Ioniță Adriana-Emilia

Anul 2, Seria 1, Grupa 4

Sociologie

1. BULLSHIT JOBS

DAVID GRAEBER

Un exeplu de ,,Bullshit jobs este locul de muncă a lui Kurt, acesta lucreaza pentru un
subcontractant pentru armata germana. Acesta este angajat de un subcontractant al unui
subcontractant al unui subcontractant pentru armata germana. Armata germana are un
subcontrant care își desfășoară activitatea în IT. Firma de IT are la randul ei un subcontractant
care se ocupă de logistică. Firma de logistică are și ea un subcontarctanta care gestionează
personalul- aici se încadrează și el.

El povestește modul în care trebuie să parcurga sute de km pentru o semnătură inutilă,

acest fapt le aduce mai mult pierdere, în loc să le aducă profit, acest lucru poate să fie
diminuat dacă aceste ar avea calculatorul în birou. Acest lucru pare a fii un exemplu de
birocratie militară. Un lucru grav nu este numai că acesta are o slujbă aburdă, dar el însuși
este conștient de acest lucru.

Definiție provizorie: Bullshit jobs- este o formă de angajare care este complet inutilă,
încât nici angajatul nu își poate justifica existența.

Unele locuri de muncă sunt așa de inutile încât dacă un angajat dipare nimeni nu își dă
seama.

Un exemplu este un funcționar spaniol care nu s-a prezentat la muncă timp de 6 ani,
însă nimeni nu i-a simțit lipsa, acesta primea în continuare salariu. Absența acestuia a fost
observată atunci când trebuia să primească o medalie pentru logevitate.

Un alt exeplu de ,,bullshit jobs ni-l prezintă Bill care lucra ca și ușier, acesta trebuia
să apese pe un buton pentru a deschide ușa din față într-o clădire pentru locuitori și pentru a
saluta trecători de pe hol.

În Brazilia , de exeplu încă mai există acestă slujbă, astfel toate clădirile de acest gen
au în continuare operatori de ascensor a căror întreagă sarcină este să apese butoanele.

1
 2. Are capitalismul un viitor?

Immanuel Wallerstein

CAPITOLUL 2: SFÂRȘITUL LUCRĂRII DE CLASĂ MIDDLE: FĂRĂ MAI MARE

ESCAPE

O slabă structură pe termen lung a capitalismului se apropie acum. Este vorba despre
deplasarea tehnologică a forței de muncă prin mașini, care în ultimii douăzeci de ani a luat
forma informatizării și a tehnologiei informației. Această deplasare acum accelerează și
amenință existența clasei de mijloc. Argumentul meu nu este foarte original. Marx avea, de
asemenea, un mecanism de deplasare tehnologică, bazat pe mașini de fabrică, deși în
argumentația sa este combinat cu o serie de alte mecanisme teoretice, inclusiv cicluri de
afaceri, rate de profit în scădere și "în teoriile neomarxiene actuale" Criza financiară.

Pe măsură ce clasa muncitoare a scăzut prin mecanizare, capitalismul a fost salvat de creșterea
clasei de mijloc. Acum, computerizarea, Internetul și valul de noi dispozitive microelectronice
încep să scadă din clasa de mijloc. Poate capitalismul să supraviețuiască celui de-al doilea val
de deplasări tehnologice? În trecut, capitalismul a scăpat de crizele de deplasare tehnologică
prin cinci căi principale de evacuare. Voi susține că toate cele cinci dintre ele se blochează
acum.

Pesimismul despre noile tehnologii a fost de mult considerat inutil și greșit. Luddiții
din 1811 care au spart mașinile care au distrus locurile de muncă ale meșteșugarilor nu au
văzut că sistemul lor de producție a dat naștere unui sistem de fabrică care ar extinde mult
industria și ar crește, de peste un secol, numărul lucrătorilor din fabrică. Teoria dezvoltării,
formulată la mijlocul secolului al XX-lea, a susținut că tendința naturală este trecerea la
etapele de muncă din sectoarele primar, secundar și terțiar (adică lucrări de extracție,
producție și administrativă sau de serviciu). Dar teoria dezvoltării a fost doar o generalizare
empirică dintr-un anumit moment din istorie; nu există nici o garanție că acest proces va
continua pentru totdeauna

