Probațiune: supraveghere,

asistare, reabilitare
Program masteral PSIHOLOGIE JUDICIARĂ,Curs opțional , an II.
Autor conf univ. dr. SORINA POLEDNA (polednas@yahoo.com)
Structura cursului

 Ce este infracțiunea
 Ce este pedeapsa
 Închisoarea
 Sancțiuni și măsuri comunitare
 Probațiunea
 Probațiunea în România
 Supraveghere
 Asistare
 Reabilitare
Ce este infracțiunea ?

Perspective de definire
 Definiția legalistă/convențională
 Definiția politică
 Definiția morală
 Definiția populară
 Definiția de disciplină
 Definiția comportamentală
 Definiția critică/sec 21
Definiția convențională
(conf legii penale)
 Codul penal definește un set minim de reguli sociale
cărora mb societății acceptă să li se conformeze.
 Încălcarea lor constituie o infracțiune, nu numai în raport
cu victima, ci și cu comunitatea.
 De aceea, în domeniul penal, statul intervine pentru a
reacționa față de infracțiune.
 Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală,
săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă
persoanei care a săvârsit-o (CP, art 15 ).
Definiția politică

 Definirea infracțiunii, este într-un fel, întotdeauna (și) una

politică ?

 Definiții care emerg dintr-un proces politic democratic.

 Definiții ale infracțiunii impuse de regimuri politice

autocrate.
Definiția morală

 Sunt definite ca infracțiuni, încălcările serioase ale unor

coduri morale.
 Convingerile morale profunde ale comunității au
influențat definiția formală a infracțiunii (infracțiuni fără
victime)
 Caracterul relativ al devianței și infracțiunii !
 Decriminalizare multora dintre aceste activități, este o
caracteristică a societății contemporane.
Definiția populară

 Este perspectiva care se referă la modul cel mai popular

și mai răspândit de a considera infracțiunea , într-o
anumită cultură, la un moment dat.
Definiția de disciplină

 Economiștii vor defini și explica infracțiunea din punct de vederea

al activității economice .
 Sociologii vor defini și explica mai ales din punctul de vedere al
încălcării normelor sociale.
Infracțiunea este un fapt social normal, inevitabil, cu rol reglator în
societate (Durkheim)
 Psihologii din punctul de vedere al caracteristicilor personalității, al
procesului de dezvoltare, al aspectelor de ordin cognitiv , al
tulburărilor mintale șamd.
 Biologii vor defini și explica infracțiunea apelând la aspecte
genetice, cromozomiale, mecanisme neurochimice,
neurotransmițători etc .
Definiția comportamentală

 Aparține unuia dintre cei mai importanți criminologi

contemporani, Michael Gottfredson
 alături de Travis Hirschi este autorul teoriei generale a
infracțiunii (1990).
 Michael Gottfredson definește crima/infracțiunea ca
”parte dintr-un șir mai lung de comportamente care
asigură –sau care par să asigure- beneficii de moment
indivizilor, dar care, pe termen lung presupun costuri
”(2011).
Definiția criminologiei critice

 Este un mod de definire și înțelegere a infracțiunii critic

la adresa criminologiei mainstream .
 Se revedincă ca fiind proprie realităților sec . 21
 infracțiunea este legată de crizele financiare globale,
de încălcările post-coloniale ale drepturilor omului, de
violările legislației internaționale.
 Criminologia trebuie să fie preocupată nu numai de
infracționalitatea convențională, ci și de ”high level
white collor crime”, de infracțiunile statale, sau de
genocid (R. Agnew, 2011)
Norme, Valori, Sancțiuni

 Comportamentul social este guvernat de reguli

exprimate prin norme .
 Normele, reflectă valori considerate fundamentale
pentru funcţionarea societăţii (dreptate, cinste, adevăr,
viata şamd).
 Pentru ca normele, regulile şi legile să fie respectate de
către membrii societăţii, sunt formulate şi aplicate
sancţiuni (pozitive sau negative).
crimă și pedeapsă

 ”Nu o condamnăm pentru că este o infracțiune, dar este

o infracțiune pentru că o condamnăm”(E.Durkheim).
 Un act este deviant/infracțional pentru că este
dezaprobat.
 Infracțiunea, nu este o calitate inerentă unui
comportament, ci o calitate atribuită.
Pedeapsa

 Concept relațional cu cel de infracțiune.

 În spaţiul justiţiei, pedeapsa este o măsură de

constângere aplicată de o instanţă judecătorească ca
formă de reacţie formală la încălcarea legii.
Funcțiile pedepsei

 Funcţia retributivă
exprimată in vechime prin legea talionului, în prezent prin
principiul proporţionalităţii pedepsei în raport cu
infracţiunea comisă;
 Funcţia de incapacitare
urmăreşte limitarea posibilităţilor şi a ocaziilor pentru
comiterea de infracţiuni, prin aplicarea unor măsuri de
constrângere de ordin fizic ( încarcerarea, impunerea unor
măsuri de siguranţă, mai demult exilul era o asemenea
măsură);
Descurajarea

 Funcţia de descurajare
are la bază ideea că pedeapsa reduce interesul pentru
comiterea infractiunii dacă este este percepută ca fiind
un cost mai ridicat decât căştigurile aduse de
comiterea infractiunii .
Reabilitarea

 funcţia de reabilitare :
aplicarea unei pedepse trebuie sa fie şi un prilej pentru
corectarea comportamentului celui pedepsit;
 Idealul reabilitării
Modelul tratamentului
”What Works ? ”
Managementul riscului de recidivă
funcția restaurativă

 Pedeapsa să conducă la repararea prejudiciului produs

prin săvârşirea infracţiunii;

 aspectul restaurativ este captat de ex. prin conceptul

“ruşine reintegrativă”( J. Braithwhaite).
evoluția pedepsei

 M. Foucault
 în lucrarea ”A supraveghea şi a pedepsi” analizează
evoluţiile din sfera penalităţii care conduc la naşterea
închisorii.
 Sec XVIII: întemniţarea, o pedeapsă printre
altele,criticată de mulţi reformatori ( p.177)
 Sec XIX: ” pedeapsă a societăţii civilizate” (p 344)
Privarea de libertate ca pedeapsă

Odată cu naşterea închisorii, pedeapsa îşi propune:

Izolarea infractorului de restul comunităţii

(principiul de bază al instituţiei carcerale)
 Protejarea comunității
 Reabilitarea infractorului.
Este privarea de liberate /închisoarea
soluția ?

