Interview in a PEACE-ful way

SCHIMBAREA DE PARADIGMĂ: CAZUL MARII BRITANII

Dunning-Krueger training of interviewers:

- În multe țări trainingul consta în observarea colegilor cu mai multă experiență.
- Mulți ofițeri de poliție care nu au primit training formal sunt intervievatori slabi - șanse mici ca observarea lor să producă
intervievatori buni
- Metodă ieftină, insă celor observați le lispesc abilitățile de a-i pregăti eficient pe cei neexperimentați
- Lipsa unei modalități valide, de încredere, comprehensivă de a evalua performanța intervievatorilor face imposibilă
recunoașterea performanței bune/ slabe.
- Dacă interviurile nu sunt înregistrate, este aproape imposibil să evaluezi performanța intervievatorului.

În special în SUA a fost adoptată metoda Reid. Însă!

1. Această metodă nu include principiile mai recente, derivate din cercetare aplicată, intrinseci unei intervievări eficiente
2. Mulți ofițeri de poliție pierd din vedere faptul că Reid însuși specifică faptul că metoda sa trebuie aplicată doar atunci când
vinovăția suspectului este certă sau aproape certă!!
- În multe situații, înainte de intervievarea suspecților nu este stabilită deja vinovăția, deși mulți intervievatori sunt de părere că
suspectul este vinovat încă dinainte de a-l intervieva (Bull & Milne, ...)
 SCHIMBAREA DE PARADIGMĂ: CAZUL MARII BRITANII

PACE 1984 (Police and Criminal Evidence Act) – 3 principii:

1. Mărturisire – căutarea adevărului
2. Investigate with an open mind (assuming guilt – confirmation bias?)
3. Be fair

The spirit of the guidelines is in direct conflict with police culture!

 SCHIMBAREA DE PARADIGMĂ: CAZUL MARII BRITANII

Anii 90, Guvernul și Association of Chief Police Officers - un set de principii pe care să se bazeze intervievarea (Milne & Bull, 1999):
- Scopul polițiștilor este acela de a obține informații acurate de la suspecți
- Interviul trebuie abordat cu o minte deschisă
- Informația obținută de la suspect trebuie comparată cu ceea ce intervievatorul știe deja.
- Intervievatorul trebuie să fie corect
- Suspecților vulnerabili li se acordă considerații speciale
- Intervievatorul nu trebuie să accepte primul răspuns oferit de suspect
- Chiar și atunci când suspectul își exercită dreptul de a nu vorbi, intervievatorul are dreptul de a adresa întrebări care ar
putea stabili adevărul (atâta vreme cât acestea sunt relevante și nu sunt repetitive).

Interogare – interviu investigativ.

Obținerea unei mărturisiri – căutarea de informații.
Indiciile nonverbale ale simulării?

Colectarea cât mai multor dovezi înainte de interviu, solicitarea unei declarații cât mai detaliate din partea suspectului,
compararea declarațiilor suspectului cu dovezile neprezentate încă, solicitarea suspectului să ofere explecații pentru
discrepanțele observate.
 SCHIMBAREA DE PARADIGMĂ: CAZUL MARII BRITANII

În paralel – un program de trianing. Scurt, distribuit tuturor ofițerilor de poliție. Standardizat.

PEACE: Planning/ Preparation, Enagaging and explaining, Account, Closure, Evaluation.

Intervievarea adecvată a suspecților are multe similarități cu intervievarea adecvată a victimelor/ martorilor; majoritatea
interviurilor sunt politicoase iar cooperarea este prezentă (cel puțin într-o măsură, Pearse & Gudjonsson, 1996)

2 segmente: martori/ victime și suspecți

Includerea principiilor psihologice (raport, comunicare interpersonală, memorie etc).

Ignorarea indicatorilor nenverbali ai simulării.

Referitor la copii: Memorandum of Good Practice (1992; 2002; 2011).

Australia, Canada, Noua Zeelandă, Norvegia

 PEACE: Planning/ Preparation, Enagaging and explaining, Account, Closure, Evaluation.
Planificare/ pregătire.
- Primul pas pentru un interviu bun, esențial. Fără acest pas, interviewer is in a rush to get it wrong.
- Cu cât mai multă informație deține intervievatorul înainte de interviu, cu atât mai ușor îi va fi să păstreze controlul interviului și
să meargă în direcția corectă; timpul pregătit în pregătire și planificare sporește încrederea și abilitățile intervievatorului

Focalizarea pe obținerea de informații: nu doar prin intervievarea suspectului!

O componentă centrală a planificarării și pregătirii pt interviu
Ord et al., 2004: investigate, then interview.

-Elementele unei bune planificări: Dezavantajele lipsei planificării:

-Obținerea de cât mai multe informații despre
incident și despre suspect
-Definirea obiectivelor interviului
-Înțelegerea și recunoașterea aspecteleo pe
care vreau să le comunic neapărat în interviu
-Evaluarea dovezilor disponibile și a surselor
acestora
-Evaluarea dovezilor necesare și a surselor
potențiale
- Se pot omite dovezi importante
- Nu se vor putea identifica inconsistențe și
minciuni
- Se vor lua pauze care nu sunt necesare pentru
obținerea de informații suplimentare
- Pot fi necesare interviuri multiple
- Se poate pierde controlul interviului
 SCHIMBAREA DE PARADIGMĂ: CAZUL MARII BRITANII

Angajează/ Explică
Fază inițială, de încălzire – se recunoaște faptul că adesea intervievarea de către poliție este foarte stresantă
Intervievatorul nu trebuie să fie prieten cu suspectul, dar trebuie să reușească să îl implice pe acesta
AKA etapa de stabilire a raportului – atat în literatura engleză, cât și în cea americană este descrisă ca fiind cel mai influent factor