Lumea viitoare condusă de calculatoare nu va fi neapărat cea descrisă de George

Orwell în Nineteen Eighty-Four, unde tehnologia înaltă este folosită pentru supravegherea și
controlul autocratic al statului. Orwell a ratat dimensiunea economică: modul în care

2
tehnologia electronică de vârf afectează nu doar politica, ci ocuparea forței de muncă. În mod
similar cu versiunea benignă a viitorului descrisă în filmele de aventură pentru epoca spațială,
problema celor care dețin roboți și computere nu apare niciodată. În lumea reală, răspunsul
este că sistemele mari de computere vor fi (și sunt) deținute de proprietarii capitaliști mari.
Fabricarea hardware-ului IT, precum și a software-ului este o întreprindere capitalistă.
Companiile populare de comunicații (Facebook, Google, Amazon, Twitter și oricare ar fi
numele lor vor fi în deceniile următoare) prezintă același model ca și dezvoltarea istorică a
oricărei alte forme de întreprindere capitalistă: inovație rapidă legată de alte inovații, ,
înrăutățind mulți dintre aceștia prin creșterea investițiilor puține, entuziaste pe piețele
financiare, apoi prin presiunea financiară și prin prăbușirea foștilor alergători.

3. HOW WILL CAPITALISM END?

Wolfgang Streeck

Inflația globală în anii 1970 a fost urmată de creșterea datoriei publice în anii 1980, iar
consolidarea fiscală în anii 1990 a fost însoțită de o creștere puternică a gradului de îndatorare
a sectorului privat.

Există dovezi din ce în ce mai puternice că poate crește inegalitatea

să fie una dintre cauzele creșterii în scădere, deoarece inegalitatea împiedică îmbunătățirea
productivității și slăbește cererea.

Ceea ce vedem astăzi, totuși, apare retrospectiv pentru a fi un proces continuu de

decădere treptată, prelungită, dar aparent cu atît mai inexorabilă. Recuperare.

Presupunând că o creștere tot mai scăzută, o inegalitate tot mai mare și o datorie tot
mai mare nu este pe termen nelimitat durabilă și poate emite împreună într-o criză care este
sistemică în natură - a cărei caracter are dificultăți de a ne imagina - putem vedea semnele
unei inversări iminente?

Capitalismul și democrația au fost mult timp considerați adversari, până când

reglementarea postbelică părea că și-a împlinit reconcilierea. În secolul al XX-lea, proprietarii
de capital se temea de majoritatea democratică care desființează proprietatea privată, în timp

3
ce muncitorii și organizațiile lor așteptau capitaliștii să finanțeze o întoarcere la regula
autoritară în apărarea privilegiilor lor. Numai în lumea Războiului Rece, capitalismul și
democrația par să se alinieze unul cu celălalt, întrucât progresul economic a făcut posibil ca
majoritatea clasei muncitoare să accepte o libertate piața, regimul proprietății private, ceea ce
face să pară că libertatea democratică era inseparabilă de libertatea piețelor și a profitului.

Legitimitatea democrației postbelice sa bazat pe premisa că statele au capacitatea de a

interveni pe piețe și de a-și corecta rezultatele în interesul cetățenilor.

Între timp, transformarea economiei politice capitaliste de la Keynesianismul de după

război la Hayekianismul neoliberal a progresat fără probleme: de la o formulă politică pentru
creșterea economică prin redistribuirea de la partea de sus la cel de jos, la o creștere așteptată
prin redistribuire de la partea de jos spre început. Democrația egalitară, considerată ca fiind
productivă din punct de vedere economic, este considerată o lovitură a eficienței în contextul
Hayekianismului contemporan, în care creșterea provine din izolarea piețelor - și din avantajul
cumulativ pe care acestea îl au - împotriva distorsiunilor politice redistributive.

