Etica avortului în democrațiile occidentale

Avortul ( din latină: ab “fără”, ortus “naștere”) reprezintă o problemă complexă, care
generează abordări diverse și care provoacă tensiuni și clivaje sociale în funcție de dimensiunea
fenomenului, contextul politic și social, precum și în funcție de argumentele diseminate în spațiul
public privind moralitate, legalitate și necesitatea întreruperii sarcinii.
Avortul, ca o problemă socială de interes public, are o istorie îndelungată. Aceasta s-a
acutizat odată ce avortul a devenit legal. (un act medico-legal)

Avortul are un aspect multifactorial, ceea ce-l face diferit față de celelalte dezbateri
sociale, existând contradicții de ordin legal, medical, etic și religios.

Întrebarea care se pune este dacă avortul este un act moral sau nu. În dezbaterea privind
avortul există două mari tabere: conservatorii, care susțin că avortul este imoral în majoritatea
cazurilor, și liberalii, care consideră că avortul este permis moral în toate situațiile în care mama
alege, conștient, să avorteze. Totodată, între conservatori și liberali există așa-numiții poziție
moderată, conform căreia în unele situații avortul este imoral, iar în altele nu. De exemplu, un
moderat poate să accepte că avortul este moral în situația unui viol, când este cert că copilul va
naște grav bolnav sau când păstrarea sarcinii pune în primejdie viața mamei. Însă nu poate să
accepte ca moral un avort bazat pe simpla dorința a mamei de a-și urma cariera sau pe faptul că
s-a răzgândit și nu mai consideră convenabil să ducă la bun sfârșit sarcina.

Avortul a fost legalizat pentru prima dată în anii 1920, în Uniunea Sovietică, iar marea
majoritate a țărilor foste comuniste au urmat modelul sovietic. În ceea ce privește occidentul,
legalizarea avotului a avut loc pentru prima dată în Marea Britanie.

Principala contradicție în ceea ce privește avortul e cea legată de momentul considerat

începutul vieții, iar părerile se împart. Adepții teoriei anti-avort susțin că începutul vieții se
realizează atunci când are loc fecundarea unui ovul de către spermatozoid. Grupul pro-avort se
opune acestei idei și susține idei precum momentul în care inima începe să bată, momentul
definitivării sistemului nervos central sau chiar la naștere.
Religia, etica și valorile morale ale societății au influențat de-a lungul timpului legislația
drepturilor umului. Dezbaterile cu privire la avort fac adesea trimiterela drepturi ca și: dreptul la
viață și la supravițuire; dreptul la protecție legislativă egală, dreptul la intimitate, libertate și
securitate, dreptul la cel mai înalt standard posibil al sănătății, dreptul de a beneficia de progresul
științific, dreptul la familie și intimitatea acesteia și dreptul la non-discriminare pe baza de sex.

În cazul femeilor, dreptul la sănătate include și dreptul la avort, dreptul de a refuza un

tratament medical în cazul în care nu sunt de acord cu acesta, cât și dreptul la libertate față de
tratamente degradante, inumane cât și tortură fizică și psihică (amintim aici dreptul femeilor de a
face avort în cazul în care sarcina rezultă ca urmare a unui viol).

Într-o altă ordine de idei, serviciile medicale trebuie să fie oferite tuturor, fară
discriminare și trebuie să fie valabile, accesibile și acceptabile ținând cont de cultură, morală și
etică medicală. Prin interzicea avortului, deci a unui serviciu necesar doar femeilor, putem astfel
considera ca statul incalcă dreptul femeilor la protecție legislativă egală și le discriminează pe
considerente legate de sex.

Între anii 1965-70 procentul femeilor care utilizau metode contraceptive era de 9%, iar pe
la finele anului 2003 a ajuns la 63%. Conform unui studiu se estimează că în jur de 215 milioane
de femei ce locuiesc în țările în curs de dezvoltare nu au acces la un nivel satisfăcător al
informațiilor legate de metodele contraceptive. Datorită aceste situații, multe femei caută să pună
capăt unei sarcini, în mod ilegal și prin orice mijloace disponibile.

Consecințele devastatoare ale unei politici de acest fel au putut fi observate pe perioada
regimului pro-natalist implementat de Nicolae Ceaușescu în România începând cu anul 1966.
Deoarece în această perioadă, atât avortul cât și metodele contraceptive erau interzise prin lege,
femeile au recurs la realizarea unor avorturi ilegale însoțite de grave complicații medicale. Acest
lucru a dus la o creștere ridicată a mortalității materne. Contrar așteptărilor acestei politici,
numărul de sarcini a scăzut în mod considerabil, iar multe femei au murit datorită avorturilor
riscante.

