Curs sanatatea reproducerii si planificare familiala

Teorii si perspective: planning si dinamica familiala. Perspective teorii ale

modelelor familiale

Pana a se ajunge la conturarea unui interes national si apoi planetar al controlului

reproducerii umane diverse practici anticonceptionale, in interes personal si familial, au fost
inregistrate pe intregul mapamond si inca dinantea erei noastre.
Cea mai veche dovada scrisa anticonceptionala (avort), provine din China si a fost
consemnata cu 2700 ani i.e.n, astfel femeile din China prajeau argint viu (mercur) in ulei il
beau sau inghiteau 14 mormoloci vii, trei zile dupa menstruatie.
In Egiptul antic femeile isi inserau in vagin pesare din balegar de crocodil sau diferite
paste.
Documente indiene in limba sanscrisa vorbesc despre abstinenta, tampoane si
substante chimice introduse in vagin, de ex bulgari de sare tinuti in prealabil in ulei.
In Bizant, in secolul ai VI-lea, femeile isi atasau de piciorul stang un tub continand
ficat de pisica.
In evul mediu se preparau portiuni de frunze de salcie, rugina sau zgura, lut si rinichi
de catar.
Sotiile din triburile desertului nord african amestecau o solutie de praf de pusca ca
bale (saliva) de camila si beau mixtura rezultata.
Perioada 1960-1970 poate fi pe drept cuvant, considerata”decada de control a
contraceptiei”, in acei ani realizandu-se incoronarea eforturilor stiintifice anterioare in
domeniul controlarii natalitatii. Odata cu introducerea in folosinta a contraceptivelor orale,
metodele anterioare utilizate (condoamele, coitul intrerupt, metoda calendarului, spemicidele
vaginale, diafragmele vaginale si-au vazut restranse indicatiile. Ca exemplu in Roma antica ca
prezervativ s-a folosit ca prezervativ vezica urinara de capra, condomul s-a folosit si de
Casanova sub forma unui saculet din panza menit sa impiedice impregnarea iubitelor sale.
Descoperirea si utilizarea latexului a suscitata un reviriment al metodei ajungandu-se
in ultimii ani la o productie foarte mare de prezervative din acest material care s-a dovedit a fi

1
mult mai usor de folosit si mult mai confortabil atat pentru sexul masculin cat si pentru cel
feminin.

Planning si dinamica familiei

Planificarea Famileala si contraceptia reprezinta consilierea unor persoane inclusiv a

cuplului , un ceea ce priveste ajutarea acestora sa-si identifice nevoile legate de sanatatea
reproducerii, in a-si planifica sarcinile in anumite momente dorite din viata, in a-i ajuta sa
aleaga metoda cea mai potrivita in ceea ce priveste contraceptia, acest domeniu include si
consilierea cu privire la evitarea bolilor ci transmitere sexuala.
Planificarea famileiala apare ca o miscare sociala ce a determiant schimbarea societatii
ca valori, mentalitati , actiuni.
Controlul voluntar al fertilitatii detine un rol major in societatea moderna. Controlul
eficient al reproducerii este esential pentru capacitatea femeii de a-si indeplini obiectivele
personale dincolo de abilitatea e a procrea. Este de la sine inteles ca, cresterea rapida a
populatiei umane in acest secol pune in pericol supravietuirea. Daca se mentine rata actuala de
natalitate populatia globului se va dubla in 40 ani, iar populatia tarilor subdezvoltate se va
dubla in mai putin de 20 ani.
Pentru individ si pentru intreaga planeta, se impune utilizarea mijloacelor eficiente de
prevenire a sarcinii, implicit asigurandu-se si prevenirea bolilor cu transmitere sexuala.
Scopul primcipal al planificarii famileale este imbunatatirea calitatii vietii, planificarea
famileala incadrandu-se astfel in preventia primara care este specifica medicului de familie
fiind de fapt preventia unei sarcini nedorite.
Pacientii se prezinta intr-un centru de planning familial si contraceptie din diverse
motive ca de exemplu:
- evitarea unei sarcini nedorite
- doresc protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala
- spatierea intre sarcini
- investigatii suplimentare in cadrul prezentei sterilitatii
- tratamentul disfunctiilor sexuale din cadrul cuplului
- punerea diagnosticului de sarcina
Datorita faptului ca dreptul fundamental al femeii/cuplului la mentinerea caltatii vietii
si acela de a-si programa numarul membrilor membrilor familiei sunt compatibili cu
mentinerea echilibrului dintre populatia mondiala si resursele planetei, astfel s-a nascut

2
Federatia Internationala de Planificare Familiala (este o organizatie non-guvernamentala
globală creată cu scopul de a promova sănătatea sexuală şi reproductivă, de a susţine
planificarea familială. A fost fondată în India, Bombey, în anul 1952 iar acum este formată din
peste 149 de Asociaţii Membre care lucrează în peste 189 ţări. IPPF este organizată pe 6
regiuni.), care propaga urmatoarea charta a drepturilor sexuale si reproductive ale oamenilor:
1. Dreptul la viata
Toate persoanele au dreptul la viata si nimeni nu poate fi privat de acest drept. Nici o femeie
nu trebuie sa isi primejuiasca viata prin riscul unei sarcini, dupa cum nici o viata de copil nu
trebuie riscata, cu atat mai mult cu cat exista counseilling-uri serviciilor legate de sanatatea
reproductiva ca si dreptul fiecarei persoane din osrice tara sa fie aprovizionata cu alimente
medicamente si vaccinuri.
2. Dreptul la libertatea si securitatea personala
Orice persoana este libera sa isi controleze viata reproductiva sa fie bine protejata si informata
de „hartuirea sexuala” iar femeile sa fie protejate de mutilari genitale.
3. Dreptul la egalitate si libertate
Toate persoanele se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi, fără deosebire de rasă, sex,
poziţia socială, limbă, religie, apartenenţă politică, origine naţională sau etnică. Spre exemplu,
sexul persoanei, apartenenţa la un grup etnic sau statutul de membru la un partid nu pot servi
drept motiv de refuz în angajare la serviciu. Mai mult ca atât conform proiectului Codului
Muncii care va intra în vigoare la 1 octombrie 2003, administraţia de la locul de lucru al
persoanei nu are dreptul să-i ceară informaţie privind viaţa lui privată, apartenenţa lui politică
sau religioasă, cât şi problemele sănătăţii lui care nu se referă la îndeplinirea obligaţiilor de
serviciu. În acelaşi timp trebuie să cunoaşteţi că femeia are dreptul la o remunerare şi
beneficii sociale egale cu cele acordate bărbatului, în cazul îndeplinirii aceleiaşi funcţii şi
având aceeaşi calificare. Femeia trebuie să cunoască că în accesul ei la serviciu, legea o
protejează de cazuri de discriminare pe motive de sarcină sau îngrijire a copiilor mici.
Toţi cetăţenii au la fel dreptul egal la asistenţa medicală şi luarea independetă a deciziilor
privind viaţa lor sexuală şi reproductivă. În scopul asigurării sănătăţii şi bunăstării lor, toate
persoanele trebuie să aibă acces egal la educaţie şi informaţie care se referă la sănătatea şi
drepturile lor sexuale şi reproductive. În mod particular, femeile nu trebuie să fie limitate în
accesul lor la educaţie şi informaţie legată de sănătatea lor sexuală şi reproductivă mai cu
seamă din motivul că ar fi necesar acordul unei alte persoane, ca de exemplu al soţului, în
acest sens.

3
În unele ţări încă se mai cunosc practici sociale şi culturale care propagă idei de inferioritate,
mai ales a femeilor. De exemplu, este bine cunoscut statutul unei femei într-o societate
musulmană, unde, în comparaţie cu bărbaţii, femeile sunt limitate în aşa drepturi
fundamentale cum sunt: dreptul la educaţie, la asistenţa socială şi medicală corespunzătoare,
dreptul la muncă etc. Totuşi trebuie să recunoaştem, că şi în societatea noastră, mai ales în
regiunile rurale, încă s-au mai păstrat obiceiuri de patriarhat şi stereotipuri în ceea ce priveşte
rolul bărbatului de a "conduce" şi a femeii de a fi "supusă". Şi aceasta se întâmplă inclusiv din
cauza că femeile nu-şi cunosc drepturile de a avea un statut egal cu cel al bărbatului atât în
familie cât şi în societate.
4. Dreptul la intimitate
Dreptul la intimitate în viaţa privată, dreptul să cereţi păstrarea confidenţialităţii în
acordarea serviciilor în domeniul asistenţei medicale şi sociale şi protecţiei sănătăţii
reproductive.
5.Dreptul la opinie şi libertatea religiei
Orice persoană are dreptul de a-şi exprima gândurile sale în mod liber, În contextul
drepturilor sexual-reproductive, este la fel important de a menţiona că toate persoanele au
dreptul la libertate faţă de obiceiurile şi filosofiile ce limitează libertatea acţiunii şi gândirii
asupra problemelor legate de comportamentul şi sănătatea reproductivă.

6.Dreptul la informatie si educatie subiectul 1

In ziua de astăzi, fiecare persoană îşi asumă multe responsabilităţi şi pentru a lua
decizii mature, ea are nevoie de informaţie şi educaţie. Dreptul de acces la informaţie
educaţională în privinţa sănătăţii şi drepturilor sexuale şi reproductive este relativ nou pentru
societatea noastră. Orice persoană trebuie să aibă acces la informaţie privind sănătatea şi
drepturile sale sexual-reproductive. Spre exemplu pentru a lua o decizie independentă şi liberă
în privinţa unei intervenţiei chirurgicale, trebuie să cereţi acordarea informaţiei depline despre
beneficiile, riscurile şi eficienţa metodelor aplicate.
7.Dreptul la alegerea liberă de a se căsători, a întemeia şi planifica o familie
În prezent, nimeni nu poate fi forţat în decizia sa de a se căsători, întemeia sau
planifica o familie. La fel, nimeni nu poate fi discriminat din cauza alegerii sale de a se
căsători, spre exemplu, cu o persoană de altă rasă, naţionalitate sau religie.
8. Dreptul de a decide dacă şi când a avea copii

4
 Fiecare persoană are dreptul să decidă dacă şi când ea doreşte să aibă copii. Pentru
exercitarea acestui drept aveţi nevoie de acces la informaţie obiectivă care v-ar ajuta să luaţi o
decizie independentă.
9. Dreptul la asistenţă medicală şi ocrotirea sănătăţii
Acest drept este bine-cunoscut, dar totuşi respectarea lui rămâne în urmă, având în
vedere situaţia economico-socială dificilă din ţară. Şi totuşi, statul trebuie să asigure
cetăţenilor săi un nivel minim de asistenţă medicală. O astfel de asistenţă trebuie să fie clară şi
accesibilă, atât din punct de vedere financiar, cât şi demografic şi să fie acordată având la bază
principiile de confidenţialitate şi respectare a demnităţii persoanei.
10. Dreptul la beneficiile progresului ştiinţific
Având în vedere dezvoltarea progresului ştiinţific din zilele noastre, care are ca scop
aducerea beneficiului omului, toate persoanele trebuie să aibă acces la tehnologii noi, sigure şi
eficiente.
11. Dreptul la libertatea întrunirilor şi participare în politică
Atât femeile cât şi bărbaţii au drepturi egale de a participa la întrunirile paşnice
inclusiv cu scopul protejării drepturilor şi sănătăţii lor sexual-reproductive. Acest drept rezultă
din dreptul oamenilor la libertatea opiniei şi exprimării. În scopul promovării drepturilor
sexual-reproductive, fiecare persoană are dreptul să organizeze şi să activeze în cadrul unor
asociaţii şi la fel să folosească toate mijloacele legale, inclusiv mass-media, pentru
influenţarea societăţii şi a autorităţilor de stat în acest sens.
` 12. Dreptul de a nu fi supus torturii şi maltratării
Orice client care apeleaza la serviciile de sanatate sexuala si reproductiva are dreptul la
- informare (sa cunoasca existenta si beneficiile PF)
- acces (sa aibă acces la servicii indiferent de sex, religie , etnie, statut matrimonial sau
domiciliu)
-optiune ( sa decida liber daca va practica PF si ce metoda va folosi)
-siguranta ( sa poata recurge la o metoda de PF eficienta si lipsita de riscuri)
-intimitate (sfaturile si serviciile sa-i fie oferite intr-o ambianta placuta, intima)
-confidentialitate
-demnitate ( sa fie tratat cu respect si cu atentie)
-confort
-continuitate (sa poata sa continue folosirea metodelor atat timp cat isi doreste)
-opinie ( sa isi poata exprima opiniile privitoare la seviciile primite).

5
 Romania intrucat este membra a IPPF toate aceste charte sunt valabile si in tara
noastra, astfel cabinetele PF au sustinere atat interna cat si externa.
Aceste schimbari si transformari la nivelul grupului familial au determinat aparitai
unor perspective specifice domeniului sociologiei familiei:
Perspectiva functionalista prin accent pe structura functiei familiei: - reproducerea
(socializarea, ingrijirea si protectia )
Perspectiva conflictualista se refera la existenta unei lucrari conflictuale permanente
( conflictele interclasiale, raportul sot-sotie este vazut ca raport proprietar victima)
Perspectiva interactionista se refera la modelarea permanenta a relatiilor redefinirea
raporturilor dintre soti, rude si prieteni.

6
 Anatomia, igiena aparatului genital feminin si masculin. Cuplul si
casatoria. Consultanta familiala-definitie,delimitari conceptuale

Anatomia aparatului reproducator, masculin si feminin

Organele genitale feminine externe se află în regiunea pubiană şi sunt: labiile mari şi
mici glandele Bartolini, orificiul extern al uretrei, clitorisul şi himenul. Himenul separă
organele intrne de cele externe.
Organele genitale interne sunt: vaginul, uterul, trompele uterine şi ovarele.
Labiile mari şi mici şi cu clitorisul alcătuiesc vulva. Labiile mari au rol de protecţie a
vulvei împotriva agresiunilor externe. Labiile mici au rol în excitarea sexuală printr-o reţea
vasculară şi nervoasă care le conferă o mare sensibilitate. Clitorisul este bogat în ramificaţii
circulatorii şi nervoase. Este asemănător unui penis în miniatură fiind capabil de erecţie. Este
organul principal declanşator al plăcerii erotice la femei în decursul actului sexual.
Vaginul este un canal elastic de 8-12cm şi o lărgime de 2,5cm şi are rol sexual şi biologic.
Uterul este în continuarea vaginului, peretele interior este căptuşit cu endometru
Această mucoasă ţine oul fecundat suportând modificări în funcţie de perioadele ciclului
menstrual şi de vârsta femeii. Când nu are loc fecundaţia, mucoasa este eliminată prin
menstruaţie.
Colul uterin este străbătut de un canal subţire prin care se face legătura între vagin şi
corpul uterin. Prin canal se elimină fluxul menstrual şi spermatozoizii din vagin trec
în uter şi în trompele uterine unde poate avea loc fecundarea.
Trompele uterine sunt două organe canaliculare de 10-12cm care pornesc de o parte şi
de alta a fundului uterin şi se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion.
Ovarele sunt glandele sexuale feminine situate lângă uter. Rolul lor este de a produce
ovocite şi de a secreta hormoni sexuali feminini (estrogen si progesteron) care sunt
indispensabili bunei desfăşurări a ciclului menstrual.

7
Organele sexuale masculine sunt: testiculele cu rol în producerea spermatozoizilor şi a
hormonilor sexuali masculini. Conductele seminale care transportă prin lichidul seminal
spermatozoizii. Ductul ejaculator se deschide în uretra prostatică astfel încât începând de aici
uretra masculină devine un canal comun pentru eliminarea urinei şi a spermei. Partea externă
a uretrei străbate penisul care este organul genital extern masculin.

Igiena aparatului reproducator masculin si feminin

O viata sanatoasa presupune si pastrarea unei igiene corporale.
Igiena corporala este in directa legatura si cu organele genitale, fie ca vorbim de femeie sau barbat.

La nivelul organelor genitale se aduna permanent secretii ale glandelor sebacee. Se depun
in cutele mucoasei si devin un mediu propice in dezvoltarea agentilor patogeni. Nu trebuie
insa nici exagerat cu uzul sapunurilor si a gelurilor intime, deoarece nu reprezinta salvarea.

Igiena genitala la femei

Vaginul este un organ cu functie de auto-curatare. Secretiile normale eliminate au
culoarea alba, usor galbuie sau incolore. Daca se usuca pe lenjerie poate capata o nuanta
galbuie sau poate avea granule albicioase. In momentul in care acestea isi schimba
consistenta, culoarea sau mirosul devine neplacut, inseamna ca ceva este in neregula si
mergeti la medicul specialist ginecolog.