4. Buying Time. The Delayed Crisis of Democratic Capitalism

Wolfgang Streeck

În introducere Streeck afirma la inceput ca –Buying time- este o versiune ce apartine

prelegerilor lui Adorno. Insa, din fericire, nimeni nu il considera calificat pentru a putea sa
evalueze munca lui Adorno. Un lucru pe care il au in comun ar fi ca acestia considera ca nu
exista nicio garantie ca totul ar reveni mai devreme sau mai tarziu la normal, in ceea ce
priveste criza.

Acesta consideră că este greșit să cerem cuiva care cercetează o problemă să ofere
imediat și o soluție la problemă. Totodată, acesta consideră că pot exista probleme care nu au
și o rezolvare, neexistând nimic pozitiv.

În cartea sa prezintă criza financiară și fiscală a capitalismului democratic

contemporan sub aspectul teoriilor de criză ale Scolilor din Frankfurt de la sfârșitul anilor

4
1996 și începutul anilor 1997. Prin teorii și adrese s-au facut incercări de a înțelege
schimbările radicale incipiente ale economiei politice postbelice ca un aspect al unui proces
cuprinzând întreaga societate, unde au fost folosite mai mult sau mai puțin elementele tradiției
marxiste.

Important nu este doar timpul, ci si spatiul si unde se desfasoara actiunea. Iar timpul
nu este doar cronologic, ci si istoric.

Statele Unite prezinta rolul principal, fiind cea mai mare tara capitalista, unde au
aparut toate evolutiile care au urmat tendintele: deficitele bugetare ca urmare a rezistentei
fiscale si reducerii impozitelor, cresterea finantarii prin datorii a activitatii guvernamentale,
criza financiara si fiscala din 2008 etc.

Cu toate ca expresia comuna – buying time- nu implica o cheltuiala de bani, este

vizibil ca banii sunt cea mai misterioasa institutie a modernitatii capitaliste.

Buying time- este impartita in trei capitole:

1. Primul capitol vizeaza criza financiara

2. Capitolul doi se concentreaza pe criza finantelor publice si pe
originile si consecintele acesteia.
3. Capitolul trei se refera la forma organizarii politice care a
inceput sa inlocuiasca statul datoriei.

5. De ce iubirea doare. O explicație sociologică

Eva Illouz

Introducerea se remarcă printr-un citat spus de către filosoful și sociologul Karl

Marx: ,,Ființele umane își fac singure istoria, dar nu în mod voluntar, nu în termenii aleși de
ele, ci mai curând în circumstanțele găsite, date și transmise imediat. Karl Marx vrea să
spună că, noi, ființele ne creăm singure viitorul luând decizii prea rapid și poate uneori si
greșite. Un alt citat reprezentativ pentru primul capitol unde este vorba despre faptul că
femeile oferă totul în iubire, fiind dispuse să fie subordonate barbaților ,,Iubirea le-a pus pe

5
femei sub tutela bărbaților, însă a făcut asta legitimând un model al sinelui care era privat,
domestic, individualist și care, mai presus de toate, cerea autonomie emoțională.

Capitolul patru începe cum Descartes, care în cartea ,,Meditații pune jaloanele
modernității: o consecință care se chircește de îndoială, dar prin aceeași mișcare încearcă să
stabișească certitudinea a ceea ce știe. Descates prin acrobațiile intelectuale constată că la
certitudine se poate ajunge prin practicarea îndoielii și că eul este unuica instanță care poate să
se îndoiască de cunoștere.
Jean-Luc Marion urmărește ideea lui Descartes explicând că este deacord că
metafizică obiectelor acestuia este o metafizică al cărui scop este stabilirea certitudinii
obiectelor șoi că nu poate evita stabilirea celui mai importante certitudini și anume
certitudinea lui ,,moi, a sinelui sau a ego-ului. Ego-ul nu are nevoie doar de o certitudine
epistematică și ontologică, ci și de una eroică, fiind poate singura care răspunde la întrebarea
cât de valoroasă este certitudinea.
Părerea filosofilor despre iubire, fiecare definesc iubirea în mai multe moduri, David
Hume atrage atenția cu ironie: ,, un om inflamat de iubire pătimașă simte cel puțin o duioșie
de moment pentru obiectul acesteia și în același timp crede că femeia lui e mai frumoasă decât
media. Simon Blackburn spune că ,, iubiții nu sunt orbi la propriu. Își văd reciproc celuilalt,
negii, privirea crucișă, dar lucrul straniu este că nu le pasă de ele poate chiar le găsesc
încântătoare.

