FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

PROIECT

EXPLICAȚIE SOCIOLOGICĂ

IONIȚĂ ADRIANA-EMILIA

ANUL II, SERIA I, GRUPA IV

SOCIOLOGIE

BUCUREȘTI
2019

1. REZUMAT
În lucrare au fost folosit chestionarul format din întrebări închise, dar și deschise, prin
acest chestionar s-a dorit să se afle care dintre cele două genuri practică mai mult sport și dacă
acest lucuru îi ajută sa se dezvolte și psihic.

Medoda de cercetare care a fost folosită a fost ancheta socială pe bază de chestionar, la
sfârțitul anchetei s-au interpretat rezultatele obținute. Principalul scop în acestă cercetare a
fost aflarea cauzelor care îi determină pe oamenii să facă sport și care dintre cele două genuri
face mai mult sport.

2. INTRODUCERE
În studiul de față mi-am propus să analizez instituția genului în raport cu activitățile
fizice și sportul în general. Foarte multe studii din zona medicală dar și cea spirituală au arătat
că exercițiile fizice zilnice, practicarea unui sport de performanță sau activitățile cotidiene
zilnice ( mersul pe jos, activitățile pe care le facem în fiecare zi pentru a putea să ne
îndeplinim sarcinile) sunt benefice pentru organism, minte și stimă, acestea contribuie la o
viață echilibrată.

Cu toate acestea, aspectele pe care am încercat sa le punctez în analiza prezentată am

gasit în cartea ,, Introducere în sociologia Educației fizice și sportului scrisă de Ion Ștefan,
acesta spune că prin sport înțelegem ,,toate formele de activități fizice care-prin participare
organizată-au ca obiectiv exprimarea sau ameliorarea condiției fizice țși psihice, dezvoltarea
relațiilor sociale sau obținerea de performanțe în întrecerile de orice nivel .
(http://www.academia.edu/7066628/Ion_ŞTEFAN_INTR0DUCERE_în_SOCIOLOGIA_EDU
CATIEI_FIZICE_şi_SPORTULUI , pag 19-20) În continuare voi urmării să aprofundez:
diferențele de gen în ceea ce privește activitatea sportivă, implicarea lor în activități cu
tematică sportivă, modul în care raportarea la sport conturează aspecte ale genului. Scopul
cercetării mele nu este să pun sportul ca un aspect imprios al vieții indivizilor, ci găsirea unui
instrument ce poate pune în lumină genul, și poate fii înțeles prin diferențele pe care le
creează. Astfel, analiza sportului poate spune ceva si despre gen.

Conform cercetătorilor Cristina Gavriluță și Nicu Gavriluță (2010) din carte

sociologia sportului, aceste privesc sport ca un ,,înlocuitor al religiei pentru omul modern,
aceste m-ai spun că ,,... conceput iniţial ca o formă profană de petrecere a timpului liber,
[sportul] se diferenţiază de celelalte sisteme şi instituţii sociale, autonomizându-se asemenea
sistemelor religioase. Creaţie a lumii moderne, desacralizate, sportul ajunge să dezvolte
forme proprii de religiozitate profană.” (SOCIOLOGIA SPORTULUI. TEORII,
METODE ŞI APLICAŢII by Gavriluţă Nicu and Gavriluţă Cristina, Polirom, Iaşi, 2010
ALEXANDRA ZIGMAN, pag 240). În continuare vom contura liniile generale ale cercetării,
vom formula întrebările de cercetare ale acestui studiu care vor fii detaliate mai jos. Voi
puncta si aspecte legate de socializare, fiind necesar la formarea individului.