 În teorie închisoarea protejează societatea, pedepsește

infractorii și îi învață cum să funcționeze ca persoane
productive, în respectul legii.
 Dacă lucrurile ar sta așa, atunci condamnarea la
închisoare ar fi alegerea logică în cazul majorității
infractorilor. Din păcate acest lucru este mai mult o
iluzie.
 Ca rezultat al sancționării bazate pe o iluzie, închisorile
sunt supraaglomerate, ineficiente și costisitoare.
Sancțiuni comunitare
definiția
Sancțiuni și măsuri care mențin infractorul în
comunitate, implicând anumite restricționări ale
libertății sale prin impunerea condițiilor și/sau
obligațiilor care sunt implementate în acest
scop de organisme desemnate conform legii.

Recomandarea No(92)16 a Consiliului Europei

Tipuri de sancțiuni comunitare

 Probațiune,
 serviciu comunitar,
 compensație și restituire,
 mediere victimă - infractor, sancțiuni orientate către victimă
 cursuri de pregătire, programe de învățare și formare
orientate-cognitiv comportamental,
 programe de tratament, ordine de supraveghere,
 plasare în centre de zi sau probation hostels ,
Tipuri de sancțiuni comunitare

 supraveghere intensivă sau ordine de probațiune,

 ordin de restricție pentru deplasarea în anumite ore,
 arest la domiciliu,
 monitorizare electronică,
 amânarea executării pedepsei sub supraveghere,
 libertate controlată/condiționată
 ordine/sancțiuni combinate șamd
Specificul sancțiunilor comunitare

Aceste sancțiuni au sens dacă

 infractorul înțelege să coopereze,
 consimte la respectarea măsurilor și obligațiilor impuse
de instanță
 există (și) o implicare a comunității
 accentul cade pe incluziunea în societate a
infractorului, nu pe excluderea sa !
Scopul sancțiunilor și măsurilor
comunitare

 Valoarea sancțiunilor comunitare constă în faptul că ele

contribuie la reintegrarea infractorilor în comunitate
(responsabilizarea lor, îmbunătățirea deprinderilor
sociale, confruntarea cu consecințele faptelor,
realizarea activităților resocializatoare ).
Reacția socială formală față de
infracțiune
 ”Front–door sanctions” = reguli și decizii judiciare care impun
sentința inițială
 “Back-door” resentencing” = judecătorul de exemplu poate
reduce sentința pe baza dovezilor de cooperare și progres ale
persoanei. Multe sisteme de justiție permit anumite forme de liberări
înainte de termen din închisoare și totodată, pot rechema în
închisoare pe cei care au eșuat în respectarea sanțiunilor
comunitare.
 Acestea vin să susțină faptul că înțelegerea sancționării/reacției
formale față de încălcarea legii penale, se referă la un continuum,
la un proces compus din mai multe secvențe care pot fi obiectul
unor revizuiri și supravegheri judiciare, regulate.
Sancțiuni comunitare, intermediare

 Între privarea de libertate și probațiune există și așa

numitele sancțiuni intermediare.

 Sancțiunile intermediare oferă un răspuns la infracțiune

fără a crește populația penitenciară.
Sancțiuni intermediare

exemple USA (gr. țintă - infractorii sexuali, cei cu infracțiuni

legate de droguri și minorii infractori )
 penalități financiare
 programe intensive de supraveghere
 arestul la domiciliu
 monitorizarea electronică
 day reporting
avantaje

 Sancțiunile intermediare pot fi utilizate ca alternative la închisoare

dar și ca alterantive la probațiune.
 Sancțiunile intermediare ca alternative la închisoare permit o mai
bună reabilitarea prin contactul cu comunitatea, costuri mai
scăzute și deseori mai puține efecte secundare distructive pentru
infractori și familiile acestora.
 Sancțiunile intermediare ca alternative la probațiune deși deseori
costă mai mult, ele asigură în mai mare măsură siguranța publică și
în multe cazuri reduc recidiva. Totodată, sancțiunile intermediare
permit sancțiunii să se plieze mai bine pe infracțiune.
...avantaje

 Spre deosebire de închisoare și probațiune

sancțiunile intermediare pot fi grupate împreună, strategic
pentru a crea programe care sunt mai intensive sub
aspectul supravegherii, mai reabilitative dar și mai
punitive.
...avantaje

 Un infractor poate fi condamnat cu arest la domiciliu plus amendă.

 Un altul care prezintă un risc mai mare, poate primi arest la
domiciliu și monitorizare electronică.
 Un al treilea poate fi condamnat la day reporting center în
completare cu un tratament farmacologic pentru infracțiuni
sexuale.
Sancțiunile intermediare pot ajuta la construirea unui
continuum sancționator care poate fi aplicat unor
categorii largi de infractori.
Sancțiuni și măsuri comunitare

 Sunt utilizate ca alternative la privarea de libertate.

