Programul Unu la Unu (OTO)

Din punct de vedere cantitativ, s-a putut remarca o creştere de la an la an a activităţilor serviciilor
de probaţiune

A fost depășit un prag important, de 100.000 dosare aflate în evidențele serviciilor de probațiune,
în anul 2018, chiar în condițiile diminuării creșterii anuale.
Dar bilanţurile anuale realizate de Direcţia de Probaţiune au relevat ponderea destul de mică a
componentei de asistenţă şi consigliere la nivel naţional.
Astfel numărul total al intervenţiilor de asistare acordate persoanelor din supraveghere, realizate
în anul 2017, este 6326.

Esenţa muncii în probaţiune se situează tocmai în cadrul acestui segment, de a cărui eficacitate
se leagă în mod direct reintegrarea în societate a persoanelor care au comis infracţiuni. Percepţia
generală a consilierilor de probaţiune reflectă nevoia imperioasă de a implementa în lucrul cu
persoanele care au comis infracţiuni programe specializate, cu o structură bine organizată, care
să aibă la bază cercetări privind cauzele şi remediile pentru comportamentul infracţional.
În acest context, a fost introdus în România programul de consiliere individuală „One to one” /
”Unu la Unu” (agreat cu denumirea prescurtată OTO). Acest program are la bază componentele
altor programe de consiliere, care au fost aplicare cu succes în activitatea cu infractorii în Marea
Britanie şi Canada. Programul îşi propune reducerea riscului de recidivă a beneficiarilor
serviciilor de probaţiune, prin schimbarea modului de gândire şi a comportamentelor antisociale.

Baza teoretică a programului OTO

Programul OTO are la bază studii realizate în Marea Britanie, Canada, SUA, precum şi tehnici
specifice în lucrul cu infractorii (Interviul Motivaţional, modelarea pro-socială, ciclul
schimbării), care urmăresc reducerea riscului de recidivă. Ideea centrală a programului –
schimbarea modului de gândire a infractorilor determină schimbarea comportamentului acestora
– are ca suport teoretic abordarea cognitiv-comportamentală. Programul OTO foloseşte în
cadrul sesiunilor exerciţii care reflectă metodele specifice abordării cognitiv-comportamentale.
Astfel, încă de la prima sesiune, beneficiarului i se fac cunoscute conceptele de „gânduri”,
„sentimente” şi „comportament”, cu evidenţierea legăturii dintre ele.

Succesiunea sesiunilor programului este marcată de principiul integrităţii, nefiind posibilă

inversarea sau excluderea acestora. Acest aspect este determinat de folosirea modelului/cercului
schimbării (Prochaska şi Di Clemente, 1991), care presupune o strânsă corelaţie între fiecare
modul al programului şi stadiul schimbării în care se află beneficiarul. Astfel, se presupune că
infractorii vor începe programul când se află în stadiul de precontemplare sau contemplare
(Modulul I), continuând cu decizia/acţiunea (Modulul II), acţiunea/menţinerea (Modulul III),
ajungând în doritul stadiu de menţinere (Modulele IV, V). Bineînţeles că beneficiarii pot avea
evoluţii diferite în ceea ce priveşte schimbarea comportamentală, programul urmărind ordinea
prestabilită a sesiunilor şi parcurgerea paşilor schimbării.
O altă tehnică folosită în cadrul programului OTO este Interviul Motivaţional (Miller, Rollnick,
1991). Consilierii de probaţiune care aplică programul trebuie să ţină cont, pe tot parcursul
lucrului cu beneficiarii, de principiile care stau la baza acestei tehnici (empatia,, evitarea
confruntării, autoresponsabilizarea) şi să exerseze permanent abilităţile necesare (ascultarea
activă, observarea, întrebările deschise/socratice/, reflectarea şi sumarizarea, evidenţierea
discrepanţelor, stabilirea de obiective, încurajarea beneficiarului). Programul OTO este
caracterizat de o abordare dinamică, interactivă, şi nu didactică,
scopul exerciţiilor fiind îndeplinit atunci când consilierul reuşeşte să determine beneficiarul să
găsească singur argumente în vederea schimbării sale. Astfel, programul acordă importanţă
autoresponsabilizării prin efectuarea temelor pentru acasă, recapitulare, precum şi solicitarea de
reacţii, sondarea lor, aducerea de exemple din viaţa personală.