LITERATURE REVIEW
În cartea ,, Introducere în sociologia educației fizice și sportului scrisă de către Ion
Ștefan este prezentată în capitolul 3-educația fizica în școala aceasta este vazută ca o metodă
de dezvoltare a bazei filozofice și psihologice a persoanalității umane, deoarece la vârsta
copilăriei aceștia sunt într-un continuu proces de reașezare ți remodelare în funcție de
solicitările mediului social în care se dezvoltă, de asemenea susține menținerea și întărirea
sănătății, ajută la formarea organismului ,, pentru a putea rezista la eforturile fizice impuse de
activitățile sociale viitoare, formarea şi dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter,
stimularea şi dezvoltarea dorinţei de afirmare în arena socială, şi chiar în sportul de
performanţă. În subcapitolul ,, Obiectul de studiu al sociologiei educației fizice și sportului
din carte cu același titlu se vorbeste despre ,,sociologia educației fizice și sportului aceasta
este o ramură tânără a sociologiei culturii aceasta și-a facut apariția în a doua parte a secolului
XX. Conceptul a fost prezentat prima dată în lucrarea ,,Sport et Societe aparut la Paris în
anul 1981 unde a fost prezentată de către C. Pociello ,, şi s-a dezvoltat ca o necesitate a
valorificării cunoştinţelor de sociologie în practica educaţiei fizice şi sportului în rândul
elevilor şi tinerilor, dar şi ca rezultat al avântului mondial pe care l-a luat sportul de
performanţă, cu toate consecinţele sale sociale şi politice la nivel de state şi de organizaţii
internaţionale.

CADRUL TEORETIC ȘI DEFINIREA CONCEPTELOR

În cartea domnului Septimiu Chelcea, conceptul de ,,grup este reprezentativ pentru
toate societățile, acesta este format dintr-un ,,ansamblu de mai mult sau mai puțin numeroase
de persoane (Septimiu Chelcea-Psihosociologie (2010), pag. 183), acest lucru reflectă că
omul este o ființă socială. Acesta de când se naște și până la sfârșitul vieții se dezvolă, învață
și face parte dintr-un grup de oamenii, aceste pot să îl influențeze să facă anumite lucruri sau
el îi poate influența pe ceilalți. Grupul social este format ,,din două sau mai multe persoane
care interacționează și urmăresc scopuri comune, au relații stabile, sunt oarecum independente
și își dau seama că sunt în fapt parte a grupului. (P.B. Paulus în Psychology of Group
Influences (1989), Septimiu Chelcea- Psihosociologie (2010), pag 184)

Teoria rol-status ,,explică principal comportamentele umane prin sistemele de așteptări

legitime ale persoanelor față de ceilalți (statusul) și ale celorlalți față de persoanele care ocupă
o anumită poziție socială (rolul), această teorie reflectă ce atitudine trebuie să ia oamenii
atunci când vor să dobândească un statut social sau un rol social. ,,Poziția individului în grup,
corelată cu rolul impus de această poziția (status social), în funcție de contextul social, de
normele informale (reguli nescrise), guvernează viața grupurilor. În general, există o corelație
pozitivă între numărul pozițiilor sociale pe care le ocupă o persoană și satisfacția cu viața a
acestei. (Septimiu Chelcea-Psihosociologie (2010), pag 55) din această teorie reiese că orice
persoana care se integrează într-un grup își dobândește un status și se pliază pe anumite reguli
nescrise ale grupului din care face parte.

O altă teorie care poate defini grupul este teoria suportului social care afirmă că ,,la
nivelul relațiilor interpersoanale, oamenii resimt nevoia de apartenență pentru că ceilalți
constituie un suport social care asigură indivizilor starea psihologică de bine și chiar starea de
sănătate fizică. (Septimiu Chelcea-Psihosociologie (2010), pag 58)

Genul (gender în engleză)- ,,termenul a fost preluat recent de științele umane din
lingvistică pentru a surprinde un nou tip de înțeles a relațiilor dintre femei și bărbați, cu accent
pe aspectele culturale și sociale. ( Lazăr Vlăsceanu- Manual de sociologie (Polirom 2010)
pag 208) Genul reprezintă și o etapa a individului de a intra în socialitate. Sexul face referire
la diferențele biologice dintre femei și bărbați, iar genul face referire la modul în care femeile
și bărbații își trăiesc viața ca și indivizi.

