Avortul, pro si contra

O problema complexa si foarte sensibila pentru timpurile noastre moderne este si problema
avortului, existand la ora actuala doua categorii de persoane care militeaza cu tarie fie impotriva,
fie in favoarea avortului. Acestia pun in discutie nu atat problema de fond cat mai degraba
diferite aspecte de ordin moral, religios, medical sau legal, care toate servesc pentru a slabi
pozitia taberei adverse si mai putin pentru a oferi solutii viabile de rezolvare a acestei spinoase
probleme.

In realitate, pana in prezent problema avortului nu a fost cu adevarat dezbatuta deoarece nimeni
nu a afirmat inca sus si tare ca este dispus sa isi asume macar o parte din uriasa responsabilitate
pe care o presupune rezolvarea unei asemenea probleme de maxima importanta pentru sanatatea
si evolutia intregii societati umane.

Biserica, se stie, condamna cu putere avortul, dar nu face nimic pentru a elimina aceasta
problema desi are la dispozitie nenumarate locatii unde se pot intretine si consilia chiar si zeci de
mii de femei aflate in aceasta situatie, iar Statul a renuntat de mult la asemenea visuri, oferind in
prezent doar conditii legale si medicale in care sa se poata duce la bun sfarsit procedura in sine
fara riscuri pentru sanatatea femeilor.

In ce priveste societatea civila, exista mai multe initiative in prezent care sustin viata si nu
avortul, dar acest lucru se intampla de relativ scurta vreme, in trecut existand organizatii civile
mai puternice care militau pentru dreptul femeii la avort si nu pentru viata pruncilor nenascuti.
Societatea civila deci are prea putine de spus din acest punct de vedere, initiativele sale avand
mai degraba efectul unei sabii cu doua taisuri si proband ineficienta la modul cel mai tern
posibil.

Ca argumente in favoarea vietii, se sustine in principiu ca avortul este genocid curat, si inca
asistat de lege, ca civilizatia moderna si valorile sale de tip liberal nu pot incuraja avortul
interzicand in acelasi timp pedeapsa cu moartea, ca avortul repetat poate cauza probleme grave
de sanatate pentru femeile in aceasta situatie sau ca, in sfarsit, nu este corect sa utilizezi banii
publici pentru a sponsoriza avortul, multi dintre contribuabili nefiind de acord cu aceasta
destinatie a taxelor platite de dansii.

In contrapartida, militantii pentru dreptul femeilor la avort sustin ca fatul avortat nu este de fapt o
forma de viata si deci nu se comite o crima, ca este dreptul exclusiv al mamei de a hotari daca
doreste sau nu sa pastreze copilul, ca avortul ca procedura medicala este sigur si nu pune in
primejdie sanatatea femeilor sau ca platitorii de taxe ofera astfel o sansa buna pentru femeile
sarace de a renunta la copil fara a-si pune in primejdie viata sau fara a imprumuta bani pe care nu
ii vor mai putea plati usor inapoi.

Argumente pro sau contra avortului precum cele amintite mai sus sunt de obicei vehiculate de
reprezentanti ai societatii civile, iar in tot acest timp Statul si Biserica, adica institutiile de la care
se asteapta nu doar propuneri decente, dar si solutii viabile stau bine mersi si asista cu mare
nepasare la o discutie deja veche de decenii, lipsita complet de miez si care probabil se va
perpetua pentru sute de ani de acum incolo.
Nimeni nu propune, de exemplu, sa se faca o analiza serioasa care sa dezvaluie in sfarsit catre
publicul larg de ce avorteaza majoritatea femeilor, iar daca s-ar face asa ceva atunci nimeni
altcineva decat Biserica ar iesi drept principal responsabil pentru cresterea exponentiala a
numarului de avorturi, prin promovarea unei morale strambe si simpliste, care in loc sa
cinsteasca public o mama care isi creste pruncul cum poate, cu sau fara un tata alaturi, o
condamna la rusine si judecata morala venita prin gurita sfanta a asa-numitilor crestini de zile
mari, care nu uita sa arate ei comunitatii, cu exemple, cam ce ajungi daca "te culci prin glugi".

