Sunteți pe pagina 1din 9

Avortul - intre libertatea procreatiei si drepturile fiintei nenascute Diana Bulgaru Iliescu *, Beatrice Ioan ** * Medic primar Medicina

legala, IML Iasi, masterand Bioetica; e-mail: bulgarudiana@yahoo.com. ** Sef lucrari U.M.F. "Gr.T. Popa" Iasi, medic primar Medicina legala, Master Bioetica. Consideratii istorice Pana in secolul al XVII-lea, in Europa legile nu incriminau avortul. Abia in 1803 a aparut in Anglia prima lege care considera avortul o crima. Pedepsele erau date in functie de momentul in care fatul incepea sa miste in uter, fiind mai putin aspre pentru avorturile efectuate inainte de acest moment. America a urmat, de fapt, modelul englez si, ca urmare, o lege care a functionat intre secolele XVII si XIX considera avorturile efectuate inainte ca fatul sa inceapa sa miste in uter delicte minore. Avortul era legal daca era efectuat din motive terapeutice, dar era necesar sa fie recomandat de doi medici. Dupa Razboiul Civil, insa, datorita legislatiei rigide, in cele mai multe state americane se faceau avorturi ilegale la scara mare. Din perspectiva feminista, istoria medicinei considera opozitia fata de avorturi dintre anii 18701970 o atitudine paternalista si misogina. Inainte de Razboiul Civil, in America, multi nounascuti erau adusi pe lume cu ajutorul moaselor profesioniste care faceau o concurenta serioasa medicilor barbati. De aceea se considera ca barbatii medici au avut un rol cheie in promulgarea legilor impotriva avorturilor. Aceste legi limitau gradul de libertate al femeilor si posibilitatile de miscare ale acestora. Prin triumful moralismului antisexual era condamnat feminismul, considerindu-se ca sexul din placere era ceva rau si sarcina o pedeapsa. Inainte de anul 1973, sute de mii de avorturi ilegale erau efectuate anual in Statele Unite si probabil mii de femei au murit in timpul acestor operatii ingrozitoare. De cele mai multe ori, femeile disperate veneau in clinicile de urgenta in ultimul moment posibil si multe dintre acestea mureau din cauza infectiilor abdominale extinse, victime ale intreruperilor de sarcina neprofesioniste sau efectuate in conditii neigienice. Altele, care-si reveneau dupa asemenea infectii, ramaneau sterile sau cu infectii cronice. Categoria cu vulnerabilitate maxima includea in principal femeile provenite din mediile sarace cu atat mai mult cu cat intreruperile ilegale de sarcina erau foarte scumpe si depaseau cu mult posibilitatile materiale ale acestor femei. Din aceasta cauza, de multe ori anestezia nu se mai efectua iar femeilor nu li se dadea nici o explicatie anterioara cu privire la ceea ce avea sa urmeze. Daca lucrurile mergeau rau, femeia nu avea nici posibilitatea de recurs legal. Studii statistice arata ca, in 1969, in Statele Unite ale Americii, 75% dintre femeile care au murit in urma avorturilor ilegale au fost femei de culoare, in timp ce 90% dintre avorturile legale savarsite in acel an au avut drept subiect femei albe. Dupa legalizarea avortului in Statele Unite ale Americii, in anul 1973, numarul avorturilor legale a crescut la 1,5 milioane/an. Un caz de referinta in procesul de legalizare a avorturilor in Statele Unite ale Americii este Roe

vs Wade. In acest caz, decizia Curtii Supreme de Justitie a Statelor Unite, a avut-o drept protagonista pe Jane Roe, o femeie nemaritata din Dallas, Texas, care in martie 1970 a solicitat unui medic o intrerupere de sarcina legala. Legea interzicea acest lucru, dar Jane Roe, a reclamat neconstitutionalitatea legii. In demersul ei, i s-a alaturat un medic numit Hallford, care avea deja doua procese pe rol impotriva sa pentru efectuarea de avorturi ilegale. Jane Roe, a adus ca argument faptul ca ramasese insarcinata in urma unui viol, pentru ca ulterior, in 1987, dupa legalizarea avorturilor, sa nege aceasta poveste si de asemenea avea sa recunoasca ca numele ei adevarat era Norma McCorvey. In justitia americana exista deja un precedent ? cazul Griswold vs Connecticut ? in care Curtea Suprema de Justitie recunoscuse ca dreptul la "intimitate" (de altfel o denumire improprie pentru libertatea personala) era garantat prin