Prezentarea programului OTO

Într-o primă etapă, experţii britanici Nigel Hosking şi Bridget Hinkley au diseminat programul
către 8 consilieri de probaţiune, care au aplicat experimental programul în serviciile lor unui număr
de 15 beneficiari. În urma formării ca formatori, cei 8 consilieri au putut disemina programul către
colegii lor, astfel încât în prezent sunt pregătiţi la nivel naţional 50 de consilieri de probaţiune

Având ca principal suport teoretic abordarea cognitiv-comportamentală, programul OTO îşi

propune sprijinirea beneficiarilor serviciilor de probaţiune pentru a învăţa să-şi rezolve
problemele, să stabilească obiective şi să găsească soluţii, să fie empatici şi mai flexibili, să-şi
dezvolte gândirea orientată spre consecinţe. Astfel, beneficiarii devin capabili să renunţe la
comportamentul infracţional, prin crearea unor modalităţi de a împiedica revenirea la vechile tipare
de comportament.

Programul OTO cuprinde un număr de douăsprezece sesiuni săptămânale, excepţie fiind ultima
sesiune a programului, care va fi derulată după 4 săptămâni de la desfăşurarea sesiunii 11, timp
acordat beneficiarului pentru a identifica situaţiile riscante, pentru a aplica strategii de evitare şi a
analiza sentimentele faţă de modul în care a făcut faţă situaţiei. Este recomandat ca în cazul
întreruperii programului, din motive obiective, pentru o perioadă de timp (maximum câteva
săptămâni), să se realizeze o scurtă recapitulare a sesiunilor derulate anterior. De asemenea,
programul poate continua şi dacă se produce reiterarea comportamentului infracţional (recidiva)
în perioada derulării programului, ciclul schimbării fiind reluat. Astfel, programul se va relua de
la ultima sesiune parcursă, cu recapitularea aspectelor importante învăţate până atunci.

Criterii de eligibilitate

Programul OTO este destinat infractorilor de gen masculin sau feminin, începând
cu vârsta de 16 ani, fără limită superioară. Infractorii prezintă un risc mediu sau ridicat
de recidivă, existând şi posibilitatea conturării la aceştia a unui pattern infracţional. De
asemenea, programul este indicat beneficiarilor care deţin abilităţi scăzute de a se
descurca în viaţă: nu ştiu să-şi rezolve problemele personale, având tendinţa de a intra
deseori în conflict cu cei din jur, inclusiv autorităţile; nu au o gândire orientată spre
consecinţe, planurile lor de viitor nu există sau sunt îndreptate strict spre necesităţile de
bază; nu ştiu să comunice într-un mod eficient etc.
În ce priveşte infracţiunea comisă, programul este recomandat pentru persoanele
care au comis infracţiuni patrimoniale, infracţiuni ce implică folosirea violenţei moderate
sau consumul de substanţe. Analizarea tipului de infracţiune nu trebuie realizată într-un
mod rigid, prin respectarea unei încadrări strict juridice, ci mai degrabă prin eliminarea
incompatibilităţilor

Incompatibilităţile acestui program se referă la persoanele care au comis

infracţiuni privind viaţa sexuală, violenţa domestică, infracţiuni cu un grad ridicat de
violenţă. De asemenea, nu este recomandat infractorilor care prezintă un grad crescut
de auto şi hetero-agresivitate, precum şi celor care suferă de probleme severe de
sănătate mintală, aceste aspecte impunând programe şi intervenţii specifice.

De asemenea, pot fi incluşi în program infractori care au un autocontrol scăzut sau

probleme moderate de sănătate mintală. Chiar şi beneficiarii analfabeţi sau semianalfabeţi pot
parcurge şedinţele cu ajutorul consilierilor, care pot citi materialele şi scrie exerciţiile în locul
acestora. Este cunoscut faptul că factorii de risc dinamici ai comportamentului infracţional –
abilităţi scăzute de rezolvare a problemelor, abilităţi scăzute de relaţionare interpersonală, nivel
scăzut al gândirii orientate spre consecinţe, impulsivitatea, lipsa empatiei faţă de victimă, lipsa
gândirii alternative, lipsa gândirii în perspectivă, nivelul scăzut al gândirii reflexive, abilităţi
scăzute în discuţia cu sine, atitudini antisociale, abilităţi scăzute de comunicare - nu se află în
corelaţie cu nivelul de inteligenţă al beneficiarilor, ci cu deficitul cognitiv al acestora.