Mai putem spune că ,, Genul exprimã, deci, diferențe și inegalitățile universale (dar nu
uniforme) dintre bărbat și femei sau între bărbați și între femei. Când analizãm din punct de
vedere sociologic genul, vorbim despre ierarhie, putere, inegalitate și nu doar despre
diferențe, fiind interesați printre altele de stereotipurile de gen care stau la baza prejudecăților
și discriminărilor de gen (sexismul). ( Lazăr Vlăsceanu- Manual de sociologie (Polirom
2010) pag 211)
 Emilie Durkheim acesta afirmă că ,, Trăind mai mult decât bărbații în afara vieții
comune femeia este mai puțin influențată de aceasta. Societatea îi este mai puțin necesară căci
este înzestrată cu mai puțină sociabilitate. Fiind o ființă socială mai complexă bărbatul se
poate menține în echilibru doar găsind în jurul lui mai multe puncte de susținere [...] Cele
două sexe nu participă în mod egal la viața socială. Bărbatul este mult mai activ implicat [...]
gradul lui de socializare este mult mai mare decât al ei. Gusturile, aspirațiile, umorul lui au în
mare parte o origine colectivă, în timp ce ale ei sunt plasate sub influența imediată a
organismului. Bărbatul are, deci, cu totul alte nevoi decât femeia. Ea (instituția matrimonială)
nu poate conveni simultan la două ființe dintre care una este aproape integral un produs al
societății iar cealaltă este încă un produs al naturii. ( Lazăr Vlăsceanu- Manual de sociologie
(Polirom 2010) pag 222)

Educația- în științele socio-umane este specific pedagogiei pentru că este o activitate care
implică un roces permanent și continuu de formare și dezvoltare, proces proiectat și finalizat
de către specialiști conform unor imperative ale societății. Dicționarul oferă următoare
definiție a educației ,, activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienţei
de viaţă, a culturii către generaţii tinere, de influenţare sistematică şi conştientă a dezvoltării
intelectuale, morale sau fizice” (Marcu, 1997) reprezentată de un „ansamblu de măsuri
aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării” (Ion Ștefan-Introducere în
sociologia educației fizice și sportului- (Universiții Transilvania Brașov 2005) pag 13-14)
Educația fizică- este o activitate de formare și dezvoltare corporală care îl ajută pe om să
se mențină în formă, de a avea o stare de echilibru și funcționare a organismului, de formare și
dezvoltare a personalității și prin valorificarea deplină a potențialului fizic și psihologic al
ogranismului ,,psihologic al organismului în condiţiile specifice societăţii moderne,
contemporane’’. (Ion Ștefan-Introducere în sociologia educației fizice și sportului-
(Universiții Transilvania Brașov 2005) pag 14)
Sportul- este totalitatea formelor de activități fizice care ,,activităţi fizice care – prin
participare organizată – au ca obiectiv exprimarea sau ameliorarea condiţiei fizice şi
psihice, dezvoltarea relaţiilor sociale sau obţinerea de performanţe în întrecerile de orice
nivel” (Ion Ștefan-Introducere în sociologia educației fizice și sportului- (Universiții
Transilvania Brașov 2005) pag 19). Din punctul meu de vedere sportul în zilele noatre chiar
este o formă foarte dezvoltată de socializare, prin faptul că atunci când este vorba despre un
joc de echipa se leagă și noi prietenii. De exeplu: Atunci când ies băieții/ bărbații să joace
fotbal ca să fie echipa mai mare vin și alți băieți juncând aceștea comunică, află informații
unul despre celălalt sau atunci când fete ies să joace volei la fel se strâng mai multe fete
pentru un joc mai bun, în acest timp fete se cunoasc dacă cineva vine cu o persoană nouă în
grup.

3. IPOTEZELE/ÎNTREBAREA DE CERCETARE
ÎNTREBĂRI DE CERCETARE:

 Care dintre cele două genuri sunt mai mult implicate în cluburile sportive?
 Cum percep cele două genuri implicarea autorităților în promovare diferitelor
programe și activități sportive?
 Care dintre cele două genuri acordă mai mult timp sportului și activităților
fizice?