Constitutie si permitea cuplurilor folosirea pastilelor anticonceptionale. In Roe vs Wade, Curtea Suprema de Justitie avea sa decida ca, acelasi drept trebuie sa permita femeilor sa faca intrerupere de sarcina daca isi doresc. De retinut ca acest drept nu este considerat ca fiind nelimitat. In luarea deciziei in cazul Roe vs Wade, Curtea Suprema de Justitie a SUA a pus in balanta doua elemente esentiale: 1. Drepturile fatului (mai exact, viabilitatea fatului), care cresc odata cu cresterea virstei fetale, 2. Dreptul mamei de a alege sa duca sau nu sarcina pina la sfarsit. Deoarece oamenii sint diferiti din punct de vedere al convingerilor religioase si deoarece momentul in care produsul de conceptie poate fi considerat persoana variaza foarte mult, Curtea Suprema s-a oprit asupra ideii de viabilitate. Viabilitatea fatului este considerata ca fiind momentul in care fatul poate supravietui in afara uterului matern, chiar cu riscul de a fi sustinut artificial. De obicei acest moment este considerat la aproximativ 7 luni (28 de saptamini), dar poate fi si mai devreme, chiar la 24 saptamani. In embriologia umana, unirea unui unui spermatozoid cu un ovul se numeste zigot. Zigotul incepe sa se divida formind 2,4,8, celule si asa mai departe. Citeodata, o celula intre 4 si 8 saptamani poate primi denumirea de preembrion. Intre 4 si 8 saptamani organismul se numeste embrion. De la varsta de 9 saptamani pina la nastere se numeste fat, iar din momentul nasterii se numeste nou-nascut. Una dintre cele mai importante si dificile dintre intrebarile etice care se pun in disputa privind avortul este "care este momentul in care fatul devine o persoana, cu drept de viata si, implicit, la protectie legala"? Fatul reprezinta o evolutie somatica si sufleteasca in corpul matern. Asupra acesteia toti medicii sunt de acord chiar daca nu toti dau aceleasi date privind inceputul manifestarii vietii fatului. De pilda, unii medici au demonstrat faptul ca fetii pot supravietui in afara uterului inainte de 12 saptamini. Dar pentru cit timp? Unii autori incercat definirea viabilitatii ca fiind "capacitatea de a supravietui in afara uterului chiar si pentru o secunda dupa nastere". Parerea aceasta a avut ca rezultat faptul ca in S.U.A un numar imens de avorturi (91% din numarul total) se faceau inainte de implinirea a 12 saptamani de viata. Medicul american obstetrician Bernard Nathanson, fost director al unei clinici speciale de avorturi, care in decursul a doi ani a intreprins 60.000 de avorturi, folosind unele din cele mai

moderne mijloace tehnologice (ultrasunete, examinarea electronica a inimii fatului, embrioscopie etc.), a ajuns la concluzia ca ?fatul este fiinta omeneasca separata, cu toate caracterele personale specifice, este o persoana umana deplina?. Pentru fundamentarea concluziilor sale, Nathanson a folosit filmarea cu ultrasunete a avortului unui fat de 12 saptamani (3 luni). Video-caseta, care poarta titlul de Strigatul mut, dovedeste ca: a. fatul presimte amenintarea instrumentului utilizat in provocarea avortului; b. el manifesta perceperea pericolului, lucru demonstrat de urmatoarele manifestari: - se misca violent si agitat; - frecventa cardiaca creste; - deschide gura larg ca intr-un strigat: strigatul mut. Astazi, concluziile medicului Nathanson au fost depasite de medicina nucleara contemporana care constata urmatoarele momente in evolutia intrauterina a fatului: a. la 18 zile de sarcina se pot percepe bataile inimii fatului si se pune in functiune sistemul circulator; b. la 5 saptamani se vad clar: nasul, obrajii si degetele fatului; c. la 6 saptamani incep sa functioneze: sistemul nervos, stomacul, rinichii si ficatul fatului, iar scheletul acestuia se distinge clar; d. la 7 saptamani (50 de zile) se fac simtite undele encefalice. Micutul copil are toate organele interne si externe definitiv conturate. e. la 10 saptamani (70 de zile), copilul nenascut are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil dupa nasterea sa (9 luni); f. la 12 saptamani (92 zile, 3 luni), copilul in pantecele mamei are toate organele sale definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor, nu-i