TERAPIA STRATEGICĂ DE FAMILIE

- Se concentrează asupra modelelor de interacțiune dintre membri;

- Simptomul dă putere este concepția fundamentală în terapia strategică
Scopurile terapiei strategice de familie
- Scopul principal în terapia strategică este de a afla cum simptomul dă putere clientului index,
asupra celorlați membri
- alterarea dinamicii relaționale asociată cu comportamentul simptomatic
Obiectivul terapeutului – să identifice patternurile de comunicare și interacțiune care mențin, sau susțin
problema;
Terapeutul trebuie să se întâlnească cu toată familia; ședințe săptămânale, 6-10 ședințe - terapie de scurtă
durată.
Concepte cheie în terapia strategică:
 Simptom – este o încercare de a menține echilibrul sistemului, chiar dacă într-o manieră patologică
sau dezaptativă;
 Ierarhie – Prin simpton pacientul index capătă puterea în system, determinând tipul de interacțiuni pe
care le stabilește cu ceilalți
 Homeostazie – încercarea sistemului de a-și menține echilibrul
 Cauzalitate circular- fiecare membru contribuie la formarea și menținerea cercului vicios al
interacțiunii.
 Mesajele contradictorii

1
Walsh & McGrow - 5 stadii de baza ale procesului terapeutic:1.    stabilirea unei relații de încredere între
familie și terapeut 2.    clarificarea problemei prezente 3.    Interacțiunea 4.    stabilirea scopurilor de viitor
5.    dezvoltarea unui plan
Tehnicile terapiei strategice
1.    Instrucțiuni directe - sarcini desemnate să schimbe secvența interacțională din interiorul familiei
2.    Instrucțiuni paradoxale - sarcini în care succesul se bazează pe faptul că familia nu respectă
instrucțiunile sau le urmează până la un punct extrem și, în final, dă înapoi, fapt ce produce
schimbarea
3.    Reîncadrarea - terapeutul oferă o perspectivă diferită asupra problemei prezente (reetichetare,
interpretare pozitivă, reformulare, reatribuire sau conotație pozitivă)
4.     Simularea simptomului - intervenție paradoxală în care clientul este îndrumat să manifeste
comportamentul simptomatic
5.    Tehnicile "prefacerii" - intervenții paradoxale în care clienții sunt îndrumați să se "prefacă" că
manifestă simptomul
6.    Reținerea (înfrânarea schimbării) - intervenții paradoxale în care terapeutul încearcă să descurajeze
familia de la a se mișca prea repede în direcția schimbării comportamentelor sau chiar neagă
schimbarea ori posibilitatea ei
7.    Încercările facile - intervenții paradoxale în care familiei i se dau sarcini pentru realizarea cărora îi
va fi mai greu să păstreze simptomul decât să renunțe la el
8.    Sarcinile metaforice sau utilizarea metaforei- instrucțiuni ce implică activități sau conversații
referitoare în mod simbolic la problema prezentăi și astfel, indirect, se facilitează schimbarea