica care reprezintă un complex de situații, dificil de
înțeles și rezolvat în care clientul este obligat sa negocieze în perspectiva dezvoltării personale.
Tehnica gestaltistă- Este o tehnică care descrie un discurs marcat pe formule de tipul mi
se spune , se va face, trebuie indică dificultăți de raportare la personalitatea consilierului.
Impersonalizarea este o modalitate de defensă care trebuie deconstruită. Clientul este încurajat sa
folosească pronumele personal eu în loc de mi se spune...
Transformarea întrebărilor în afimații- Clientul este susținut de a își afirma opiniile pe
care le formulează indirect sub o formă interogativă Ex:Chiar crezi asta?-Eu nu cred asta!
Jucarea Rolului proiectat- Clientul proiectează sentimente de consilier, consilierul îl
invită pe client să se simtă în rolul său și să exprime senzațiile pe care le încearcă în acest rol.
Scaunul Gol- Clientul își proiectează trăirile neacceptate (refulate) atribuindule altor
persoane. Clientul este invitat să exprime aceste trăiri prin rolul unei persoaneterțe care ar fi
așezate pe al treilea scaun. Se poate verbaliza astfel conflictul dintre diferite părțiale
personalității clientului.
Desensibilizarea sistematică- este o metodă utilă în cazul clienților anxioși și fobici. Se
va alcătui o listă ierarhicăcu situațiile care provoacă anxietate.
Contractul comportamental- metoda se întemeiază pe specificarea comportamentului
dezirabil și a factorilor care îl intaresc. Tehnica este efeicientă pentru modificarea
comportamentelor perecum probleme în gestiunea timpului, dificultăți de control
comportamental,incapacitate de sustinere motivațională a comportamentelor, hiperactivitate
Modelarea socială- această metodă se bazează pe ideea imitației de învățare
comportamentală. Procedura de modelaresocială poate fi uneori mai eficientă decât întărirea
comportamentului. Clientul este antrenat de la observarea unui comportament la reproducerea
acestuia.
Un exemplu practic în consilierea psihologică ar putea fi consilierea unui subiect care se
confruntă cu anxietate generalizată: Iată cum ar decurge o ședință de consiliere.
Pasul 1. Evaluare inițială: Consilierul începe prin discuție cu pacientul să obțină o
înțelegere mai bună a problemelor, simptomelor și factorilor declașatori. Întrebările pot viza
istoricul medical, starea emoțională actuală, circumstanțele care au adus la această stare de
anxietate și întrebări despre perioada de când sa început această stare emoțională anxioasă.
Pasul 2. Educația subiectului: Terapeutul explică conceptele legate de anxietate, incluziv
cum funcționează reacțiile de luptă sau fugă și cum pot apărea în exces în anxietatea
generalizată.
Pasul 3. Tehnici de gestionare a anxietății:Terapeutul poat epreda pacientuluui tehnici de
relaxare, cum ar fi respirația profundă sau meditația, pentru a reduce nivelurile de anxietate. De
asemenea, poate lucra cu pacientul pentru a dezvolta strategii de gestionare a stresului și a
gândurilor negative.
Pasul 4.Exerciții de expunere: Terapeutul poate utiliza tehnici de expunere treptată pentru
a ajuta clientul să se obișnuiască cu situațiile sau obiectele care îi declanșează anxietatea. Acest
lucru se face treptat într-un mod sigur.
Pasul 5. Plan de tratament: Terapeutul și pacientul stabilesc un plan de tratament
personalizat, care poate include ședințe regulate de consiliere și exerciții de lucru acasă.
Pasul 6. Monitorizarea și ajustarea: Terapeutul monitorizează evoluție clientului pe
parcursul ședințelor și ajustează planul de tratament în funcție de progres.
Aceasta este doar o ilustrare simplificată a unei ședințe de Consiliere. Însă pentru a
aborda o gamă mai largă de probleme și condiții, iar abordarea terapeutică va fi adaptată la
nevoile specifice ale clientului. Consilierea este important să se desfățoare sub supravegherea
unui psiholog consilier licențiat pentru a asigura buna asistență posibilă.