Dreptul la reproducere și contracepție a fost introdus în cadrul drepturilor umane ca o

anexă a dreptului la sănătate în cadrul Conferinței Internaționale a Drepturilor Omului din
Teheran 1968. Unul dintre drepturile la care se referă acesta este cel legat de faptul că fiecare
femeie are dreptul la control absolut asupra propriului corp.

Acest drept a presupus la început abținerea unui stat de a lua viața unui cetățean. Ulterior
acest drept a obligat statul la a lua măsuri de minimalizare a factorilor ce duc la moarte.

În urma unei întâlnirii de la Strasbourg din anul 2005, 47 de state membre ale Consiliului
European au votat noua lege prin care:

 A fost garantat dreptul femeii de a-și exercita dreptul la avort;

 S-a stabilit asigurarea accesului atât al femeii cât și bărbatului la metode contraceptive cât
și prețuri rezonabile ale acestora
 Statul trebuie să ajute femeile în a evita sarcini nedorite

Întreaga controversă a moralității avortului pornește de la necesitatea de a determina dacă

fătul este sau nu o persoană. Jeffrey Reiman, un profesor de filozofie și religie, menționează în
cartea “Valorile asimetrice și avortul” faptul că a omorî pe cineva sau ceva, nu poate fi
considerat a fi un act greșit din punct de vedere moral, atâta timp cât ființa în cauză nu își
conștientizează existența. Majoritatea tribunalelor internaționale se abțin și astăzi de la precizarea
concretă a aprtenenței fătului la statutul de cetățean cu drepturi egale.

De asemenea, există și conflictele etice doctor-pacient. Acestea au în vedere femeia care-și

exercită dreptul la avort și este blamată de membrii societății sau chiar de doctor, dacă există
între aceștia discrepanțe de aspect religios, etic sau moral.

În ceea ce privește problematica feților cu dizabilități aceasta reprezintă un subiect complex.

În majoritatea societăților vestice avortul este permis în trimestul doi sau trei de sarcină, dacă
fătul reprezintă dizabilități fizice sau psihice. Deși avortul în această perioadă este ilegal și
considerat imoral, deoarece fătul este îndeajuns de dezvoltat pentru a fi considera o ființă umană
cu drepturi depline, în cazul în care acesta prezintă anomalii, se va face o excepție de la această
regulă, drepturile sale vor fi anulate iar avortul va fi permis. Intervine astfel problematica
discriminării feților cu dizabilități.
 Numeroase preconcepții legate de acești copii care ar reprezenta o povară pentru familia lor
au fost înlăturate odată cu un studiu care a arătat că o situație de genul a unit mai mult familia.
Trebuie să ținem cont de faptul că, și copiii fără dizabilități, pot reprezenta la un moment dat o
problemă majoră în cadrul familiei lor, în cazul uzului de droguri, alcool sau a depresiei.

“Dacă fiecare dintre noi, este dependent de cineva, de ce trebuie să îi discriminăm pe cei cu
nevoi speciale?”

Avortul a reprezentat mereu tematica unei dezbateri intense asupra valorilor morale și
etice ale societății, mai ales din momentul în care acesta a fost liberalizat. Încercările ambelor
tabere, a susținătorilor avortului și a celor care se opun acestuia, au fost de a găsi răspunsurile
optime la întrebări precum: “Ce reprezintă viața umană?”, “ Când începe aceasta? “, cât și “Care
este diferența dintre a preveni apariția existenței unei persoane și de a ucide una?”

Începutul vieții nu poate fi limitat la o dată exactă, viața în sine find un complex al unor
procese interconectate și continue de dezvoltare către atingerea entității pe care o numim om.
Analizând complexitatea conceptului de avort și posibilele complicații ce rezultă din luarea
deciziei de a avorta, precum și cea de a nu avorta, considerăm că, cea mai eficientă abordarea a
acestui conflict, ar fi aceea de a evita transpunerea sub forma legală a unor valori morale, cât și
evitarea generalizării conceptul de avort. Tratarea fiecărui caz în parte, ca o problemă de ordin
medical, regilios și etic de sine stătător, ar reprezenta o metodă mult mai eficientă de aplanare a
acestui conflict social.

Referințe bibliografice:

 http://webbut.unitbv.ro/jmb/JMB%202013%20nr%202/03_03_Etica
%20med_Todiras.pdf
 https://europunkt.ro/2017/05/08/interviu-cu-lect-dr-dorina-patrunsu-dilema-morala-pe-
care-o-reveleaza-problematica-avortului-este-ca-aceasta-conceptie-publica-nu-poate-si-
nici-nu-trebuie-sa-fie-a-priori-nici-adevarata/
 https://polifilosofie.files.wordpress.com/2008/10/etica-aplicata-cateva-probleme-sem-4-
if1.pdf