Acest program este structurat în cinci module:

􀂃 Modulul I – Gânduri, atitudini, motivaţie, obiective – include sesiunile întâi şi a doua, sesiuni
în care beneficiarii se vor afla în stadii incipente ale Ciclului Motivaţional (stadiul pre-
contemplativ/contemplativ). Prin urmare, deoarece structura prezentului program se raportează la
Ciclul Motivaţional, este extrem de important să fie urmată progresia sesiunilor, aşa cum este
propusă în program.
􀂃 Modulul II – Rezolvarea problemelor – stă la baza întregului program şi este esenţial
pentru acesta. Cuprinde sesiunile 3, 4, 5 şi 6, având în vedere aspecte cu privire la
conştientizarea, identificarea, definirea şi soluţionarea problemelor, precum şi comunicarea
asertivă.
􀂃 Modulul III – Convingeri/Discuţia cu sine – cuprinde sesiunile 7 şi 8, care
examinează Ciclul Comportamental şi se concentrează pe convingerile pozitive şi
negative.

Pe măsură ce parcurg sesiunile programului, beneficiarii vor putea să progrese pe

ciclul motivaţional bazat pe propria lor realitate, să internalizeze procesul de luare de
decizii, stadiile de schimbare activă şi de menţinere a deciziei.

􀂃 Modulul IV – Empatia faţă de victimă – include sesiunea 9 a programului şi oferă

instrumente de lucru cu beneficiarii în scopul de a dezbate asupra atitudinilor
acestora şi de a le dezvolta empatia faţă de victimele lor.
􀂃 Modulul V – Prevenirea recidivei – cuprinde sesiunile 10,11 şi 12 şi se axează pe
etapele practice care vizează efectuarea de schimbări cognitive şi de
comportament.
Cele 12 sesiuni ale programului au obiective clar stabilite şi fac cunoscute
beneficiarului diverse concepte care, prin intermediul exerciţiilor propuse, determină
restructurarea cognitivă, beneficiarul fiind învăţat pas cu pas să înlocuiască tiparele
vechi de gândire şi să îşi canalizeze în mod constructiv sentimentele, pentru ca în final
să fie capabil să adopte un comportament prosocial.

Sesiunea 1: are ca obiectiv construirea unei imagini a contextului vieţii beneficiarului,

explorarea gândurilor, convingerilor şi atitudinilor în vederea introducerii programului.
În cadrul sesiunii 1 se vor derula trei aplicaţii practice:
- Exerciţiul autobiografic, al cărui scop este obţinerea de informaţii cu privire la
trecutul şi contextul beneficiarului şi totodată stabilirea relaţiei cu consilierul de
probaţiune.

- Chestionarul de evaluare a gândirii beneficiarului – analizează nivelul de empatie şi

temeri legate de actul infracţional, subliniindu-se punctele de vedere, convingerile
şi atitudinile beneficiarului.

- Exerciţiul 3 - are ca scop înţelegerea de către beneficiar a modului în care

comportamentul este afectat de gândurile, convingerile şi sentimentele noastre
(triunghiul Gânduri/Convingeri – Sentimente – Comportament/Consecinţe).

Sesiunea 2: Ciclul Schimbării şi obiectivele – are ca obiectiv sprijinirea consilierului

de probaţiune şi a beneficiarului pentru a putea evalua stadiul schimbării acestuia din
urmă şi sprijinirea beneficiarului pentru a-şi stabili propriile obiective.

- Exerciţiul 1 propune explicarea Ciclului Schimbării folosind fişa de lucru care

ilustrează modelul propus
Exerciţiul 2 - Stabilirea de obiective are ca scop să sprijine beneficiarul să îşi
stabilească obiective realizabile. Prin intermediul „Fişei obiectivelor”, beneficiarului i
se solicită stabilirea propriilor obiective de schimbare.
Exerciţiul ACC - are ca obiectiv reflectarea asupra procesului de comitere a unei
infracţiuni, accentuând ideea că modul în care gândim are un anumit impact asupra
a ceea ce facem şi aduce după sine anumite consecinţe.