lipseste decat respiratia. La 3 luni de viata intrauterina fatul are atata viata, incat reuseste sa se miste, sa-si schimbe expresia fetei, sa stranga pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga degetul. In general, nu se poate aprecia ca exista un criteriu universal pentru a defini inceputul si sfarsitul vietii. Daca, totusi, moartea este definita prin incetarea bataii inimii, atunci viata ar putea fi definita prin inceperea activitatii acestui organ. In acest caz trebuie stiut ca inima copilului se formeaza in uterul femeii deja in a optsprezecea zi. In prezent medicii folosesc si un alt criteriu pentru a defini si diagnostica moartea: moartea cerebrala, adica incetarea activitatii intregului creier. Si daca incetarea activitatii creierului defineste moartea, atunci inceputul activitatii creierului ar putea defini viata. Este interesant de a sti ca creierul incepe sa functioneze la fat la aproximativ 40-43 de zile de viata intrauterina. Mergand pe aceasta idee, putem aprecia standardul existentei undelor cerebrale un marker al personalitatii? Daca ne gandim la aceste doua criterii de definire a momentului cand incepe viata, atunci este clar ca avortul, daca nu legal, atunci cel putin din punct de vedere medical si moral inseamna luarea vietii unei persoane. Unii autori sustin ca fatul are viata lui personala, si este fiinta omeneasca autonoma, traind si dezvoltandu-se in dependenta de mediul matern. Aceste afirmatii vin in sprijinul ideii ca intreruperea sarcinii nu este un drept al femeii. Este cert ca tema avorturilor nu poate fi limitata astazi doar la cei care-l practica. Ea constituie

problema constiintei morale a intregii omeniri, intrucat priveste insasi viata omului, fata de care fiecare este responsabil. Dovezile despre faptul ca fatul simte durerea in timpul avortului par sa fie destul de clare si convingatoare. O problema aparte o reprezinta efectuarea avorturilor tarzii, atunci cand prin continuarea sarcinii este pusa in pericol viata sau sanatatea mamei. Opozantii avortului au reclamat faptul ca aceasta "portita" poate justifica aproape orice avort, pentru ca oricand si oriunde se pot gasi doi medici care sa spuna ca sanatatea femeii poate fi periclitata daca continua sarcina si pentru ca conceptul de sanatate este vag si poate fi folosit in multe feluri. Relevant in acest sens este cazul Edelin, care s-a petrecut in Boston, in octombrie 1973, la citeva luni dupa celebrul caz Roe vs Wade (ianuarie 1973) si ulterior celor doua experimente pe fetusi avortati care au fost efectuate la Boston City Hospital, unde Edelin lucra ca medic rezident in obstetrica. Aceste experimente au constituit evenimente cheie care au precedat cazul Edelin. In efectuarea lor s-a pornit de la urmatoarea idee: "daca fetusii avortati urmeaza oricum sa moara, atunci de ce sa nu fie folositi pentru anumite experimente ale caror concluzii ar putea salva alti fetusi". Kenneth Edeline era un medic de culoare in virsta de 35 ani. Multi s-au intrebat daca a fost o coincidenta faptul ca primul medic trimis in judecata pentru efectuarea unui avort a fost unul de culoare, desi avocatul districtual a negat acest lucru. Era fiul unui postas si crescuse intr-un cartier sarac din Washington. A absolvit medicina in 1967, a lucrat ca intern in Ohio si ulterior a lucrat trei ani pentru fortele aeriene in Anglia. In 1971 a intrat ca medic rezident la Boston City Hospital, iar in 1973 a fost numit seful rezidentilor din obstretica. Alice era o tanara studenta negresa in virsta de 17 ani, insarcinata, existind unele zvonuri conform carora sarcina lui Alice era consecinta unui incest. Prima data fusese examinata de dr. Holtrop, seful lui Edeline, care estimase ca aceasta era insarcinata in 22 saptamini. Dr. Holtrop obtinuse consimtamintul Alicei si al mamei sale de a participa la un experiment cu o zi inaintea avortului, si anume sa se determine daca aminoglutetimida poate creste nivelul gonadotrofinelor. Acest studiu a fost efectuat si a durat o zi. In continuare, Alice a fost consultata in vederea efectuarii avortului de catre dr. Edeline care a apreciat ca sarcina