În continuare vom discuta despre un model de exercițiu clasic practic în consilierea de grup
întitulat:
Prezentarea și dezvoltarea abilităților de comunicare într-un grup.
Scopul exercițiului: Îmbunătățirea abilităților de comunicare într-un grup.
Pasul 1. Selectarea unui grup de personane până la 10 subiecți care doresc să își îmbunătățească
abilitățile de comunicare.
Pasul 2. Exercițiu de spargere a gheței.
Pasul 3.Stabilirea regurilor de participare împreună cu participanții.
Pasul 4.Stabiliți o temă sau un subiect pentru discuție, care poate fi legat de probleme personale,
profesionale sau oricare altă temă relevantă pentru grup.
Pasul 5.Cerința inițială este ca fiecare paricipant să i-a cuvântul pentru 1-2 minute pentru a
împărtăși gândurile, părerile sau experiențele legate de subiectul discuției.
Pasul 6. După ce fiecare participant a vorbit, treceți la o rundă de întrebări și răspunsuri. Fiecare
participant poate adresa întrebări celorlalți pentru a afla mai multe despre punctele de vedere a
acestora.
Pasul 7. Continuați discuția, facilitând un dialog deschis și respectuos între participanți.Atrageți
atenția asupra abilităților de ascultare activă și de exprimare clară.
Pasul 8. După ce discuția saîncheiat, luați careva momente pentru a reflecta asupra ce ați învățat
și asupra modului în care puteți aplica aceste abilități de comunicare în viața de zi cu zi.
Pasul 9. Consilierul de grup poate oferi feed-back constructiv și sugestii pentru îmbunătățirea
abilităților de comunicare ale participanților.
Deasemenea, se pot efectua exerciții practice cu participarea subiecților ca de exemplu:
Stabilirea a două subgrupe din participanți unde se va alege un participan tvoluntar din fiecare
grupă, care are abilități sau poate să deseneze. După care i-se va leaga ochii. Memebrii grupui va
avea sarcina de al ajuta verbal în sarcina sa de a desena un om. După ce vor îndeplini sarcina,
se va discuta următoarele întrebări: Care grup au un om mai bine desenat și de ce? Care echipă
au avut o comunicare mai eficienă?
Acestă metodă de consiliere în grup, poate ajuta la dezvoltarea abilităților de ascultare,
comiunicare și empatie într-un mediu de grup este important să se creeze un spațiu sigur și de
încredere pentru a facilita discuția deschisă și sinceră în cadrul grupului.
Exerciții practice de terapie psihologică
Metodele și tehnicile care sunt aplicate în exercițiile practice în terapia psihologică sunt
specifice și care vizează schimbări evidențiate în aria dispoziției, cogniției și comportamentului,
care vor fi percepute prin oservații empirice evaluate științific.
Terapia poate fi apelată prin două perspective psihologice și anume: psihoterapia de
relație între două persoane(specialist și client) și Psihoterapia ca tratament psihologic(structurat,
organizat și planificat).
Terapia psihologică implică o gamă variată de exerciții practice, iar alegerea lor depinde
de nevoile și obiectivele individuale a fiecărei persoane . Iată câteva exemple de exxerciții
practicede terapie psihologică.Exercițiile practice în terapie sunt componente esențiale ale
procesului terapeutic și pot varia în funcție de tehnica terapeutică utilizată și de nevoile specifice
ale pacientului: Cu toate acestea, există câteva generalizări importante despre exercițiile practice
în psihoterapie:
 1. Individualizarea : Exercițiile trebuie să fie personalizate pentru fiecare pacient, luând
în cobsiderare simptomele, istoricul, obiectivele și preferințele individuale. Nu existăo
abordarea universală care să se potrivească tuturor.
2. Promovarea conștienntizării: Multe exerciții au ca scop creșterea conștientizării
pacientului cu privire la propriile gânduri, emoții și comportamente. Acest lucru ajută la
înțelegerea și schimbarea modelelor problemetice.