Sesiunea 3: Conştientizarea problemelor – introduce procesul de soluţionare de

probleme şi are ca obiectiv consolidarea capacităţii beneficiarilor de a conştientiza
problemele pentru a le depăşi înainte de a crea şi mai multe probleme.
- Exerciţiul 1 - propune o problematizare în legătură cu propriile probleme ale
beneficiarului, accentul fiind pus pe ideea că preluând controlul asupra problemelor
putem deţine mai mult control asupra vieţii, prima etapă în acest sens fiind
recunoaşterea, conştientizarea problemelor.
- Exerciţiul 2 - are ca obiectiv conştientizarea de către beneficiar a faptului că
majoritatea problemelor îi afectează pe ceilalţi.
Sesiunea 4: „Opreşte-te şi gândeşte-te“ – identificarea problemelor şi definirea
problemelor - are ca obiectiv încurajarea beneficiarului să acţioneze pe baza faptelor,
şi nu a presupunerilor şi să identifice clar care este de fapt problema.
Prima parte a acestei sesiuni cuprinde:

- Exerciţiile 1 şi 2 - au ca obiectiv înţelegerea de către beneficiar a distincţiei dintre

fapte şi opinii şi a rolului semnificativ pe care îl au în rezolvarea problemelor faptele
reale. A doua parte a sesiunii continuă cu tema „Opreşte-te şi gândeşte-te” şi îi
încurajează pe beneficiari să fie mai clari şi mai concreţi în formularea problemei lor.

Sesiunea 5: Soluţionarea problemelor – are ca obiectiv să sprijine beneficiarii în

generarea a cât mai multe soluţii alternative la probleme şi să se gândească la
consecinţele acestor soluţii asupra lor şi asupra altora.
- Exerciţiul 1 – prezintă beneficiarului ideea de brainstorming şi îi solicită acestuia să
genereze cât mai multe soluţii pentru o problemă (conform acestei idei), iar ulterior
analiza soluţiilor identificate din prisma consecinţelor, solicitându-i beneficiarului să
definească acest termen.
- Exerciţiul 2 – propune analiza alternativelor uneia dintre problemele discutate la
exerciţiul anterior, având în vedere atât modul în care soluţia identificată îl afectează
pe el, dar şi pe ceilalţi, cât şi consecinţele pe termen scurt şi pe termen lung.
- Exerciţiul 3 – propune prezentarea, prin intermediul unei fişe de lucru, a paşilor de
soluţionare a problemelor.
Sesiunea 6: Comunicarea asertivă – această sesiune are ca obiectiv stimularea unei
înţelegeri clare a diferenţelor dintre comportamentul pasiv, agresiv şi asertiv şi folosirea
formulei DESC.
- Exerciţiul 1 – beneficiarul este solicitat să definească comportamentul pasiv, agresiv
şi asertiv, pornind de la exemple pe care el însuşi le identifică.
- Exerciţiul 2 – beneficiarului i se solicită să indice în ce loc s-ar plasa pe o linie în
care la cele două extreme se află comportamentul pasiv, respectiv agresiv.
- Exerciţiul le permite beneficiarilor să vadă modul în care fac alegeri cu privire la
comportamentul afişat faţă de ceilalţi.
- Exerciţiul 3 – porneşte de la cei patru paşi pentru a acţiona asertiv, care explică
formula DESC (descrie, exprimă, specifică, consecinţe) şi propune un exemplu de
utilizare a acestei formule.
Sesiunea 7: Discuţia cu sine – are ca obiectiv sprijinirea beneficiarilor să înţeleagă şi
să exerseze conceptul de a discuta cu sine.