De asemenea, nimeni nu a tras inca la raspundere vreun prim-ministru sau vreun membru al
cabinetului inclusiv pentru aceasta problema, a avorturilor, desi acelasi prim-ministru alaturi de
ministrii sai au promis ca vor oferi conditii civilizate de trai pentru toti cetatenii tarii pe care o
reprezentau dansii. In asemenea conditii de relativa bunastare, de ce sa mai faca femeile avort,
daca nici saracia si nici violul sau alte considerente nu le-ar mai opri de la a naste copilul. Poate
tot ar face-o pentru ca e dreptul lor si pentru ca asa sunt ele invatate, sa isi exercite drepturile, dar
oricum ar fi mai putine cele care sa faca un avort si mai multe cele care sa nasca in sfarsit copiii
fara nici o teama.

Si, nu in ultimul rand, nimeni nu pune mai pregnant si problema incapacitatii unor femei de a lua
cu buna stiinta o decizie corecta din acest punct de vedere, in conditiile unui stres crescut in
perioada de dinaintea savarsirii procedurii medicale. Rusinea, frica, educatia religioasa
amestecata, perspectivele de viitor si alte considerente se plimba toate prin mintea unei femei
poate singura si poate neavand cu cine sa discute la modul serios problema sa, iar decizia finala
este cu siguranta influentata negativ de tot acest haos din capul sau.

A face sau a nu face un avort in 2010 nu este o solutie pe care orice femeie sa o poata adopta in
urma unei deliberari calme si rationale, consiliata eventual de profesionisti cu experienta in
asemenea probleme, ci a face un avort in zilele noastre este o decizie de multe ori pripita, luata la
mare graba si fara a mai discuta cu nimeni despre asta, femeia dorind sa incheie foarte repede cu
toate si sa isi poata vedea tihnita de viata in continuare.

In esenta deci, a face un avort astazi este intru totul similar cu a-ti scoate o masea de minte mai
rebela, adica avortul a ajuns in timp record o procedura medicala de rutina, ceea ce demonstreaza
dincolo de tagada esecul rusinos al Bisericii, al militantilor pro-viata sau a tuturor celor care inca
mai cred ca ar avea ceva de spus din acest punct de vedere. Femeile nu par sa ii bage deloc in
seama pe acestia, medicii isi vad si ei linistiti de treaba, iar platitorii de taxe inghit galusca ca,
cine stie, poate ajung si ei in aceeasi situatie.

Este o batalie castigata fara drept de apel, dar nu de pruncii avortati si nici de femeile care au ales
sa ii arunce la tomberon ci de insusi Satan, printul gunoaielor, incantat de-a dreptul de somnul
vesnic al reprezentantilor sai pe pamant, Biserica crestina si Statul liberal.
Ce faci dacă afli că ești însărcinată și nu ți-ai dorit acel copil? Acesta este cel mai des întâlnit caz
la fetele care practică sexul neprotejat. De cele mai multe ori întâmplarea, inconștientă sau
neinformarea face ca acest lucru să se întâmple.Cel mai adesea în astfel de cazuri se recurge la
întreruperea sarcinii prin avort. Avortul este terminarea sarcinii. Acesta este o procedură
medicală sigură atunci când este practicat de un medic. Se mai poate recurge la această metodă
în cazul în care fetusul are grave deformări fizice sau de altă natură. Nimeni nu-și dorește un
copil bolnav, un copil a cărui viață va fi distrusă.

Decizia pe care o iei în cazul unei sarcini nedorite este pur personală, nimeni nu te poate obliga
să renunți la copil dacă tu nu-ți dorești asta. Dar poate cel mai înțelept lucru este să nu se ajungă
aici. De aceea este necesar să luați măsuri de precauție ambii parteneri. Orice metodă de
protecție este binevenită.

Femeile recurg la un avort din varii motive: probleme sociale, medicale și chiar morale. În ultima
vreme vârsta la care se produce această intervenție este tot mai mică, ajungându-se până la 15
ani. De cele mai multe ori este vorba despre contacte sexuale neprotejate în ciuda faptului că
mediul abundă de informație în acest sens.

Ce se întâmplă după un avort? Pe lângă faptul că se produc schimbări la nivel fizic, poate că cele
mai importante sunt cele care se produc la nivel emoțional, chiar dacă acestea nu se observă.
Deseori, femeile suferă traume peste care nu vor trece niciodată, se simt vinovate pentru că au
luat viața unui bebeluș. Acestea sunt, poate, cele mai grave modificări care apar la o femeie în
urma unei intervenții de acest gen.