Spalare si curatare

Zonele din jurul labiilor sa fie curate in permananta. Pentru a nu transporta bacteriile,
spalarea si stergerea se va face dinspre zona vaginala spre anus (fata-spate). Se incearca
de altfel si o cat mai putina folosire a servetelelor parfumate in zona. Menstruatia este o
perioada in care femeia trebuie sa fie mult mai atenta cu igiena. Atentie marita si la lenjeria
intima folosita (materiale). Nu folositi mai mult de 4-6 ore acelasi tampon intern, deoarece
exista riscul unui soc toxic, o infectie. Prosopul pe care il folosesti sa fie doar al tau si doar
pentru aceasta zona.

Spalaturile vaginale

In perioada menstrei nu sunt necesare in fiecare zi. Nici in rest nu este bine sa o faci zilnic.
Recomandat este la 3-4 zile si fara sapun sau gel, pentru ca pot schimba echilibrul bacterian
si pot favoriza aparitia infectiilor. Igiena zonei genitale se face zilnic. Spalarea vaginala dupa

8
un contact sexual este insa recomandata. In locul sapunului si al gelului intim, foloseste
produse ce mentin ph normal. Recipientele: irigatoarele sau pompele pentru spalaturi se
gasesc la farmacie. De asemenea, pentru spalaturi vaginale se pot folosi si ceaiurile din
plante naturale. Prin aceste spalaturi se indeparteaza si mirosul neplacut (daca exista).
Inainte de folosirea toaletei este necesar sa te speli pe maini, dar si dupa. Mai este necesar ca
dupa folosirea toaletei sa speli si zona genitala. Cine exagereaza cu spalaturile este predispus
la infectii. Este recomandat ca spalaturile vaginale sa nu se faca mai des de o data pe luna.
Apa folosita va fi fiarta si apoi racita, din cauza duritatii apei de la robinet. Pe cat posibil
evitati folosirea degetelor.
Spalaturile vaginale in urma unui contact sexual neprotejat nu vor elimina riscul unei sarcini
nedorite. Chiar daca te speli intern, spermatozoizii tot ajung la destinatie. Spalaturile vaginale
facute imediat dupa un contact sexual in care au fost folosite spermicide pot scadea
eficacitatea metodei contraceptive. Unele cercetari au aratat ca exista o legatura intre
spalaturile vaginale si fertilitate. Se considera ca femeile care faceau spalaturi interne dese
aveau rata cea mai scazuta de fertilitate.

Igiena genitala la barbati

La barbati este mai putina bataie de cap fata de femei. Apa calda si sapun (trebuie sa
fie neutru din punct de vedere al aciditatii) si totul este ca nou.
Barbatii cu penisul necircumcis trebuie sa tina seama de faptul ca sub perput (pielea
care acopera capul penisului) este locul unde se aduna smegma - substanta de formata in
principal din sebum (substanta uleioasa secretata de piele) si celule moarte ale pielii, de
culoare alba. Smegma trebuie spalata pentru a evita posibile infectii in cazul in care aceasta se
acumuleaza timp indelungat. Se decaloteaza penisul (se da pielea inapoi) si se spala glandul
(capul penisului), corona (zona cea mai proeminenta a capului penisului) si portiunea de
preput care in mod normal este ascunsa. Nu uita de testicule, sunt tot ale tale. Nu forta
decalotarea, in caz ca este dificila mergi la medic. Incearca ca in momentul urinarii sa
decalotezi penisul pentru a nu mai lasa picaturi de urina sub preput. Tamponeaza usor
deschiderea uretrei cu servetel sau hartie igienica. Primul semn al aparitiei unor boli
venerice o reprezinta aparitia pe tegumentul penisului a unor umflaturi, vezicule, roseata.
Pentru penisul circumscris igiena este mai usor de pastrat deoarece inelul de circumcizie nu
permite acumularea cu usurinta a smegmei si pastreaza intacta igiena penisului.

9
 Cuplul,casatoria,familia.
Initial conceptele cuplu, casatorie, familie au fost deinite asemanator, fiind chiar
confundate.
Acest lucru s-a datorat relatiei de interdependenta dintre cele trei concdepte: cuplul
premergator casatoriei si familia cu descendenti.
Etimiologic conceptul de cuplu provine din latinescul „copula”, termen aparut in sec al
XII-lea. Acest termen se refera la legatura cu semnificatie de uniune dintre barbat si femeie.

Subiectul 2 CUPLUL poate fi definit ca o structura bipolara de tip bio-psiho-

social, bazata pe interdeterminism mutual, adica partenerii se satisfac, stimuleaza , sustin,
dezvolta si realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul pe celalalt. In
aceasta definitie este vorba de cuplul heterosexual. Conform diferentei de cuplu poate fi
armonic, adica satisfacator si stabilizator sau dizarmonic, tinzand sppre disociere. Cuplurile
tind sa oscileze fie catre stabilitate, coeziune si progres fie catre instabilitate, disensiune si
dizolvare. In primul caz, factorii mentionati conduc catre o permanentizare a relatiei catre
mari sanse da e se transforma intr-o casatorie. Aceasta implica consecinte sociale, afective,
morale, juritice care o diferentiaza clar de viata de cuplu.
Conceptul de cuplu este asociat cu cel de sexualitate si reproducere, ceea ce sugereaza
implicarea afectiva a partenerilor in contextul unor diade care tind sa se mentina in timp.
Se prezinte mai multe etape pentru formarea si evaluarea relatiei de cuplu:
1.Fuziunea: se refera la diminuarea pana la disparitie a diferenteleor partenerilor :se
simt ca „unul”.
2.Diferentierea:implica testarea soliditatii legaturii prin reafirmarea propriei identitati.
3.Explorarea: testarea fidelitatii prin participarea la activitati separate, in grupuri
separate.
complementaritatea diferentelor precum si stabilirea unei „harti” cu sarcini si roluri.
5.Cooperarea: etapa dobandirii echilibrului functional al cuplului si presupune
angajarea propriu zisa a ambilor parteneri.
6.Sinergia( fact care se desfasoara simultan): este stadiul ultim dar si cel mai inalt al
cuplului.
Diminuarea etapei de cooperare si sinergie duc la destramarea cuplului.

10
 Subiectul 3 CASATORIA reprezinta uniunea liber consimtita dintre o femeie si
un barbat incheiata cu respectarea dispozitiilor legate in scopul intemeuerii unei familii. Din
perspectiva psihologica, a defini casatoria inseamna a vorbi despre o realtie psihologica dintre
doi oameni constienti ea fiind o constructie complicata alcatuita dintr-o serie de subiective si
obiectve fiind de natura eterogena. Ca atare, casatoria este calea unor transformari psihologice
ale personalitatii ce faciliteaza trecerea de la o stare in care omul este doar unealta naturiisale
instincuale, la o alta stare in care devine el insasi, rezultat al prefacerii naturii in cultura si a
instinctului de spirit. Sociologiiconsidera ca momentul semnificativ al transformarilor
individului prin si in casatorie este, intrarea in a doua jumatate a vietii, moment in care
pasiunea se transforma in datorie, dorinta in necesitateiar surpizele si descoperirile din
tineretedevin obisnuinte. Nici cea mai reusita casatorie nu poate sterge particularitatile
individuale astfel incat starile sotilor sa fie identice. Cel mai frecvent, unul dintre soti se
comodeaza mai repede decat celalat. Actul casatoriei semnificaunirea a doua neamuri intre
care nu exista legatiri de cosangvinitate. Aceasta unire poate fi:
a. endogamica partenerul este ales din acelasi grup, comunitate, rasa , religie.
b. exogamica partenerul vine di afara grupului
Castoria poate fi:
a) patrilocala noul cuplu isi stabileste resedinta impreuna cu fam sotului
b) neolocala resedinta este neutar
c) matrilocala cu familia sotiei
Domina casatoriile matri si neolocale, primele avand motivatie economica iar celalalte
urbanizarii si industrializarii. Casatoriile neolocale conduc adesea la dificultati de adaptare a
noii familii in special in comunitati cu grad scazut de permisivitate si cu nivel ridicat al
xenofobiei. Aceasta atitudineeste determinata de o marginalizare a noii familii.
Dupa modelul de transmitere a rudeniei se poate face o deosebire intre un sistem
matriliniar, in care sotia isi pastreaza numele si bunurile pe care le transmite copiilor ei si
sistemul patriliniar in care transmiterea rudeniei, numelui si bunurilor se face pe linie paterna.
Sistemul cel mai frecvent este biliniar, chiar daca predomina ptriliniaritatea.Din perspectiva
istorica, casatoria are mai multe forme poligamia si momogamia.
Poligamia este un principiu acceptat de unele popoare, conform căruia căsătoria se
poate realiza între un partener de un sex şi mai mulţi parteneri de sex opus.astfel poligamia
este de doua tipuri:

11
 Poliandria este familia constituită dintr-o femeie, copii ei şi mai mulţi bărbaţi.
Fiecare bărbat trebuie să fie tatăl a cel puţin unuia dintre copii. Este destul de rară, printre cele
mai cunoscute societăţi poliandrice sunt: regiunea Todas (India), şerpaşii tibetani, SriLanka,
polinezia.
O caracteristică specifică a căsătoriei poliandrice este faptul că bărbaţii se cunosc
între ei, sunt fraţi, etc. Acest tip de căsătorie este încurajat de faptul că bărbaţii sunt mai apţi
de a procura mijloace de subsistenţă. În unele populaţii se acceptă infanticidul fetiţelor ca o
formă de limitare a populaţiei care favorizează simultan menţinerea poliandriei.
Al doilea tip de convieţiure poligamică, se numeşte poliginie, care reprezintă
căsătoria unui bărbat cu una sau mai multe femei. Este practicată în Africa, dar este
condamnată de biserica creştină. Deoarece un exces al femeilor singure nu este probabil,
problemele acestor societăţi ţin de creşterea rivalităţii, ostilităţii şi geloziei între soţii. Pentru
a supravieţui, o familie poliginică trebuie să aibă reguli stricte incluzând o afecţiune egal
distribuită a soţului pentru soţii, precum şi o împărţire echitabilă a sarcinilor. Aceste familii
au 2 dezavantaje:
ţine de incidenţa mult mai mare a delicvenţei juvenile printre copiii din aceste familii,
absenteism şcolar, furturi , vandalisme, rtc.
O dezvoltare intelectuală mai redusă a copiilor comparativ cu familiile monogamice şi
poliandrice.
Poliginia reprezintă o formă de prestigiu şi profit, pentru că numai bărbaţii bogaţi au dreptul
să aibă mai multe soţii.

MONOGAMIA reprezintă forma de căsătorie între un bărbat şi o femeie.

Familiile monogamice care au avut o mare importanţă de-a lungul istoriei, sunt:
-familia extinsă, caracteristică societăţii tradiţionale.
-familia nucleară, caracteristică societăţii moderne.

Sub. 4 Familia extinsă include relaţii relative şi nonrelaţionale între membrii care
locuiesc în acelaşi spaţiu şi care reprezintă 2-3 generaţii reunite şi uneori colaterale (frăţii).
Subordonează familia nucleară fiind de regulă formată din cel puţin 2 familii nucleare şi
dispunând de un sistem de norme şi reguli de convieţuire care perpetuează de la o generaţie
la alta. Caracteristicile familiei extinse:
a) Conservatorismul—păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor şi stilului familiei dominante.

12
b) Reguli de funcţionare destul de rigide, dar care pot asigura stabilitatea spiritului de
clan.
c) Sistemul valorilor etico-religioase şi culturale, au un mare grad de inerţie şi
transmisibilitate.
d) Dramatismul interacţional care favorizează frecvent exacerbarea conflictelor între
generaţii.
e) Paternurile educaţionale sunt mai rigide.
f) Aşteptările familiei faţă de fiecare membru sunt mai previzibile.
g) Acest tip de familie pare a convieţui după regula circularităţii de tipul “istoria se
repetă”, ceea ce conferă membrilor săi un sentiment de apartenenţă şi securitate crescută.
Familia, deşi angajează conflicte interne între generaţii, adesea ridică bariere psihologice
solide împotriva destrămării nucleelor familiale.
h) Pentru păstrarea coeziunii şi a stabilităţii la nivelul întregului sistem familiar, adesea
se defavorizează evoluţia şi calitatea relaţiilor intime de la care se aşteptă mai mult
îndeplinirea funcţiei de perpetuare, deci de păstrare a filonului familiei prin urmaşi şi mai
puţin evoluţia experienţei subiective de creştere şi dezvoltare a personalităţii soţilor în rolul
de bărbat şi de femeie.
Sociologii consideră familia extinsă drept o structură de tip autoritar sau autocratic, condusă
de şef, incluzând mai multe generaţii ce stau alolaltă, într-o precisă diviziune şi stratificare a
rolurilor în care alegerea partenerului este făcută de părinţi pe baza statutului economic şi
social, iar subordonarea obligaţiilor şi urmarea tradiţiilor sunt aşteptările majore din partea
familiei tinere. Familia extinsă acţionează ca o modalitate instituţională care se bazează pe
solidaritatea mutuală elementară. Ea îşi asumă trecutul colectiv dar şi garanţia viitorului
devenind spaţiul în care cuplurile parentale transmit copiilor atât riscul dar şi şansa existenţei.

Sub. 5 Familia nucleară se reduce numeric la cei doi soţi şi copii lor necăsătoriţi.
Este în variantele sale armonioase o structură democartică bazată pe consens, egalitate şi pe
complementaritatea rolurilor de soţ şi soţie şi pe participarea progresivă a copiilor. Alegerea
partenerilor este motivată de afecţiune şi de libertatea opţiunii, scopul acestei familii fiiind
fericirea soţilor şi a copiilor. Cuplul modern este marcat de libertatea alegerii şi de
exercitarea dreptului la autodezvolatare, dar când sentimentul iubirii dispare, cuplul riscă să-
şi piardă raţiunea de-a fi şi devine vulnerabil riscând să se separe. Astfel, se explică de ce
cuplul modern este mai instabil , de ce divorţul emoţional este mai frecvent decât cel legal şi
de ce ambele sunt în creştere în societatea contemporană.

13
În condiţiile vieţii moderne, în special în marile aglomerări urbane, familia nucleară îşi
construieşte un nou stil de viaţă caracterizat prin concentrarea afectivităţii, prin separarea
treptată de întreaga ramificaţie de rudenie, ceea ce îi conferă o independenţă propriie cu
posibilităţi crescute de autontrol şi autodezvoltare. Desprinderea de familia extinsă implică
noi raporturi cu exteriorul şi cu familia de origine.
Familia nucleară este structura preferată de majoritatea oamenilor, ea fiind aptă să
asigure cel puţin 4 funcţii esenţiale:
-cooperarea economică între soţi
-relaţii sexuale
-reproducerea
-socializarea copiilor.
Din punct de vedere psihologic, familia nucleară are posibilităţi crescute de asigurare
a suprtului emoţional, de satisfacere a nevoilor de securitate, protecţie şi de apartenenţă, de
comunicare şi a dezvoltării personalităţii. Aceasta nu înseamnă că aceste nevoi sunt automat
satisfăcute pentru fiecare membru, doar ca urmare a apartenenţei la familie. Crescând în
intimitate, relaţiile interspersonale sunt mai complicate şi presupun un grad de competenţă
relaţională bazată pe flexibilitate şi creativitate care le permit soţilor să se adapteze în mod
optim, iar copiilor să evolueze sănătos din punct de vedere psihic şi social. Creativitatea
interpersonală în cuplu devine o condiţie indispensabilă a dezvoltării capacităţii familiei de a
rezolva cu succes problemele inerente ale vieţii cotidiene. Incapacitatea nucleului familial de
a se autoregla pe moment, periclitează sau stopează evoluţia maritală şi implicit autodezvoltă
personalitatea. În viaţa familiei şi a copiilor intervine dezideratul viitorului, tot ceea ce este
prezent are repercursiuni asupra vootirului şi aceasta implică un nivel considerabil de
responsabilităţi. Concluzia este că nu toţi care se angajează în căsătorie sunt pregătiţi să-şi
asume aceste responsabilităţi.
FAMILIA reprezinta o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin doi indivizi,
uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizan o latura biologicasi sau psiho-sociala. In
general, viata indivizilor in cadrul familiei cuprine doua elemente esntiale: una biologica,
constanta, si una sociala in permanenta schimbare, reprezentand etica, educatia, aspectele
economice, juridice si psiho-sociale.
Din punct de vedere sociologic, familia reperzinta exempul tipic de grup primar cu mai multe
tipologii: una fece deosebirea dintre familia de originesi familia de procreare (conjugala), cea
constituita prin casatorie. Dupa gradul de cuprindere al grupului familial, familia poate fi
nucleara, care cuprine dot, sotie si copii sau familia extinsa la care se mai adauga si alte rude.