Pasi:
1. Crearea unei bune impresii de la început: prinzi mai multe muște cu zahăr decât cu oțet. Politețea și respectul nu costă nimic.
2. Tratarea intervievatului ca individ: evaluarea nevoilor și preocupărilor intervievatului (apă, toaletă, cât timp au, cum să li se adreseze, asigurări dacă e
anxios)

3. Înțelegerea emoțiilor intervievatului: empatie și obiectivitate

4. Oferirea unei scurte descrieri a procedurilor
5. Descrierea formatului interviului: va fi rugat să dea o declarație liberă, apoi i se vor pune întrebări de clarificare; apoi va fi rugat să explice unele aspecte,
va exista o suimarizare.
Pentru martori:
Spuneți tot ce vă amintiți și nu editați! Spuneți dacă nu înțelegeți. Spuneți dacă am înțeles gresit.

Suspecții pot fi evazivi, simulanți, necooperanți, ostili. Ce facem atunci?

 RAPORTUL
”.. a much celebrated aspect of modern interrogation” (Meissner et al., 2016)
Manualul Inbau: 400 de pagini, 6 paragrafe se referă la raport, ce trebuie stabilit între BAI și 9 steps !?

A devenit o componentă esențială a interogatoriilor moderne (Swanner et al., 2016)

Suspecții sunt informați că:

1. au dreptul la reprezentare legală
2. Răpsunsurile lor sunt înregistrate și pot fi folosite ca dovezi
3. Pot să nu răspundă, însă dacă ulterior se hotărăsc să ofere informații (de exemplu, în instanță), acest lucru poate fi privit
negativ, deoarece se ridică suspiciuni cu privire la motivul pentru care suspectul nu a oferit acele informații atunci când a
fost intervievat.
Instrucțiunea: You do not have to say anything. But you may harm your defense if you do not mention when questioned
something wich you later relay on in Court. Everything you say mey be given in evidence.

Problemă practică: înțeleg suspecții întodeauna și pe deplin această instrucțiune?

Bull & Walsh, 2010: studiu de teren, suspecții erau întrebati dacă au înțeles. Apoi au fost rugați să explice ce au înțeles. Niciunul
nu a oferit o explicație perfectă.
Declarația
Obținerea unei descrieri cât mai detaliate a evenimentului de la suspect. 3 elemente:
- O declarație neîntreruptă
- Detalierea și clarificarea declarației
- Punerea sub semnul întrebării – cum?

Suspecții pot trece de la cooperare la necooperare!

Intervievatorul este încurajat să adreseze toate întrebările importante pentru el chiar dacă suspectul obișnuiește să răspundă
cu No comment. Asta pentru a nu lăsa arii importante neexplorate pe care ulterior apărarea le poate folosi în instanță.

Interviul poate fi contestat în instanță! De exemplu, se poate spune că intervievatorul a restricționat posibilitățile de răspuns
ale suspectului prin utilizarea întrebărilor sugestive, reformularea răspunsurilor suspectului pentru a potrivi cu asumpțiile sale,
reprezentarea greșită a unei posibilități ca certitudine etc.
Din când în când, unele instanțe resping anumite interviuri pe aceste motive.
Încheierea
- O înțelegere împărtășită a: 1) informațiilor vehiculate și 2) contextului,
- Verificare dacă toate toate aspectele au fost acoperite suficient; revenire
- Explicare a ceea ce urmează în continuare

Evaluare. Intervievatorul evaluează:

- Dacă au fost atinse scopurile
- Analizează cazul prin prisma informațiilor obținute
- Reflectare critică
Nu este un model liniar.
Evaluarea PEACE
La finele anilor 90 a devenit clar că PEACE nu a înregistrat un succes atât de mare precum era de asteptat.
Motive:
- susținere și participare minimă/ media din partea managementului de mijloc și superior
- Resurse limitate pt National Crime Faculty pt implementarea programului
- Trainingul intensiv și practica extensivă: aplicate inconsistent
- Au devebnit trineri cei care abia au terminat cursul
- Inconsistențe în formare: unele zone uitate, altele supra-antrenate

Clarke & Milne (2001): cea mai importantă evaluare. 177 suspecți, 75 martori
P – 19% no or little planning; none good knowldge and undestanding
E – 16% s-au prezentat clar și profesional, 26% nu s-au prezentat deloc, 23% nu au oferit o explicare a scopului interviului, 53%
nu au menționat că interviul este o oportunitate
A: doar 38% dintre intervievatori au încercat cu adevărat să ofere victimelor și martorilor oportunitatea de a oferi o descriere
liberă, detaliată, 43% dintre interviuri nu au acoperit toate aspectele suficient de bine
C – 59% dintre intervievatori nu au sumarizat, 62% nu au întrebat daca intervievatul mai vrea să adauge ceva, 83% nu au
explicat ce urmează să se întâmple.
E-
Evaluarea PEACE
Plimmer (1997), Mortimer & Sheperd (1999): securing a confession is still the main aim. Confession culture lives on.
Why?
1. O presiune (public, media, agende politice) de a rezolva cazurile repede. Rata de rezolvare a cazurilor – performanță
2. Lauda din partea colegilor
3. Timp salvat (cu martorii, dosarul, birocrația)
4. It is far easier to sit comfortably in the shade rubbing pepper into a poor devil‘s eyes, than to go out in the sun hunting
evidence.
5. Cei care mărturisesc de obicei pledează vinovat
6. Mărturisirile sunt văzute ca fiind cea mai puternică armă a acuzării
7. Mărturisirile sunt văzute ca un marker al excelenței profesionale
8. Ofițerii asumă cu ușurință vinovăția suspectului