IPOTEZA:

 Cu cât cele două genuri sunt implicate în cluburile sportive, cu atât vor fi mai
satisfăcute cu viața.
 Cu cât autoritățile sunt mai implicate, cu atât cele două genuri sunt mai
implicate în activitățile sportive.
 Cu cât cele două genuri sunt mai implicate în activitățile sportive, cu atât vor fi
mai satisfăcuți cu viața.

4. METODOLOGIE
În continuare datele pe care le voi analiza provin din Eurobarometrul (88.4) ce se
axeaza pe Sport and Physical activity (Decembrie 2017). Acesta are un chestionar ce
cuprinde 105 întrebări/ variabile la care au răspuns 28,031 de persoane, dintre care 12,678 de
bărbați și 15,353 de femei, aceștia provenid din state membre ale U.E.

OPERAȚIONALIZAREA:

Implicarea în activitățile sportive o voi operaționaliza în patru dimensiuni:

1. DIMENSIUNEA ECONOMICĂ-în acestă dimensiune încadrăm donațiile pe

care le fac fundațiilor sportive, contribuția la diferite activități sportive organizate
în mod caritabil (sume de bani, aparate de fitnes etc.).
 2. DIMENISIUNEA SOCIALĂ- în acestă dimenisiune încadrăm voluntariatul (cei
care se implică în asociații sportive, cei care participă la diferite concursuri/acțiuni
ce au un fons sportiv, cei care participă la diferite programe de promovare a unui
stil de viață echilibrat), existența unui grup de prieteni cu care merge la activități
sportive sau cu care să discute despre baza acetor subiecte ( prieteni cu care merg
sau se întâlnesc la sala de forță, cu care participă la concursuri, campionate
sportive etc.)

3. DIMENSIUNEA PROFESIONALĂ- această dimenisiune prilejuiește

identificarea datelor precum: finalizarea unor cursuri și deținerea diplomelor în
activitățile sportive

4. DIMENISIUNEA CONDIȚIEI FIZICE- în acestă dimensiune se încadrează

practicarea efectiv a sportului sau a exercitiilor și activăților fizice ce derivă dintr-
un stil de viață dinamic din care reies următorii indicatori: frecvența activității,
timpul petrecut la antrenament, tipul de sport și perioada decând pracică acel sport,
dacă preferă mersul pe jos, cât timp merge pe jos într-o zi, dacă are un regim
alimentar strict.

SATISFACȚIA CU VIAȚA- o voi operaționaliza prin două dimensiuni:

1. DIMENSIUNEA SOCIALĂ: unde întâlnim indicatori sub formă de prieteni,

familie și intercțiunea cu ceilalți (interacțiune socială). În ceea ce privește acestă
dimensiune acesta vizează importanța pe care respondentul o califică relațiilor cu
prietenii, cât de mare este grupul, cât de mult consideră că poate avea încreder în
ei, timpul petrecut cu familia, cât de importante consideră că sunt relațiile
interpersonale.

2. DIMENSIUNEA INDIVIDUALITĂȚII: aici se analizează imaginea despre

propria persoană în care putem măsura parerea despre aspectul fizic al propriei
persoane, încrederea în forțele proprii, modul ce percepție și descriere a propriei
personalități (caracterul, starea psihologică, starea de spirit), cum este perceput de
cei din jur, gradul de mulțumire a persoanei cu realizările pe plan profesional.
 SATISFACȚIA CU VIAȚA- este măsurată direct în chestionar (întrebarea D70) nu
există întrebări formulate pe operaționlizarea descrisă mai sus, însă pentru implicarea în
activitățile sportive

5. REZULTATELE ȘI INTERPRETAREA
TABELUL 1- GENUL- SATISFACȚIA CU VIAȚA ( procente pe linie)

d70-SATISFACȚIA CU VIAȚA Total

Destul Nu
Foarte de foarte Deloc
satisfăc satisfăc satisfăc satisfăc
  ut ut ut ut
D10Gen Mascul 25,2% 58,8% 13,5% 2,5% 100,0
ul in %
Femini 22,6% 60,6% 14,2% 2,6% 100,0
n %
Total 23,8% 59,8% 13,9% 2,6% 100,0
%
SURSA: Eurobarometrul 88.4