 Reprezintă o bună investiției în siguranța cetățeanului, comparativ
cu încarcerarea (costă mai puțin decât privarea de libertate;
decongestionează sistemul penitenciar în care pot fi menținuți
numai cei foarte periculoși).
 Prezintă rate de recidivă scăzute și de aceea nu aduc prejudicii
intereselor comunității.
sancțiuni și măsuri comunitare -
concluzii
 Sunt sancțiuni felxibile, permițând combinații care sunt în mod
adecvat puse în legătură cu comportamentul diferitelor categorii
de infractori.
 Reprezintă o formă de pedeapsă care necesită mai multă
responsabilitate din partea infractorului și luare de decizii, decât
privarea de libertate .
 Persoana trebuie să completeze diferite programe, să caute și să
mențină un loc de muncă și să facă față provocărilor cotidiene din
viața reală, în comparație cu mediul artificial al penitenciarului
unde alții iau (aproape) toate deciziile
Exemple de sancțiuni și măsuri
comunitare -USA

 Probation residential centers = sunt centre care reprezintă un cadru

structurat în care infractorii pot învăța deprinderi de lucru, pot lucra
asupra abuzului de substanțe, pot primi consiliere, pot găsi un loc
de muncă, pot învăța să își administreze mai bine banii, înainte de a
trăi pe cont propriu.
 De-a lungul unui continuum sancționator, acestea centre
rezidențiale sunt ca intensitate a supravegherii, sub închsori dar
deasupra probațiunii.
 Asigură o gamă de servicii, fac legătura cu resursele din
comunitate, incluzând tratament legat de consumul de substanțe,
consiliere pe probleme de sănătate mintală, programe de training
și formare profesională.
Sancțiuni și măsuri comunitare - USA

 Drug courts/Instanțe de judecată referitoare la droguri se ocupă cu

infractori dependenți de droguri care au comis infracțiuni de mai
mică severitate. Judecătorii și staful sunt pregătiți să asigure o
combinație de supraveghere și tratament.Programele includ raport
regulat la instanță și la ofițerii de probațiune, tratament, oportunități
educaționale.
 Comunity service /munca in folosul comunității Avantajele acestei
sancțiuni: este valorizată munca celui aflat în probațiune, persoana
își repară greșala, expunerea la un mediu lucrativ, compensație
simbolică față de comunitate, reducerea volumului de cazuri din
probațiune.
Sancțiuni și măsuri comunitare- USA

 Community-based mental health services

 O abordare de acest fel, considerată eficientă este așa numita
Assertive Community Treatment (ACT) destinată să asigure servicii
comunitare complete persoanelor cu probleme serioase de
sănătate mintală.
 Este potrivită pentru persoane care au iesit de curând din instituții,
nu reușesc să respecte programările sau nu se descurcă fără un
suport consistent.
Sancțiuni și măsuri comunitare -usa

Programele ACT utilizează o gamă variată de tratamente și practici

reabilitative:
 medicație,
 învățarea unor deprinderi comportamentale
 intervenție în criză,
 suport, educație, învățare de deprinderi de către mb familiei,
 terapie de suport,
 terapie cognitiv- comportamentală,
 tratament de grup
 sprijin pentru găsirea/păstrarea unui loc de muncă.
Sancțiuni și măsuri comunitare-
exemplificare -USA
 Cognitive restructuring/restructurare cognitivă
aceste terapii pornesc de la premisa că acțiunile
infracționale și alte comportamente distructive, provin
dintr-o gândire greșită.
-Terapia ajută beneficiarii să recunoască și să schimbe
pattern-urile de gândire disfuncțională .
 Cercetările de evaluare indică o reducere semnificativă
a recidivei in urma parcurgerii programului(Costă în jur $20
per infractor pt un program de 65 de zile ).
Sancțiuni și măsuri comunitare-
exemplificare -USA
 Monitorizarea electronică
Infractorii pot fi plasați într-un arest la domiciliu virtual,
permițându-le o mobilitate relativă (pt a merge la muncă
sau la școală) și /sau li se interzice să fie în anumite locuri.
(în Michigan, pt că infractorii plătesc pe zi $8.50 ca să participe
monitorizarea electronică, ea nu este suportată din bani publici).
...UK

 În England și Wales o persoană poate primi o sentință comunitară

dacă:
 Instanța consideră că va înceta să comită infracțiuni mai degrabă
decât dacă este trimis în închisoare
 Este la prima infracțiune
 Are probleme de sănătate mintală care îi afectează
comportamentul
 Sentințe comunitare pot fi date pentru infracțiuni precum:
 Distrugeri aduse proprietății cuiva, fraudă, atac
Definiții ale probațiunii

 Considerată a fi o dispoziție sancționatorie, probațiunea

este o metodă de a interacționa cu un grup de infractori
special selectați și constă în suspendarea condiționată
a pedepsei, infractorul fiind plasat sub o supraveghere
personală, primind ghidare sau tratament individualizat.
(Harris, 1995, apud A., Kalmthout & j.Derks)
Probațiunea -definiții

 O modalitate de sancţionare, având un fundament socio-

pedagogic, caracterizată printr-o combinaţie între
supraveghere şi asistenţă. Este aplicată în regim de libertate
infractorilor selectaţi în funcţie de caracterisiticile lor
criminologice, tipul infracţiunii şi de receptivitatea lor în raport
cu regimul.
Scopul principal este acela de a oferi fiecărui subiect
posibilitatea de a-şi modifica atitudinea faţă de viaţa în
societate şi de a se reintegra în mediul social la libera sa dorinţă
şi fără riscul de a încălca din nou norma penală. (Cartledge,1981)
 Probațiunea în Europa- misiune

În Europa există asemănări dar și diferențe în definirea misiunii

serviciilor de probațiune
 Reducerea infracționalității
 Reintegrarea infractorilor și reducerea riscului de
recidivă
 Protejarea cetățenilor de infracționalitate
 Implementarea sancțiunilor comunitare
 Implementarea deciziilor instanței
Probațiunea în Europa -misiune