După ce s-a intervenit medical, femeile primesc medicație adițională pentru a ajuta mușchii
uterului să se contracte. Trebuie să amintim faptul că pot apărea infecții ulterioare dacă
intevenția nu este făcută în condiții de maximă igienă, dar pot apărea și sângerări mai intense
decât cele din perioada menstruală.

Dacă totuși consideri că avortul nu este cea mai bună soluție ai o serie de opțiuni la dispoziție:

 poți să te căsătorești cu tatăl copilului (asta dacă sarcina nu este rezultatul unui viol) dacă
sunteți dispuși să vă suportați tot testul vieții și să nu vă învinuiți reciproc;
 poți să naști copilul și să-l crești singură dacă starea materială îți permite, în fond, un
copil este o bucurie;
 poți să dai copilul spre adopție, decizie foarte grea însă pentru o mamă, asta dacă ești
dispusă să renunți la el pentru totdeauna. Sunt mulți cei care nu pot avea copii și si-ar dori
unul. Poate chiar tu îi poți ajuta!

Avortul este o problemă controversată încă la noi în țară (şi nu numai) și dacă vorbim din punct
de vedere psihologic, el afectează grav o femeie. E o decizie a ta și adeseori a partenerului tău
dar care trebuie luată într-un fel în care să fie afectate cât mai puţine persoane.
 Pareri despre avortul artificial (indus) - unele declaratii obisnuite:
 Femeile au dreptul sa aleaga, pentru ca fiecare copil sa fie un copil dorit.
 Copilul nenascut are dreptul de a se naste.
 Avortul legal salveaza vieti, pentru ca atunci cand este ilegal, multe femei mor, ca rezultat al
avorturilor periculoase.
 Nu cred ca avortul este un lucru bun, dar nu consider ca o femeie care ramane insarcinata
"printr-un accident", trebuie sa fie fortata sa faca un copil - nu este bine nici pentru ea si nici
pentru copil.
 De ce sa nu faca copilul si sa-l dai spre adoptie, cand sunt foarte multe persoane care asteapta
sa adopte un copil?
 Femeile nu raman insarcinate pentru a face avort - este intotdeauna o decizie dificil de luat.
 Sunt impotriva avortului, pentru ca omoara pe cineva, dar as putea sa-mi schimb punctul de
vedere, daca as ramane eu insami insarcinata, din greseala.

Intre mama si copil: avortul

Publicat de Menssana la data: 2 - August - 2009, categoria: Cultura

Generalitati

Avortul reprezinta intreruperea unei sarcini prin indepartarea sau expulzarea din uter a fetusului
sau a embrionului, avand drept consecinta moartea fetusului. Avortul poate fi spontan datorita
complicatiilor din timpul sarcinii sau poate fi provocat, atat la oameni cat si la alte specii. In
contextul unei sarcini umane, un avort provocat pentru a mentine sanatatea gravidei e numit
avort terapeutic, in timp ce avorturile care se provoaca din alte motive se numesc avorturi
elective. Termenul de avort se refera de regula la avorturile induse unei sarcini umane, in timp ce
avorturile spontane se numesc pierderi de sarcina.
Avorturile spontane (pierderile de sarcina) au loc prin expulzarea embrionului sau a fetusului
datorita unei traume accidentale sau a unor cauze naturale. Cele mai multe avorturi spontane au
loc datorita replicarii incorecte a cromozomilor, acest lucru poate fi provocat si de factorii de
mediu. O sarcina care se incheie inaintea celor 37 de saptamani de gestatie si care are ca rezultat
un nou-nascut viu se numeste nastere prematura.
Avortul are o lunga istorie si poate fi provocat printr-o multime de metode ce includ extractele
herbale, folosirea unor unelte taioase si ascutite, traume fizice si alte metode traditionale.
Medicina contemporana foloseste medicatia si procedurile chirurgicale pentru a provoca avortul.
Aspectele legale si etice ale avortului difera mult de la cultura la cultura.
In multe parti ale lumii exista dispute publice majore asupra acestor doua aspecte. Avortul si
implicatiile sale afecteaza politicile nationale a multor natiuni, de regula implicand diverse
miscari sociale pro-viata si pro-alegere de marime mondiala. In anul 2003 numarul aproximativ
de avorturi la nivel mondial era de 42 de milioane, relativ scazut fata de cele 46 de milioane din
1995.