are varsta de 24 de saptamini. Dr. Edelin a incercat provocarea avortului prin injectare de solutie salina in sacul amniotic dar in momentul punctionarii sacului pe ac s-a aspirat singe, lucru ce a sugerat ca placenta era inserata anterior, ceea ce reprezenta un risc matern crescut. Prin urmare, dr. Edelin a decis efectuarea avortului prin practicarea unei histerotomii. Ceea ce a urmat in continuare este foarte controversat. Dupa efectuarea sectiunii, din declaratiile celor ce au asistat la operatie, rezulta ca, Dr. Edelin a asteptat citeva minute pina sa scoata fatul. Dupa moartea fatului, acesta a fost scos din uter si conform regulamentului spitalului a fost conservat in formol, lucru ce a permis mai tarziu procurorului sa faca fotografii care au fost aratate juriului. Doctorul a fost acuzat de uciderea unui copil negru prin neglijarea acestuia. Cind verdictul juriului a fost facut public, mass-media a sugerat ca un negru implicat intr-un caz de avort nu putea sa aiba parte de o judecata dreapta in Boston, din partea unui juriu alcatuit din albi si, mai ales, catolici. Ulterior, in 1976, Curtea Suprema din Massachusetts l-a achitat pe Edelin, considerindu-se ca nu exista temei pentru acuzatia adusa. Achitarea lui Edelin a reprezentat, de fapt, o victorie pentru

toti medicii care actioneaza cu buna credinta, la standarde acceptabile din punct de vedere medical. Ceea ce a primat in acest caz a fost dreptul femeii insarcinate de a decide asupra continuarii sau nu a unei sarcini. Nu s-a incercat demonstrarea viabilitatii (Edelin nu a facut nici o incercare de a verifica daca nou-nascutul poate respira). De ce? Raspunsul este mai simplu decit s-ar crede. Pentru ca nimeni nu dorea ca acest copil sa traiasca. Disputa privind moralitatea efectuarii avortului continua si astazi, in ciuda faptului ca aspectele legislative au fost statuate in majoritatea tarilor lumii intr-un sens sau altul, pro sau contra acestei practici. Din punct de vedere religios, avortul nu este altceva decat o crima, adica uciderea unui suflet nevinovat care nu se poate apara singur si care, din pacate, nu este aparat nici de legile statului. Cu totii avem dreptul de a ne naste si, ca urmare, la rindul nostru suntem obligati sa dam acest drept copiilor nostri. Privit astfel, nici un motiv din lume nu ne indreptateste sa ucidem un copil pe care l-am conceput. Episcopii Bisericii Ortodoxe din toata lumea au luat o pozitie clara, fara echivoc, impotriva uciderii vietii umane nenascute. Episcopii Bisericii Ortodoxe din America (BOA) au declarat in Conventia din 1992: "Toti oamenii, barbati, femei si copii, tineri si varstnici, bolnavi si sanatosi, bogati si saraci, puternici si neputinciosi? nascuti si nenascuti, sunt de-a pururi pretuiti in fata lui Dumnezeu". Perceptele credintei Crestin-Ortodoxe mandateaza protejarea vietii omenesti nevinovate, in special pe aceea a pruncilor nenascuti. Biserica a privit dintotdeauna avortul drept o crima premeditata si i se opune hotarat pe considerent ca persoana celui nenascut exista inca din momentul zamislirii. Din perspectiva crestin ortodoxa zamislirea este considerata momentul in care sufletul si trupul sunt unite. Biserica Romano-Catolica s-a opus intotdeauna avortului, dar ideea despre ceea ce poate fi considerat avort, a suferit unele modificari de-a lungul timpului. In secolul al XII-lea, avorturile au inceput sa fie deosebite de omucideri prin diferentierea fetusilor ?formati? de cei ?neformati?. Toma d?Aquino spunea ca Dumnezeu insufleteste fatul la 40 zile daca este baiat si la 80 zile daca este fata. Sa ucizi un fat mai tinar de 40 zile nu era nici avort, nici crima. A ucide un fat mai tinar de 80 zile era un pacat numai daca acesta era de sex masculin. Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, Papii combateau avorturile in termeni din ce in ce mai categorici, in parte si datorita faptului ca evidentele stiintifice incepusera sa discrediteze viziunea lui Toma d?Aquino asupra insufletirii. In timp ce biologia medicala scotea la iveala mecanismul aparitiei vietii, catolicii incepeau sa creada ca fiinta incepea sa existe inca din momentul conceptiei. Exceptie faceau cazurile de sarcina ectopica (cu embrion care se dezvolta in trompele uterine) sau cazurile de cancer uterin (cand uterul trebuie scos sacrificand produsul de conceptie). In ambele cazuri, doctrina dublului efect permitea medicilor sa salveze mama in detrimentul fatului. Se considera ca o actiune cu dublu efect, unul bun si altul rau, era permisa din punct de vedere moral daca intentia era buna in sine, daca efectul pozitiv al actiunii o justifica pe aceasta cel putin la fel de mult ca si evitarea efectului negativ, daca se intentioneaza numai obtinerea