 Executarea corespunzătoare a sentințelor pentru a

reduce riscul de recidivă și a proteja cetățenii/ Finlanda
 Protejarea victimelor și repararea de către infractor a
prejudiciilor /Austria
 asigura pt infractori de o manieră eficientă și continua,
suport, îngrijire și servicii reabilitative/Franța
 Din formularea misiunii probațiunii, rezultă sarcinile
nucleare și principiile muncii de probațiune.
 Localizarea probațiunii
în sistemul de justiție
 Sunt state europene in care serviciile de probațiune sunt parte a
sistemului corecțional, alături de penitenciare, (Norvegia, România)
 În alte state, serviciile probațiune sunt parte din sistemul
penitenciar/Danemarca, Suedia, Italia
 In tări precum Belgia și anumite landuri din Germania sunt servicii
de probațiune care lucrează numai cu deținuți și alte servicii de
probațiune, cu infractori care nu se află în penitenciar.
 Astfel, sarcinile și competențele serviciilor de probațiune depind de
natura sistemului sancționator și de structura procedural penală.
 Dezvoltarea probațiunii în România

 1.Etapa experimentală (1996-2000);

 2.Etapa de dezvoltare legislativă şi a infrastructurii (2000-

2007);

 3.Etapa de consacrare a probaţiunii în sistemul

sancţionator (după 2007- până în prezent):
 Legislația în vigoare

 Legea 286/2009= Noul Cod Penal

 Legea 135/2010= Codul de Procedura Penală

 Legea 252/2013 privind organizarea si funcţionarea

sistemului de probaţiune
- Hotărârea 1079/2013 Regulamentul de aplicare al
L.252/2013
legislația în vigoare

 Legea nr. 253 / 2013 privind executarea pedepselor, a

măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal;
 Legea nr. 254 / 2013 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal .
Funcțiile probațiunii

Promovarea măsurilor şi a sancţiunilor

comunitare,
Asistarea organelor judiciare,
Reabilitarea infractorilor,
Supravegherea şi sancţionarea infractorilor
Funcţie economică
scopul sistemului de probațiune în România

 Activitatea sistemului de probaţiune se desfăşoară în

interesul comunităţii, în scopul reabilitării sociale a
infractorilor, al diminuării riscului de săvârşire a unor noi
infracţiuni şi al menţinerii siguranţei comunităţii, precum
şi pentru reducerea costurilor sociale ale executării
sancţiunilor şi măsurilor penale, prin diminuarea
populaţiei din unităţile penitenciare şi valorificarea
potenţialului socioeconomic al infractorilor.
Hot. Guv 1079/2013, art.1alin.3
 Misiunea serviciilor de probațiune din
România
Reabilitarea socială a infractorilor.

Diminuarea riscului de recidivă

Creştere a gradului de siguranţă în comunitate.

Reducerea costurilor sociale ale executării

sancţiunilor şi măsurilor penale.
Clasificarea activităților din probațiune

 Activitatea la instanţă (în faza de urmărire penală; în faza de

judecată; în faza de executare a pedepsei )

 Supravegherea în comunitate ;

 Asistarea persoanelor supravegheate;

 Activitatea în penitenciar;

 Oferirea de asistenţă victimelor unor infracţiuni

Activităţile desfăşurate de către consilierii de
probaţiune (Legea 252/2013, art 32)

 a) realizează evaluarea inculpaţilor, a minorilor aflaţi în executarea

unei măsuri educative, respectiv a persoanelor supravegheate ;
 b) sprijină instanţa de judecată în procesul de individualizare a
pedepselor şi măsurilor educative;
 c) coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor şi
executării obligaţiilor stabilite în sarcina persoanelor supravegheate
faţă de care instanţa a dispus: amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, liberarea
condiţionată;
Activităţile desfăşurate de către consilierii
de probaţiune (Legea 252/2013, art 32)

 d) coordonează procesul de supraveghere a respectării uneia

dintre următoarele măsuri educative neprivative de libertate: stagiul
de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de
săptămână, asistarea zilnică ,
 e) coordonează executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei
munci neremunerate în folosul comunităţii;
 f) derulează activităţi specifice în legătură cu persoanele private
de libertate;
 g) îndeplinesc alte atribuţii, conform legii
Coordonarea procesului de supraveghere
(art 48-103 L. 252 / 2013)

Scopul procesului de supraveghere:

 reabilitarea socială a persoanei supravegheate,

 repararea prejudiciului adus comunităţii prin săvârşirea
faptei
 creşterea gradului de siguranţă în comunitate.
Cum se realizează supravegherea

 prin exercitarea controlului asupra respectării măsurilor

şi executării obligaţiilor impuse în sarcina unei persoane
supravegheate ;
 prin asistarea adaptată
- nevoilor persoanei,
- riscului de recidivă,
- particularităţilor cazului
Supravegherea persoanelor majore

 SP coordonează procesul de supraveghere a respectării

măsurilor de supraveghere şi executării obligaţiilor
stabilite de instanţă în sarcina persoanelor faţă de care
s-a dispus:
 a) amânarea aplicării pedepsei;
 b) suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere;
 c) liberarea condiţionată, dacă restul de pedeapsă
rămas neexecutat la data liberării, este de 2 ani sau mai
mare.
 Derularea supravegherii