6. SOCIOLOGIA DIGITALĂ

Jessie Daniels, Karen Gregory, Tressie McMillan Cottom

Analiză se concentrează numai pe capacitatea tehnică de a comunica sau de a

interacționa în roman căile exclud exact ceea ce științele sociale pot adăuga la analiză. Acest
lucru aduce în prim plan o caracteristică a domeniilor electronice interactive care rămân
insuficient examinate: este faptul că proprietățile tehnice ale acestor domenii livrează
utilitatea utilizatorilor prin ecologii complexe care includ mai mult decât tehnic.

Astfel de ecologii includ (a) variabilele "non-tehnologice" - sociale, subiective,

politice - toate variabilele care caracterizează mai mult utilizatorii astfel încât tehnologia; (b)
faptul că aceste variabile "non-tehnologice" pot și pot face evoluții tehnice, dar probabil ar
putea face mult mai mult din aceasta, în special prin extinderea gamei de culturi și a

6
diferențelor sociale prezent în această modelare; și acestea includ (c) culturile speciale de
utilizare a diferiți actori.

"Revoluția digitală este mult mai importantă decât inventarea scrisului sau chiar a
tipăririi", a speculat Douglas Engelbart, inginer și inventator al mouse-ului computerului.

În timp ce afirmația lui Engelbart despre revoluție poate fi pusă în dezbatere, nu este
vorba despre tehnologiile media digitale
schimbă viața de zi cu zi, instituțiile sociale și chiar modul în care trăim în sinele nostru
întrupat.

Tehnologiile digitale au fost deosebit de abilitate să distrugă distincțiile ușoare

între viața privată și cea publică și dând naștere la întrebări mult mai mari despre
rolul guvernului în viețile noastre, natura și experiența muncii și a vieții,
munca, funcțiile sociale ale asistenței medicale și educație, precum și modul în care noi
înțelegem cum pot sau cum ar trebui să fie organizate sferele publice.
Pentru Mills, abilitatea de a trage legături între biografie și istorie ne permită să
explicăm cum si de ce o anumită societate a luat ființă, precum și să exploreze și să clarifice
mecanismele pentru schimbare socială.

7. A supraveghea și a pedepsi. Nașterea închisorii

Michel Foucault.

Conform unui ordin apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, conținea măsurile care
trebuie luate atunci când într-un oraș era declarată ciumă, acestea erau: inchiderea orașului și
a zonei și interdicția de a ieși din oraș sub amenințarea pedepsei cu moartea, fiecare stradă
era supravegheată de un sindic care inchidea fiecare casă, apoi lua cheia și o dădea
intendentului de cartier până trecea carantina. Pentru a se putea aproviziona cu pâine și vin,
din interiorul caselor până s-au făcut mici canale de lemn, permițându-i fiecărei persoane să
primească rația de care are nevoie fără a comunica cu furnizorii și ceilalți rezindeți. Zilnic,
sindicul vizita strada de care răspndea și se oprea în dreptul fiecărei case pentru a-i socate pe
toți locuitori la fereastre, iar dacă vreunul dintre ei nu era la geam trebuia sa aibă un motiv sau
era declarat mort. Orice ieșire neanunțată era pedepsită cu moartea. La început se scria

7
numele, vârsta, sexul fără deosebire de condiția socială. Aceste registru trebuia să fie constant
și centralizat în cazul în care dacă aparea vreo modificare.

Panopticul lui Jeremy Bentham, este o cladire care are un turn în centru de acolo se
putea observa fiecare celulă în care deținuți sau un elev este încarcerat. Fiecare persoană este
văzută, dar nu poate comunica cu gardienii sau cu alți prizonieri. Panopticul creează un
sentiment de vizibilitate permanentă care asegură funcționarea puterii.

Bentham a decretat că puterea ar trebui să fie vizibilă și necontrolată. Prizonierul vede

întotdeauna turnul, dar nu știe niciodată de unde este observat.