efectului pozitiv. In cazul doctorului Edelin cei ce s-au opus avortului au invocat responsabilitatea mamei, adica un control responsabil al nasterii, fapt ce reprezinta o problema majora in special in comunitatile sarace. Daca produsul avortului traieste, acesta trebuie salvat intrucat mama nu mai are drept asupra acestuia. Momentul separarii de mama face trecerea de la fat la persoana. Paradoxal este faptul ca, in acelasi spital in timp ce in sectia de Obstetrica se omora un copil, in sectia de Neonatologie se lupta din rasputeri pentru salvarea vietii unor copii cu aceeasi greutate si virsta. In cele doua situatii diferea doar intentia mamei. Oponentii avortului au sustinut ca simpla dorinta a unei femei nu poate fi standardul care sa stabileasca valoarea vietii. In SUA au fost dezvaluite o serie de cazuri cutremuratoare care au rascolit publicul larg. In anul 1977, in California, dupa injectarea de solutie salina in scop abortiv, s-a nascut un fat viu care apoi a fost sufocat de medic. In anul 1979, in cazul unui alt copil nascut viu dupa injectarea de solutie salina in scop abortiv, asistentele ? la cererea medicului ? nu au asigurat ingrijirile necesare fatului si ca urmare, acesta a decedat dupa cateva ore de la producerea avortului. Probabil ca in urma unor asemenea cazuri, Curtea Suprema de Justitie a Statelor Unite a garantat protectie totala fetilor in trimestrul trei de sarcina. Argumentul fundamental al acestei decizii a fost acela ca fatul devine din ce in ce mai mult o persoana pe masura ce se apropie de nastere. Principalul argument al sustinatorilor legiferarii avortului a fost ca fiecare femeie sa aiba dreptul sa dispuna ea insasi de trupul ei. Societatea nu poate forta o femeie sa ramina legata de copilul ei timp de noua luni (mai ales in cazul copiilor nedoriti sau rezultati din incest, viol). Argumentul invocat pare sa cuprinda o doza de progresism dar, nu e mai putin adevarat, si o mare doza de defaimari la adresa opiniilor contrare avortului, calificate ca arme obscurantiste, anacronice, arme ale inapoierii, regres si medievalism. Proavortionistii declara ca fatul nu poate fi considerat om, deoarece nu are viata proprie, intrucat embrionul, sustin ei, este o bucata de carne a carei expulzare din corpul mamei este o problema absolut personala si deci nu constituie o problema morala si cu atat mai mult nu poate fi considerata crima. Daca fetii sunt persoane cu drept la viata pe seama mamelor, inseamna ca femeile nu sunt altceva decat sclavele reproducerii biologice. Este, intr-adevar, fatul un produs de conceptie fara suflet si fara viata autonoma? Este doar o parte a corpului mamei sale, care are atunci si dreptul de a dispune de el dupa cum doreste, sau fatul are viata cu totul independenta, este o persoana absolut independenta care se afla totusi intro relatie de dependenta sub raportul hranei, al mediului cu corpul matern, asa cum ne aflam, de altfel, toti intr-o relatie de dependenta cu mediul natural? Avortul din perspectiva medicala Cei interesati de problemele etice pe care le ridica problema avortului se intorc catre medicina si practicantii acesteia pentru a cauta informatii si a descoperi noi perspective in ce priveste avortul. Problemele ce se pot pune in discutie din perspectiva medicala sunt:

