FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

SOCIOLOGIA CORPULUI

CORPUL ȘI MODALITĂȚILE DE ÎNGRIJIRE

IONIȚĂ ADRIANA-EMILIA

DEVIANȚĂ ȘI CRIMINALITATE, GRUPA 1

 Medicina alternativă (paralelă) este aceea în care se utilizează remedii, produce, practici
sau sisteme de mecanisme terapeutice de vindecare și care nu fac parte din medicina științifică.
Medicina alternativă face parte dintr-o serie foarte largă de terapii, unele care sunt cvechii de mii
de ani, adică cele tradiționiste (acupuctura sau ayutveda), iar altele care sunt mai moderne și care
se baează pe descoperii recente (terapia prin râs sau grafoterapia).

Medicina științifică nu a reușit timp de decenii să scape de șarlatani în ciuda poziției pe

care o deținea și de vindecători, comparativ cu medicina alternativă care a reușit să combată
numeroși șarlatani, ăn perioada când încerca să-și impună autoritatea în fața populației. Aceasta
s-a folosit de ei prin oportunitățile și pretențiile lor și așa a reușit să îi emiline pe câțiva și să
dovedească că metoda lor era mai bună. Cei care se ocupă de medicina alternativă se numesc
vindecători, iar cei care se ocupa de medicina științifică sunt medicii. Conflictele care apar între
medici și vindecători este în primnul rând un conflict de legitimitate care reprezintă instanțele
universitare și academice care sunt aduce de vindecătorii tradiționali și sunt mai pușin
extraordinare, provenind din științele populare și din experița practicienilor.

Aceste doua tipuri de medicină au abordări opuse legate de corp, boli și om, deoarece
reprezintă doi poli diferiți de acțiune și cunoaștere, deoarece modurile sale de vindecare sunt
contradictorii, dar asta nu înseamnă că sunt și false. Chiar dacă modurile terapeutice sunt diferite
nu înseamnă că unul este eronat, modul de aplicare poate fi diferit, dar poate duce la acelați
rezultat pozitiv. Caracterul central al medinei a rămas același și nu a fost niciodată contestat de
disidențele din cadrul ei și nici de tirpurile de medicină tradițională. În zilele noastre se produce
o schimbare aceea de trecere de la clandestinitate la oficialitate, iar această schimbare se va
produce prin publicare de cărți, reviste, ziare, înființarea unor asociații, adăugarea în reviste și
ziare de ghiduri ale unor vindecători și prin asta fa populari foarte multe nume de practicanți.

Aceste tipuri de medicină chiar dacă nu sunt oficializate prin facultăși sau prin asigurările
sociale, redau doat informații limitate pe care le primesc personal. Ideologia medicală este văzută
în toți oamenii care sunt bolnavi și trebuie vindecați sau preveniți, dr. Knock spune că „Un om
sănătos este un bolnav care se ignoră”. În prezent medicina alternativă începe să o depășească pe
cea științifică, deoarece cea alternativă este mult mai ierftină, chiar dacă tratamentul este mult
mai îndelungat, iar la medicina științifică este mai scurt, dar foarte scump, uneori oamenii aleg să
apeleze la ambele tipuri de medicină.
 Medicina se bazează pe o antropologie reziduală, deoarece aceasta se bazează pe o fizică
a omului „care asimilează mișcările fiziologice și înrădăcinate lor anatomică și funcțională”
(2002, p.177). Medicina științifică este ce care este în cautarea celei mai bune obiectivări,
înceacă să rupă legătura dintre subiect și obiect și prin asta caută sa se rupă de bolnav și de boală
pentru a o institui ca științ, iar medicina alternativă nu neglijează ce ar trebui să se întâmple între
bolnav și medic și să lege suferința de subiect.

În medicina alternativă vorbim și despre efectul placebo aceste reprezintă „reformarea

medicală a vectorului simbolic” (2002, p.184) care este legat de cum decurge îngrijirea, acest
efect indică și gândirea bolnavului raporatat la boala pe care o are, la care se adaugă actul
medical ca un supliment decisiv. O concluzie adusă acestul efect este că bolnavul trebuie să
acționeze și nevoile psihologice, acest lucru ajută la diminuarea complexității lucrului și menține
o legătură între om-corp, așa că efectul placebo nu privește medicina.

Și eu atunci când am o problemă de sănătate și nu pot ajunge la medicul de familie pentru

a-mi da medicamente recurg la medicina alternativă, de exemplu atunci când am febră îmi pun o
cârpă sau soșete cu oțet pentru a-mi scădea febra, beau ceai pentru a mă simți mai bine.

Legându-ne de corpul omenesc trebuie să știm că de-a lungul anilor corpul a suportat
multe modificări, deoarece unele persoane apelează la chirurgia plastică, alți apelează la arta
tatuajelor etc. Shilling Chris vorbește în textul „Corpul și corpul social” despre faptul că corpul
este ca un proiect pe care noi îl modelam și încercăm să îl facem așa cum ce dorim noi. De-a
lungul anilor acest proiect corporal a variat pe liniile sociale, în mod special în cazul genurilor,
așa că în ultimii anii a existat o sporire a modului în care femeile și bărbații și-au dezvoltat
corpul.