Istoria avortului

Practica avortului exista din cele mai vechi timpuri. Exista dovezi care indica faptul ca inca din
Antichitate sarcinile nedorite erau intrerupte prin diverse metode incepand cu administrarea unor
ierburi cu efect abortiv si pana la diverse obiecte ascutite si taioase sau aplicarea presiunii
abdominale.
Soranus, un medic grec, sugera in lucrarea sa Gynaecology ca femeile care doresc sa intrerupa
sarcina sa apeleze la exercitii fizice energice, sa care obiecte grele si la calarie. Mai prescria si o
serie de bai cu adaosuri herbale, deasemenea era impotriva intreruperii de sarcina cu ajutorul
obiectelor ascutite datorita riscului de perforare a organelor. Grecii foloseau diverse ierburi
pentru a provoca avortul, dar aceasta procedura nu era 100% eficienta si de regula avea niste
efecte secundare destul de serioase.
In timpul perioadei medievale, medicii islamici au strans informatii detaliate despre metodele de
controlare a nasterilor, comentand eficienta si prevalenta lor. Acestea au aparut in enciclopediile
medicale ale vremii, cum ar fi in Canonul Medicinei (1025) al lui Aviccena care descria 20 de
metode si in Hawi (secolul 10) al lui Muhammad ibn Zakariya ae-Razi, care descria 176 de
metode de avortare. Acest lucru nu a fost intalnit in medicina europeana decata odata cu secolul
XIX-lea.
Desi erau interzise in tarile civilizate, cum ar fi Anglia si America, avortul a fost practic in
continuare. De abia in secolul al XX-lea Uniunea Sovietica (1919), Islanda (1935) si Suedia
(1938) au fost printre primele tari care legalizat anumite forme de avort sau pe toate. In 1935 in
Germania nazista, a fost data o lege care permite avorturile in cazurile ce implica o genealogie
nesanatoasa, in timp ce femeile considerate ariene aveau interdictie.
 Avorturile sex-selective si infanticidul
feminin

Sonografia si amniocenteza permite parintilor sa determine sexul copilului inainte de nastere.

Dezvoltarea acestei tehnologii a dus la avorturile sex-selective sau la eliminarea intentionata a
fetusilor feminini. Se sugereaza ca avorturile sex-selective sunt partial responsabile de
discrepantele evidente dintre rata nasterii de baieti si fete in unele tari. Exista o preferinta pentru
baieti in multe zone din Asia, iar avorturile facute cu scopul de a limita nasterile de fete sunt deja
un lucru comun in China, Taiwan, Coreea de Sud si India.
In India, exista o preferinta culturala pentru baieti datorita rolului economic al barbatilor,
costurilor asociate zestrei fetei si chiar si unei traditii hinduse care cere ca riturile funerare sa fie
realizate de catre o ruda de sex masculin. Raspandirea tehnicii de determinare a sexului copilului,
intre anii 1970 si 1980, a dus la aparitia unui tip aparte de servicii peste noapte. Unul dintre
cabinetele care ofereau asemenea servicii, folosea urmatorul slogan publicitar: “Investiti 500 de
rupii (pentru aflarea sexului) acum, economisiti 50.000 de rupii (zestrea fetei) mai tarziu.” In
1991, raportul natural dintre cele doua sexe ar fi trebuit sa fie de 105 la 100, dar in realitate era
de 108 la 100. Conform estimarilor cercetatorilor, intre anii 1985 si 2005 au fost avortati in mod
selectiv 10 milioane de fetusi. Guvernul indian a dar o lege prin care interzicea incercarile de
determinare a sexului copilului in 1994, iar in 2002 a interzis complet avorturile sex-selective.
In China exista de asemenea o preferinta istorica pentru sexul masculin. Implementarea politicii
unui singur copil din 1979, ca raspuns la ingrijoararea populatiei, a dus la disparitate crescanda
intre cele doua sexe, pe masura ce parintii incercau sa evite legea prin avorturi sex-selective si
abandonarea copiilor de sex feminin. In regiunile rurale ale Chinei se ajunsese la un raport de
130 de barbati la 100 de femei. In 2003 acest gen de avorturi au fost interzise.