 şeful serviciului desemnează un consilier de probaţiune

manager de caz.
 în termen de 5 zile de la primirea copiei de pe hotărârea
judecătorească, consilierul de probaţiune manager de
caz convoacă persoana supravegheată la serviciul de
probaţiune .
Coordonarea supravegherii
persoanelor majore
 consilierul de probaţiune manager de caz
a) informează persoana cu privire la procesul de supraveghere;
b) evaluează iniţial persoana;
c) planifică procesul de supraveghere;
d) derulează activităţile de control şi derulează sau coordonează
asistarea în procesul de supraveghere;
e) colaborează cu judecătorul delegat cu executarea, cu instituţii
din comunitate, precum şi cu alte autorităţi sau instituţii publice;
f) monitorizează procesul de supraveghere;
g) evaluează final procesul de supraveghere.
Dimensiunea controlului
în supraveghere
 CP manager de caz controlează nemijlocit respectarea de către
persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere.
 În exercitarea controlului respectării măsurilor de supraveghere,
consilierul
- stabileşte şi derulează întrevederi cu persoana supravegheată la
sediul serviciului de probaţiune,
- efectuează vizite anunţate sau inopinate la locuinţa persoanei sau în
alte locuri,
...controlul

 solicită documente privind structura familiei, a persoanelor care se

află în întreţinerea sa sau în a căror întreţinere se află, documente
privind situaţia locativă, a locului de muncă şi a mijloacelor de
existenţă,
 verifică periodic datele furnizate de persoana supravegheată şi

 îndeplineşte orice alte măsuri de control adaptate cazului .

...controlul

 Coordonează punerea în executare

- a obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare

profesională (art 60 61din L. 252/2013);

- a obligaţiei de prestare a unei munci neremunerate în folosul

comunităţii (art 61din L. 252/2013)
Planul de supraveghere

ART. 55 L. 252/2013
 (1) Organizarea şi desfăşurarea activităţii de supraveghere se
efectuează în baza unui plan de supraveghere întocmit de către
consilierul de probaţiune manager de caz, ţinând seama de evaluarea
inițială şi cu implicarea persoanei supravegheate.
 (2) Planul de supraveghere se întocmeşte în cel mult 30 de zile de
la prima întrevedere şi este revizuit ori de câte ori este necesar, în
funcţie de schimbările intervenite în situaţia persoanei şi evoluţia
cazului.
Evaluarea în probațiune

 Evaluarea este procesul de culegere, analiză şi sistematizare a

datelor, într-o formulare care se referă la dimensiuni esenţiale ce
descriu conduita, mediul de viaţă, factorii de risc şi resursele
persoanei evaluate.
 Evaluarea include:
 - atât o estimare a conexiunii dintre factorii biologici,
psihologici, socio-culturali si comportamentali,
 - cât şi o identificare a motivaţiilor şi capacităţilor
pozitive, legate de reintegrarea socială a celui evaluat.
Evaluarea – subiecți

 minori inculpați
 persoane majore inculpate
 minori pentru care instanța a dispus măsuri educative
 persoane majore aflate în supraveghere pentru care
instanța a dispus:
a) amânarea aplicării pedepsei;
b) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
c) liberarea condiţionată, dacă restul de pedeapsă rămas
neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare.
Evaluarea inculpaților minori- ilustrare

se realizează la solicitarea organelor judiciare;

datele se consemnează într-un referat de evaluare;

referatul de evaluare se întocmeşte şi se comunică în

termen de 21 de zile de la data primirii la serviciul de
probaţiune a solicitării ;
Exemplificare: evaluare pentru întocmirea
referatul de evaluare a inculpaților minori

 mediul familial şi social al minorului,

 situaţia educaţională şi profesională,
 conduita generală a minorului,
 analiza comportamentului infracţional,
 riscul de săvârşire a unor infracţiuni,
 precum şi orice alte date relevante pentru situaţia minorului.
Această stuctură tematică este reglementată prin lege !
noutate

 Referatul de evaluare cuprinde şi propuneri motivate

privind măsura educativă considerată a fi potrivită
pentru minor, cu referire la natura şi durata programelor
de reintegrare socială, precum şi la alte obligaţii care
pot fi impuse acestuia, în vederea reducerii riscului de
săvârşire de infracţiuni .
Culegerea datelor

 Pentru obţinerea datelor necesare evaluării inculpatului

minor, consilierul de probaţiune poate colabora cu
 asistenţi sociali,
 psihologi,
 consilieri şcolari,
 pedagogi,
 medici sau alţi specialişti
Evaluarea pentru întocmirea planului
de supraveghere
 Are loc după prezentarea procesului verbal al primei
întrevederi.
 Metoda folosită este interviul centrat pe problemă care
are integrate şi elemente ale interviului motivaţional.
 Evaluarea (dupa caz) se fundamentează pe analiza
referatului de evaluare întocmit anterior
Evaluarea pentru planul de
supraveghere
 Evaluare vizează:
- analiza comportamentului infracţional,
- situaţia familială, socială si economică,
- planurile de viitor ale persoanei condamnate pe termen scurt şi
mediu şi indicarea modalităţilor prin care intenţionează să le pună
în practică.
- Evaluarea poate viza şi aspecte legate de consumul în exces a
unor substanţe
Idealul reabilitării - evoluții

 Primele decenii de după al doilea război mondial și

până în anii 60 anii încrederii în idealul reabilitării.

 Anii 70- 90 perioada ”Nothing Works” :

raportul Martinson,1974 ”...cu câteva mici excepții,
eforturile reabilitative care au fost raportate, până acum
nu au efecte apreciabile asupra recidivismului”.
Criza ”nothing works”

 Ideea conform căreia tratamentul asigurat ca parte a

probațiunii, poate conduce la modificări în atitudinea
infractorilor, este puternic criticată în anii 70.
 Dacă nimic nu funcționează afirmă Bottoms și
McWilliams (1979), atunci tratamentul impus va fi în mod
inerent injust, implicând o coerciție deghizată, negarea
perspectivei clienților, tratarea persoanelor ca obiecte și
patologizarea problemelor, toate acestea în numele
programelor care s-a demonstrat că sunt ineficiente !
Criza ”nothing works”

 a atras atenția asupra nevoii de evaluare a eficienței

programelor reabilitative

 a exprimat un scepticism deja existent legat de

rezultatele reabilitării infractorilor.