Fişa de lucru „Ploaia” exemplifică faptul că oamenii sunt afectaţi diferit de acelaşi
eveniment, din cauza perspectivelor diferite pe care le adoptă cu privire la respectivele
evenimente. Se prezintă, de asemenea, „Convingerile care pot cauza probleme”,
concluzia acestor discuţii fiind faptul că problemele pot fi cauzate de convingeri
negative.
- Exerciţiul 1 – le oferă beneficiarilor o ocazie de a pune în practică modelul
prezentat anterior şi de a-şi dezvolta noi deprinderi de utilizare a unei discuţii cu
sine.
În încheierea sesiunii se subliniază legătura directă dintre gândire/discuţia cu sine şi
acţiune, prin introducerea în discuţie a „Convingerilor care nu vor cauza probleme”,
concluzia fiind aceea că, dacă ne schimbăm gândirea, ne putem schimba
comportamentul.

Sesiunea 8: Convingeri – Discuţia cu sine, continuare – obiectivul acestei sesiuni

este recunoaşterea de către participanţi a propriilor gânduri negative şi să înceapă să
realizeze schimbări cognitive.
- Exerciţiul 1 – fişa de lucru solicită exemplificarea unui comportament negativ
propriu, analiza a ceea ce a declanşat acel incident (gânduri, sentimente,
comportament), dar şi discuţia interioară care ar fi putut cauza un rezultat diferit.

- Exerciţiul 2 – oferă ocazia beneficiarului să listeze convingerile pe care le are

despre el însuşi şi despre ceilalţi şi care ar putea submina progresul său. Acesta are
ocazia să rupă şi să arunce la coş convingerile vechi, după care ar trebui să
scrie/discute noile convingeri care îl ajută să progreseze.

Sesiunea 9 – are ca obiectiv sprijinirea beneficiarului în vederea dezvoltării atitudinii de

empatie faţă de victimele lor.
- Exerciţiul 1 – prin intermediul fişelor de lucru propuse, beneficiarul este determinat
să se gândească în profunzime la infracţiune şi să se concentreze asupra tuturor
victimelor, directe şi indirecte.
- Exerciţiul 2 – are ca obiectiv analiza de către beneficiar a costurilor şi beneficiilor
care au apărut în urma comiterii infracţiunii.
- Exerciţiul 3 – propune beneficiarului să analizeze efectele unei infracţiuni comise
asupra sa, dar şi efectele unei infracţiuni a cărei victimă a fost cineva apropiat.
- Exerciţiul 4 – are ca obiectiv analiza de către beneficiar a modului în care victimele
infracţiunii sale au fost afectate material sau emoţional.
- Exerciţiul 5 – subliniază impactul faptei asupra tuturor victimelor potenţiale şi
analizează efectele pe termen scurt şi pe termen lung.
Sesiunea 10: Prevenirea recidivei – obiectivul acestei sesiuni este acela de a explica
diferenţa dintre revenire şi recidivă şi de a dezvolta principalele căi de a evita recidiva.
- Exerciţiul 1 – beneficiarul este sprijinit să înţeleagă existenţa legăturii dintre DAI şi
situaţia de mare risc şi, totodată, i se acordă sprijin pentru generarea de soluţii
alternative şi de strategii utile.
- Exerciţiul 2 – beneficiarului i se solicită să completeze unele scenarii, discutând
alternativa sau comportamentul de evitare corespunzător care ar putea reduce
riscul de recidivă.
Sesiunea 11: Planul individual de prevenire a recidivei – obiectivul acestei sesiuni
este de a sprijini beneficiarii să elaboreze propriul plan individual de prevenire a
recidivei.
- Exerciţiul 1 – fişa de lucru solicită beneficiarului să analizeze lanţul propriului
comportament infracţional, identificând deciziile aparent irelevante, semnalele de
alarmă şi factorii determinanţi, dar totodată i se solicită să identifice strategiile prin
care ar fi putut evita comiterea infracţiunii.
- Exerciţiul 2 – propune beneficiarului un model al unui plan individual de prevenire a
recidivei, planul de a evita şi de a face faţă revenirii dacă apare, prin utilizarea
mecanismelor eficace de a le face faţă/strategii de evitare. Beneficiarului i se solicită să completeze
un Jurnal al Prevenirii Recidivei până la sesiunea finală (care are loc după 4 săptămâni).