Orașul afectat de ciumă și panopticul creează transformări ale programului disciplinar.

Cazul întâi este o situație excepțională, în care puterea este mobilizată impotriva unui rău
extraordinar. Al doilea caz este un model generalizat al funcționării umane, un mod de
definire a relațiilor de putere în viața de zi cu zi. Panopticul nu este o cladire de vis, acesta
este o diagramă a puterii redusă la forma sa ideală.

8. Orașe ale unei economii mondiale

Capitolul 4 ( Noua economie urbană)

SASKIA SASSEN

Pentru a înțelege rolul nou sau puternic extins al unui tip oraș în economia mondială
încă de la începutul anilor 1980, ne concentrăm asupra intersecției a două procese majore:

1. Creșterea accentuală a globalizării economice ( aceasta a sporit

amploarea și complexitatea tranzacțiilor internaționale).
2. intensitatea în creștere a serviciilor în organizarea tuturor industriilor
(orasele sunt locuri-cheie pentru producerea de servicii pentru firme)

Orașele sunt locuri-cheie pentru producerea de servicii pentru firme. Recunoaștem că

această creștere a seriviilor pentru firme este evidentă în orașele cu niveluri diferite ale
sistemului urban al unei națiuni. ,, unele dintre aceste orașe se ocupă de piețele regionale sau
subnaționale, altele se ocupă de piețele naționale, iar altele se adresează piețelor globale. În
acest context, globalizarea devine o chestiune de scară și o complexitate sporită. Orasele sunt
locuri de productie preferate pentru astfel de servicii, fie la nivel mondial, natioanl sau
regional.

8
 Serivicile de producție sunt specifice pentru firme. Acestea cuprind chestiuni
financiare, juridice și de management general; inovare, dezvoltare etc. ,, Componentele
centrale ale categoriei de servicii pentru producători reprezintă o serie de industrii cu piețe
mixte de afaceri și de consum. Acestea sunt asigurări, servicii bancare, financiare, imobiliare,
servicii juridice, contabilitate și asociații profesionale.

Modele paralele în economii dezvoltate. În Japonia numărul locurilor de muncă a

crescut de la 52,1 milioane în anul 1970 la 65,1 milioane în anul 1998. Franța a înregistrat o
creștere a numarului de locuri de muncă de la 20 de milioane în 1968 la 21,8 milioane în anul
1989 la 22,7 milioane în anul 1998. Regatul Unit avea în anul 1970 numărul locurilor de
muncă era de 23,4 milioane acesta a crescut în anul 1998 la 26,8 milioane. În sfârșit, Canada
a înregistrat o creștere a numarului de locuri de muncă de la 8,4 milioane în anul 1971 la 14,3
miliane în anul 1998.

9. Teaching Sociological Theory for a New Century:

Contending with the Time Crunch
Seth Abrutyn

Seath Abrutyn afirmă în introducere că principala problemă în teoriile sale

contemporane derivă din ceea ce el numește sau pur și simplu ,,există o cantitate
considerabilă de teorie pentru a învăța cum corp care noi îl considerăm sociologic ne-a
construit de aproape două secole și jumătate. Smith poate fii posibilul marker ,,al primului
efort sistematic de aplicare a științei la fenomenele sociale.

Pitirim Sorokin a afirmat in teoriile sale contemporane sociologice ca „domeniul

sociologiei a crescut intr-o asemenea masura, incat, pentru un sociolog care este dedicat
studiului unei probleme sociologice speciale este extrem de dificil sa existe o cunoastere
adecvata a intregului camp al stiintei”.
Intensa criză a timpului devine mai clară atunci când ne întoarcem atenția la teoria
contemporană.
Manualele clasice nu privesc inapoi, ci datorita faptului ca scriitorii lor continua sa
mearga inainte, ei sunt supusi prin cronometrarea timpului sa redefineasca ceea ce este clasic.

9
 Teoria clasică devine în special un curs lipsit de cunoaștere care este:
 o socializare a unei națiuni comune de origine sociologică
 aproape întotdeauna lipsită de o analiză serioasă a situației sociale forțate.
După cum a spus Sorokin în urmă cu 85 de ani. În primul rând, niciunul nu are
posibilitatea de a discrimina ,,ce teorii funcționează sau au fost validate prin dovezi empirice
față de cele care rămân netestate sau sunt doar ideologice inspirate.