3. Învățarea abilităților: Exercițiile pot include învățarea și dezvoltarea unor abilități
specifice, cum ar figestionarea stresului, comunicarea eficientă sautehnici de relaxare.
4. Identificarea și schimbarea gândurilor distorsionate și înlocuirea lor cu gândur imai
realiste și constructive.
5. Exerciții de expunere: Eceste sunt adesea utilizate în tratarea tulburărilor de anxietate
și implică expunerea graduală a clientului la obiectelesau situațiile care îi provoacă anxietatea,
cu scopul de a desensibiliza aceste reacții.
6. Lucru cu tehnici de relaxare: Tehnici precum respirația profundă, meditațiași relaxarea
progresivă sunt folosite pentru reducerea stresului și anxietății.
7. Sarcini între ședințe: Terapeutul poate atribui sarcini pacientului pentru a lucra pe
probleme sau comportamente specifice între ședințe. Acest lucru contribuie la aplicarea în
practică a ceea ce a învățat în terapie.
8. Monitorizarea progresului: Terapeutul și pacientul urmăresc împreună progresul în
timp șipot ajusta exercițiile sau planul de tratament în funcție de rezultateale pe care le obține.
Un exemplu de exercițiu de terapie cognitiv comportamentală este ,,Analiza gândurilor
automate”. Acest exercițiu implică identificarea și analiza gândurilor negative sau distorsionate
care pot apărea în diferite situații.
Iată cum ar urma procesul acestui exercițiu.
Pasul 1. Identificarea: Pacientul este încurajat să identifice o situație sau o experiență care a
declanșat o emoție negativă sau o reacție problematică.
Pasul 2. Gândurile automate:Terapeutul îi cere pacientului să identifice gândurile sau crezurile
automate care au apărut în acea situație. Aceste gânduri pot fi negative iraționale
saudistorsionate.
Pasul 3. Pacientul este încurajat să evaluee aceste gânduri automate și să se întrebe dacă el sunt
realiste și bine întemeiate sau dacă există dovezicontrare.
Pasul 4. Reframing: Terapeutul ajută pacientul să identifice gânduri alternative, mai realiste și
mai pozitive care ar putea înlocui gândurile automate negative. Aceste gânduri alternative sunt
apoi evaluate pentru credibilitate.
Pasul 5. Exerciții practice: Pacientul este încurajat să testeze noile gânduri în situațiile reale și să
observe dacă aceastea duc la schimbări în comportament sau în reeacțiile emoționale.
Acest exercițiu este un exemplu simplu de cum TCC ajută pacienții să conștientizeze și să
schimbe gândurile negative sau distorsionate care contribuie la problemele lor emoționale sau
comportamentale. În acest exercițiu este important să fie condus sub supravegherea unui
terapeut calificat pentru a obține cele mai bune rezultate.
Un alt aspect al exercițiilor practice în psihoterapie ar fi Exercițiile practice în terapia integrativă
unde se împărtășesc mai multe careacteristici cheie care reflectă abordarea holistică și integrativă
a acestei forme de terapie.
Iată careva caracteristici ale exercițiilor practice în terapia integrativă:
1. Integrarea multiplelor abordări: Exercițiile practice în terapia integrativă pot îmbina elemente
din diverse scoli de psihoterape și abordări alternayive, cum ar fi terapia cognitiv-
comportamentală, terapia psihanalitică, terapia umanistă, terapia prin artă, terapia prin mișcare,
meditație, biofeed-back și multe altele. Această integrare permite adaptarea terapieila nevoile
individuale ale pacientului.
2. Abordarea holistică: Exercițiile se concentrează pe binele clientului în ansamblu, luând în
considerare nu doar aspectepsihologice, ci și cele fizice, sociale, spirituale și culturale ale vieții
acestuia.
3. Personalizarea: Exercițiile sunt adaptate pentru fiecare client în parte după nevoi și obiective
individuale. Terapeutul colaborează strâns cu clientul pentru a dezvolta un plan de tratament
personalizat.
4. Flexibilitatea: Terapeuții integrativi sunt flexibili și pot ajusta și tehnicile pe măsură ce
progresează terapia. Acest lucru permite oadaptare continuă la schimbările și evoluia pacientului.