14
Dupa gradul de exercitare a autoritatii, sistemele familiale pot fi patriarhale, matriarhale,
egalitate.
Familia patriarhala
În cadrul acestui tip de familie, individul este anihilat si complet absorbit de
comunitate. Societatile care deriva din acest tip ori si-l asociaza sunt conservatoare, stagnante
si, considera elevii lui Le Play, înapoiate. Caracteristicile morfologice ale acestui tip sunt, în
principal, trei:
- autoritatea patriarhului;
- dependenta completa a copiilor de comunitatea familiei;
- instructia este familiala si nu personala.
Respectul este elementul strategic al ordinii în familia patriarhala. Durkheim considera ca
prabusirea respectului traditional a mediat trecerea de la solidaritatea mecanica la cea
organica. În alta ordine de idei, sporirea numarului de membri peste capacitatea de hrana a
domeniului si disensiunile interioare generate de autoritatea slabita a patriarhului reprezinta
principalele cauze ale disolutiei familiei patriarhale.
Familia matriarhala
Bazata pe rudenia in linie feminina , copilul este legat complet de mama prin faptul vizibil al
nasterii. Legaturile de rudenie se stabilesc unilateral. In fruntea familiei sta mama sau bunica,
iar seful familei protectorul copilului este fratele mamei sau al bunicii.
Familia de egalitate (familia moderna)
Echilibrata in mod armonios, creand legaturi de rudenie intre copil si rudele ambilor parinti,
stabilind o judicioasa repartitie de roluri intre sot si sotie din punct de vedre al casatoriei si al
conducerii familiei.

15
 Consultanta in probleme de planificare familiala. Alegerea metodei
contraceptionale si metode contraceptive.

Consultanta in probleme de planificare familiala

Definitie:

Notiunea circumscrie un proces de comunicare intre o persoana, un cuplu solicitator

de sfaturi in domeniul PF si o persoana avizata, care raspunde competent la intrebarile puse de
solicitator.
Persoana solicitatoare a unui sfat in domeniul PF sau a unui serviciu in acelasi
domeniu este de cele mai multe ori sanatoasa, din toate punctele de vedere. Personalitatea
solicitantului de consiliere este rezultatul insumarii unor caracteristici genetice, influiente
educationale si de mediu social; este mai mult sau mai putin marcata de problema care se
adreseaza solicitantul si necesita in primul rand empatie si grija pentru menajarea
susceptibilitatii lui.
Uneori solicitantul este o persoana deschisa, putin marcat de problema pentru care se
adreseaza. Alteori, in fata consilierului de PF se gaseste o persoana interiorizata, pudica sau cu
dificultati de comunicare. Ambele tipuri de solicitatori de sfaturi de PF au orgoliile lor, chiar
daca in grade diferite.
Chiar si formularea problemei care il preocupa pe solicitator poarta marca
personalitatii sale, motiv pentru care necesita intelegere si bunavointa din partea consilierului.
Solicitatorul de consultanta vine cu problemele si personalitatea proprie si pentru fiecare
problema personala este pe primul plan. El nu vine pentru a fi tratat in fuga, superficial,
dispretuitor sau ironic „indiferent de natura solicitarii cei care cauta serviciile de PF au nevoie

16
sa se simta bine veniti intelesi, sa se simta confortabil si importanti” (S.L. Puia, B.
Marinescu).
Consilierul Persoana care isi ofera explicit timpul, atentia, respectul si cunostintele in materie
de PF poate fi medic (de familie, obstetrician-ginecolog, asistent medical, etc). Conditia
pentru toti este aceea de a poseda aptitudinile necesare comunicarii interpersonale si
cunostintele specifice de PF.
Ar fi de dorit ca sfatuitorul sa isi aibă clarificate unele domenii cum ar fi:
-sistemul propriu de valori si convingeri;
-modul adecvat de comportament in cursul procesului de consiliere
-cunostinte profesionale necesare in problemele de consiliere

Sub. 6 Principalele calitati pe care consilierul ar trebui sa le posede, spre care trebuie
sa tinda, sau pe care trebuie sa le perfectioneze sunt:
1. autenticitate a comportamentului si prestatiei, validata de coincidenta
mesajului transmis cu cel care caracterizeaza pe firnizorul de informatii de planning;
2. implcare sincera si convinsa in activitatile de planning si protejare a
sanatatii reproducerii;
3. pregatire responsabila, solida in materie de consiliere si detaliata asupra
fiecarei metode anticonceptionale despre care ar fi consultat;
4. echilibru psiho-emotional, generator de incredere, comportament intelegator
si apropiat de oameni;
5. sociabilitate, empatie, obiectivitate, consecventa si abilitati de comunicare;
6. pozitivism si corectitudine, capacitate de mentionare in postura de
nemoralizator;
7. discretie, confidentialitate tact in abordarea unei zone intime, aceea a
comportamentului uman sexual, stapanire a comportamentului non-verbal;
8. consilierul bine pregatit trebuie sa indeplineasca urmatoare conditii:
relaxare, sa zambeasaca din cand in cand, sa priveasca interlocutorul in timpul discutiei, sa
evite sa incrunte sprancenele, sa se joace cu unele obiecte din jurul sau in timp ce il asculta pe
solicitant. Cabinetul trebuie sa fie curat,placut, atractiv,intim, confortabil, sa existe un
obstacol intre consultat si solicitant (birou,masa, pupitru). Trebuie evitat sa se citeasca fisa
pacientului in timpul discutiei, cascatul, distragerea atentiei,agitatie. Tonul trebuie sa fie unul
calm, linistit, cald, a se evita ridicarea tonului vocii si a se respecta momentele de tacere iar
pecientul trebuie sa aibă timpul necesar pentru exprimare

17
 9. stapanire a tehnicii intrebarilor adresate solicitantului de consiliere, aceste
intrebari pot fi inchise /deschise: inchise: intrebari care de obicei au drept raspuns fapte
concrete sau un „da” sau un „nu”(ex: Ce varsta aveti?, Cati copii aveti?, cand ati inceput
ultima folire de pilule?, Cand ati avut ultimul contact sexual?); deschise: intrebari care de
obicei implicaun raspuns care impartaseste ganduri, sentimente sau dau explicatii (ex: Ce stiti
despre SIDA?, Ce spune el cand ii vorbiti despre asa ceva?, Ce parere aveti despre acest
lucru?, Ce parere are partenerul dumneavoastra despre prezervative?Puteti sa imi spuneti cum
luati pastilele?).
Alt tip de intrebari sunt cele care exploreaza nivelul de informatii versus explorarea
unei pareri, sentimente: Nivel de informatii intrebari care implica de obicei raspunsuri ce dau
informatii, fara a prezenta parerile pacientului (Ex: Ce varsata aveti?, Cati copii aveti?, Cand
ati inceput ultima folie de pilule?) Pareri sentimente intrebari ce implica parerile si
sentimentele pacientilor (ex: Ce parere aveti despre situatia in care ati mai avea si alti copii?,
Ce spune partenerul despre acest lucru?, ce parere aveti despre folosirea prezervativului?)
Folosirea intrebarilor potrivite: problemele aduse in discutie difera de la un pacient la
altul. Pentru asi putea indepli rolul de ajutare a pacientuluiin clarificarea propriilor pareri si
sentimentte si pentru a-i putea furniza informatiile de care are nevoie, consilierul trebuie sa se
foloseasca de os erie de intrebari: Intrebari focalizate pe situatia adusa in discutie( Cand a
inceput sa se intample acest lucru?, de cand aveti aceste sentimente?, de obicei unde se
intampla acest lucru?); intrebari focalizate pe sentimente despre situatia discutata( ce simtiti
cand…?, ce credeti ca va trece prin minte in momentul in care?); intrebari focalizate pe modul
in care a incercat pacientul sa rezolve problema ( ati mai vb cu cineva despre acest lucr?, ati
discutat vreodata cu partenerul acest lucru?, credeti ca aveti alta alternativa?, credeti ca v-a
fost de ajutor?); intrebari menite sa ajute la gasirea unei solutii pentru problema discutat: V-ati
gandit vreodata sa..?, care crede-ti ca va fi raspunsul?, cum veti pune aceasta idee in
aplicare?) Intrebari destinate pentru a-l ajuta pe pacient sa actioneze (pot sa va ajut sa va
imaginati cum veti face?care crede-ti ca va fi partea cea mai grea de pus in practica pt d-
voastra?); intrebari destinate evaluarii nivelului dumneavoastra de cunostinte ( putetyi sa imi
spuneti ce metode de planificare familiala cunoasteti?, puteti sa imi spuneti ce stiti despre
SIDA?).
Ambianta climatul in care se desfasoara procesul de consultanta are o mare influienta
aspura succesului actiunii de consiliere. Se recomanda o incapere „calda”, fotolii, covor,
plante, afise, sau mesaje pozitive, curatenie impecabila. La indemana sa existe materiale
didactice si mostre de materiale contraceptive. Fisele solicitatorilor nu se tin la vedere.

18
Algoritmul procesului de consultanta: Indiferent de problema pentru care se adreseaza
solicitantul prima, permanenta si ultima grija a consilierului trebuie sa fie aceea de a intretine
o atmosfera calma, prietenoasa, dar respectuasa. Limbajul si gestica, vocea si tinuta, zambetul
si atitudinea sa fie adecvate, deontologice.

Sub. 7 Procesul consultantei de planificare familiala are trei mari parti:

1. Idetificarea problemei

Solicitatorul este incurajat sa isi expuna problema/problemelepentru care se adreseaza.

Ascultarea desi trebuie sa fie activa, nu trebuies a fie perturbatoare si devianta. Parafrazarea si
feed-backul sunt utile. Pe langa solicitatorului vor fi respectat, dar nu prelungite exagerat.

2.Identificarea solutiilor

Ponderea acestiu obiectiv este indicat sa apartina solicitatorului, care primeste sugestii
si explicatii referitoare la avantajele si dezavantajele diferitelor solutii. Dupa ce problema a
fost identificata solicitantul este incurajat s amearga mai departe, sa treaca la imaginea cat mai
multor solutii pentru problema sa. Solicitantul trebuie ajutat sa constientizeze factorii
deranjanti si sa se intrebe care ar fi solutiile, fiind in permanenta informat despre ceea ce nu
stie in problema de rezolvat. Avansarea de catre consilier a unor solutii (adesea prefabricate),
poate oferi fie o solutie inacceptabila pentru solicitant, fie o stare a celui ce solicita sfatul de
PF. In interventiile consilierului, explicatiile nu trebuie sa fie stufoase, prolixe, tautologice;
solicitatorul de PF nu trebuie criticat si nici ironizat.

3.Decizia

Cu ajutorul consilierului, in concordanta ci informatiile primite si vegheat in alegerea

solutiei de ctare consilier, solicitatorul de consultatie va fi incurajat sa ia o decizie.
Daca se ajunge la un impas decizional, nu este recomandabil sa se forteze nota,
insistandu-se asupra consultantei cu o decizie. Solicitatorului inarmat cu mai multe solutii ale
problemei sale i se acorda un ragaz de gandire si de voluntara decizie asupra a ceea ce va face
un continuare. Cu ocazia vizitei urmatoare de cele mai multe ori, solicitatorul va comunica
avizat, decizia asupra careia s-a oprit. Dupa o perioada de reflectare, de unul singur sau in
cadrul cuplului, solicitatorul vine cu o deciziecare va avea sanse sa fie respectata. Regula
amanarii deciziei nu se aplica acolo unde exista riscuri ( nu se amana un avort).

19
 Repetarea consultatiilor si monitorizarea persoanelol cu probleme de PF sunt
recomandabile din toate punctele de vedere.

Alegerea metodei anticonceptionale si metode contraceptive

O problema care a dus in trecut la ponegrirea sexualitatii, la abstinenta actului sexual

in cupluri, si-a gasit incet-incet rezolvarea intai prin mijloace ilegale, ca mai apoi, prin 1960,
sa fie prima data acceptate de lege: contraceptia. In zilele noastre metodele contraceptive au
evoluat suficient incat efectele negative sa tinda spre minim, iar necesitatea folosirii unei
astfel de metode a devenit una imperioasa pentru orice femeie care isi incepe viata sexuala.
Metodele de contraceptie sunt disponibile atat pentru femei cat si pentru barbati,
alegerea unei metode anume se face in cuplu si cu ajutorul medicului, iar cand se decide ca
femeia este cea care se protejeaza, aceasta e libera sa aleaga acea metoda, care i se potriveste
mai bine la momentul respectiv. O metoda de contraceptie aleasa la tinerete nu ramane unica
ci in functie de varsta si alte modificari ce apar pe parcursul anilor, femeia isi adapteaza
metoda contraceptiva la nevoile din acel moment.
In momentul de fata exista foarte multe metode contraceptive disponibile, astfel incat
fiecare sa o gaseasca pe cea care i se potriveste si i se adapteaza nevoilor cel mai bine.
Alegerea ei trebuie sa fie facuta alaturi de medicul specialist (ginecolog, de cele mai multe
ori) si va tine cont de o multitudine de factori.Exista chiar situatia in care o femeie poate
incerca mai multe metode inainte de a o gasi pe cea potrivita.
Metoda ideala nu exista (cel putin, deocamdata), fiecare avand avantaje si dezavantaje.
Totusi, in ciuda plusurilor si minusurilor, toate isi propun acelasi lucru: evitarea unei sarcini
nedorite si neprogramate.
Alegerea unei metode de contraceptie trebuie sa se faca impreuna cu partenerul, ea
depinzand de factori ca: sanatatea femeii, varsta si relatia de cuplu. Asadar, un cuplu care vrea
sa aiba relatii sexuale, dar care nu doreste un copil trebuie sa apeleze la o metoda de
contraceptie. Insa pentru a o alege pe cea mai potrivita, trebuie sa se stie care sunt aceste
metode si cum functioneaza ele.
Metodele contraceptive sunt acele metode care previn o sarcina. Acestea ii permit unei
femei sa aleaga momentul potrivit pentru a face un copil.

20
 Majoritatea femeilor pot ramane insarcinate incepand cu varsta primei menstruatii si
pana la sfarsitul decadei a patra si inceputul decadei a cincea a vietii. Pe parcursul anilor s-a
dovedit ca, cheia pentru evitarea unei sarcini nedorite este contraceptia.

Clasificarea metodeleor contraceptive

1. Metode naturale: sunt numite metode naturale acele metode care se bazeaza pe
abstinenta sexuala sau pe folosirea de prezervative pe durata perioadei fertile, calculata in
mod diferit in functie de metoda. Eficacitatea acestei metode este scazuta, in parte din cauza
dificultatii de recunoaster a semnolor ovulatiei si in parte pentru posibila variabilitae a
ciclurilor. Este necesara cooperarea partenerului.
-metoda coitului intreupt
-metoda calendarului
-metoda mucusului cervical
-metoda temperaturii bazale (curba termica)
-metoda simpto-termala (combinatie intre umltimele doua)

Sub 8 Metoda coitului intrerupt:

Este considerata a fi cea mai veche metoda contraceptiva reversibila, care si in epoca moderna
mai are alti adepti. Eficacitatea acestei metode este in functie de capacitatea barbatului de a-si
controla momentul ejacularii- lucru nu intotdeauna posibil. Trebuie tinut seamaca lichidul
preejaculatoriu (prostata, glande Cowper) contine de asemenea spermatozoizi.
Dezavantajele acestei metode pot fi psihologice sau chiar medicale:
Barbatii se plang de neurastenie, tulburari de dinamica sexuale, frustrare; femeia poate
prezenta congestie pelvina, dureri pelvine,dispareunie( dureri in timpul actului sexual),
frigiditate, tulburari de sensibilitate, lipsa orgasmului.
Metoda calendarului/abstinenta sexuala/metoda Ogino-Knaus este metoda prin
care se determina perioada fertila prin urmarirea ciclurilor menstruale anterioare. O sarcina
apare in urma fecundarii ovulului, de catre spermatozoid, numai in zilele din jurul ovulatiei :
3-4 zile inainte si 1-2 zile dupa aceasta. La un ciclu stabil de 28 de zile, ovulatia apare in ziua
a 14-a, considerand drept prima zi a ciclului, prima zi de menstruatie. La un ciclu stabil de 29
de zile, ovulatia are loc in ziua a 15-a, la cel de 30 de zile ovulatia apare in ziua a 16-a, si asa
mai departe, constanta fiind perioada de 14 zile de la ovulatie pana la viitorul ciclu menstrual.
In cazul in care ciclul menstrual nu este constant calculul perioadei fertile difera : se identifica

21
ciclul cel mai scurt si a cel mai lung din cel putin 8 - 10 cicluri urmarite. Pentru gasirea primei
zile a perioadei fertile se ia ciclul cu numarul cel mai scurt de zile si din el se scade numarul
20, pentru gasirea ultimei zile a perioadei fertile se ia ciclul cu numarul cel mai mare de zile si
din el se scade numarul 11 iar din rezultate se gaseste, cu aproximatie, perioada fertila dintr-o
luna. De exemplu, perioada fertila a unei femei cu un ciclu ce variaza intre 27 si 33 de zile va
fi cuprinsa intre ziua a 9 a (27 - 18 = 9) si ziua a 22 (33 - 11 = 22). Contraceptia se obtine prin
evitarea contactelor sexuale in aceasta perioada fertila;