 1979 Martinson ” anumite programe de tratament au un

efect apreciabil asupra recidivismului !”
După criza ”nothing works...

 Regândirea metodelor și tehnicilor de lucru pentru

schimbarea comportamentului infractorilor

 Focalizarea pe problemele contextuale ale infractorilor

 Apare task-centered case-work

Curentul ”What Works”(1990-2000)

 Are la bază cercetările psihologului canadian Robert Ross si ale

colegilor. Ei au realizat o serie de evaluări ale unor programe
intensive din probațiune și a literaturii de specialitate(Ross et al.
1988). S-a constatat că sunt mai eficiente:
 programele care sunt planificate corespunzător și apoi sunt
derulate într-un mod sistematic și clar;
 programele pentru reintegrarea și reabilitarea infractorilor cu o
componentă centrată pe modul în care procesele cognitive
afectează comportamentul infracțional (deficiențe de ordin
cognitiv/patternuri cognitive disfuncționale).
Curentul what works

PROGRAME EFICIENTE

 centrate pe nevoile infractorilor

 orientate pe capacitățile care favorizează reabilitarea
 accentuează nu atât controlul cât dezvoltă motivația
pentru schimbare
 conduc persoana către conștientizarea faptului că
modul de a gândi are impact asupra comportamentului.
Reabilitarea de la ”nothing works” la
”What Works”
 programelor de succes se centrează pe modul de gândire al
infractorilor:
 trainingul cognitiv – în rezolvarea problemelor, în deprinderile
sociale, managementul emoțiilor, abilitățile de negociere,
raționamentul critic și întărirea valorilor și gândirea creativă –
pot crește gama de alegeri pe care le au la îndemână indivizii,
care altfel, folosesc infracțiune ca răspuns la probleme.
(Ross and Fabiano 1985).
Reabilitarea de la ”nothing works” la
”What Works”
 Pe baza acestor rezultate, Ross a dezvoltat un program numit ”
Reasoning and Rehabilitation programme” care s-a dovedit
eficient în reducerea ratelor de recidivă (R&R).
 Acest program, care la rândul său a fost obiectul unor critici,
(Neary 1992; Pitts 1992), va deveni parte a ceea ce constituie
răspunsul ‘Something Works’ la raportul Martinson .
 Realizările lui Ross în England și Wales, sunt baza pentru două noi
programe de intervenție (Raynor and Vanstone 1994; Weaver and
Bensted 1992).
Reabilitarea de la ”nothing works” la
”What Works”
 Unul dintre cele două programe ” Straight Thinking on Probation
(STOP)”, a fost gândit să ofere un ajutor compensatoriu și
empowerment infractorilor în acord cu un obiectiv mai cuprinzător
referitor la prevenirea infracționalității.

 Evaluări detaliate ale acestui program, raportate de Raynor și

Vanstone (1994) pe baza feedback-ului de la infractori care au
participat la program, au fost preponderent pozitive.
Principiile 'What works'

Clasificarea în funcţie de risc

Ţintirea nevoilor cu potenţial criminogen
Integritatea programelor
Resposivitatea
Centrarea pe deprinderi sociale, rezolutive şi cognitive
Intervenţii cu bază comunitară
Principiul riscului

 Rezultatele cercetărilor publicate identificau variabile asociate cu

probabilitatea recidivei.
 Acest principiu al riscului include pe cele care nu pot fi modificate prin
intervenții (factori de risc statici), și pe cele care pot fi schimbate de-a lungul
timpului (factori de risc dinamici).
 factori de risc statici includ vârsta la prima infracțiune/condamnare,
istoricul infracțional și structura familială.
 Cercetările sugerează că infractorii cu risc de recidivă ridicat vor beneficia
cel mai mult de pe urma intervențiilor reabilitative și de aceea intensitatea
serviciilor de asistare trebuie să fie proporționale cu nivelul riscului.
 Nevoi probleme , risc

Nevoi și probleme ale infractorilor :

 Există rezultate solide din cercetare care evidențiază că un
comportament infracțional persistent, este asociat cu mulți factori de
risc statici și dinamici:
 Venituri reduse ale familiei, locuințe inadecvate, instabilitatea locului
de muncă, delincvenți în rândul familiei și al prietenilor, educație
insuficientă, consum de droguri, tulburări mintale, experiențe de
violență, consul problematic de droguri, probl. de sănătate mintală,
experiențe legate de violență, disciplinare severă și inconsecventă,
relații slabe cu părintele de sex masculin .
Totuși, nu se poate afirma cu certitudine, că această asociere este una
cauzală.
Principiul nevoilor criminogene

 Termenul nevoi criminogene se referă la factorii de risc dinamici

care prin intervenții psihologice și/sau sociale pot fi modificați.
 Acest principiu sugerează că intervențiile trebuie să țintească nevoi
de acest fel pentru că sunt direct legate de recidivă.
 De ex nevoi criminogene care reprezintă direcții de intervenție
importante în cazul minorilor sunt consumul de alcool și droguri,
problemele de gestionare a furiei și violență, sau atitudini ce
susțin comportamentul infracțional.
Andrews & Bonta (1998)
Principiul responsivității

 Se centrează pe caracteristicile beneficiarilor și ale programului, care

influențează abilitatea infractorului de a învăța într-o situație terapeutică.
 Intervențiile sunt experiențe de învățare iar factorii individuali care interferează
cu, sau facilitează învățarea se numesc ”responsivity factors”.
 Deasemenea, acești factori pot fi înțeleși ca variabile contextuale, ce pot
influența rezultatele terapiei. Aceștia fac diferența în termeni de deprinderi,
strategii sau identități pe care indivizii le dezvoltă, fiind factori care susțin
tranziția comportamentală.
 Factori precum vârsta, etnia, genul, dizabilități sau status socio-economic pot fi
considerați factori cheie sub aspectul responsivității.
Andrews & Bonta (1998)
Principiul integrității

 În contrast cu solicitarea pe care o face principiul responsivității de a

individualiza intervențiile, o componentă importantă pentru
asigurarea calității este accentuarea necesității integrității
programului de intervenție.