TABELUL 2- GENUL- ACTIVITATEA FIZICĂ MODERATĂ- TIMPUL

ACORDAT PE ZI UNOR ASTFEL DE ACTIVITĂȚI (procente pe coloane)

QB4b-Activitatea fizică moderată-Timpul

acordat pe zi unor astfel de activități
30 de Mai
minute Între Între Între mult
sau 31 și 61 și 91 și de 120
mai 60 de 90 de 120 de de
  puțin minute minute minute minute Total
D10Genu Masculi 44,9% 46,1% 50,5% 53,1% 55,7% 48,0%
l n
Feminin 55,1% 53,9% 49,5% 46,9% 44,3% 52,0%
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
 % % % % % %
SURSA: Eurobarometrul 88.4

TABELUL 3- MEMBRU/MEMBRĂ: CLUB SOCIOCULTURAL (procente pe

linii)

QB 10_3
MEMBRU/MEMBRĂ:
CLUB
SOCIOCULTURAL
Club socio-
cultural
care
Nu sunt include
menționat sportul în
  e actul său Total
D10Gen Mascul 95,9% 4,1% 100,0
ul in %
Femini 97,2% 2,8% 100,0
n %
Total 96,6% 3,4% 100,0
%
SURSA: Eurobarometrul 88.4

În cadrul chestionarului clubul sociocultural este definit astfel: ,, Un club socio-cultural

care oferă sport printre activitățile sale (de ex: angajați, club de tineret sau club școlar sau
universitar)” ( Eurobarometru (2017)).

TABELUL 4-MUNCA VOLUNTARĂ ÎN SPORT (procente pe coloană)

QB12 MUNCA
VOLUNTARĂ
ÎN SPORT
  DA NU Total
D10Gen Masculi 61,8% 44,1% 45,3%
ul n
Feminin 38,2% 55,9% 54,7%
Total 100,0 100,0 100,0
% % %
SURSA: Eurobarometrul 8.44

TABELUL 5- VÂRSTA PE 6 CATEGORII (procente pe coloană)

D11r2-
VÂRSTA PE 6 CATEGORII
65 de
ani și
mai
15 - 24 25 - 34 35 - 44 45 - 54 55 - 64 învârst
  Ani ani ani ani ani ă Total
D10Genu Masculi 50,9% 43,4% 43,4% 45,1% 45,6% 45,3% 45,2%
l n
Feminin 49,1% 56,6% 56,6% 54,9% 54,4% 54,7% 54,8%
Total 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%
SURSA: Eurobarometrul 8.44

TABELUL 6-ACORDUL CU AFIRMAȚIA ”autoritățile publice nu fac suficiente

demersuri în privința accesului la programe sportive” (numere absolute)

QB 11_3 ”autoritățile publice nu fac

suficiente demersuri în privința
accesului la programe sportive”
În Tind Tind Sunt
totalitat să fie să nu total
ea de de fiți de dezacor
  acord acord acord d Total
D10Gen Masculi 1440 3668 3811 2416 11335
ul n
 Femini 1624 4282 4452 2978 13336
n
Total 3064 7950 8263 5394 24671
SURSA:Eurobarometrul 8.44

FRECVENȚA ACTIVITĂȚII SPORTIVE (QB 1)

60%

50%

40%
5 ori pe săptămână sau mai mult
de 3 până la 4 ori pe săptămână
1 sau 2 ori pe săptămână
30% de 1 sau 3 ori pe lună
Mai rar
Niciodată
Total
20%