Sub. 9 Metoda mucusului cervical determina faza fertila prin controlul permanent
a modificarilor caracteristicilor mucusului cervical din gatul uterin, ce poate fi pipait in vagin.
Rolul mucusului este de a proteja spermatozoizii si a le usura parcurgerea drumului spre uter
la intalnirea cu ovulul. Dupa menstruatie, sub actiunea hormonilor estrogeni, al caror nivel
incepe sa creasca, mucusul cervical incepe sa-si schimbe atat consistenta cat si cantitatea.
Pentru a folosi aceasta metoda, femeia trebuie sa poata face diferenta intre senzatia de
"uscaciune" si "umezeala" la nivelul deschiderii vaginale din diferite faze ale ciclului
menstrual. In timpul perioadelor "umede" trebuie sa poate face diferenta intre diferitele tipuri
de mucus. In timpul perioadei fertile el are un aspect clar, este alunecos si elastic si abundent;
Metoda temperaturii bazale (a curbei termice) reprezinta metoda care determina
perioada fertila prin masurarea temperaturii corpului (in stare de repaos) cu un termometru
special, cu scara extinsa intre temperaturile de 36 si 38 de grade, pentru a determina si cele
mai mici cresteri ale temperaturii. Temperatura din perioada preovulatorie este egala sau mai
mica de 36,6 grade si creste in jurul momentului ovulatiei (eliberarea ovulului), perioada in
care femeia poate ramane insarcinata. In cazul metodei temperaturii bazale se masoara
temperatura de dimineata, dupa trezire. Prin observarea atenta a curbei temperaturii pe
parcursul a mai multe cicluri, poate fi stabilit relativ exact momentul ovulatiei;
Metoda simpto-termala (combinata) reprezinta combinatia mai multor metode :
metoda temperaturii bazale, metoda mucusului cervical la cere se poate adauga metoda
palparii colului si observarea durerii ovulatorii. Metoda palparii colului se bazeaza pe
controlul tonusului colului uterin : cu 4 - 5 zile inainte de ovulatie colul se inmoaie iar dupa
ovulatie redevine ferm. Durerile ovulatorii apar in momentul ovulatiei si sunt precum cele ale
unei apendicite.
Avantajele metodelor naturale de contraceptie nu sunt deloc de neglijat. Ele nu
reprezinta nici o interventie pe corp, pretul lor este scazut, iar invatarea lor poate ajuta cuplul
sa le foloseasca atat la contraceptie cat si la conceptie.

22
 Dar, ca orice metode contraceptive, pe langa avantaje, exista si anumite dezavantaje.
In cazul folosirii abstinentei periodice, intervalele de timp in care trebuie evitat contactul
sexual sunt lungi (10 - 15 zile in fiecare ciclu menstrual). Ele necesita instruire considerabila
pentru o utilizare corecta, iar eficienta lor poate scade foarte mult in cazul in care nu exista
cooperare si hotarare din partea ambilor parteneri. Eficienta lor este relativa.
Termometrele si foile de diagrama necesare se gasesc in farmacii sau cabinetele de
planificare familiala.

Sub. 10 2.Metode locale, de bariera: metodele contraceptive de bariera sunt

bazate pe blocarea intrarii spermatozoizilor in cavitatea uterina.
Masculine: prezervatuvul sau condomul reprezinta membrane din cauciuc, foarte
subtiri. Pot fi lubrefiate sau nu.
Actiune: colecteaza lichidul spermatic si actioneaza ca o bariera impotriva intrarii
spermatozoizilor in vagin.
Folosire: exista doua feluri de prezervative : pentru barbati si pentru femei.
Prezervativul pentru barbati va fi pus pe penisul ferm in erectie, inainte de orice atingere intre
penis si corpul partenerei, cu varful colector in sus, in asa fel incat sa se poata derula in jos cu
usurinta. Apoi se va scoate aerul din varful colector prin presarea lui intre degete si se va
derula prezervativul pana la baza penisului. In cazul in care a fost asezat invers, va fi aruncat
si se va folosi un prezervativ nou. Scoaterea se va face cu atentie pentru a nu imprastia sperma
colectata.
Prezervativul pentru femei este confectionat tot din cauciuc subtire, sub forma de sac.
Este mai mare ca dimensiuni decat prezervativul pentru barbati si are la ambele capete cate un
inel pentru fixare. Inelul mai mic, de la capatul inchis, va fi introdus in vagin iar inelul mai
mare, de la capatul deschis, va ramane in afara vaginului.
Eficienta: eficiente daca sunt folosite corect.
Avantaje: sunt lipsite de nocivitate, nu au efecte secundare, pot fi folosite ocazional
(nefiind necesara administrarea zilnica), nu necesita consultatie medicala pentru folosire, pot
fi folosite la orice varsta, nu exista probleme de revenire a fertilitatii, ajuta la prevenirea
ejacularii precoce.
Dezavantaje: rar pot apare alergii la latex, intervine in desfasurarea actului sexual,
poate atenua sensibilitatea penisului, exista riscul ca sa alunece sau sa se rupa in timpul
folosirii (mai ales cele nelubrefiate), cumpararea lor, discutia cu partenerul privind folosirea
lor, punerea, scoaterea si aruncarea lor pot crea stari jenante.

23
De unde se procura: farmacii, magazine.
Prezervativele sunt de unica folosinta. Unele dintre produsele chimice pot deteriora
cauciucul prezervativului. In intructiunile de utilizare ale prezervativelor trebuiesc specificate
anume drept compatibile cu produsele anticonceptive pe baza chimica.

Sub. 11 Feminine: metode de bariera vaginala sunt metode de bariera care se afla
sub controlul femeii, sunt amplasate in vagin cu putin timp inainte de contacult sexual. Exista
mai multe tipuri de metode locale/vaginale:
Spermicide: tablete , ovule , tablete spumante, geluri creme; spermicidele distrug
spermatozoizii sau le afecteaza motilitatea astefel incat acestia nu mai pot ajunge in trompele
uterine sa fecundeze ovulul; produc iritatii atat la femei cat si la barbati. Reactiile secundare la
Nonoxinol 9 sunt descrise mai sus. Filmul contraceptiv este o metoda anticonceptionala de
bariera, din gama spermicidelor. Se detaseaza foita transparenta (sunt si foite de separare), se
mototoleste si se introduce in vagin, cat mai adanc. Fara sa se umezeasca si fara sa se
foloseasca creme sau geluri. Se lasa sa treaca 15 - 20 de minute inainte de actul sexual. Foita,
sub actiunea temperaturii corpului si a secretiilor vaginale, se topeste transformandu-se intr-o
spuma cu proprietati spermicide (are in compozitie nonoxynol-9). Se recomanda ca spalarea
(dusul intravaginal) de dupa contactul sexual, sa se faca dupa 3 - 4 ore, pentru a pastra in
vagin spuma si efectul ei spermicid. Pentru fiecare nou contact sexual se introduce o foita
noua.
Diafragma:o cupola moale de cauciuc care acopera colul uterin si care se foloseste
impreuna cu un gel sau o crema spermicida, creste frecventa infectiilor aparatului genital.
Cupola cervicala: o cupola mai mica decat diafragma
Bureti vaginal: iconfectionate din colagen/impregnare cu spermicide/ tampoane cu
clorura de benzalconiu.
Dispozitive intrauterine
Exista doua categorii de dispozitive intrauterine: dispozitive inerte si dispozitive
purtatoare de substante active. Steriletul este un exemplu de dispozitiv intrauterin inert.
Dispozitive intrauterine cu substante active sunt cele care contin fie cupru sau cele care
elibereaza hormon. Cuprul adaugat dispozitivelor intrauterine din plastic le-a crescut
eficacitatea si le-a extins durata de actiune. In momentul de fata, pe plan mondial exista mai
multe tipuri de dispozitive intrauterine.
Steriletul sau DIU

24
Este un dispozitiv de plastic si cupru in forma de T, care se introduce in cavitatea uterina a
femeii de catre un medic specialist sau asistenta. Acest dispozitiv impiedica sperma sa
intalneasca ovulul si poate de asemenea impiedica ovulul fertilizat sa se lipeasca de mucoasa
uterina.
Are doua fire mici care raman in vagin, astfel incat poti verifica in permanenta daca este fixat.

Cu steriletul, ciclul poate deveni mai dificil, mai lung si mai dureros. In mod exceptional, pot
aparea infectii uterine si daca ai vreo banuiala, du-te repede la doctor sa verifici. Infectiile
netratate pot, in cazuri extreme, sa duca la dificultatea de a ramane insarcinata mai tarziu.
Unele tipuri de sterilete trebuie schimbate la intervale diferite intre trei – opt ani. Daca nu
mai vrei sa folosesti aceasta metoda, trebuie sa iti faci o programare la un un medic care
sa il scoata.
Avantaje:
- eficienta ridicata
- sigure pentru majoritatea femeilor care nu au riscuri pentru infectiile cu transmitere
sexuala/HIV
- pot fi folosite in siguranta de femeile care alapteaza si imediat dupa nasetere
- alegere buna pentru femeile mai in varsta care au riscuri pentru contraceptivele
combinate orale
- durata lunga de folosire (cinci ani pana la zece ani, depinzand de tip)
- folosirea lor nu este legata de derularea actului sexual
- nu interactioneaza cu alte medicamente
Dezavantaje:
 nu protejeaza impotriva infectiilor cu transmitere sexuala si HIV
 poate expune la risc pentru afectiuni inflamatorii pelvine (AIP) femeile expuse ricului
infectiilor cu transmitere sexuala
 poate expune femeia la riscul unei infectii in timpul inserarii
 necesita un furnizor special instruit
 efectele secundare includ menstruatii mai lungi si mai abundente
 adeseori in primele trei luni crampele si sangerarile sunt mai intense
 complicatiile grave (desi foarte rare) necesita asistenta medicala imediata si servicii de
specialitate bine organizate
Eficienta

25
 Folsit in mod corespunzator, steriletul este eficient in proportie de 98-99% , depinzand de
tipul acestuia. Asta inseamna ca, din 100 de femei care folsesesc steriletul intr-un an, 1-2
pot ramane insarcinate. Steriletul nu protejeaza impotriva infectiilor cu transmisiune
sexuala.

3.Contraceptia hormonala feminina

Definitie: reprezinta modalitatea de prevenire a sarcinii cu ajutorul hormonilor sexoizi
administrati oral, parenteral, vaginal sau prin implant intradermic.
In Romania vor fi introduse pe piata dupa revolutia din decembrie 1989.
Tipuri de contraceptive si abortive hormonale:
1. Contraceptive hormonale orale:
a) estroprogestative:medicament hormonal in care estrogenii sunt asociati cu
progestativele. In functie de indicatiile lor, se deosebesc estroprogestativele contraceptive si
estroprogestativele terapeutice.

Sub.12 Estroprogestative contraceptive - Este vorba despre hormonii estrogeni si

progestativi luati pe cale orala, destinati sa evite o sarcina substituindu-se ciclului fiziologic al
femeii. Aceste estroprogestative orale, cu efect contraceptiv sunt denumite in mod obisnuit
"pilule".
Diferite tipuri de estroprogestative contraceptive orale:
- Pilula combinata, in care fiecare comprimat contine estrogenul si progestativul, se
prezinta sub doua forme, dupa cum cantitatea de estrogen este mica (pilula minidozata) sau
mare (pilula normodozata).
- Pilula secvetiala este o pilula in care, in prima faza a ciclului (7 sau 14 zile dupa tipul
de pilula), comprimateIe nu contin decat estrogenii, pe cand, in cea de-a doua faza (15 sau 17
zile), ele asociaza un estrogen si un progestativ
Mecanism de actiune - In hipotalamus, estroprogestativele inhiba secretarea de
gonadotrofina (Gn-RH, gonadotrophin releasing hormone - hormonul de eliberare a
gonadotrofineior), care blocheaza ovulatia si secretiile de estrogeni si de progestative prin
ovar.
Administrare - Trebuie luat un comprimat pe zi la ora fixa timp de 21 sau 28 zile, in
functie de metode, apoi sa se intrerupa luarea timp de 6 sau 7 zile - scaderea cantitatilor de
hormon in organism provoaca atunci sangerari comparabile cu cele menstruale -,inainte de a
incepe un nou ciclu.

26
 Efecte nedorite - Riscurile la care sunt expuse femeile care utilizeaza
estroprogestative sunt, in principal, de ordin vascular (accident vascular cerebral,
hipertensiune arteriala, flebita, diabet, hiperlipidemie, icter). Utilizarea hormonilor
estroprogestativi trebuie sa fie insotita in mod obligatoriu de un control medical serios: un
bilant clinic initial, o supraveghere regulata a greutatii corporale, a tensiunii arteriale, a
metabolismului (nivelurile de lipide si de glucide din sange), examenul periodic al sanilor si al
organelor genitale (frotiu cervicovaginal). Efectele nedorite, fara gravitate, sunt cefaleele,
greturile, o luare in greutate, o greutate in picioare.
Contraindicatii - Contraindicatiile absolute ale estroprogestativelor sunt sarcina,
alaptarea, bolile sau accidentele tromboembolice (ocluzia unui vas sangvin printr-un cheag,
sau embol), afectiunile cardiovasculare, tumorile hipofizare, tumorile de san si de uter,
hemoragiile genitale nediagnostieate, conectivitele (boala de colagen), porfiriile (boala
ereditara legata de o tulburare a hemoglobinei), afectiunile hepatice severe sau recente.
Asocierea estroprogestativclor cu medicamentele inductoare enzimatice (barbiturice,
rifampicina, grizeofulvina, unele anticonvulsivante) este contraindicata. Riscul de accident
tromboembolic sub progestative creste odata cu varsta si cu fumatul, ceea ce necesita uneori
recurgerea la un alt mijloc contraceptiv.
Estroprogestative cu obiectiv terapeutic - Este vorba despre hormonii estrogeni si
progestativi asociati pentru a corecta unele disfunctii hormonale feminine. Aceste
estroprogestative sunt utilizate in caz de sterilitate cauzata de o insuficienta hormonala, in
tratamentul tulburarilor ginecologice ca amenoreea (absenta fluxului menstrual) si
dismenoreea (dureri legate de sangerarile mcnstruale) si in cel al carentei in estrogeni din
cursul menopauzei: atunci se vorbeste de o hormonoterapie substitutiva postmenopauzica. Ele
se prezinta in diferite moduri de conditionare, administrabile sub forma orala, percutanata sau
transvaginala. Dozarea estrogenilor si progestativelor variaza dupa motivul tratamentului.
Efectele nedorite si supravegherea sunt aceleasi ca si pentru estroprogestativele contraceptive.
Contraceptivele orale numai cu progestativ se mai numesc: Progestagen only Pills,
POP, pilule monohormonale,minip

Sub.13 b) Progestative: Contin un singur hormon, un derivat de progestagen sau

progestativ, in cantitati foarte mici. in Romania se gaseste produsul Exluton, care contine un
progestativ de sinteza, lynestrenol, cate 28 pilule pe folie. Sunt cele mai bune contraceptive
orale pentru femeile care alapteaza.
ilule.

27
 Mecanism de actiune: Ingroasa mucusul cervical, ingreunind trecerea
spermatozoizilor; impiedica ovulatia la aproximativ jumatate din ciclurile menstruale.
Eficienta:La femei care alapteaza sunt foarte eficiente in cadrul utilizarii obisnuite: 1
sarcina la 100 femei in primul an de utilizare. Eficienta este foarte ridicata in cazul utilizarii
corecte si continue, chiar si in afara perioadei de alaptare: 0,5/100 femei in primul an de
utilizare.
Mod de administrare: Se ia cate o pilula in fiecare zi, la aceeasi ora, fara
pauze.ATENTIE! Pe folie sunt 28 de pilule, dupa terminarea unui folii se trece imediat la o
folie noua, fara nici o zi de pauza intre ele.
Efecte secundare
Efecte secundare comune:
- modificari ale regularitatii ciclurilor menstruale (menstruatii neregulate, amenoree);
- sangerari intermenstruale sau spotting;
- cefalee (rar);
- tensiune la nivelul sanilor (mai rar decat in cazul COC).
Modificarile menstruale, tensiunea sanilor sunt mai putin deranjante pentru femeile
care alapteaza si, de aceea, mai usor de acceptat. in cazul femeilor care nu alapteaza si care au
cicluri regulate, aceste efecte secundare minore pot fi percepute ca neplacute.