 Integritatea programului se referă la măsura în care un program este

livrat, derulat în practică așa cum el a fost el în teorie intenționat,
conceput și gândit .

 Andrews & Bonta (1998)

Principiul autonomiei profesionale

 Autonomie profesională = libertatea de a alege ce este de făcut într-

o anumită situație.

 Acest principiu (”principle of professional discretion”) permite

practicienilor să ia decizii cu privire la caracteristici și situații
neacoperite de proceduri.

 Se pune accent pe judecata profesională în defavoarea unei

administrări rigide a principiilor.
Caracteristici ale intervențiilor eficiente în
reducerea recidivei

 Abordarea dominantă în reabilitarea infractorilor este bazată pe modelul

Risk-Need-Responsivity (RNR), model de evaluare a riscului.
 Această abordare în mod obișnuit implică centrarea pe nevoile
criminogene ale infractorilor și tratamente care referitor la elementele
cognitive, deseori utilizează terapii cognitiv -comportamentale.
 Totuși în practică aceste programe demonstrează un impact mai scăzut
decât cel preconizat și necesită o grijă sporită în aplicarea abordării RNR
pentru tineri din cauza efectelor sale potențial stigmatizante.
(F. McNeill, 2010 )
Caracteristici ale intervențiilor eficiente
în reducerea recidivei
 intervențiile holistice care se adresează mai multor nevoi
criminogene sunt mai eficiente în reducerea recidivei. Aceste este
mai ales cazul tinerilor și al femeilor care comit infracțiuni.
 motivația unui infractor de a participa în programe
reabilitative, este cheia pentru succesul lor, iar intervențiile care
sunt în mod adecvat pliate pe nivelul de motivație al infractorilor,
este mai probabil să fie eficiente în reducerea recidivei.

Fergus McNeill, 2010

Caracteristici ale intervențiilor eficiente în
reducerea recidivei

 Intervențiile care ajută infractorii să dezvolte rețele prosociale, și

cele care sporesc ”offenders’ sense of agency, self-efficacy and good
problem-solving skills pot fi eficiente în reducerea recidivei.
 Pentru infractorii care au probleme cu consumul de droguri,
programele specifice ( drug treatment programmes) în general au un
impact pozitiv asupra reducerii recidivei.
Caracteristici ale intervențiilor eficiente
în reducerea recidivei
 Cercetările nu sunt foarte clare în legătura cu eficiența în reducerea
recidivei a programelor pentru găsirea unui loc de muncă, a
programelor scurte centrate pe problemele legate de consumul de
alcool, a celor pe probleme de sănătate mintală, sau a programele
holistice pt reintegrarea socială. Este nevoie de noi cercetări pentru
investigarea efectelor acestora.
 De ex programele educaționale pot contribui la dezvoltarea pozitivă
a infractorilor, dar este puțin probabil să contribuie numai ele la
reducerea recidivei...
Instrumente pentru evaluarea riscului

 În 1997, Aubrey și Hough realizează un studiu pilot care concluzionează că Marea

Britanie trebuie să adopte scale de evaluarea riscului .
 De atunci s-au succedat mai multe generații de instrumente de evaluare, doua
instrumente însă au fost mai larg adoptate și utilizate în practica probațiunii
(Raynor et al. 2000):
 The LSI-R (Level of Service Inventory– Revised) care evaluaează atât
factorii de risc cât și nevoile infractorilor (Andrews and Bonta 1995);
 ACE (Assessment, Case recording and Evaluation) evaluează numai nevoile ,
atât cele criminogene cât și non-criminogene (Roberts et al. 1996).
 Programe și intervenții psihosociale în
probațiune
Programul „One to one”
-este un program de consiliere individuală structurat pe 5
module şi 12 şedinţe.
-Îşi propune să contribuie la schimbarea cognitiv –
comportamentală a persoanelor care au comis infracţiuni,
prin dezvoltarea capacităţii de soluţionare de probleme,
gestionarea situaţiilor de risc, analiza stilurilor de
comunicare şi identificarea disfuncţionalităţilor.
 OTO

 Programul One to One se adresează minorilor care au

cel puţin 16 ani, precum şi adulţilor, cu un risc mediu sau
crescut de recidivă, cu abilităţi scăzute de a-şi rezolva
problemele.
 Participând la acest program beneficiarii reuşesc să
identifice tiparele greşite de comportament, înlocuindu-
le cu deprinderi şi convingeri pozitive.
 De asemenea, beneficiarii învaţă să folosească planul
individual de prevenire a recidivei, precum şi jurnalul de
prevenire a recidivei.
 „Dezvoltarea abilităţilor sociale la
minori ”
 Programul DAS este un program de grup structurat pe 10
şedinţe şi îşi propune dezvoltarea deprinderilor sociale
necesare evitării unor situaţii de risc care pot conduce
la recidivă.
 Maniera de desfăşurare a sesiunilor este interactivă,
metodele utilizate fiind deopotrivă pasive (expunere),
cât şi active - jocuri de rol, discuţii şi exerciţii în cadrul
grupului.
Baza teoretică

Teoria condiționarii operante(comportamentele

determinate de răspunsurile din mediul social)
Teoria învățării sociale(structurarea
comportamentului se face în funcție de
modelele preluate din mediul de apartenență)
Teoria autodeterminarii(imaginea de sine și
obiectivele personale infl controlul și
modificarea comportamentului)
Temele abordate