5. Abordarea Colaborativă: Terapeuții integrativi pot colabora cu alți profesioniști din domeniul
sănătății, cum ar fi medici, psihiari, terapeuți fizici, nutrioționiști, pentru a oferi o abordare
interdisciplinară și concordanță a îngrijirii.
6. Dezvoltarea resurselor personale: Exerciții pot pune un accent pe dezvoltarea resurselor
personale ale clientului, pentru a-i spori autonomia și capacitatea de a-și gestiona propriile
probleme.
7. Explorarea multiplelor modalitățiterapeutice: Exrcițiile pot include activități precum arta,
mișcarea, respirația conștientă, scrierea jurnalulu, midfulness, explorarea viselor, terapia cu
ani,male sau oricare alte tehnici care se potrivesc nevoilor clientului.
8. Promovarea transformării pozitive: Scopul exercițiilor este de a promova schimbarea pozitivă
și cercetarea personală, ajutând pacientul să atingă bunăstareași să își atingă obiectivele de viață.
Este important de menționat că terapeuții integrativi calificați sunt instruiți pentru a alege și de a
utiliza aceste exerciții în mod corespunzător, desigur în funcție de nevoile clientului, și pentru a
asigura o terapie eficientă și sigură.
Psihoterapia analitică sau psihoterapia analiză, cunoscută sub numele de psihanaliză, sete o
formă de terapie care se bezeazăpe principiile dezvoltate de Sigmund Freud șicare se concetrează
pe înțelegerea și explorarea proceselor inconțtiente și a factorilor care influențieză
comportamentul și emoțiileunei persoane. În continuare va fi o prezentare a unui modelpractic de
psihoterapie în analiză:
1. Întroducere și stabilirea relației terapeutice: Terapeutul și pacientul stabilesc o relație de
încredere și colaborare. Este importantă dezvoltarea unei atmosfere în care apacientul se simte
confortabil și să poată ca să exploreze gândurile și sentimentele personale.
2. Explorarea trecutului și a incoștientului: Terapeutul lucrează cu pacientul pentru a investiga
evenimentele și experiențele din trecutul acestuie, care pot influența comportamentul și stările
actuale. Această explorare se concentrează pe procesele inconștiente și conflictele interioare.
3. Interpretarea viselor: Psihaanaliza acordă o atenție deosebită interpretării viselor pacientului,
deoarece aceste a sunt considerate manifestări ale conținutului inconștient.
4. Asociații libere: Terapeutul încurajează pacientul să stabilească asociații libere pentru a vorbi
fără cenzură despre gândurile care apar în timpul terepei.
5. Transferul și contratransferul: Terapeutul examinează relațiile emoționale alepacientului în
terapie, care pot reflecta modele anterioare ale realțiilor interpersonale (transferul). Terapeutul la
rândul său, explorează propriile reacții și sentimente în legătură cu clientul(contratransferul)
6. Interpretarea și insign: Terapeutul oferă interpretări ale proceselor inconștiente și a
simplificației simptomelor pacientului, ajutându-l să dobândescă insign sau înțelegera în legătură
cu propriile motive și conflicte interioare.
7. Schimbarea comportamentului și rezolvarea conflictelor: Scopul terapiei psihanalitice este să
ajute clientul să conștientizeze și să rezolve confliele inconștiente care pot afecta viața sa și să
facă schimbări pozitive în comportamentul său și starea sa emoțională.
Psihoterapia analitică este o trapie de lungă durată și intensiv, care poate dura ani de zile, iar
rezultatele pot varia în funcție de persoană. Este o terapie complexăși poate să ncesite
angajament și răbdare pentru a obține beneficii semnificative. Este, de asemenea destul de
important ca această tehnică să fie condus de un terapeut specializat în psihanaliză.

Bibliografie:
1. Suport de curs ,,Introd-in-Psihoterapie”
2. GEORGESCU, M. ,,Întroducere în Consilierea Psihologică”
3. GHOLAMALI, M. ,, Suport de curs”