2. Contraceptia injectabila:
Contraceptivele injectabile devin o metoda anticonceptionala din ce in ce mai des
folosita in intreaga lume. Desi la inceput (anii 1970-1980) era destul de controversata, in
prezent se estimeaza ca peste 3% din femeile din Marea Britanie o folosesc. Controversele
legate de utilizarea ei se datoreaza in mare parte atitudinii medicilor care o utilizau: acestia o
prescriau in principal femeilor cu venituri materiale modeste, care proveneau din grupuri
sociale defavorizate sau apartineau anumitor etnii minoritare, fara sa le explice atent in ce
consta aceasta metoda, care ii sunt avantajele si dezavantajele. Medicii nu avertizau pacientele
in legatura cu pericolul de dereglare a ciclurilor menstruale, modificarile in fluxul lunar
precum si alte reactii adverse importante.
Situatia s-a schimbat foarte mult din 1967 (cand preparatul a fost folosit pentru prima
oara). Astazi medicii informeaza pacientele cu privire la injectia contraceptivelor, iar alegerea
acestei metode este in deplina cunostinta de cauza. Majoritatea femeilor care au optat pentru
ea sunt foarte multumite de alegerea facuta, iar acest lucru este demonstrat de faptul ca peste

28
30 de milioane de femei din intreaga lume au folosit aceasta metoda de la aprobarea ei ca
fiind sigura.
Pacientele trebuie sa fie 100% sigure ca aceasta este metoda pe care o doresc, intrucat injectia
este considerata ca avand o durata de actiune medie spre lunga (acest lucru insemnand ca
efectul anticonceptional, dar si reactiile adverse se vor mentine cat timp substanta activa este
in organism). Majoritatea injectiilor au o durata de 3 luni, iar acest fapt trebuie amintit
pacientelor inainte de a lua o decizie finala.
Contraceptivele injectabile sunt metode anticonceptionale care contin numai
progesteron sau o combinatie de progestagen si estrogen (in functie de tipul fiecareia).
Progestagenul este o versiune sintetica a hormonului natural progesteron. Actiunea
hormonilor consta in principal in stimularea secretiei mucoase a glandelor cervixului, ceea ce
va face ca stratul de mucus de la acest nivel sa devina foarte vascos si greu de depasit de catre
spermatozoizi. De asemenea, modifica consistenta mucoasei uterine astfel incat sa nu
favorizeze nidarea ovulului fecundat. In cazul unor femei poate chiar sa sisteze ovulatia
(eliberarea ovulului).
Injectiile sunt administrate intramuscular (intrafesier), de obicei la 3 luni. O data
injectia realizata pacienta nu trebuie sa ia si alte medicamente sau sa foloseasca alte metode
contraceptive cum ar prezervative feminine, diafragme. Astfel, sexul poate redeveni spontan,
neexistand riscuri de conceptie. Acest aspect, alaturi de faptul ca injectiile nu trebuie
secondate de alt tratament sunt factori importanti in alegerea acestei metode in defavoarea
altora.
In acest moment exista doua tipuri de contraceptive injectabile:
- cu medroxiprogesteron: este de departe cea mai folosita; exercita un efect protector cu
o eficienta de peste 99,5% timp de 12 saptamani; se administreaza la fiecare 3 luni; nu
contine estrogeni si ca urmare reprezinta o alternativa buna pentru femeile care nu
tolereaza contraceptivele care contin acest hormon

- cu norethistorn- ofera protectie timp de 8 saptamani; se utilizeaza in special in cazul

femeilor ai caror parteneri isi efectueaza vasectomii.

Contraindicatii
In general medicul este cel care, dupa un control amanuntit si un examen fizic general
determina daca injectiile contraceptive sunt cea mai potrivita forma de contraceptie pentru
fiecare pacienta in parte.

29
 Contraceptivele injectabile (indiferent de fel) nu sunt recomandate pacientelor
diagnosticate cu hemoragii vaginale anormale. Alte contraindicatii la administrarea acestor
injectii sunt:
- cancere hormono-dependente, cum este cazulcancerul de san (fie in stadiu activ fie in
remisiune de minim 5 ani);
- antecedente sau boala activa renala, hepatica (hepatita acuta virala, ciroza decompensata,
tumori maligne sau benigne);
- tulburari de coagulare, tromboze venoase profunde, trombembolii pulmonare;
- migrene(cu sau fara aura),prurit colestatic prezent pe parcursul sarcinii (daca este cazul);
- boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala, boala coronariana ischemica, infarct miocardic
sau accident
vascular cerebral;
- diabet;
- sarcina;
- reactii adverse la alte preparate hormonale sau alte medicamente.
Contraindicatii relative sunt:depresii nervoase, consumul cronic de alcool, astmă
bronsic,bulimie sau anorexie nervoasa.
Specialistii au emis si o serie de recomandari pentru anumite categorii de paciente:
- in cazul adolescentelor, injectiile nu trebuie sa reprezinte metoda anticonceptionala de prima
alegere (se poate recurge la ea doar daca altele nu sunt disponibile)
- in cazul femeilor de toate varstele trebuie sa fie evaluate corect beneficiile utilizarii
contraceptivelor injectabile comparativ cu riscurile (in special in cazul utilizarilor pe
termen lung, de peste 2 ani)
- in cazul femeilor cu osteoporoza, injectiile nu sunt recomandate deoarece pot agrava
demineralizarea osoasa (ca urmare trebuie gasite alte metode).
Eficienta: Contraceptivele injectabile au o eficienta foarte ridicata - majoritatea
expertilor considerandu-le eficiente in peste 99% din cazuri (acest lucru inseamna ca daca 100
de femei folosesc ca unica metoda contraceptiva injectiile, doar 1 din ele risca sa ramana
insarcinate). Acest procent face ca injectiile sa fie considerate ca fiind, alaturi de pilula
combinata si minipilula, una din cele mai eficiente mijloace de contraceptie. Singura cale ca
injectiile sa aibe eficienta scazuta este ca pacienta sa nu se prezinte la timp la medic pentru
injectii. Acest risc exista deoarece injectiile sunt foarte spatiate una fata de cealalta si pacienta
poate uita de ele (in majoritatea cazurilor se fac 4 pe an).

30
De asemenea, specialistii avertizeaza ca pentru a fi complet eficiente si a-si exercita efectul,
pacienta trebuie sa astepte cateva zile (7, mai precis), daca se fac dupa primele 4 zile ale
ciclului menstrual. In cazul in care injectia este efectuata in primele 4 zile, efectul se
instaleaza aproape imediat.
Exista cateva clase de medicamente cu care injectiile pot sa interfere, deci pacientele
sunt sfatuite sa anunte medicul inainte de efectuarea injectiilor daca urmeaza tratament cu
antiepileptice, tuberculostatice, antibiotic, fenitoina, carbamazepina, aminoglutetimid,
barbiturice, bosentan. Lista substantelor care scad eficienta injectiei este mult mai larga, insa
aceasta este comunicata pacientei de catre medic.
Avantaje
Contraceptivele injectabile au o serie de avantaje:
- trebuie administrate doar de 4 ori pe an (o data la 3 luni);
- sunt foarte eficiente in prevenirea sarcinilor nedorite;
- nu contin estrogeni, nu cresc riscul de aparitie a trombozei venoase profunde, a
embolismului pulmonar, a
Infarctului miocardic acut sau accidentelor cerebro vasculare;
- interactiunile medicamentoase sunt mult mai reduse comparativ cu alte contraceptive
hormonale;
- scad riscul decancer endometrial, chisturi ovariene, boli inflamatorii pelvine
- amelioreaza dismenoreea, durerea indusa de ovulatie, sindromul premenstrual;
- scad incidenta crizelor epileptice
- pot fi administrate pe perioada alaptarii.

Efecte secundare si dezavantaje

Contraceptivele injectabile nu sunt lipsite de efecte secundare sau de dezavantaje.
Acestea au un spectru larg si in principal sunt reprezentate de:
- afectarea ciclului menstrual: dupa 1 an peste 50% din paciente vor dezvolta amenoree
secundara, procentul
acestora crescand la 70% dupa 2 ani de utilizare neintrerupta a contraceptivelor injectabile
- afectarea fertilitatii - aceasta revine la normal dupa aproximativ 12 luni de la sistarea
tratamentului (se considera ca dupa 18 luni fertilitatea este asemanatoare cu cea a femeilor
care utilizeaza alte metode contraceptive hormonale).
Studii recente au evidentiat faptul ca injectiile contraceptive asociaza un risc usor mai
crescut de aparitie a cancerului de san, in special in cazul femeilor sub 35 de ani. In cazul

31
aparitiei unei sarcini accidentale, nou nascutii expusi contraceptivelor injectabile au greutate
mai mica la nastere comparativ cu cei neexpusi si asociaza si un risc de mortalitate mai mare.
Alte efecte secundare: disconfort abdominal, balonare, castig ponderal (in medie
aproximativ 2,5 kg, ca urmare a stimularii apetitului), ameteli, rash cutanat, bufeuri, edeme,
hirsutism, cefalee, astenie, irascibilitate, modificari ale libidoului, menstruatii abundente,
neregulate, prelungite.
Contraceptivele injectabile determina si scaderea densitatii osoase, ca urmare nu sunt
recomandate in cazul pacientelor cu osteoporoza (studiile au demonstrat insa ca nu cresc
riscul de aparitie a fracturilor osoase). Fenomenul este reversibil (densitatea osoasa poate
reveni la normal cand injectiile sunt sistate). Femeile ce le utilizeaza ar trebui sa isi
suplimenteze dieta cu calciu si vitamina D pentru a reduce riscurile. Specialistii recomanda
pacientelor ca dupa 2 ani de administrare sa isi efectueze controale regulate pentru
determinarea osteodensitatii. Daca aceasta se reduce considerabil se poate incerca un nou
tratament hormonal cu estrogeni, in scopul prevenirii demineralizarii. Exista cazuri in care
injectiile afecteaza nivelurile colesterolului, determinand aparitia hipercolesterolemiei si
sindroamelor dismetabolice.
Administrarea
Injectiile sunt efectuate de medicul specialist o data la 3 luni (exista insa si preparate
care se administreaza o data la 1 luna), de obicei in primele 4 zile ale ciclului menstrual,
pentru o eficienta crescuta. Pacienta trebuie sa fie sigura ca nu este insarcinata in momentul
administrarii injectiilor (acesta este motivul pentru care se fac in primele zile ale
menstruatiei). In cazul administrarii lor mai devreme exista riscul de aparitie a sangerarilor
abundente (menometroragii). Dupa prima injectie medicul este cel care va programa pacienta
la urmatoarea administrare, deoarece acesta cunoaste cu exactitate intervalul de protectie
oferit de acest anticonceptional. Desi injectiile pot fi administrate pe parcursul alaptarii
majoritatea specialistilor recomanda proaspetelor mamici sa astepte pana bebelusul are 6
saptamani.
In cazul in care pacienta nu se prezinta la timp pentru urmatoarea injectie, medicul
poate cere efectuarea unui test de sarcina inainte de a-i administra urmatoarea doza. In
perioada in care nu este sub protectia injectiei, pacientei ii vor fi recomandate alte metode de
contraceptive (nonhormonale), cum ar fi prezervativele, diafragmele cu spermicid. Daca a
trecut o perioada de timp mai mare de 14 saptamani in care nu au fost folosite alte mijloace
anticonceptionale, riscurile ce femeia sa ramana insarcinata in urma unor contacte sexuale
neprotejate este semnificativ mai crescut.

32
 Metode chirurgicale de contraceptie- sterilizarea
Sterilizarea chirurgicala este o metoda de contraceptie permanenta si reprezinta intreruperea
definitiva a capacitatii de reproducere.
Sunt doua tipuri de sterilizare chirurgicala :
• sterilizarea chirurgicala feminina
• sterilizarea chirurgicala masculina
Sterilizarea chirurgicala feminina este o metoda de contraceptie permanenta si
reprezinta intreruperea definitiva a capacitatii de reproducere a femeii. Metodele chirurgicale
cel mai frecvent folosite sunt : minilaparotomie si laparoscopie.
Principiul pe care se bazeaza sterilizarea chirurgicala feminina este intreruperea
continuitatii trompelor uterine, impiedicand intalnirea dintre spermatozoizi si ovul.
Intreruperea continuitatii trompelor uterine se poate face prin mai multe metode :
chirurgical, electric, mecanic si chimic.
Actiune : medicul chirurg face o incizie la nivelul abdomenului si blocheaza sau taie
cele doua trompe uterine ce transporta ovulele de la nivelul ovarelor, in uter. Prin blocarea
trompelor nu mai are loc contactul dintre ovule si spermatozoizi.
Eficienta : deosebit de eficienta.
Avantaje : este eficienta imediat, este permanenta, nu este legata de momentul actului
sexual, nu are efecte secundare pe termen lung, nu prezinta riscuri pentru sanatate, nu are
efect asupra productiei ovariene de hormoni, nu reduce apetitul sexual al femeii.
Dezavantaje : trebuie considerata definitiva - interventia chirurgicala de reversibilitate
este dificila, costisitoare si cu sanse incerte de reusita, cateva zile dupa interventia chirurgicala
pot apare dureri, rar exista riscuri legate de anestezie, necesita interventia unui medic
specialist instruit - ginecolog sau chirurg.
Sterilizarea masculina (vasectomie)
Implica o operatie minora, care dureaza 10 - 15 minute si se face sub anestezie locala.
Se taie tuburile care poarta spermatozoizii in asa fel incat atunci cand barbatul ejaculeaza, nu
mai exista spermatozoizi. Accesul la canalele deferente se realizeaza prin doua mici incizii in
scrot. Dupa operatie, de obicei dureaza cateva luni pana dispar toti spermatozoizii, asa ca
trebuie folosita si o alta metoda contraceptiva in paralel. Dupa doua teste de sperma negative,
facute la interval de vreo 4 saptamani, se considera ca sterilizarea si-a facut efectul.
Vasectomia nu influenteaza performantele sexuale ale barbatului sau capacitatea de a avea
placere in timpul actului sexual.

33
 Avantaje:
sigura, convenabila, foarte eficienta, permanenta
pe termen lung nu este costisitoare
risc minim de complicatii
fara efecte de lunga durata asupra sanatatii
necesita o singura procedura
operatia este relativ rapida (cateva minute pentru barbati)
Dezavantaje:
necesita interventie chirurgicala
necesita serviciile unui furnizor specializat
permanente, foarte greu reversibile
nu protejeaza impotriva infectiilor cu transmitere sexuala/HIV
Eficienta
Vasectomia este eficienta in proportie de peste 99%. Operatia da gres la doar in jur de 1 barbat
din 2000. Nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala.
3. Implanturi
O metoda de contraceptie cu durata lunga de actiune este reprezentata de implanturile
contraceptive. Sistemul de implanturi contraceptive se bazeaza pe progestagen, fiind o metoda
de contraceptie cu durata lunga de actiune si reversibila. Metoda s-a dovedit a fi eficineta nu
numai ca protectie impotriva unei sarcini nedorite, ci si ca mijloc de tratament in tulburarile
menstruale. Sistemul de implanturi contraceptive este reprezentat de 6 capsule moi din
cauciuc siliconic ce au un diamentru de 2,4 mm si lungimea de 34mm, insa care nu se
implanteaza simultan. Fiecare capsula contine 36 mg de levonorgestren. Aceste capsule vor fi
inserate subdermic printr-o mica incizie sub anestezie locala, implanturile facandu-se fie in
zona superioara a bratului, fie pe partea interna a antebratului. Capsulele se simt la palpare,
insa nu sunt observabile la nivelul pielii.Protectia impotriva unei sarcini se instaleaza rapid, la
24 de ore, si dureaza cinci ani. Dupa intrerupere fertilitatea este reluata de asemenea intr-un
timp scurt.
Efecte secundare Este evident ca aceste implanturi vor prezenta efecte secundare. Cel
mai frecvent apar tulburari ale ciclului menstrual: menstruatie abundenta, mici sangerari
intermenstruale sau chiar amenoree (lipsa menstruatiei). Mai pot sa apara ca efecte adverse:
cefalee, nervozitate, greturi, ameteli etc.

34
 Indicatiile implanturilor contraceptive - Femeilor care doresc o contraceptie
eficienta si pe durata
lunga de timp;
- celor care nu reusesc sa isi administreze zilnic o metoda contraceptiva si care nu vor de
asemenea sa poarte contraceptivele;
- femeilor care nu agreeaza prezervativul sau dispozitivele interne de contraceptie;
- celor care nu doresc prea curand o sarcina;
- celor care, desi au copiii doriti, nu indraznesc sa apeleze la metoda chirurgicala de
contraceptie care este
definitiva;
- celor care nu pot folosi contraceptive ce contin estrogeni.
Contraindicatiile implanturilor contraceptive - Afectiunile tumorale ale sanului sau
suspiciuni ale acestor afectiuni;
- Suspiciune de sarcina (pana la confirmarea prezentei sau absentei acesteia);
- Sangerari vaginale anormale ale caror cauza nu s-a identificat inca.
Din pacate insa implanturile contraceptive, alaturi de celelate metode de contraceptie
exceptand
prezervativul, nu protejeaza si impotriva bolilor cu transmitere sexuala (BTS) al caror risc de
contactare este in crestere.