1. daca cunostintele medicale existente pot clarifica statutul moral al embrionului; 2. daca informatia medicala existenta confirma existenta situatiilor de periculozitate pentru femei; 3. ce perspective internationale de sanatate publica exista in avort. 1. In functie de conceptiile noastre morale, filosofice, religioase, limitele in care un produs de conceptie poate fi considerat fiinta cu aceleasi drepturi ca un nou-nascut variaza in limite largi. De exemplu, pentru geneticienii crestini viata incepe in momentul fecundatiei. Ca urmare, din punct de vedere calitativ acestia considera ca un ou nu se deosebeste de un copil. In acest sens Robert Debre afirma ca: "Aportul recent al biologiei ne-a invatat ca adevarata nastere corespunde fecundatiei. Noi consideram ca fiinta umana pe cale de dezvoltare sufera un proces continuu si ca nu exista nici un moment in care sa se poata spune ca nu este om in devenire. Orice fiinta incepe cu o celula unica. Viata umana incepe cu o celula fecundata. Nu exista nici o etapa in care sa ai dreptul sa o opresti." La cealalta extrema se afla embriologii care afirma ca: "doar un organism autonom, adica un fat mai mare de sase luni, eventual 24 saptamini are viata". Totodata, ei sustin ca a intrerupe evolutia unui embrion cu anomalii cromosomiale este o necesitate sociala. Nici un considerent moral, social sau religios nu justifica pastrarea unei asemenea sarcini, intrucit, pana la urma, comunitatea suporta pretul supravietuirii lor si nici o comunitate nu poate asigura viata unui numar prea mare de copii dependenti. Dupa embriologi, "doar dupa nastere viata este intangibila", chiar si a celor care vor vegeta, izolati total de activitatea lumii noastre. 2. Periculozitatea avortului deriva din posibilitatea unei traumei fizice determinate de complicatiile imediate ale avortului (infectia hemoragia, perforatia uterina, complicatii anestezice) si prin riscul pentru sarcinile viitoare. Complicatiile medicale asociate avortului provocat sint in relatie directa cu virsta gestationala si cu modalitatea folosita pentru finalizarea sarcinii (tehnicile avortive). Efectele psihologice pot fi legate nu numai de tipul de procedura folosit dar si de virsta gestationala la momentul provocarii avortului. 3. Un numar mare de tari slab dezvoltate au o rata crescuta a mortalitatii materne, principala cauza fiind complicatiile unor avorturi ilegale. Mai mult de 75% din populatia lumii, traieste in tari in care avortul este legal. Legislatia existenta in prezent in lume se poate grupa in patru modele, in functie de obiectivele pe care le urmareste. 1. Modelul prohibitiv La baza acestui model sta, in primul rand, protejarea copilului nenascut. In unele state, se admite ca scopul adoptarii acestui model este conservarea sanatatii femeilor. De retinut este faptul ca rata avorturilor a crescut semnificativ in tarile cu legislatie prohibitiva. Femeile recurg deseori la avorturi ilegale si neigenice. In 1965, in USA, circa 20% din mortile in cursul sarcinii si nasterii s-au datorat avorturilor ilegale. Legalizarea avorturilor, a dus la o crestere usoara a numarului de avorturi efectuate dar, in acelasi timp, la o scadere marcata a infertilitatii si mortii ca urmare a avorturilor ilegale. Acest model se intalneste cu precadere in legislatia multor tari africane si din America Latina. In

Brazilia si Sri Lanka, de exemplu, avortul este permis numai pentru salvarea vietii femeii. Irlanda, natiune preponderent romano-catolica, este una dintre putinele tari europene care incrimineaza avortul. In 1983, a fost emis un amendament care face ca avortul sa fie posibil doar cu scopul salvarii vietii femeii. In USA, in secolele XIX-XX, argumentul care a stat la baza adoptarii acestui model a fost protejarea femeii gravide de riscurile avortului. In tarile cu populatii decimate de razboaie, genocid avorturile au fost prohibite cu scopul cresterii ratei nasterilor. In 1963, Stalin a prohibit avorturile invocind rolul cultural, si anume: "maternitatea este cel mai important rol social al femeii". In Germania, Hitler a prohibit avorturile si contraceptia, aratand ca: ?controlul nasterilor este nesanatos?. In 1943, in Germania, avortul era prohibit pentru nemti, dar nu era prohibit pentru femeile indezirabile rasial. 