Sesiunea 12: Trecere în revistă a programului

Această sesiune îi solicită beneficiarului o recapitulare a fiecărei sesiuni, iar ulterior,
acesta va parcurge alături de consilier jurnalul propriu de prevenire a recidivei, ocazie în
care beneficiarul va fi încurajat în legătură cu aspectele pozitive şi vor fi analizate
situaţiile problematice de risc. Beneficiarul are ocazia, din nou, să spună unde crede că se situează
pe ciclul schimbării, subliniindu-se progresul înregistrat faţă de situaţia iniţială şi, de asemenea,
are prilejul să îşi analizeze din nou propriile obiective de schimbare, pentru a adăuga sau a schimba
vreunul dintre acestea în situaţia în care consideră că este necesar.

La finalul programului există o serie de anexe: o exemplificare a interviului

motivaţional, mai multe categorii de situaţii problematice care pot fi utilizate în cadrul
exerciţiilor, jurnalul de prevenire a recidivei, criteriile de eligibilitate a beneficiarilor, un
chestionar de evaluare finală, precum şi câteva modele de instrumente ce pot fi folosite
pentru consemnarea modului de derulare a programului.

Modul de implementare a programului în cadrul supravegherii

Programul poate demara la scurt timp de la intrarea în supraveghere a persoanei condamnate, dar
şi după parcurgerea unei perioade de timp de la debutul supravegherii. În situaţia întreruperii
programului, din diverse motive, este indicate continuarea sa imediat ce este posibil, dacă nu au
trecut mai mult de câteva săptămâni şi în urma recapitulării temeinice a şedinţelor parcurse. Dacă
perioada este mai mare, se recomandă reluarea programului de la început. De asemenea, după
finalizarea programului, consilierul poate relua anumite aspecte ce pot sprijini beneficiarul (de ex.
stabilirea unui nou obiectiv, recapitularea paşilor de rezolvare a problemelor etc.). Dacă un
beneficiar nu îşi asumă responsabilitatea comiterii faptei, consilierul poate explora această situaţie,
conducând persoana spre adoptarea unei atitudini oneste; în caz de nereuşită, exerciţiile care
implică descrierea infracţiunii comise se pot referi la fapte pe care infractorul şi le asumă.

Monitorizare şi evaluare

După cum s-a precizat la început, programul se află într-o perioadă de debut în România, fiind
necesară monitorizarea atentă a rezultatelor obţinute, atât din punct de vedere calitativ, cât şi
cantitativ. Această sarcină revine inspectorilor coordonatori din cadrul Direcţiei de Probaţiune.
Odată cu finalizarea pregătirii celor 50 de consilieri de probaţiune, în serviciile de probaţiune este
asigurată implementarea experimentală a programului OTO.
Este important ca serviciile de probaţiune să dispună de mijloacele necesare aplicării acestui
program, dintre care se evidenţiază spaţiul şi timpul. Există multe servicii de probaţiune care încă
nu dispun de un spaţiu adecvat pentru derularea şedinţelor de consiliere, ce presupune asigurarea
de confort, siguranţă, linişte. De asemenea, mulţi beneficiari au un program care nu le permite
încadrarea în cel al serviciilor de probaţiune, fie că lucrează mai mult de 8 ore, fie au domiciliul
într-o localitate aflată la graniţa judeţului. Alţii care au domiciliul în mediul rural se confruntă cu
dificultăţi financiare ce nu le permit deplasarea săptămânală în reşedinţa de judeţ. O soluţie pentru
problema spaţiului şi a deplasărilor o pot constitui sediile secundare nou336 înfiinţate sau
realizarea programului în afara programului de lucru, cu recuperarea orelor suplimentare efectuate.
De asemenea, şefii de serviciu pot colabora cu reprezentanţi ai autorităţilor locale sau ONG-uri în
vederea găsirii de spaţii sau fonduri necesare pentru deplasările beneficiarilor.
Bibliografie

Prochaska, J.O., DiClementi, C.C., Norcross, J.C., In search of how people change: American
Psychologist, 47 (9) (1992).
Miller, W. R., Rollnick, S. (1991) Motivational interviewing: Preparing people to change addictive
behavior. New York: Guilford Press, 1991
Schiaucu, V., Canton, R., Manual de Probatiune. Euro Standard Bucuresti, Ministerul Justitiei,
2008