Etapele fazele psihodiagnosticului clinic

In ghidul de bune practici, in domeniul psihologiei clinice sunt prezentate sintetic etapele sau
fazele si continutul de baza a evaluarii clinice psihologice. Daca evaluarea clinica psihologica
este asociata cu un diagnostic nosologic psihiatric , atunci secventele care trebuie parcurse
sunt urmatoarele: (aceste secvente pot fi parcurse si in cazul in care nu avem asociat un
diagnostic nosologic psihiatric ci ne focalizam pe problem neincadrate nosologic ale
pacientului
a). Descrierea tabolului clinic sau a problemelor pacientului se efectueaza in baza
investigatiilor in doua faze, bazate pe interviul clinic si pe testare psihologica.
b) Particularizarea, detalierea si sinteza datelor culese in fazele1 si 2 pentru a intelege mai
bine dinamica fiecarui individ dincolo de tabloul sau clinic spre exemplu calitatea vietii,
functionarea sociala, de asemenea aici se detaliaza tabloul clinic in problem concrete de viata
pentru fiecare pacient. 
c) A TREIA FAZA SE REALIZEAZA PRIN INTERVIUL CLINIC SI TESTARE
psihologica.
1. Focalizarea generala pe tabloul clinic si mecanismele ediopatogenetice psihologice. Este
indicat ca interviul sa inceapa cu o discutie despre situatii care il pun pe pacient intr-o pozitie
confortabila de incredere si siguranta. Aceasta duce la scaderea anxietatii si poate facilita
comunicarea intre pacient si clinician. In aceasta faza se inregistreaza numele si prenumele
pacientului, varsta, cetatenia, nationalitatea si domiciliul, date furnizate de pacient sau de
apartinatori in cazul unor tulburari grave sau al copiilor. Se noteaza si motivul trimiterii si se
stabileste cadrul de lucru de exemplu contractul. Spre exemplu in cazul unui student la fizica
se poate incepe interviul cu discutiile despre premiile luate, proiectele pe care le are, bursele
primate in tara sau in strainatate etc. Daca terapeutul dovedeste cunostinte in domeniul de
interes al pacientului aceasta poate contribuii la dezvoltarea pozitiva si mai rapida a relatiilor
terapeutice. Nu trebuie sa fim enciclopedisti ci doar ca o pregatire anterioara in cazul in care
stim cu cine vom discuta se poate dovedi util. Apoi treptat se directioneaza discutia spre
obiectivul interviului mentinand un limbaj de interfata cu caractersitici diferite de la un
pacient la altul. Exemplificam un inceput de interviu (vezi D. David 2006) “ Bun…hai acum
sa ne intoarcem la treburile noastre, intai am sa te rog sa-mi spui ce te deranjeaza sau ce te
supar, apoi am sa te intreb cum a inceput. Dec ice necazuri, problem sunt? Ce te supara sau te
deranjeaza?” In continuare interviul trebuie sa vizeze urmatoarele aspecte: 
a) Descriere cu acuratete a tabloului clinic, debutul si evolutia acestuia. “De cand au inceput
problemele?” sau “De cand sunt aceste modificari?” In cazul in care pacientul are dificultati
in a-si amintii debutul este ajutat cu amorse sau repere (zi de sarbatoare, zi de nastere etc.)
b) Prezentarea altor boli somatice sau psihice, internari anterioare. 
c) Conditii socio-economice, informatii despre familie, situatii stresante in acest domeniu. 
d) O perspectiva generala asupra starii pacientului. Aceasta faza se incheie prin clarificarea
tabloului clinic si identificarea unor factori etiopatogenetici ipotetici declansatori
determinanti, favorizanti, predispozanti si de mentinere a simptomatologiei. De asemenea
psihologul trebuie sa se focalizeze si pe evaluarea starii de sanatate chiar reziduale si a
mecanismelor care le genereaza sau le intretin (factorii de sanogeneza) ex: apare un subiect
cu tulburari de adaptare cu elemente depresive, factor declansator poate fi moartea mamei,
factor predispozant are o personalitate de tip dependent, factori favorizanti posibil sa fi aparut
factori stresori anteriori repetati, factori de mentinere conditiile economice precare spre
exemplu traieste cu bani de la rude. 
2. Focalizare specifica pe tabloul clinic si mecanismul etiogenetic. In aceasta faza a
interviului urmeaza o investigare detaliata a comportamentului si functiilor psihice atat parte
a tabloului clinic cat si parte a mecanismelor etiopatogenetice, de asemenea psihologul
trebuie sa se focalizeze specific si pe evaluarea starii de sanatate chiar reziduale si a
mecanismelor care le genereaza sau intretine (factori de sanogeneza). Investigarea prin
interviu trebuie sa fie dublata de o investigare obiectiva prin teste psihologice acolo unde
acest lucru este posibil. In tabelul care urmeaza este prezentat un exemplu schematizat de
aspect ce trebuiesc urmarite in cursul interviului si al testelor psihologice aferente utilizate cel
mai des in practica.
La sfarsitul faze a doua se clarifica si definitiveaza tabloul clinic 
3. Focalizarea pe consecintele psihosociale ale tabloului clinic si a modului in care acesta se
particularizeaza pentru fiecare pacient. In faza 3 in cazul psihodiagnosticului si evaluarii
clinice se poate trece la o investigatie detaliata care vizeaza surprinderea structurii si
dinamicii individului si ofera informatii suplimentare prin reliefarea modului in care tabloul
clinic se personalizeaza in cazul pacientului investigat; ex: functionarea sociala, calitatea
vietii etc. Analiza vizeaza cele 4 niveluri de investigare a subiectului uman: subiectiv-afectiv,
cognitiv, comportamental si biologic sau fiziologic. Mai précis se urmareste in aceasta etapa
evaluarea psihologica mai detaliata: 
a) A starii prezente a pacientului si a modului in care acesta se adapteaza la situatiile
concrete. 
b) Problematicile comportamentale si simptomatice.
c) A situatiei somatice a pacientului. 
d) A dinamicii si structurarii personalitatii. 
e) A comportamentului interpersonal. 
f) A principiilor morale si atitudinilor sociale. 
g) A mecanismelor defensive si de coping precum si a conflictelor si dinamicii lor. 
h) A identitatii imaginii de sine.
i) A determinantilor sociali si a situatiei concrete de viata. 
j) A problemelor de ecologie sociala si a familiei. 
k) A controlului si autocontrolului comportamentului si emotiilor. 
La sfarsitul fazei 3 avem atat un tablou clinic cat si particularizarea acestuia prin surprinderea
dinamici individuale a pacientului si a modului in care acesta se exprima in relationarea
psihosociala (exemplu: functionarea sociala, calitatea vietii etc.)