ÎNTÂLNIREA 3

TEORII FOCALIZATE PE PATTERN-URILE

COMPORTAMENTALE
1. ŞCOALA DE LA PALO ALTO SAU MRI (Mental
Research Institute)
 şi-a început investigaţiile în 1950 prin eforturile lui
Bateson, Jackson, Haley, Weakland şi Satir.
 Ei au descris pattern-urile de comunicare, sistemele
cibernetice, teoria sistemelor, fenomenul dublei
legături, ideile lui Milton Erikson cu privire la
hipnoterapie, şi ale lui Heinz Von Foerster (1981) cu
privire la constructivism.
 Ideea centrală a abordării MRI : încercările ineficiente
de a rezolva problema ajung să menţină această
problemă şi au fost denumite „proces ironic”.
 Evaluarea:
 focalizată pe identificarea pattern-urilor de
comportamente repetitive care implică probleme
şi soluţii încercate şi dovedite a fi ineficiente.
 de obicei se realizează prin intermediul
interviului;
 Modelul MRI distinge între clienţi („costumers” –
cei care doresc foarte mult ca schimbarea să se
producă şi sunt focalizaţi pe rezolvarea
problemei) şi cei care admiră vitrinele („window-
shopper” – care participă la tratament pentru a
face cuiva pe plac).
 Exemplu: un soţ a cărei soţie consideră că nu
există suficientă comunicare în căsnicia lor dar
el nu vede această problemă este un „window-
shopper” iar soţia care îl şantajează pentru a-l
aduce în terapie este o „costumer”.
 Nu este necesar ca întreaga familie să participe
în terapie.
 Sarcina principală a evaluării: să identifice
persoanele prinse în capcana repetării unor
modalităţi nereuşite de rezolvare a problemei şi
ciclul repetitiv (problema şi soluţiile ineficiente
încercate sau procesul ironic).
 Nu prezintă mare importanţă factorii
predispozanţi sau precipitatori.
Cum identificăm ciclul de interacţiune din jurul
problemei?

 prin invitarea clienţilor să descrie episoade

recente în care problema s-a manifestat şi
încercările lor de a o rezolva.
 Terapeutul este acum interesat în amănunt de
ceea ce a făcut fiecare persoană şi de modul în care
aceasta este implicată.
 O întrebare tipică de evaluare este: „ Dacă aş
avea o înregistrare video a episodului
problematic ce aş vedea?”.
 Accentul se pune pe dezvoltarea unei descrieri
pas-cu-pas a modului în care episodul
debutează, progresează şi se încheie.
 Aceste raportări clarifică natura factorilor care
menţin problema şi a soluţiilor ineficiente.
 Alt lucru important de evaluat: calitatea
relaţiei dintre terapeut şi client.
 Clienţii se pot angaja în relaţii predominant
compliante sau predominant opoziţioniste chiar
sfidătoare iar interviurile trebuie proiectate astfel
încât să se potrivească stilului predominant al
clientului.
 De evaluat de asemenea: explicaţiile clienţilor
cu privire la motivul pentru care o problemă se
manifestă şi aşteptările lor cu privire la
tratament.
 Modul în care clienţii îşi privesc problemele
este important şi adesea terapeuţii MRI oferă
perspective asemănătoare însă alternative.
Această tehnică este derivată din
epistemologia constructivistă (Heinz Von
Foerster) conform căreia nu există o singură
modalitate adevărată de a construi
evenimentele. Orice set de evenimente este
deschis la multiple perspective care diferă în
funcţie de utilitatea lor.

 Tratamentul

 trebuie să întrerupă aceste pattern-uri

comportamentale care menţin problemele prin
tehnici paradoxale, invitând clienţii să oprească
încercările de a rezolva problemele.
 Ideea de sănătate a familiei este asociată cu cea
de flexibilitate şi cu evitarea de a cădea în
capcana repetării la nesfârşit a unor soluţii
ineficiente.
1.Soluţiile ineficiente sau procesul ironic poate fi
încadrat în una din următoarele patru
categorii:
1.Încercări de a se face pe sine sau pe alţii să
reacţioneze spontan în mod deliberat.
De exemplu să forţezi partenerul ca în mod
„spontan” să dorească să te îmbrăţişeze.
2.Să foloseşti soluţii care nu implică nici un risc,
atunci când asumarea unui risc este
inevitabilă.
De exemplu, a încerca să eviţi abordarea unui subiect
problematic deşi acel subiect trebuie cu necesitate să
fie discutat în familie.
3. Încercarea de rezolvare a unui conflict prin
argumentare şi contraargumentare la
nesfârşit.
De exemplu: pentru fiecare argument adus de
partener se aduc contraargumente la nesfărşit,
într-un proces mutual de contrazicere.