Contraceptia de urgenta
Este de la sine inteles si stiut ca se intampla ca oamenii sa aiba contact sexual pe care sa
nu-l fi planuit si fara sa aiba la indemana nici o forma de contraceptie. E bine sa stii ca exista
o solutie pentru evitarea sarcinii chiar si in acest caz: contraceptia de urgenta.
Contraceptia de urgenta este insa o solutie doar pentru cazuri exceptionale, pentru
accidente si nu trebuie folosita cu regularitate.
Exista doua tipuri de contraceptie de urgenta: pilula de a doua zi si steriletul.
Mecanism de actiune
Pastilele contraceptive de urgenta (sau pastila de a doua zi) sunt preparate pe baza de
estrogeni si/sau progestative (hormoni) cu eficacitate crescuta in prevenirea sarcinii. Trebuie
administrate pe cale orala in primele 3 zile (72 de ore) dupa contactul sexual neprotejat. Prima
doza se ia cat mai repede dupa contactul sexual. A doua doza se ia la 12 ore dupa prima.
Dispozitivul intrauterin se introduce in uter in primele 5 zile (120 de ore) dupa un contact
sexual neprotejat.

35
 Avantaje:
- prin folosirea contraceptiei de urgenta se poate evita intreruperea de sarcina (avortul)
- metoda dispozitivului intrauterin poate fi folosita in continuare ca metoda contraceptiva.

Dezavantaje:

- pot aparea efecte secundare neplacute precum greata, varsaturi, dureri de cap, ameteli,
dereglari ale menstruatiei
- modificarea momentului aparitiei urmatoarei mentruatii (mai devreme sau mai tarziu
cu cateva zile fata de data presupusa)
- durata menstruatiei si cantitatea de sange pierdut.
- folosirea dispozitivului intrauterin este mai complicata si mai costisitoare decat
folosirea pastilelor cu continut hormonal, necesitand interventia medicului specialist
(metoda nu este folosita curent in Romania)
- folosirea contraceptiei de urgenta NU are ca efecte secundare sterilitatea sau
ingrasarea.

Atentie!
Metoda contraceptiei de urgenta nu trebuie folosita (in continuu) in locul unei metode
contraceptive de prevenire. Ea trebuie folosita numai in cazuri extreme, de urgenta cum ar fi:
contact sexual neprotejat, ruperea prezervativului in timpul actului sexual, expulzarea
dispozitivului intrauterin, folosirea incorecta a diafragmei, esecul coitului intrerupt, agresiune
sexuala (viol). Folosirea frecventa a contraceptiei de urgenta poate determina dereglarea
ciclului menstrual. Cat de eficienta este contraceptia de urgenta?
Pilula de a doua zi este eficienta in proportie de 95% luata in 24 de ore dupa contactul
sexual, 85% dupa 25-48 ore si 58% dupa 49-72 ore. De aceea, trebuie luata cat mai repede
posibil.
Steriletul este eficient in proportie de aproape 100% si poate fi fixat pana la 5 zile
dupa contactul sexual neprotejat.

Efectul contraceptiv al hormonilor:

Estrogenii: Hormon secretat de catre ovar si al carui nivel sangvin, crescand, joaca un
rol in ovulatie.

36
 Estrogenii naturali - Este vorba despre trei hormoni, estradiolul sau l7-
betaestradiolul, estrona si estriolul. Estradiolul este cel mai activ in organism. Estrogenii sunt
secretati mai ales de catre ovar (singuri in prima jumatate a fiecarui ciclu menstrual, in
asociatie cu progesteronul in cea de-a doua jumatate) si de catre placenta in cursul sarcinii.
Glandele suprarenale si testiculele produc mici cantitati. Estrogenii sunt raspunzatori de
dezvoltarea pubertara si de mentinerea ulterioara a caracterelor fizice feminine.
Estrogenii de sinteza - Estrogenii de sinteza sunt utilizati in terapeutica sub forma
estroprogestativelor. Mult mai rar, estrogenii sunt utilizati in injectii, in cazul hemoragiilor
uterine grave, si pe cale orala sau injectabila in cazurile de cancer al prostatei la barbat.
Printre contraindicatii, unele sunt absolute, ca sarcina, cancerul de san sau de uter. Unele
efecte nedorite (iritabilitate, greturi, dureri de cap, picioare grele, umflarea sanilor si a
abdomenului, cresterea in greutate, riscul de aparitie a tromboflebitelor) dispar atunci cand se
modifica dozele. Luarea de estrogeni necesita intotdeauna o urmarire medicala.
Progesteronul: Hormon steroid derivat de la colesterol, secretat de catre corpul
galben (folicul ovarian care a expulzat ovulul) in timpul celei de a doua faze a ciclului
menstrual, de catre placenta in timpul sarcinii si, in mai mica masura, de catre
corticosuprarenale si ovar.
Functie - Rolul principal al progesteronului este acela de a favoriza nidatia ovulului
fecundat si gestatia. Progesteronul modifica proprietatile vasculare si chimice ale mucoasei
uterine pentru a o face propice implantarii oului in uter.
In afara perioadei sarcinii, progesteronul are alte actiuni: el are un efect sedativ asupra
sistemului nervos central si este responsabil de decalajul termic manifestat dupa ovulatie. El
se opune efectului estrogenilor asupra glandelor mamare si mucoasei uterine, regland astfel
actiunea lor. In situatia cand este secretat de catre glandele suprarenale si de catre ovare,
progesteronul serveste drept intermediar in sinteza androgenilor si corticosteroizilor.
Patologie - O insuficienta a secretiei de progesteron antreneaza o infecunditate
(dificultate de a obtine o nidatie), tratata prin administrarea de progesteron in timpul celei de a
doua faze a ciclului menstrual.
Utilizare terapeutica - Progesteronul natural sau derivatii sai de sinteza, din care
exista mai multe tipuri, sunt ulilizati pentru prevenirea riscurilor de falsa nastere, precum si in
tratamentul substitutiv al menopauzei si in tratamentul tulburarilor menstruale.
Combinarea progesteronului cu estrogenul: - combinarea celor doi hormoni
(progesterton cu estrogen) nu a scazut efectele secundare deoarece se sumeaza si cele

37
provocate de catre estrogen. - modificarea mucusului colului uterin, prin ingrosarea acestuia,
impiedicand inaintarea spermatozoizilor spre uter ;
- impiedicarea penetrarii ovulului de catre spermatozoid prin scaderea activitatiiunor enzime.

Factori care limiteaza alegerea metodei contraceptive

Unele metode contraceptive sunt contraindicate sau nerecomandate in cazul anumitor
probleme de sanatate.
-fumatul. Orice persoana care fumeaza mai mult de 15 tigarete pe zi si are mai mult de 35 de
ani sau are hipertensiune arteriala, istoric de accident cerebral vascular afectare hepatica sau
boala cardiaca, are contraindicatie pentru folosirea metodelor contraceptive hormonale.
- migrenele. In cazul pacientelor care sufera de migrene este recomandat consultul de
specialitate pentru a determina daca o metoda contraceptiva hormonala (de obicei combinata),
poate fi considerata sigura.
- diabetul. Este recomandat, de asemenea, consultul de specialitate in cazul in care pacienta
doreste sa foloseasca o metoda contraceptiva si are un diabet decompensat metabolic.
- alimentatia naturala la san. In cazul femeilor care alapteaza, ACO combinate scad cantitatea
de lapte in perioada lauziei.
Indiferent de existenta sau nu a unei patologii personale, este indicat un consult de
specialitate inaintea utilizarii oricarei metode contraceptive.
Unele metode contraceptive pot creste riscul contactarii unei boli cu trasmitere sexuala.
- dispozitivele intrauterine (DIU). Orice femeie ar trebui sa stie daca sufera de o boala cu
trasmitere sexuala, inaintea inserari DIU, deoarece acesta poate favoriza diseminarea infectiei
la nivelul uterului. Acest dispozitiv poate determina boala inflamatorie pelvina, o cauza destul
de frecventa ainfertilitatii. In cazul in care o femeie este expusa unui risc cat de mic pentru a
contacta o boala cu trasmitere sexuala, este indicata folosirea prezervativului inainte si dupa
inserarea DIU.
- Depo-Provera: este unul dinte contraceptivele injectabile ce contine progestativ.
Fiecare infectie asigura protectie contraceptiva. Studii recente arata o scadere a densitatii
osoase printre tinerele care folosesc aceasta metoda (osteoporoza) deci s erecomanda
utilizarea concomitenta a calciului cu viatmina D.
Efecte secundare: - modificari ale ciclului menstrual
- sangerari intermenstruale
- amenoree
- crestere in greutate

38
 - acnee
- cefalee
Factori care influenteaza alegerea metodei contraceptive
-anticonceptionale orale combinate care contin estrogen si progesteron, pot reduce
acneea, disconfortul din timpul perioadei ovulatori, simptomele perioadei premenstruale
precum si sangerarea abundenta si crampele din timpul menstruatiei.
-seasonale, este o metoda contraceptiva hormonala relativ noua. Se administreaza timp
de 84 zile fata de cele 21 de zile necesare administrarii ACO. Aceasta metoda scade numarul
menstruatiilor anuale pana la patru.
-DIU Mirena (cu progesteron) si Depo-Provera pot reduce simptomele neplacute din
timpul menstruatiei.
-femeile care alapteaza pot folosi ca metoda contraceptiva pilula cu progesteron, insa
aceasta trebuie administrata la aceasi ora in fiecare zi pentru a fi eficace.
Efectele secundare cel mai frecvent intalnite (in cazul metodelor hormonale) si care
determina intreruperea administrari sunt:
- ciclu menstrual neregulat, cu sangerari intermenstruale (12%)
- greata (7%)
- indispozitie (5%)
- crestere in greutate (5%), (cu exceptia DIU-Mirena)
- disconfort, durere la nivelul sanilor (4%)
- cefalee (4%)
Alti factori care influenteaza alegerea unei metode contraceptive sunt:
-avantaje medicale, precum scaderea riscului de contactare a unei boli venerice prin utilizarea
prezervativului sau reducerea riscului de aparitie a cancerului ovarian si uterin prin
administrarea de lunga durata a anticonceptionalelor hormonale.
-utilitatea metodelor contraceptive. Plasturele hormonal, injectiile hormonale, dispozitivele
intrauterine si inelele vaginale sunt mai comode in cazul femeilor care uita administrarea
zilnica de ACO sau folosesc metode contraceptive de bariera.
-costul metodelor contraceptive. Desi DIU sau sterilizarea chirurgicala costa mai mult decat
pilulele contraceptive, prezervativele si spermicidele, costul acestora se amortizeaza in timp.
Metodele contraceptive actioneaza la fel indiferent de varsta, cu toate ca unele metode
nu sunt recomandate in cazul adolescentelor active sexual datorita problemelor de sanatate
care pot apare si a unei eficiente contraceptive reduse datorita utilizarii incorecte. Este

39
important ca orice adolescent sa constientizeze cum apare o sarcina si, de asemenea, sa
clarifice miturile legate de sex si sarcina.
Odata inteles modul in care actioneaza diferitele metode contraceptive, posibilele
efecte secundare precum si eficienta lor, este usoara alegerea cea mai potrivita a unei metode
contraceptive.

Efectele secundare ale contraceptivelor

- Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare

- Favorizarea de infecţii
- Riscul de cancer
- Tumori benigne
- Modificări ale aparatului digestiv
- Afectiuni hepatobiliare
- Tulburări oculare
- Malformaţii ale embrionului
- Tulburări psihice
- Efecte asupra metabolismului
- Tulburări ale sexualităţii
- Tulburări neurologice
- Pilula contraceptiva şi SIDA
Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare
Asupra aparatului vascular, contraceptivele hormonale combinate (COC) au un efect
negativ major, răspunzător de creşterea cu 40% a incidenţei bolilor cardio-vasculare (V.Luca
şi colab., pag. 127);

Boala tromboembolică venoasă şi arterială

COC favorizează apariţia bolii tromboembolice venoase şi arteriale:
a) 50-75% din cazurile de tromboflebitǎ profundǎ la femei (afectarea venelor) sunt
direct legate de utilizarea contraceptivelor orale (idem); teoretic, riscul mortalitǎţii prin
embolii pulmonare la aceste femei este apreciat a fi crescut;
b) afectarea arterelor: creşte riscul trombozelor arteriale cu 4,4 % şi a bolii Raynaud
cu 1,7 %;

40
 - doza mai mare de estrogen creşte tendinţa de coagulare şi de încetinire a circulaţiei
sângelui. Astfel, are loc o agregare (lipire) a trombocitelor, care formează un tromb (cheag
sanguin) care va adera, se va lipi de peretele venos. Ulterior, prin creşterea acestui cheag,
întregul vas va fi obstruat declanşând tromboză venoasă şi embolie pulmonară. Mecanismul
acestor reacţii încă nu este pe deplin explicat. Riscul acestor tromboze şi embolii este mai
mare de 3-11 ori la femeile care utilizează contraceptive orale combinate (COC) faţă de cele
care nu le folosesc. (Planif.5-20)
- acest lucru este descris în mod asemănător şi de alţi autori: estrogenii sintetici duc la
formarea de cheaguri în sânge (prin hiperagregare plachetară – adică se adună trombocitele
formând cheagul sanguin); de asemenea, ei induc şi formarea de anticorpi de către organism
împotriva lor (a estrogenilor sintetici) şi care determină formarea cheagului sanguin (prin
agregare plachetară); (Dr.V. Luca şi colab. Pag. 129)
- atunci s-a încercat scăderea dozelor de estrogen sintetic, dar nu s-a constatat o
modificare în patologie. Astfel, Schindler (1985) recunoaşte: „Această reducere a
ethinylestradiolului (estrogenul sintetic din pilulă) a promovat ideea că şi efectele secundare
vor scădea remarcabil. Dar în 1980, Böttinger şi colaboratorii au stabilit că trecerea de la
aşa-numitele anticoncepţionale hormonale cu doză ridicată de estrogen la aşa-numitele
anticoncepţionale hormonale cu doză redusă de estrogen nu a condus la nici un fel de
modificare semnificativă a efectelor secundare vasculare. Aceasta deschide problema
efectelor secundare ale progestagenilor“; (p.22, R.Ehmann, Mijloace anticoncepţionale );
- femeile care iau micropilula Marvelon (contraceptiv hormonal cu estrogen şi
progestativ în cantitate foarte mică) par să aibă un risc de tromboze sau embolii mai ridicat
decât cele ce iau alte pilule, cu doze mai mari de hormoni. Aceste noi pilule cu puţin estrogen
şi progestagen au fost considerate de mulţi medici drept un mare progres datorită speranţei că
ar prezenta un risc mai redus de tromboze şi embolii şi au fost prescrise cu zel în ultimii trei
ani. (Mijloace anticoncepţionale, p.24, R. Ehmann, extras din „Oberösterreichische
Nachrichten vom 20.9.1990″).
Favorizarea de infecţii

Contraceptivele orale, prin coţinutul lor în steroizi sexuali (hormonii sexuali estrogen
şi progesteron fiind derivaţi din colesterol), au o influenţă complexă asupra răspunsului imun
al organismului, cu efect clinico-biologic adesea contradictoriu; în acest context, s-a observat
scăderea anticorpilor (Imunglobulinele IgA, IgG, IgM) în primele luni de la administrarea
COC, ceea ce este considerat a fi efect estrogenic; astfel, s-a constatat o sensibilitate crescută

41
 faţă de infecţii prin scăderea răspunsului imun sub influenţa COC; s-a evidenţiat şi o scădere a
funcţiilor limfocitelor T, element cu rol important în apariţia bolilor autoimune (când
organismul reacţionează împotriva unor structuri proprii (Lupus eritematos etc.); (V.Luca şi
colab, pag. 141);
Riscul de cancer
Contraceptivele favorizează apariţia anumitor tipuri de cancer şi reduc riscul apariţiei
altora; astfel, studiile epidemiologice au evidenţiat o creştere a riscului cancerului de sân, de
col uterin, a cancerului de ficat (dar şi a tumorilor benigne hepatice) şi a cancerului de piele,
precum şi o scădere a riscului cancerului uterin şi ovarian; (V. Luca şi colab. pag. 143) ;
- majoritatea studiilor atestă administrarea contraceptivele ca factor de risc pentru cancerul de
sân, mai ales în prezenţa unor condiţii speciale:
- prezenţa tardivă a primei sarcini (după vârsta de 25 ani) şi folosirea contraceptivelor pentru
prevenirea acestora;
- un număr crescut de avorturi precoce până în luna a 3-a;
- folosirea îndelungată a contraceptivelor combinate (peste 8-10 ani!);
- avorturi precoce multiple;
- - utilizarea contraceptivele la femeile peste 30-35 ani. (idem, pag.
144);

← Cancerul de col uterin poate apărea după un consum prelungit de contraceptivele de

peste 5 ani. Riscul apariţiei acestui tip de cancer creşte cu 1,3 – 1,8 %. Studiul Oxford / FPA
arată o creştere a frecvenţei tuturor formelor de cancer de col uterin raportat la durata de
utilizare a contraceptivele. (Planif. 5-24).; afirmaţii asemănătoare găsim şi la alţi autori:
„evoluţia spre cancer a leziunilor date de HPV comportă probabil activarea sau inactivarea
unor gene necunoscute, poate sub influenţa unor cofactori ca administrarea de contraceptive
orale, tabagism şi alţi factori mai puţin cunoscuţi”.