În al doilea rând, neștiind premisele generale ale sociologiei generează, încurajează și

consolidează diviziile care, din nefericire, marchează peisajul sociologic: macro vs. micro,
structură vs. agenție, "funcționalism", versus conflict, hermeneutică vs. pozitivism, deductiv
vs logica inductivă și așa mai departe.

10.The Design of Everyday Life

Adam Greenfield

Capitolul 1.Smartphone- Rețeaua de sine

Telefonul smartphone este semnătura artifactului din epoca noastră. Cu mai puțin de
un deceniu vechi, acest obiect proteic a devenit mediatorul universal, dar indispensabil al
vieții de zi cu zi. Foarte putine obiecte fabricate au fost vreodata la fel de omniprezente ca si
aceste placi incandescentate din policarbonat
Pentru mulți dintre noi, acestea sunt ultimul lucru pe care îl privim înainte de a dormi în
fiecare noapte și primul lucru pe care îl ajungem la trezire. Noi le folosim pentru a ne întâlni
cu oameni, pentru a comunica, pentru a ne distra pe noi înșine și pentru a ne găsi în jur.
Cumparam si vindem lucruri cu ei.

Ne bazam pe ele pentru a documenta locurile pe care le facem, lucrurile pe care le

facem si compania pe care o pastram; ne bazăm pe ele să umple spațiile moarte, momentele și
tăcerile încăpățânate care ocupau atât de mult din viețile noastre.
Ei au modificat textura vieții de zi cu zi aproape peste tot, digerând multe spații și ritualuri
îndelungate și transformând pe alții dincolo de recunoaștere. În această conjunctură din

10
istorie, pur și simplu nu este posibil să înțelegem modalitățile prin care cunoaștem și folosim
lumea din jurul nostru fără să avem un sens pentru modul în care funcționează smartphone-ul
și diversele infrastructuri de care depinde.

În ciuda ubicuității sale, smartphone-ul nu este un lucru simplu. Folosim atât de des că
nu o vedem clar; în viața noastră a apărut atât de brusc și în totalitate încât amploarea și forța
schimbărilor pe care le-a adus au scăzut în mare măsură din conștiința conștientă. Pentru a lua
cu adevărat măsura acestor schimbări, trebuie să facem un pas sau două înapoi, până la
ultimul moment istoric în care am negociat lumea fără smartphone în mână.

Intangibilă, deși această infrastructură ar putea fi, avem încă nevoie de un fel de
comunicare cu ea. Telefonul mobil din 2005 era perfect în acest rol: o platformă alimentată cu
forma și mărimea potrivită pentru a găzdui diferitele antene necesare comunicării fără fir, a
fost destul de literalmente gata la îndemână și, cel mai bine, până acum, majoritatea oamenilor
trăind în marile orașe ale lumii deja sa întâmplat să fie unul. Și astfel, acest dispozitiv a
început să stea pentru un număr foarte mare de obiecte materiale pe care le-am folosit anterior
pentru a media viața urbană de zi cu zi.

Cel mai evident, smartphone-ul a înlocuit telefoanele convenționale, ceea ce a dus la

dispariția pe scară largă de pe străzi, peste tot, a acelei icoane a urbanității centrale, a cabinei
telefonice și a tuturor etichetelor de așteptare și deconflicție negociate care i-au urmat. În
cazul în care rămân cabinele telefonice, acestea acționează acum mai mult ca o platformă
pentru alte tipuri de servicii - conectivitate WiFi sau anunțuri pentru lucrătorii sexuali.

Cele mai multe dintre artefactele pe care le-am folosit pentru a transmite identitate nu
sunt lungi pentru această lume, inclusiv, printre altele, cărți de vizită, cărți de vizită și cărți de
vizită. Cu toate că documentele mai autentice de autenticitate, în special permisele și
pașapoartele șoferilor, se numără printre puținele efecte personale care au rezistat cu succes
asimilării la smartphone-uri, rămâne să se vadă cât mai este acesta.

11