Avortul pro şi contra

Avortul , unul dintre cele mai controversate

procedee chirurgicale , este întâlnit pe tot parcursul
omenirii , provocând numeroase dezbateri publice
între adepţii şi adversarii practicării acestuia. Acest
procedeu chirugical constă în întreruperea
accidentală sau provocată, înainte ca fătul să poată
trăi în afara organismului matern.
Javis Thompson, o personalitate
emblematică a mentalităţii proavortiste
reflectă respingerea caracterului uman al
embrionului. Aceştia declară că „ fătul nu
este om ” , deoarece nu are viaţă proprie ,
este o„ aglomerare de celule ” subordonată
vieţii adultului. Dacă am lua în considerare
faptul că avortul nu trebuie tratat din punct
de vedere „moralist” sau „abstract” ci în
sens social şi concret am crea disconfortul
unei alte polemici pro şi contra avortului
făcând referire la faptul, dacă „ Mama are un
drept la viaţă înaintea unui fiu agresiv? „ iar
răspunsul pozitiv este susţinut evident de
proavortişti , aceştia considerând că mama
are dreptul matern asupra „ aglomerării de
celule ” numită fetus dar mai presus de
aceasta , are dreptul de a decide ce se
întâmplă în propriul ei corp. Un alt argument
al proavortiştilor se fondează pe baza
dreptului fundamental al femeii,ca cel al
dispunerii de propriul trup şi că nu permite
unei a treia persoane să intervină şi să
hotărască asupra acestei chestiuni atât de
personale.
Adeptii pro avortului sustin o gamă
foarte largă de argumente,acestea fiind:

-Aproape toate avorturile au loc in primul

trimestru, cand fetusul nu exista independent de
mama. Din moment ce este atasat prin placenta si
cordul ombilical, sanatatea lui depinde de
sanatatea ei si nu poate fi privit ca entitate
separata, caci nu poate trai in afara pantecelui.

-Daca e sa o luam adliteram, si ovulele

fertilizate in vitro sunt vieti, dar astea sunt, in mod
curent, irosite. Putem vorbi si in acest caz de crima?
 -Avortul este o procedura medicala
sigura.Majoritatea femeilor – 88% – care fac avort,
trec prin procedura in primul trimestru de sarcina,
iar riscul de complicatii este de sub 5%. Sanatatea
ulterioara a femeii nu este afectata, si nici abilitatea
ei de a ramane insarcinata pe viitor.

-In cazul violului sau incestului, fortarea unei

femei care a ramas insarcinata in urma unui astfel
de act violent duce la traume serioase. Adesea
femeii ii este teama sa vorbeasca sau nu stie ca
este insarcinata, asa ca pilula de a doua zi este
ineficienta.

-Adolescentele care devin mame nu au sanse

mari la un viitor stralucit. Sunt predispuse la
abandon scolar. Se bazeaza pe ajutorul social
pentru a-si creste copilul.