← Tumori benigne
Tumori benigne ale cervixului, ovarului, sânului şi ficatului sunt descrise frecvent. Pentru
cervix este cunoscut un caz de viraj în forme maligne, cum s-a amintit mai sus. Pentru ovar
s-au observat în repetate rânduri chisturi. Modificările la sâni au aspectul de mastopatii. La
ficat e vorba de adenoame benigne, dar care pot fi mortale prin hemoragiile consecutive
spargerii lor. Astfel, Baum şi colab. au descris în 1973 pentru prima dată apariţia tumorilor
benigne de ficat. Până în 1982 se înregistrau cca. 650 cazuri de tumori benigne de ficat în
corelaţie cu tratamentul cu inhibitori de ovulaţie. Unul dintre autori propunea să se renunţe la

42
inhibitorii de ovulaţie ca mijloc de planificare familială numai pe motivul acesta: hemoragiile
mortale ale adenomului de ficat.
Modificari ale aparatului digestiv
Pot fi mărite transaminazele şi bilirubina, ajungându-se la a întrerupe administrarea
inhibitorilor de ovulaţie datorită creşterii lor prea mari. „Nu trebuie să ia anticoncepţionale
femeile care au avut icter de sarcină sau prurit de sarcină şi nici cele ce prezintă defecte
enzimatice hepatice sau boli cronice ale ficatului”.
Tulburai oculare
- folosirea contracepţiei orale poate fi larg implicată în patologia oculară, putând provoca
apariţia trombozelor şi a hemoragiei vaselor retiniene; dezlipirea de retină cu orbire constituie
o complicaţie majoră datorată trombembolismului vaselor retiniene;
- tromboza şi hemoragia pot duce la pierderea vederii la un ochi.
Malformaţii ale embrionului
În „materialul de avort” al femeilor care au rămas însărcinate în timpul administrării
pilulei sau în primele 6 luni după administrare se pot constata:
-tulburări cromozomiale (triploidie şi monosomie X) în 48% cazuri
-polipolidie (multiplicarea seriei cromozomiale peste numărul normal) în 30% din cazuri.
Aceste cifre sunt clar superioare celor de la femeile care au rămas însărcinate fără să fi luat
pilula (22%) şi, respectiv, 5%. Fülgraff şi Palm menţionează în al lor „Manual de
Farmacoterapie – Farmacologie clinică”, la capitolul „Situaţii speciale în terapia medicală din
perioada de sarcină şi de menopauză” anumite efecte ale administrării de anticoncepţionale:
aspect anormal exterior pentru sexul respectiv, anomalii în masa corporală a membrelor,
inimă, esofag, trahee şi rinichi.

Tulburari psihice

Despre efectele pilulei, Peterson (1978) se pronunţă astfel: „Înspăimântătoarea

înrăutăţire a afectivităţii (stare sufletească şi impulsivitate) şi a relaţiilor interumane la grupa
celor ce folosesc pilula este produsă, fără îndoială, într-o bună măsură de psihosindromul
endocrin (M. Bleuer) provocat de acţiunea hormonilor; dar şi motivaţia anticoncepţională
ambivalentă, neclară, a multor femei le dezechilibrează foarte mult”. Pornind de la propria lor
experienţă, femeile spun următoarele: stare de spirit depresivă, mergând până la depresiunea

43
propriu-zisă. De asemenea, ele remarcă prin auto-observaţie modificări de personalitate bine
marcate.

Efecte asupra metabolismului

a) metabolismul lipidelor
- contracepţia hormonală estroprogestativă sau progestativă simplă determină dislipidemii;
creşterea colesterolemiei totale (LDL şi VLDL – fracţiuni dăunătoare care se depun pe vasele
sanguine şi provoacă ateroscleroza) şi scăderea HDL-ului (fracţiunea bună a colesterolului)
constituie factori de risc în patogenia vasculară; scăderea dozei estrogenilor şi a
progestativelor diminuă acest risc;
- administrarea de contraceptive produce modificări ale lipoproteinelor: creşte LDL –
colesterolul şi scade HDL-colesterolul.
b) metabolismul glucidic
- estroprogestativele sau progestativele simple folosite cu scop contraceptiv modifică
metabolismul glucidic, generând scăderea toleranţei la glucoză; acest lucru este evidenţiabil
prin proba hiperglicemiei provocate clasice;
- scăderea toleranţei la glucoză se observă atât la femeile sănătoase, cât şi al cele cu factori
de ris diabetogen;
- frecvenţa apariţiei unui diabet clinic după administrarea estroprogestativelor este apreciată
ca fiind între 3,5-4%;
- contraceptivele pot intensifica un diabet preexistent sau pot deveni factori diabetogeni,
inducând apariţia formei clinice a bolii la femeile predispuse. Această scădere a toleranţei la
glucoză este influenţată de componenta estrogenică, dar şi de cea progesteronică a pilulei
combinate. Studii asupra contraceptivelor au demonstrat creşterea nivelului de glucoză
(glicemie crescută) şi scăderea toleranţei la glucoză. Această rezistenţă la insulină (doze
normale de insulină nu mai scad glicemia şi nu o pot menţine la valori normale) determină la
rândul ei şi alte boli, precum: hipertensiunea arterială / obezitatea / cardiopatia ischemică /
dislipidemii.
c) metabolismul proteinelor
- componenta estrogenică alterează producţia de proteine de către ficat;
- prin modificarea proteinelor hepatice, se modifică şi proteinele răspunzătoare de coagularea
sângelui. Astfel (prin creştrea fibrinogenului, a factorilor II, VII, IX, X sau prin inhibiţia
coagulării), se va crea fie o stare de hipercoagulabilitate a sângelui cu creşterea riscului

44
trombozelor, fie apariţia complicaţiilor hemoragice. Aceste efecte depind de doza de estrogen,
dar este importantă şi doza şi tipul de progesteron folosit:
- ca şi în sarcină, scade concentraţia aminoacizilor din sânge şi cresc, în schimb, globulinele
hepatice (o fracţiune proteică ce este responsabilă de formarea de anticorpi împotriva
propriilor formaţiuni) provocând bolile autoimune .
- în funcţie de doza de hormoni, creşte angiotensinogenul (substanţă responsabilă de
creşterea tensiunii arteriale), dezvoltând aşa-numita „hipertensiune a pilulei”.
d) Apa şi electroliţii
- contraceptivele reţin sarea (Na) în organism, în consecinţă, este reţinută şi apa; din acest
motiv, unele femei dezvoltă edeme şi creştere în greutate.
- cresc retenţia de azot în organism;
- contraceptivele sunt „anabolizante”, deci, ca şi în sarcină, se observă o creştere în greutate
(tendinţă spre obezitate).
e) Vitaminele
- contraceptivele scad producţia vitaminei B6 (piridoxina) din cauza estrogenului;
- scade şi producţia de vitamine B2, B12, acid folic şi vit. C.

Avortul sau pruncuciderea

Definita data de OMS este limitată la terminarea sarcinii înainte de 22 săptămâni de

gestaţie, calculată în funcţie de data primei zile a ultimei menstruaţii şi expulzarea unui făt
nou-născut care cântăreşte mai puţin de 500 grame .În România, această definiţie se
concretizează prin terminarea sarcinii înainte de 28 de săptămâni de gestaţie, după data primei
zile a ultimei menstruaţii normale şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin
de 1000 de grame.

45
 Istoric

Din antichitate la epoca modernă :

- un principiu general a străbătut toate timpurile : avortul a fost considerat , moral şi juridic o
crimă ;
- societăţile primitive nu cunoşteau avortul ;
- Primul text penal privind avortul se găseşte în legile asiriene cu privinţă la femeia care
avortează voluntar:” se va trage în ţeapă şi nu se va îngropa femeia… » ;
- In India antică , legile lui Manu asimilau avortul cu omuciderea ;
- In Grecia, cu toate că puţini autori vorbeau de avortul provocat, el pare că era totuşi foarte
frecvent . Este interesantă , dacă nu chiar uimitoarea teoria lui Aristotel care nu considera
avortul ca o crimă decât după ce fătul a primit « suflul vieţii « . Or, această perioadă era fixată
de la a 14-a la a 24-a zi de la concepţie. « Cum să nu fim intrigaţi de stabilirea acestei
perioade, spune Dr. V. Luca, când astăzi în experimentele pe embrioni umani pentru
fertilizarea in vitro limita superioară este stabilită a 14-a zi, dată embriologică a apariţiei
sistemului nervos ! »
- Hypocrat în celebrul său jurământ care a constiuit regula de conduită medicală de-a lungul
secolelor , interzisese practica avorturilor:” eu nu voi da nimănui otravă dacă mi se cere, nici
nu voi avea iniţiativa unuei astfel de sugestii ; la fel eu nu voi da nici unei femei un pesar
abortiv » ;
- La Roma avortul era practicat clandestin în special de « matroane », moaşe empirice. Legile
pedepseau sever provocarea de avort. Numeroşi împăraţi au luptat împotriva « crimei
extraordinare » . O lege a împăratului Valentinian aplică pedeapsa cu moartea iar Justinian, pe
lângă pedepsele prevazute de legile anterioare , permite repudierea soţiei de către soţ ;
- Cu apariţia creştinismului , concepţia de crimă se impune şi represiunea se intensifică :
avortul este asimilat cu omuciderea şi pedeapsa prevăzută nu poate fi decât aceea a asasinilor ;
În epoca modernă :
Înainte de revoluţia din decembrie 1989, avortul provocat era era pedepsit în România cu
închisoarea conform Codului penal. În alte ţări unde nu era permis avortul, se aplicau diferite
pedepse dar şi cu o serie de circumstanţe atenuante care rezultă din condiţiile sociale, de
interpretare, de conjunctură. Dar, ca o situaţie generală, spune Dr. V. Luca, « toate orânduirile,
statele şi religiile condamnă avortul ca o crimă ; chiar dacă avortul se admite în unele ţări ,
principiul medical al epocii noastre este înscris în Jurământul de la Geneva din 1948 : Voi
avea respectul absolut al vieţii umane, chiar din momentul concepţiunii ! ;

46
În data de 26 decembrie 1989, după revoluţie, s-a legalizat avortul şi în Romania.

IV. Clasificare :

A.) După tehnica folosită:

1.) Avortul chirurgical :
Avortul chirurgical este efectuat prin tehnici chirurgicale :
a.)Aspiraţia menstruală ;
b.)Vacuum-aspiraţia ;
c.) Dilatarea şi chiuretajul;
d.)Dilatarea şi evacuarea ;
e.)Laparatomia ( histrotomie / operaţie cezariană).
a.) Aspiraţia menstruală ( endometrială / miniavort):
Este o variantă de vacuum-aspiraţie şi reprezintă o metodă chirurgicală apînceputul
anilor 1970 .Procedeul se practică în primele 2 saptamani de amenoree şi în general decurge
fără anestezie. Pentru că procedeul are loc înainte ca testul de sarcină să fie pozitiv, un număr
mare de aspiraţii menstruale s-au făcut la paciente care nu erau gravide.
b.) Vacuum-aspiraţia :
Acest chiuretaj a fost descris pentru prima dată de Simpson din Edinburgh în 1860, dar
timp de un secol după aceea principala tehnică a fost dilatarea şi chiuretajul prin raclare, până
în 1960 când a fost popularizată vacuum-aspiraţia.
Vacuum aspiraţia este procedeul chirurgical preferat pentru sarcini de 6-14 săptămâni prin
intermediul căruia conţinutul cavităţii uterine este evacuat printr- o canulă specială folosind
presiunea negativă produsă de o pompă electrică sau de o sursă manuală de vacuum. Canula
este moale, flexibilă, nu atinge pereţii uterului şi, din această cauză, vacuum aspiraţia este mai
puţin traumatică. Pentru aspirare se foloseşte presiunea negativă produsă de o seringă specială
şi canule flexibile de plastic de diferite dimensiun, în funcţie de termenul de sarcină. Se dilată
colul uterin, se introduce în uter canula pentru aspiraţie şi cu ajutorul seringii se aspiră
ţesuturile de concepţie. Se înlătură instrumentele din uter şi vagin, se examenează ţesuturile
extrase pentru a se asigura că sarcina a fost întreruptă.
c.) Dilatarea şi chiuretajul :
Dilatarea şi chiuretajul ( DC), procedeu folosit înainte de introducerea vacuum-
aspiraţiei, se asocează cu un risc crescut de complicaţii.Se efectuează sub anestezie, se

47
dilată colul uterin şi se evacuează prin raclaj produsul de concepţie în afara cavităţii
conţinătoare ( chiuretă ascuţită).
e.) Dilatarea şi evacuarea ;
După 16 saptamani de gestaţie se practică dilatarea şi evacuarea ( în cadrul avortului
terapeutic).Tehnica constă în dilatarea largă a orificiului cervical, urmată de distrucţia
mecanică şi evacuarea părţuilor fetale. După eliminarea completă a fătului se foloseşte o
vacuum – chiuretă cu lumen larg pentru îndepărtarea placentei şi a resturilor rămase. Riscurile
de perforaţie uterină sunt crescute din cauza fătului mare şi a pereţilor uterini mai
subţiri.Aceste avorturi de vârstă mai mare sunt neplăcute pentru medici şi personalul mediu şi
periculoase pentru femeia care suferă procedeul.
e.) Laparatomia:
Histerotomia ( incizia uterului) sau histerectomia abdominală ( deschiderea uterului
prin operţie), se preferă uneori atăt avortului prin dilatare şi chiuretaj, cât şi celui indus
medical (…). Acestea devin uneori necesare din cauza unei inducţii medicale eşuate în al
doilea trimestru de sarcină. Tehnicile folosite sunt similare cu cu cele de la naşterea prin
operaţie cezariană, cu excepţia inciziilor abdominală şi uterină, care sunt mai mici.
2.) Avortul medicamentos :
Def: Avortul medicamentos este un avort voluntar efectuat prin administrarea unor
regimuri de medicamente pe diferite căi : oral, parenteral, intravaginal, intracervical ( în colul
uterin).
Istoric: Folosirea prostaglandinelor ( PGE2 şi PGF2alfa), la începutul anilor 1970 au
fost descurajatoare, folosindu-se pe cale endovenoasă sai intravaginal, efectele secundare
( gastro-intestinale) fiind mari . Atunci s-a recurs la folosirea lor intrauterină pentru a reduce
efectele secundare, însă utilizarea clinică a acestei metode a rămas redusă. Folosirea
antiprogestativelor , adică antagonişti ai progesteronului nu a fost o reuşită din cauza efectelor
secundare androgenice şi a eficienţei lor reduse. Antiprogestative mai eficiente s-au au fost
realizate la sfârşitul anilor 70, prin descoperirea unor produşi sintetici ( 11-beta substituienţi
de steroizi). Mifepristone ( RU 486) , descoperit în aprilie 1980, a fost antagonistul de
progesteron atât de mult aşteptat de către clinicienii interesaţi în controlul fertilităţii.
Prevalenţă : Avortul medicamentos este utilizat în Europa din 1989 şi aproximativ
200.000 de femei aul ales această metodă în locul chiuretajului.
Mifepristone este utilizat de rutină în 16 ţări europene , primele fiind Franţa, Marea
Britanie şi Suedia, apoi au urmat China, Israel, Africa de Sud, Tunnisia şi recent SUA.