10%

0%
Masculin Feminin

Din cele 6 tabele reiese că bărbați sunt mai satisfăcuți cu viața de cât femeile cu o
diferență de proporție foarte mică între genuri (25,2% bărbați și 22,6% femeile). Atunci când
este vorba de ,,timpul acordat pe zi unor astfel de activități" femeile acordă mai mult timp
practicării activităților fizice față de genul masculin, nici aici diferențele de proporție nu este
mare ( 48% bărbați Și 52% femei). Cei care se implică mai mult în cluburile socioculturale
sunt bărbați. Aceștia sunt mai implicați în cluburile socio-cultural decât femeile deoarece lor
le place să facă mai mult parte dintr o echipă decât femeilor (4,1% bărbați și 2,8 femei). În
cadrul chestionarului clubul sociocultural este definit astfel: ,,Un club sociocultural care oferă
spor printre activitățile sale ( exemplu: angajații, club de tineret sau club școlar sau
universitar)". Din cei care au răspuns cu ,,Da" la întrebarea dacă se implică în munca
voluntară în sport au fost bărbați cu un procent de 61,8%, iar în funcție de vărsată cei care se
implică în nuca voluntară sportivă mai mult sunt femeile cu vârste cuprinse între 25-44 de ani
(56,6%). La întrebarea dacă sunt de acord cu afirmația ,, autoritățile publice nu fac suficiente
demersuri în privința accesului la programe sportive " numărul cel mai mate a celor care au
fost în totalitate de acord au fost femeile cu un număr de 1624 de femei față de 1440 de
bărbați.După măsurarea frecvenței activității sportive rezultatele au arătat că bărbați fac sport
în medie de 3-4 ori pe săptămână, iar femeile de 1-3 ori pe lună.

Analizând toate datele pe care le-am menționat anterior, exceplând unele diferențe dintre
genurile care nu sunt foarte evidente, ipotezele care s-au confirmat au fost că ambele genuri
sunt implicate în cluburile sportive și ipoteza prima ipoteză relatează implicarea celor două
genuri în cluburi socioculurale (sportive),, Cu cât cele două genuri sunt implicate în cluburile
sportive, cu atât vor fi mai satisfăcute cu viața aici sunt mai implicați bărbați cu un procent
destul de mare față de femei (4,1% bărbați și 2,8% femei) în cea de a doua ipoeză
reprezintă,, Cu cât autoritățile sunt mai implicate, cu cât cele două genuri sunt mai implicate
în activitățile sportive răspunsurile au fost de proporții asemănîtoare și cea de a treia ipoteză
s-a confirmat aceea în care ,, Cu cât cele două genuri sunt mai implicate în activitățile
sportive, cu atât vor fi mai satisfăcuți cu viața.proporția fiind relativ egală (52,04% bărbați și
47,06% femei).

6. CONCLUZIA
În concluzie în urma cercetării de fată am aflat care din cele două genuri practică mai
mult spor și ce ia determinat să facă sport, faptul că acestu lucru îi ajută să se dezvolte fizic,
psihic și social, iar acest lucru îl arată foarte multe studii făcute pe acestă temă.

7. BIBLIOGRAFIA
 Ion Ștefan-Introducere în sociologia educației fizice și sportului- (Universiții
Transilvania Brașov 2005) pag 13-14
 Ion Ștefan-Introducere în sociologia educației fizice și sportului- (Universiții
Transilvania Brașov 2005) pag 19-20
 Lazăr Vlăsceanu- Manual de sociologie (Polirom 2010) pag 208
 Lazăr Vlăsceanu- Manual de sociologie (Polirom 2010) pag 211
 Lazăr Vlăsceanu- Manual de sociologie (Polirom 2010) pag 222
 P.B. Paulus în Psychology of Group Influences (1989)
 Septimiu Chelcea-Psihosociologie (2010), pag 55
 Septimiu Chelcea-Psihosociologie (2010), pag 58
 Septimiu Chelcea-Psihosociologie (2010), pag. 183
 Septimiu Chelcea- Psihosociologie (2010), pag 184
 SOCIOLOGIA SPORTULUI. TEORII, METODE ŞI APLICAŢII by
Gavriluţă Nicu and Gavriluţă Cristina, Polirom, Iaşi, 2010 ALEXANDRA
ZIGMAN, pag 240