Tot proavortistii sustin ca medicina este la

un nivel inalt si ca există atâtea metode de
întrerupere a sarcinilor ca: avortul chirurgical
care constă în pătrunderea
diferitelor instrumente medicale în cavitatea
uterină unde copilul este sfărâmiţat , apoi se
extrag toate fragmentele acestuia. Avortul
prin aspiraţie,o metodă mai modernă, astfel
prin introducerea unui tub flexibil de plastic
de către medic , copilul este fragmentat şi
aspirat parţial ,medicul fiind nevoit să îi
sfărâme capul cu un instrument şi apoi este
aspirat din nou.Avortul prin histerotomie sub
forma unei cezariene , copilul este extras din
uter şi fiindcă de cele mai multe ori acesta
supravieţuieşte, i se injectează o substanţă
letală care să îi provoace moartea trecând
prin chinuri prelungite.
Dar pe lângă toate aceste metode de
avort trebuie să menţionez că sunt şi mai
multe metode de a împiedica avortul si fac
referire la cele de contracepţie care sunt
accesibile tuturor oamenilor şi totuşi nu sunt
utilizate. Nu mai suntem privaţi de
informaţii , suntem asaltaţi de reclame care
să prevină sarcinile nedorite şi totuşi
numărul acestora creşte de la an la an. Din
ce în ce mai multe tinere care aparent lipsite
de informaţii şi mai ales făcând parte din
familii sărace şi dezorganizate avortează sub
diferite motive ca : privarea de copilărie,
lipsa unei situaţii materiale care să le
permită creşterea acelui copil, nesusţinerea
din partea părinţiilor în cazul unei tinere sau
numărul mare de copiii într-o familie , sau
vârsta înaintată a unei femei. Din punctul
meu de vedere nici un motiv nu este
plauzibil pentru a lua viaţa unui copilaş ,
asumându-ţi satisfacerea unei nevoi
fiziologice dar nu îţi poţi asuma rolul de
mamă sau măcar rolul de purtătoare a unei
noi vieţi.Indiferent de natura sarcinii care
poate fi concepută în mod accidental ,
predominantă în viaţa adolescentelor care îşi
încep viaţa sexuală fără să îşi asume
metodele de protecţie împotriva unei sarcini
fie datorate faptului că fac parte dintr-o
pătură socială săracă sau fie nu au acces la
aceste informaţii , sau sarcinile cauzate în
urma unei agresiuni sexuale.
 Un lucru foarte important pe care nu l-am
mentionat mai sus,este aducerea pe lume a
unui copil care sufera de malformatii
majore,este foarte dificil să iei o decizie în
această situaţie pentru că aducerea pe lume
a unui copil bolnav presupune mult mai
multă responsabilitate.Acel copil nu se
va putea integra în societate ,nu va avea
o viaţă normală ca toţi ceilalţi copii ,
poate va fi respins de societate şi atunci vor
avea de suferit şi părinţii si copilul acestora.
Inevitabil ar  prefera să facă un avort
gândindu-se la binele copilului dar în
subconştientul acestora s-ar gândi doar la
binele lor probabil. Cu sigurata proavortistii
ar raspunde pozitiv fara ezitare la acest
lucru.
Dacă am încerca să ne imaginăm într-o
asemenea situaţie sunt sigur că majoritatea
femeilor ar alege să intervină în dezvoltarea
anormală a copilului şi să îl extermine prin
diferite metode de avortare ca cele pe care
le-am menţionat mai înainte pentru a-şi
păstra vitalitatea şi sănătatea.
 Insă Biserica şi credincioşii ar exclude
varianta unui avort si in situatia
asta.Teologia şi viziunea creştină cu privire
la viaţa copilului nenăscut , consideră că
este mai important dreptul la viaţă al
celui ce urmează să se nască decât dreptul
la sănătatea mamei.
Un alt contra argument al Bisericii constă
în condamnarea actului sexual săvârşit
doar pentru plăcere iar atunci când
urmarea constă intr-o sarcină , religia
creştină solicită implicarea şi demnitatea
ambilor părinţi şi mobilizarea acestora
pentru creşterea şi educarea acelui
copil.Religia creştină nu condamnă actul
sexual decât dacă este săvârşitîntr-o relaţie
extra conjugală tocmai pentru a preveni
aceste avorturi.
Cu toate acestea,excluzand aceasta
ipoteza mentionata mai sus atat de delicata si
inconfortabila in luarea unei decizii si
implicarea Bisericii,revin si spun:dacă
oricărei viitoare mame i s-ar aduce la
cunoştiinţă ceea ce implică avortul şi
simptomele post-avort şi ar viziona filmul
„ Strigătul mut ” al medicului american
ginecolog Bernard Nathanson unde se
observă că fătul presimte ameninţarea
instrumentului ucigaş al avortului, copilul
manifestă perceperea pericolului , se mişcă
într-un mod violent şi agitat şi îi
cresc bătăile inimii de la 140 la 200 pe
minut şi deschide gura larg ca într-un
„ strigăt mut ” o viitoare mamă s-ar gândi
de două ori mai mult dacă să ducă la capăt
această intervenţie chirurgicală.
În concluzie dincolo de aceste bariere
între legi,moralitate şi religie fiecare om este
influenţat de credinţa sa şi până la urmă nu
poţi împiedica un avort oricâte restricţii
ar exista în legi sau în religie pentru că
foarte multe sunt săvârşite în mod ilegal.
Întotdeauna vor exista divergenţe între
adepţii pro şi contra ai avortului.