2. Modelul permisiv Conform acestui model, avortul este legal numai cu aprobarea guvernului, medicilor, judecatorilor, in functie de tara in care se aplica si conteaza in principal virsta sarcinii. Astfel, sint permise avorturile in sarcinile mici si doar extrem de rar in sarcini avansate. Unul din argumentele care sta la baza acestui model, este ca sarcina si nasterea ar fi o povara prea mare pentru unele femei, din punct de vedere economic si social. Un alt argument este ca sarcina ca urmare a incestului, violului, sarcina la o virsta inaintata a mamei sau chiar statutul marital al mamei justifica moral efectuarea avortului. Functie de starea fatului, se poate admite avortul in caz de handicap mental sau fizic, grav al acestuia. In Romania, in anul 1966 avortul a devenit ilegal pentru femeile care aveau mai putin de 4-5 copii. In 1980, circa 86% din decesele din timpul sarcinii sau nasterii se datorau avorturilor ilegale. Dupa 1989, in Romania s-a adoptat modelul permisiv. In Franta, avortul poate fi efectuat la cererea femeii, inainte de 10 saptamini, daca aceasta considera ca sarcina ii va crea o povara. 3. Modelul prescriptiv In acest model efectuarea avorturilor este obligatorie. De mentionat ca asemenea legi au fost rare in lumea moderna. Acest model sta la baza politicilor de avort obligatorii pentru femeile sarace sau incompetente mental in scopul imbunatatirii rasei umnane (eugenie). In China, in 1953, a inceput programul de planificare a nasterilor pentru controlul populatiei si protejarea economiei. Ca urmare, avortul era incurajat printr-un sistem de recompense si penalizari. In 1974, cuplurile erau deja limitate la doi copii iar din 1979 doar la un singur copil. In prezent, avortul este gratuit si se acorda drept recompensa un concediu post avort de doua saptamani, platit. Femeile care in urma avortului accepta si ligaturile tubare primesc o compensatie aditionala. Nu se stie care este rata avorturilor in China in prezent dar sint raportate cazuri de pruncucidere comise mai cu seama asupra fetilor de sex feminin precum si practicarea de avorturi pentru selectare a sexului fatului. In USA, avortul poate fi recomandat la femeile cocainomane si la cele infectate cu HIV, dar decizia privind efectuarea sau nu a avortului apartine femeii.

4. Modelul intimitatii In tarile in care se aplica acest model, legea incrimineaza doar rareori avorturile. Sint permise aproape toate avorturile, cu conditia ca acestea sa fie efectuate de personal calificat. Argumentul principal al acestui model este siguranta crescuta pentru femeie, precum si asigurarea libertatii femeii si egalitatii in munca, educatie, casatorie. Acesta a fost modelul adoptat in Uniunea Sovietica dupa 1955, dar si in Danemarca sau Norvegia. In prezent, cadrul moral al avortului este inca departe de a fi clarificat. Opiniile exprimate in acest domeniu, fiecare dintre ele intens argumentate, nu sint totusi lipsite de critici. Din toata aceasta controversa care persista de decenii, un aspect pare sa se contureze cu prioritate. Este vorba despre responsabilitatea pe care o au toate partile implicate in aceasta dezbatere si anume, de a pune in balanta intr-un mod echitabil cele doua aspecte esentiale: dreptul femeii la autodeterminare si dreptul la viata al copilului nenascut. Bibliografie [1] Aksoy, S., Moral Controversies on Preimplantation Genetic Testing, in Bioethics in Asia (Ed. by N. Fujiki, DRJ Macer), Eubios Ethics Institute Publications, Christchurch, NZ, 1998; [2] Atkins, A.F.C., Hey, E.N., The Northern Regional Fetal Abnormality Survey, in Antenatal Diagnosis of Fetal Abnormalities (Ed. by J.O. Drife, D. Donnai), Springer-Verlag Ltd, London, 1991; [3] Edward, R.G., Purdy, J., Human Conception in Vitro, Academic Press, London, 1981; [4] Gert, B., et al., Morality and the New Genetics, Jones and Bartlett Publishers, Sudbury, Massachusetts, 1996; [5] Hoedemaekers R, Have H, Chadwick R., Genetic Screening: A Comparative Analysis of Three Recent Reports. Journal of Medical Ethics, 1991; [6] Whittle M.J., Routine Fetal Anomaly Screening, in Antenatal Diagnosis of Fetal Abnormalities (Ed. by J.O. Drife, D. Donnai), Springer-Verlag Ltd, London, 1991; [7] WHO, The Hereditary Diseases Program, Geneva, 1985.