Avortul provocat

O sarcina poate fi avortata intentionat in mai multe feluri. Aceste modalitati de avortare depind
de varsta gestationala a embrionului sau a fetusului si de starea de sanatate a femeii. Motivele de
provocare a unui avort pot fi terapeutice sau elective. Un avort este considerat terapeutic atunci
cand:
-salveaza viata femeii.
-mentine sanatatea fizica si mentala a femeii.
-intrerupe o sarcina care ar avea ca rezultat un copil cu grave malformatii congenitale, ce i-ar
putea fi fatale sau sunt asociate cu un grad mare de morbiditate.
-reduce in mod selectiv numarul de fetusi pentru a scadea riscurile de sanatate asociate sarcinilor
multiple.
Un avort e numit electiv atunci cand este provocat la cererea femeii din alte motive decat cele ale
sanatatii maternale sau a problemelor fetale.

Avorturile medicale

“Avorturile medicale” sunt avorturile non-chirurgicale provocate prin diverse produse

farmaceutice, de regula aceasta metoda e eficienta doar in primul semestru al sarcinii. Avorturile
medicale reprezinta cam 10% din totalul avorturilor din America si Europa.

Avortul cu medicamentul RU 486 (Mifepristone)

Aceasta substanta chimica este un antihormon care blocheaza progesteronul, un hormon necesar
sarcinii. Acest hormon este administrat in primele 7 saptamani de sarcina, de patru ori intr-un
interval de 12 zile. Astfel, incet dar sigur, este distrusa placenta iar copilul se va sufoca. Prin
aceasta metoda poate fi omorat un copil in varsta de pana la 49 de zile! Sangerarile care urmeaza
sunt semnificative, ele sunt cu atat mai mari cu cat copilul este mai in varsta si pot dura o
saptamana. In cazul in care copilul traieste va fi omorat cu o injectie. Mifepristone, cunoscut
inainte sub denumirea de RU-486, este un medicament antiprogesteronic. Progesteronul, dupa
cum se stie, reprezinta hormonul-cheie in fixarea si mentinerea sarcinii. Actiunea Mifepristone
consta in blocarea receptorilor progesteronului, ceea ce are drept consecinta vulnerabilizarea
embrionului si respingerea sarcinii de catre organism. Utilizat in combinatie cu o prostaglandina
(de exemplu Misoprostol) si administrat in primele saptamani de sarcina, Mifepristone induce
avort, reprezentand astfel o metoda alternativa pentru femeile care nu agreeaza ideea avortului
chirurgical. Efectele secundare cele mai frecvente raportate de catre femeile care au utilizat
Mifepristone + prostaglandina pentru avortul timpuriu, sunt similare celor care apar in pierderea
spontana de sarcina: dureri abdominale, sangerare, disconfort gastro-intestinal (Creinin &
Aubany, 1999).
 Avortul medical care utilizeaza Mifepristonul previne
riscul de perforare uterina si al complicatiilor determinate de anestezie, pentru ca este o
procedura neinvaziva si nu necesita anestezie (Aguillaume & Tyrer, 1995). Mifepristone s-a
dovedit a fi mult mai eficient in combinatie cu o prostaglandina. Prescrierea tipului de
prostaglandina, metoda de administrare, doza si timpul administrarii, raman la latitudinea
medicului, peste tot in lume.

Metoda avortului cu hormonul prostaglandine

Aceasta metoda nu este inca folosita la noi in tara dar este folosita in tarile occidentale cand
femeia nu-si doreste copilul. Acest medicament (prostaglandine) este injectat direct in
musculatura uterului provocand contractii mai puternice decat cele naturale. Copilul va fi
sfaramat si expulzat practic din uter, insa uneori supravietuieste cateva ore dupa aceasta
manevra.