4. Confirmarea acuzelor unui suspicios prin

apărare.
De exemplu : când un soţ îl acuză pe celălalt că este
distant şi el răspunde într-o manieră defensivă nu
face altceva decât să confirme suspiciunile celui care
acuză.
 Progresul în tratament: aşteptat în paşi mici.
 O întrebare tipică de stabilire unui scop: „
Când lucrurile se vor fi îmbunătăţit puţin, ce se va
întâmpla diferit de situaţia actuală?”.
 Explicaţie: ideea de a stabili scopuri
minimaliste se bazează pe presupunerea că o
dată ce o schimbare mică se produce, aceasta
va fi menţinută şi extinsă prin feed-back
pozitiv.
 Scopul acestei terapii de scurtă durată: să
rezolve problemele clienţilor şi nu să restructureze
organizarea famiiei sau să faciliteze creşterea
personală.
 Accentul pus în promovarea schimbării pe:
sarcinile –temele pentru acasă dintre şedinţe.
 Durata medie a tratamentului: sub 10 şedinţe.
 Poziţia terapeutului: una strategică şi nu de
colaborare. Acest lucru înseamnă că el planifică
cu atenţie şi menţine un nivel ridicat de control
asupra procesului terapeutic şi dictează
termenii contractului terapeutic.
 Terapeutul nu trebuie să se grăbeasă în a
clasifica rapid natura problemei sau în a
identifica soluţia ideală, chiar dacă acestea
sunt aparent uşor accesibile.
 Pentru a încuraja clienţii să lucreze cu mai multă
dăruire la rezolvarea problemelor lor, terapeutul MRI
poate în mod intenţionat să simuleze neajutorarea
sau lipsa de perspectivă spunând ceva de
genul:”Probleme dvs. par adânci şi nu ştiu cum să vă
ajut în acest punct”.

 Clienţii - invitaţi să nu se grăbească, să evite să schimbe

lucrurile în mod impulsiv, alergând după soluţii simple
dar nepotrivite la probleme şi conflicte dificile şi să
facă schimbările treptat, pas cu pas pentru a construi o
fundaţie rezistentă.

 Schimbările rapide sunt descurajate iar când se

manifestă familia este atenţionată în legătură cu ele.
 Cum procedează terapeutul MRI când schimbările
bruşte apar?
 îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu schimbările,
dubiile cu privire la durabilitatea acestora, explorează
pericolele unei îmbunătăţiri rapide şi prezice
recăderea (scepticism terapeutic poate ulterior accelera
schimbările pozitive).
 Întregul credit pentru apariţa schimbărilor pozitive
este atribuit clientului şi nu terapeutului.
 În încheierea terapiei, dacă clienţii solicită intervenţie
pentru alte probleme, terapeutul sugerează să se
amâne următorul episod de terapie pentru a permite
schimbărior obţinute să se consolideze.
 TEHNICI
 Clienţii sunt invitaţi să listeze consecinţele
negative ale schimbării. Unele dintre
consecinţele negative ale schimbării sunt: noile
obiceiuri sunt nefamiliare, schimbarea este
înfricoşătoare, schimbarea presupune a-ţi asuma
riscuri, schimbarea presupune mai multă intimitate,
va fi nevoie de negociere, schimbarea presupune
deprinderi noi şi dificile, şi „dacă nu funcţionează
va fi vina mea”.
 Aceste consecinţe negative sunt aduse în
discuţie cu atât mai mult în cazul în care
clienţii manifestă rezistenţă sau opoziţie în a
se schimba.
 Pot fi chiar sfătuiţi de terapeut să facă
schimbările în paşi mărunţi deoarece consecinţele
negative sunt prea mari.
 Clienţii complianţi : invitaţi să facă mai puţin din
ceea ce fac sau să se oprească din a face ceea ce fac.
 Clienţii rezistenţi: pot fi invitaţi, pe baza unei
tehnici paradoxale, să facă mai mult din ceea ce fac şi
să se ofere o „explicaţie” cu privire la aşa-zisa
utilitate a comportamentului lor. Exemplu: unui
cuplu care se ceartă foarte des poate să i se spună
să că acest lucru înseamnă că sunt foarte
preocupaţi de calitatea relaţiei lor şi să fie invitaţi
să încerce să se certe o dată la fiecare 15 minute.
 Când clienţii cer altora să reacţioneze într-o
manieră „spontană” dar prescrisă de ei ( exemplu
să îi îmbrăţişeze când ei simt nevoia) li se
explică faptul că primul pas înainte a fost făcut
în momentul în care persoana în cauză a
acceptat să facă intenţionat actul respectiv.

 În cazul problemelor menţinute din cauza

neasumării de riscuri: clienţii sunt invitaţi să îşi
asume riscuri controlabile şi progresiv mai
mari.
 În cazul cuplurilor înalt conflictuale cărora li s-a
explicat că se ceartă deoarece îşi valorizează şi
doresc să îşi apere relaţia: invitaţi după fiecare
ceartă să îşi ceară scuze unul altuia că nu s-au
certat mai tare şi mai mult şi apoi să îşi
mulţumească unul altuia pentru scuze.

 În cazul în care o persoană este suspicioasă şi acuză

la nesfârşit, persoana acuzată este invitată să nu
se mai justifice şi să dea dreptate acuzatorului
fără a lua critica în serios.