 Comunicare interpersonală
 Negociere
 Luarea deciziilor
 Gestionarea unor situații de criză
 dinamica progamului și a interacțiunii
de grup
 Comunicare verbală și non-verbală
 A asculta și a conversa
 Angajamente, roluri și relația cu autoritățile
 A spune NU
 Comportamentul emoțional și gândurile deranjante
 A fi supărat și a fi implicat intr-o ceartă
 Afirmarea de sine
 Decizii și negocieri
 Petrecerea timpului liber
 A te prezenta și evalua
 DAS

 În fiecare sesiune sunt abordate aspecte din viaţa de zi cu zi

a minorilor, care fac parte din sfera relațională inclusiv cu
autorități și instituții.
 probleme de agresivitate, autocontrol scăzut, gestionarea
deficitară a relaţiei cu autorităţile,afirmarea de
sine,petrecerea timpului liber, abilităţi scăzute de comunicare
sau modalităţi defectuoase de a comunica.
 După parcurgerea celor 10 şedinţe, minorii participanţi devin
mai conştienţi de propriile arii de risc şi au la dispoziţie
alternative de a le depăşi.
 „Stop! Gândeşte şi schimbă”

 Programul „Stop! Gândeşte şi schimbă” este un program

de grup, structurat pe11şedinţe, adresat persoanelor
care au un pattern infracţional.
 Scopul programului este de a identifica tiparul de
gândire disfuncţională şi a promova principiile gândirii
alternative.
 Participanţii învaţă, cu fiecare sesiune parcursă,
avantajele unui stil de viaţă pro-social şi dezavantajele
comiterii de infracţiuni.
specific

 Are la bază teoriile cognitiv –comportamentale

 Folosește informații și exerciții pentru identificarea
gândurilor și sentimentelor disfuncționale
 Accentuează conștientizarea necesitatății schimbării
comportamentului disfuncțional
 facilitează exersarea deprinderilor sociale bazate pe
gândirea alternativă
 Stop! Gândeşte şi schimbă !

 Programul se derulează într-o manieră interactivă, face

referire la aspecte obişnuite din viaţa beneficiarilor,
ceea ce confirmă şi întăreşte informaţiile furnizate.

 Participanţii îşi identifică greşelile care au condus la

comiterea de infracţiuni şi sunt sprijiniţi să apeleze la
resursele personale, familiale şi instituţionale, care îi pot
susţine în menţinerea unui comportament pro-social.
 „Dezvoltarea deprinderilor sociale
pentru adulţi”

 Programul „Dezvoltarea deprinderilor sociale pentru

adulţi” este un program de grup care vizează
dezvoltarea abilităților sociale necesare participanţilor
în viaţa de zi cu zi, în familie, grup de prieteni, societate,
la serviciu sau în timpul liber şi care îi vor ajuta să adopte
un comportament pro-social şi să evite săvârşirea unor
fapte penale.
obiective

 învățarea de comportamente pozitive

 dezoltarea autonomiei și controlului personal
 dezvoltarea comunicării eficiente
 gestionarea sentimentelor de respingere, neputință,
neîncredere
 alegerea comportamentului adecvat situației de viață
Metodă și specific

 Metoda Goldstein ( terapie de scurtă durată, directivă, folosește

procedura de învățare structurată)
 Accentul cade pe comportamentele concrete ale beneficiarilor
 Comunicarea și ascultarea sunt abilitățile de bază ale programului
 Tehnici- imitare, simulare, complimentare, antrenament de transfer
 Jocul de rol imitativ si anticipativ
 Oferirea de feedback
 tehnica ”punctelor de învățare”
 Accent pe încrederea în propriile posibilități/calități
 Reducerea Riscului de Recidivă
după închisoare

 Reducerea Riscului de Recidivă este un program de

grup, destinat pregătirii pentru liberare şi asistenţă post -
penală a deţinuţilor aflaţi în executarea ultimele trei luni
din pedeapsă privativă de libertate.
 Programul se derulează în colaborare, de către
practicienii din penitenciare şi cei din serviciile de
probaţiune
 Structura programului RRR

 Structura programului se compune din trei părţi

principale :
 1. modul de bază
se derulează în penitenciar şi cuprinde 6 sesiuni - primele
două sesiuni de evaluare a problemelor, nevoilor şi
comportamentului infracţional, a treia sesiune – stabilirea
obiectivelor, a patra sesiune – elaborarea planurilor
individuale de acţiune, a cincea – prevenirea recidivei, iar
a şasea - ,,Piaţa’’ ;
 Structura programului RRR

 2. modulele opţionale individualizate

se au în vedere aspectele problematice cu care se
confruntă deţinuţii după liberare: obţinerea unui loc de
muncă, probleme financiare, abuz de alcool/ droguri,
lipsa locuinţei, probleme de sănătate mintală, probleme
legate de documentele de identitate, probleme în viaţa
de familie ;
 Structura programului RRR

 3. partea de asistenţă post-penală

se va derula la sediul serviciului de probaţiune, dacă
persoana liberată din penitenciar va solicita sprijinul în
acest sens.
 Programul „Drink and Drive”

 Programul „Drink and Drive” este un program de grup

destinat persoanelor care au comis infracţiuni, la regimul
auto, în contextul consumului de alcool.
 Scopul constă în reducerea recidivei în rândul acestei
categorii de condamnaţi, prin producerea de schimbări
la nivel cognitiv şi comportamental, precum şi
îmbunătăţirea siguranţei rutiere prin scăderea numărului
de victime ale accidentelor rutiere cauzate de
consumul de alcool.
Programul „Drink and Drive”-structura

 Cuprinde o sesiune individuală preliminară,

 Opt sesiuni de grup structurate pe diferite componente
(legislaţie rutieră, alcoolul şi corpul uman, efectele şi
consecinţele consumului de alcool la volan, cum să
ajung să nu mai conduc băut, decizia de schimbare
comportamentală, eficienţa personală, revizuirea
strategiei personale, finalizarea programului),
 urmate de sesiuni individuale de follow-up.