Avorturile chirurgicale

In primele 12 saptamani, cea mai folosita modalitate de avort e cea a aspiratiei prin vacuum.
Este o metoda mai moderna care a inceput sa fie practicata si la noi in tara. Prin colul uterin
dilatat, medicul introduce in cavitatea uterina un tub flexibil din plastic. Sub presiune, copilul
este rupt in bucati si aspirat cu o forta de 10-30 de ori mai mare decat cea al unui aspirator. La
inceput sunt rupte picioarele si mainile, iar apoi coloana vertebrala, capul ramanand pe loc.
Acesta fiind prea mare pentru a fi aspirat, medicul il va sfarama cu ajutorul unui instrument,
dupa care va fi aspirat.
Aspiratia manuala prin vacuum se realizeaza cu ajutorul unei seringi cu ajutorul careia se aspira
fetusul sau embrionul, placenta si membrana sa, seringa poate fi inlocuita si de o pompa
electrica. Aceste doua tehnici sunt asemanatoare, dar se aplica in cazuri diferite, in functie de
varsta fetusului si daca e sau nu nevoie de dilatare cervicala.
Metoda manuala (se mai numeste si extractie menstruala) poate fi folosita doar in cazul sarcinilor
timpurii si nu necesita dilatarea cervicala. In intervalul de timp dintre saptamana a 15-a si cea de
a 26-a, se foloseste metoda dilatarii cervicale si a evacuarii. Se deschide cervixul uterului dupa
care acesta va fi golit de continut cu ajutorul instrumentelor chirurgicale si a aspiratiei.

Dilatatie si chiuretaj, aceasta e alta metoda de avort des intalnita, e o procedura ginecologica
standard facuta din diverse motive (examinarea uterului, investigarea unor sangerari anormale si
avort). Chiuretajul e operatia prin care se curata peretii uterului, instrumentul folosit se numeste
chiureta.
Este metoda cea mai des utilizata la noi in tara. La inceput se dilata colul uterin pentru ca
medicul sa poata patrunde cu instrumentele necesare in cavitatea uterina. Cu ajutorul unui
instrument care seamana cu un cleste, se extrage copilul care astfel este rupt in bucati. Dupa ce
se extrag toate fragmentele copilului, cu ajutorul unei chiurete se scoate placenta. Pacienta pierde
mult sange. Se controleaza daca copilul a fost scos in totalitate prin “reconstituirea” lui cu
ajutorul fragmentelor extrase. Cu toate acestea se ajunge frecvent la infectii, perforari uterine,
soldate uneori cu extragerea uterului sau chiar cu moartea femeii.
Acest gen de avort este recomandat pe durata primului semestru si numai atunci cand celelalte
metode nu mai pot fi aplicate.
Odata ce sarcina intra in cel de al doilea trimestru, trebuiesc folosite alte tehnici pentru a provoca
avortul.

Nasterea prematura poate fi provocata cu prostoglandina, in combinatie cu injectarea in lichidul

amniotic a unei solutii hipertonice saline. Dupa cea de a 16-a saptamana de gestatie, avortul
poate fi realizat doar prin dilatare si extractie intacta, aceasta tehnica necesita decompresia
chirurgicala a craniului fetusului inainte ca fetusul sa poata fi evacuat. Aceasta procedura e
interzisa in America.

Avortul prin histerotomie e o procedura similara operatiei de cezariana, are loc sub anestezie
generala si necesita o incizie mult mai mica decat in cazul cezarienii.
Aceasta metoda este de fapt o interventie chirugicala prin intermediul careia este deschis uterul
femeii si se extrage copilul care apoi este “aruncat”. Aproape toti copiii supravietuiesc acestei
operatii, motiv pentru care ei vor fi omorati prin injectii letale sau sunt pur si simplu lasati sa
moara.
Aceasta metoda e folosita in cazul sarcinilor avansate.
De la cea de a 20-a saptamana de gestatie incolo, e folosita o injectie pentru a opri inima
fetusului, pentru a nu avorta chirurgical un fetus viu.

Metode traditionale

In traditia oricarei culturi exista extracte de plante ce pot provoca avortul, dar folosirea lor,
conform practicilor traditionale, are efecte secundare serioase, cum ar fi cedarea organelor
interne sau chiar moartea pacientei. Doctorii nu recomanda folosirea “tratamentelor” traditionale
de acest gen.
Avortul este uneori descris ca o cauzare de traume la nivelul abdomenului. Forta cu care se
cauzeaza trauma, daca e indeajuns de mare, poate cauza rani interne serioase, fara a provoca
neaparat un avort. In Asia de Sud-Est, exista o practica traditionala prin care se incearca
avortarea fetusului prin masaje abdominale puternice.
Exista si alte metode complet iresponsabile prin care se incearca provocarea unui avort cum ar fi
misoprostolul si introducerea de “instrumente” non-chirurgicale (andrele, cuierase de haine).
Aceste metode sunt folosite rar in tarile in care exista posibilitatea unui avort chirurgical legal.