48
 În România , regimul mifepriston/ mifepristol a fost folosit pentru prima oară în Târgu
ureş pe 150 paciente, în cadrul unui studiu OMS.
Clasificare :
a.) după vârsta gedstaţională:
< 9 săptămâni de sarcină ;
9-14 săptămâni de sarcină ;
> 14 săptămâni de sarcină.
b.) după substanţele utilizate :
soluţie salină hipertonă,
uree,
rivanol.
prostaglandine,
antiprogestative,
combinaţii.
c.) după modul de administrare :
sistemică ( intravenos) ;
locală ( intravaginal, intracervical, intraamniotic, extraamniotic)( 19).
Tipuri de substanţe folosite la ora actuală :
1.) Prostaglandine : PGE2, PGE2 alfa şi PGF2 alfa.
Mecanismul de acţiune constă în : stimularea muşchilor uterini, provocând contracţiile
acestuia indiferent de vârsta gestaţională, provoacă o maturare a colului uterin ( dilatare),
asemănătoare cu cea din timpul avortului spontan( 20).
2.) Antiprogestative : RU 486 .
Mecanismul de acţiune al antiprogestativelor constă în : inhibă biosinteza
progesteronului care este esenţial pentru funcţia reproductivă normală ( progesteronul joacă
un rol important în ovulaţie, facilitează transportul oului fertilizat prin trompa uterină şi
pregăteşte mucoasa uterină, adică endometrul, pentru a se putea implanta şi hrăni produsul de
concepţie. În timpul sarcinii, progesteronul păstrează uterul într-o stare de pasivitate
( necontractil) care este eseneţială pentru dezvoltarea normală a fătului). Privaţiunea de
progesteron previne astfel implantaţia. RU 486 transformă uterul inactiv într-unul activ prin
declanşarea contracţiilor uterine într-un interval de timp de 24 până la 36 de ore. De asemenea
creşte sensibilitatea la efectul prostaglandinelor ( descrise mai sus) aproximativ de 5 ori.

49
 3.) Inhibitorii biosintezei hormonilor steroizi : cei mai bine cunoscuţi inhibitori de
hormoni steroizi sunt inhibitorii de 3 beta HSD, incluzând azastene, trilostane şi epistane.
Deoarece 3 beta HSD se află şi în suprarenală, inhibarea ei afectează şi sinteza cortizolilor.
Epistone a fost sintetizat de companaia farmaceutică Sterling-winthrop din Anglia.
4.) Inhibitorii receptorilor de progesteron : mifepriston ( RU 486), lilopristone( ZK
98734) şi onapristone ( ZK 98.299). Mifepristonul este un 11-beta substituent şi d.p.d.v.
chimic poate fi considerat un derivat de 19 nortestosteron care blochează acţiunea
progesteronului la nivel celular, prin legarea de receptorul de progesteron. Mifepristonul
posedă amândouă activităţi : antiglucocorticoidă ( adică antisteroidiană) şi antiprogestţională (
adică abortivă ).

CONSILIERE PREMARITALA.

Poate constitui un element valoros al asistentei primare pentru sanatate si are urmatoarele arii
de interes:

 evaluarea compatibilitatilor, a tolerantei, a abilitatilor de comunicare si negociere,

precum si a antecedentelor educationale, raportarea la sisteme de valori (culturale,
sociale, religioase, materiale);
 investigarea trecutului (trait separat, perioada de curtare);
 evaluarea sanatatii sexuale; planuri privind copii (numar, spatiere) counselling
planificare familiala/contraceptie;
 extrapolarea asteptarilor legate de casatorie, a temerilor;
 completarea informatiilor, in scopul ca cei doi parteneri sa poata lua deciziile potrivite
(responsabilitati, nevoi, obiective, etc.).
 evaluarea starii generale de sanatate ,a sanatatii sexuale pentru depistarea posibilelor
probleme;
 furnizarea unor informatii legate de virginitate, fiziologia actului sexual, etc.;
 ca si in celelalte tipuri de counselling, nu se emit pareri, sfaturi asupra oportunitatii
alegerii; exceptiile sunt constituite de cazuri rarisime, in care se constata probleme
critice care exclud casatoria, precum si de cuplurile care sunt sfatuite sa evite aparitia
unei sarcini;
 planificare vizitei urmatoare (in mod ideal, cei doi parteneri ar trebui primiti separat la
cea de a doua vizita, revenind impreuna cu ocazia celei de a treia intalniri); incurajarea

50
 de a reflecta si discuta aspectele abordate (pentru a integra elementele noi, pentru a
descoperi eventualele surse ascunse de neantelegeri.

In afara acestor forme de consiliere care raspund nevoilor cel mai des intalnite in cadrul
centrului de planificare familiala, exista tipuri de consiliere adaptate unor situatii speciale,
cum sunt de exemplu cazurile de graviditate la adolescente seropozitive HIV si bolnavii de
SIDA, persoanele cu dificultati relationale majore sau cu probleme de dinamica sexuala; tot
aici sunt incluse si persoanele care fac parte din grupuri cu nevoi speciale (adolescenti
institutionalizati, analfabeti, indivizi apartinand altor categorii defavorizare etc.).
Procesul de consiliere nu este nici simplu si nici foarte usor; oamenii nu renunta cu una cu
doua la diferite obiceiuri, atitudini defavorabile propriei lor sanatati (cum este de exemplu
ignorarea prezervativului) doar pentru ca acest lucru le este solicitat de parteneri sau de un
medic, iar schimbarile sunt mai dificile pentru ca vizeaza obiective de natura preventiva, ale
caror rezultate apar tarziu in timp sau nu apar de loc. Se poate insa afirma cu certitudine ca
sedinta de consiliere care ofera o ambianta lipsita de pericol, informatiile potrivite pentru
fiecare individ, care este implicat inca de la inceput in rezolvarea propriilor probleme de catre
un consilier empatic, respectuos, onest, din al carui vocabular lipsesc „de ce-urile”, este un
castig pentru toate partile angajate: institutie, serviciu, consilier, beneficiari ai acestora si nu in
ultimul rand, pentru planificare familiala, in numele dreptului fundamental al fiecarui individ
de a se bucura de sanatate sexuala si reproductiva.

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA

Generalitati:

S-a observat ca in trecut incidenta bolilor cu transmitere sexuala crestea considerabil

in perioadele de razboi sau alte conflicte militare majore. Acest lucru a fost pus pe seama
migratiei intense a populatiei in acel moment, a educatiei sexuale precare dar si interesului
scazut al populatiei active sexual pentru mijloacele de protectie si contraceptie.
In momentul de fata incidenta bolilor cu transmitere sexuala se mentine ridicata, in
ciuda progreselor realizate de medicina moderna in diagnosticarea, tratarea si vindecare
majoritatii acestor boli. Singura perioada in care s-a inregistrat o diminuare a ratei bolilor

51
transmise sexuala (BTS) a fost intre anii 1950-1960, insa din aceasta perioada continua sa
creasca, un varf considerabil fiind atins intre anii 70-80.
O data cu descoperirea virusului HIV si stabilirii faptului ca acesta are transmitere
sexuala, incidenta a scazut. Nu simtitor insa, iar acum procentele si statisticile se mentin
ingrijoratoare. In urma cu 12 ani, expertii estimau ca peste 1 milion de persoane se infecteaza
zilnic cu orice tip de BTS; dintre acestea, peste 60% erau persoane cu varsta sub 25 de ani.
Pana in 1999 in lume erau inregistrate 340 de milioane de noi cazuri de sifilis, gonoree,
trichomoniaza.
BTS reprezinta o importanta problema de sanatate publica, atat prin repercursiunile
asupra individului in sine, cat si asupra societatii si economiei. Prevenirea lor se poate realiza
usor, mijloacele de protectie fiind astazi disponibile atat in magazine cat si in farmacii. Prin
utilizarea lor, sexul poate redeveni sigur si acest lucru il face o experienta placuta pentru
ambii parteneri. Metodele de protectie sunt eficiente in prevenirea contracararii BTS, insa
singura cale 100% sigura este abstinenta.
Cum o astfel de masura este dificil de urmat, specialistii au imaginat o gama larga de
alte metode mult mai practice, care se bazeaza in principal pe evitarea contactului direct cu
fluide sau cu zone ale corpului prin care se pot transfera microbi sau paraziti.
In continuare sunt prezentate o serie de BTS care afecteaza in principal femeile sau barbatii si
boli care afecteaza ambele sexe in mod egal.

Boli cu transmitere sexuala mai frecvente la femei

Datorita particularitatilor anatomice, atat infectiile genitale cat si cele urinare sunt mai
frecvente in cazul femeilor. In mod normal, pH-ul acid al vaginului impiedica proliferarea
bacteriilor si actioneaza ca o importanta bariera in calea raspandirii infectiilor. Exista insa
posibilitatea ca aceasta bariera sa fie depasita in momentul in care apar diverse modificari ale
comportamentului individual si ale mediului extern. In astfel de conditii vaginul poate fi
colonizat cu bacterii de pe tegumentele vecine, avand provenienta enterica sau cu germeni
care deja populau regiunea, dar nu aveau conditii prielnice pentru dezvoltare, inmultire si
infectare. Cel mai frecvent aceste modificari apar in perioadele de stres marcat, de raceli,
gripe, cand organismul este imunodeprimat sau incearca sa faca fata altor infectii, dupa
administrarea prelungita de antibiotice cu spectru larg sau in timpul sarcinii. De cele mai
multe ori BTS se transmit prin mici leziuni ale mucoasei sau prin diverse fluide patologice de
provenienta vaginala.

52
 Specialistii recomanda tuturor femeilor care observa scurgeri neobisnuite ca aspect,
culoare sau miros, orice fel de durere cu localizare in zona genitala, sa se prezinte cat mai
repede la medic. Infectiile genitale pot fi initial localizate la acest nivel, insa se pot extinde
foarte rapid in restul cavitatii pelvine, determinand aparitia unor probleme grave de sanatate,
ce pot avea repercusiuni pe termen lung, cum ar fi dispareunia sau chiar infertilitatea. Daca
pacienta este insarcinata, o BTS poate avea consecinte dramatice asupra dezvoltarii fatului
(exista cazuri de pierderea a sarcinii ca urmare a unei infectii ignorate si netratate).

Cistite si uretrite recurente

Uretritele reprezinta infectii, de obicei bacteriene, ale uretrei. Uretra este segmentul
anatomic prin care urina este eliminata din vezica urinara in exterior, fiind portiunea terminala
a aparatului urinar. Datorita pozitiei sale, proximitatii fata de vagin si anus si lungimii foarte
scurte (aproximativ 4 cm), uretrita este o patologie frecvent intalnita la femei. In general,
cauzele sunt clasificate ca fiind gonococice si non-gonococice (sau uretrite nespecifice).
Aceasta clasificare subliniaza prevalenta foarte mare a infectiilor de cauza gonococica. Cistita
este termenul care descrie inflamatia vezicii urinare. Ea poate sa apara in continuarea uretritei,
prin ascensiunea germenilor si popularea vezicii urinare, sau se poate datora unor cauze
neinfectioase (traumatisme, litiaze renale).
Simptomatologia uretritei si cistitei este adesea comuna si consta in mictiuni frecvente,
adesea dureroase sau insotite de usturimi (polakidisurie). Cantitatea de urina eliminata variaza
foarte mult, in unele cazuri fiind foarte redusa. De asemenea, pacientele pot observa o
scurgere vaginala albicioasa sau galbuie. Aceasta este insa inconstanta. De aceea se considera
ca disuria ramane principala acuza a pacientelor cu astfel de inflamatii.
Uretrita gonococica este cauzata, asa cum ii sugereaza si numele, de Neisseria
Gonorrhoeae. Bacteria determina infectia uretrei si una din cele mai frecvente BTS.
Pacientele pot fi asimptomatice (uneori chiar si o viata intreaga) insa majoritatea dezvolta
semne si simptome sugestive la 10-20 de zile post contaminare. Acestea includ disurie,
scurgeri vaginale, sangerari in afara perioadelor menstruale (metroragie) sau dupa actul
sexual. Aceasta infectie se transmite prin sex vaginal, oral sau anal neprotejat. Femeile au
50% sanse de a se infecta de la un barbat purtator, in timp ce doar 20% din barbati dezvolta
infectia dupa sex cu o femeie cu uretrita gonococica.
Uretrita nongonococica poate recunoaste ca agent etiologic diverse microorganisme,
printre care:

53
 - Escherichia coli: infectia cu E. coli poate sa apara la femei in special dupa primul act
sexual (motiv pentru care a fost numita si „cistita lunii de miere”). Se datoreaza vehicularii
bacteriilor din regiunea perineala spre cea genitala si ca urmare a acestei deplasari pot sa
apara si infectii uretrale. Germenele are fimbrii si pili cu care se poate atasa de epiteliul uretrei
si cu care poate ascensiona, ajungand astfel in vezica urinara si chiar mai sus. O alta categorie
de femei predispuse acestei etiologii este reprezentata de femeile la menopauza.
- Chlamydia trachomatis - reprezinta cea mai frecventa cauza pentru aparitia uretritei
nongonococice. Infectia cu Chlamydia este periculoasa atat prin prisma simptomatologiei
imediate, dar si a complicatiilor care pot sa apara daca este lasata netratata. Cele mai frecvente
complicatii sunt inflamatiile regiunii pelvine, ale cervixului (cervicita) si chiar sterilitatea.
Daca infectia apare la femeile insarcinate, copilul se va naste cu grave probleme
oftalmologice si cu infectii pulmonare.
- Mycoplasma homini si genitalium, Ureaplasma urealyticum, Herpes simplex sunt
doar cativa din germenii care pot fi de asemenea incriminati in aparitia uretritelor
nongonococice.
Tratamentul acestor boli este adesea simplu, urmand o schema de antibioticoterapie pe baza
de tetraciclina sau alte medicamente, in functie de sensibilitatea germenului implicat, astfel:
clotrimazol sau metronidazol pentru Trichomonas, doxiciclina pentru Chlamydia,
nitrofurantoin si cotrimoxazol pentru infectiile pluribacteriene. Tratamentul se aplica ambilor
parteneri, indiferent daca manifesta sau nu simptome specifice infectiei si este sustinut prin
masuri corecte de igiena intima si a regiunii perineale. Orice activitate sexuala ar trebui sistata
pana la remiterea semnelor si simptomelor.
Vulvo-vaginite si trichomoniazele
Trichomoniaza reprezinta o BTS ce apare mai frecvent la femei, acestea putandu-se
infecta in special in momentul in care se modifica pH-ul vaginal (cand din acid devine bazic),
favorizand astfel dezvoltarea acestui parazit. Boala se manifesta in principal prin prurit
genital, senzatie permanenta de usturime, acompaniata de o scurgere avand caracter
semivascos, culoare galben-verzuie si miros urat. In cazul in care femeia este insarcinata in
momentul infectarii, exista riscul de nastere prematura, iar copilul poate fi subponderal si va
asocia un risc de mortalitate si morbiditate semnificativ mai mare (in special infectii cu
virusul HIV). S-a observat ca femeile cu astfel de infectii netratate au un risc crescut de a
dezvolta cancer cervical. In cazul barbatilor, infectia poate trece asimptomatica sau poate
determina doar aparitia unei scurgeri uretrale usoare. Astfel, barbatii sunt considerati in

54
general purtatorii infectiei si cei care transmit mai departe protozoarul. Utilizarea
prezervativului protejeaza insa transmiterea acestei boli.
Tratamentul recomandat se adreseaza ambilor sau tuturor partenerilor si se bazeaza pe
antibiotice precum metronidazol si tinidazol.
Candidoza
Candida este un fung (o ciuperca) prezenta in mod normal in flora vaginala, aflata in
echilibru cu mediul local si care in conditii obisnuite nu determina aparitia unei patologii
anume. In cazul in care flora vaginala se modifica (de exemplu prin utilizarea irationala a
antibioticelor cu spectru larg), acest microorganism poate deveni patogen. Exista femei care
prezinta o predispozitie la aparitia candidozei - mai ales cele obeze, suferinde de diabet sau
cele insarcinate.
Simptomatologia candidozei, departe de a fi specifica acestei BTS, include: prurit
intens, dureri si arsuri, iritatii ale vulvei, vaginului si o scurgere albicioasa. Barbatii cu
candidoza sunt doar foarte rar simptomatici. In general cei afectati acuza prurit si usturime la
urinat, capul penisului prezentand la inspectie numeroase zone eritematoase (rosiatice). Desi
destul de rar, barbatii pot remarca o scurgere albicioasa exprimata prin uretra. Exista riscul ca
daca este lasata netratata, candidoza sa apara mai tarziu intr-o forma mult mai grava si mai
greu de tratat.
Se pare ca 10% din totalitatea candidozelor au transmitere sexuala, de aceea
tratamentul trebuie adresat ambilor parteneri. Cel mai frecvent tratamentul se face cu
antimicotice cu efect local: clotrimazol, nistatina, fluconazol sau ketoconazol, iar rezultatele
pot fi foarte spectaculoase. De exemplu, o doza de fluconazol este eficienta in tratament in
peste 90% din cazuri. Nistatinul poate fi administrat oral sau sub forma supozitoarelor
vaginale. Alte recomandari menite sa grabeasca vindecarea sunt: reducerea consumului de
zahar si carbohidrati in general, pentru a favoriza refacerea florei vaginale normale, precum si
mentinerea unei igiene corespunzatoare a zonei interesate (spalarea de minim 2 ori pe zi a
zonei vulvo-vaginale, in principal cu apa, dar fara sapun, deoarece acesta afecteaza pH-ul
natural al regiunii).

55
56