Corpul este un simbol social care transmite mesaje legate de individ, de aceea trebuie să
fim mereu preocupați de aspectul nostru, pentru că prin el face prima impresie unei persoane. Un
alt lucru care poate arată proiectul corporal este că atenția pe care trebuie să o aordăm corpului
pentru a fi sănătos acest plan îl punem numi „proiect de sănătate”. Atunci când ne aflăm într-o
perioadă în care sănătatea noastră este amenințată de problemele globale așa cum se întâmplă și
acum în întreaga lume trebuie să fim responsabili pentru organismul nostru, încercând să ne
impunem un regim strict de viață. Pentru a evita să ne înbonăvim corpul și întreg organismul
trebuie să începem să mâncăm mai sănătos, cei care fumează să renunțe la aces viciu și să facem
puțin sport în fiecare zi. Proiectul corpului noastru poate fi modificat și la interior și la exterior
prin îngrijirea personală menținându-l pe deplin funcțional.

Chirurgia plastică are și ea un rol foarte esențial în crearea unui proiect corporal ideal
pentru indivizi, prin modificările radicale pe care le poate face un individ la corpul său
(schimbare de sex, ridicarea feței, liposucția etc.). Uneori oamenii devin dependenți de
schimbările corporale pe care le pot face și ajung să exagereze cu schimbările devenind uneori
niște monștrii sau de nerecunoscut, așa că unori proiectul corporal poate să nu iasă bine mereu. O
altă metodă de modelare a corpului este culturismul care poate fi practicat și de femei și de
bărbați, acesta ajută la modelarea muschilor din întreg corpul.

Proiectul de sănătate, chirurgia plastică și cluturismul sunt sunt trei exemple prin care
individul poate să își modifice corpul așa cum își dorește. Faptul că oamenii au posibilitatea de a
putea face modificări la corpu lor și pot avea aspectul social pe care și-l doresc le crește și stima
de sine și le oferă și un mijloc de exprimare. Investițiile pe care le facem asupra corpului nostru
într-un fel sau altul sunt inutile la un moment dat, deoarece corpul îmbătrânește.

Corpurile noastre la bătrânețe se contrâng și chiar dacă noi suntem vii pielea noastră și
organismul începe să se deterioreze și să nu mai arătăm așa cum ne dorim. Zygmunt Bauman
susține că relația dintre trup și moarte „este aplicabil în general preocupării noastre cu corpul ca
proiect”(2003, p.7). Modul în care foarte multe femei au ales să arate cu sau fără operații estetice
au ajuns să fie mai mult niste personaje din desene și de a creea fantezii bărbaților, decât să fie o
expresie a individualității, Robert Gerber spune că „Astăzi femeia super-dotată, alterată
chirurgical, a devenit un punct de referință al modei”(2003, p.7).

Conceptul de ,,corp viu” a fost explicat de către filozoful Maurice Merleau-Ponty în

crearea perspectivei fenomenologice, în dezvoltarea ei a fost preocupat de înțelegerea
cunoștințelor umane, să descrie cum se trăia fără utilizarea dualismului convențional dintre
subiect și obiect.

Maurice Merleau-Ponty a dezovoltate ideea „corpului” el susține că trebuie situat într-un

spațiu specific, trimis într-o realitate socială determinată. El a respins ideea abordorile
comportamentale și mecaniciste și susșinând că corpul este un lucru central în viața unui individ.
Cercetările care sau făcut legate de „corpul trăit” au demonstrat importante conexiuni intime și
necesare ăntre corp, experientă și indentitate. Becker spune că în urma ,,Studiilor experiențelor
traumatice legate de boală sau accidente au arătat cum deterioarea corpului fizic transformă
sinele și cum împărtășirea poveștilor poat fi importantă în susținerea unui simt adecvat al
valorilor de sine”(2007, p.93). Această perspectivă fenomenologică se raportează la organismele
care sunt specifice pentru sociologia medicală și se axează pe durere și disconfort.

În concluzie, corpul nostru atunci când suferă ne dă multe semnale de alarmă pe care noi
poate nu le observăm din timp și atunci când descoperim problema recurgem la orice metodă de
a ne face bine. Atunci când vorbim de corpul nostru și aici încercăm mai ales la exterior să îl
facem să arate cât mai bine pentru a ne simți bine și de a avea și un statut social și o stimă de sine
ridicată.
 BIBIOGRAFIE

Costin Oana (2013), „Medicina alternativă” . Disponibil la:https://www.romedic.ro/medicina-

alternativa-0C32557 [accesat pe 12.05.2020]

Le Breton, David. (2002). Antropologia corpului și modernitatea. Timișoara: Editura Amarcord

(Capitolul 9, pp. 171-188).

Turner, Brian. (2007). The Sociology of The Body. În CD. Bryant și D.L. Peck. 21 Century of
Sociology. A Reference Handbook (vol. 2). London: Sage Publication Inc (pp. 90-98).

Shilling, Chris. (2003). The Body and Social Theory. London: Sage Publication Inc. (pp. 4-7).