Sanatatea mentala

Exista o relatie controversata intre avorturile provocate si sanatatea mentala. Nu exista cercetari
stiintifice care sa demonstreze o relatie cauzala directa intre avort si problemele mentale, exista
totusi unele studii care au pus in evidenta o corelare statistica intre cele doua. Factorii pre-
existenti in viata unei femei, cum ar fi atasamentul emotional fata de sarcina, lipsa sustinerii
sociale, probleme mentale pre-existente si o educatie conservatoare in privinta avortului maresc
sansele unei stari psihice negative dupa realizarea avortului.
Intr-o ancheta din 1990, Asociatia Psihologilor Americani a descoperit faptul ca “reactiile
negative severe (dupa un avort) sunt rare si ca de regula corespund cu cele provocate de alti
factori de stres dintr-o viata normala”. Aceast ancheta a fost realizata din nou in august 2008,
deoarece intre timp aparusera noi informatii, dar concluzia a fost identica, avortul provocat nu
amplifica sau mareste numarul de probleme mentale.
O alta ancheta din 2008 realizata de catre un grup de cercetatori din cadrul Scolii de Sanatate
Publica din Bloomberg a concluzionat ca studiile de specialitate au gasit putine, daca nu chiar
deloc, diferente mentale intre femeile care au facut un avort si grupurile de comparatie, in timp
ce studiile mai putin profesionale au raportat o multime de consecinte mentale negative ale
avortului. Incepand cu august 2008, Colegiul Regal al Psihiatrilor din Anglia au inceput o
ancheta sistematica asupra acestui subiect.
S-a zis ca efectele negative psihologice ale avortului ar face parte de fapt din ceea ce aparatorii
pro-viata numesc sindromul post-avort. Dar existenta acestui sindrom nu este recunoscuta de nici
o organizatie medicala sau psihologica. Unii doctori si aparatori pro-alegere sustin ca se incearca
popularizarea ideii de “sindrom post-avort”, deoarece e o tactica folosita in scopuri politice de
catre sustinatorii pro-viata.

Avortul, un pericol?
Femeile care incearca sa isi intrerupa sarcinile, apeleaza uneori la metode nesigure, in special in
locurile in care avortul nu este legal.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste avortul improvizat ca fiind “o procedura realizata de
persoane carora le lipseste pregatirea necesara sau intr-un mediu care nu e in conformitate cu
standardele medicale minime sau amandoua.”
Avorturile de acest gen sunt o problema serioasa datorita complicatiilor aferente, cum ar fi un
avort incomplet, hemoragii interne si rani ale organelor interne. O.M.S. estimeaza ca exista
aproape 19 milioane de avorturi improvizate anual pe plan mondial, 68.000 dintre acestea duc la
moartea femeii.

Ipoteza cancerului de san

Conform acestei ipoteze un avort provocat mareste riscul aparitiei cancerului de san. Acesta e un
subiect controversat in mediile stiintifice, desi la ora actuala s-a concluzionat ca nu exista dovezi
semnificative care sa indice acest lucru, nu exista o legatura evidenta intre avorturile ce au loc pe
perioada primului trimestru si aparitia cancerului de san.
La inceputul sarcinii, nivelul de estrogen creste provocand cresterea marimii sanilor pentru a fi
gata de lactatie. Se presupune ca daca procesul e intrerupt de un avort, celulele relativ
vulnerabile si imature ce au aparut in tesutul sanului, maresc riscul de cancer la san. Acest
mecanism a fost propus si explorat in studii efectuate pe sobolani in anii 1980.

Percepera durerii de catre fetus

Durerea fetala, existenta sa si implicatiile sale constituie o alta parte importanta din dezbaterea
despre avort. Multi cercetatori din domeniul dezvoltarii fetale cred ca e putin probabil pentru un
fetus sa simta durerea inaintea celei de a 7 luni de sarcina. Alti cercetatori nu sunt de acord.
Legislatia in vigoare cere totusi ca celor care asigura avortul sa ii spuna femeii ca e posibil ca
fetusul sa simta durere in timpul operatiei.
La sfarsitul secolului al XX-lea, exista un consens printre neuro-biologisti, se credea ca aparitia
conexiunilor thalamo-corticale (undeva pe la 26 de saptamani) reprezinta un eveniment critic in
stransa legatura cu perceptia fetala a durerii. Deoarece perceperea durerii implica factori
senzoriali, emotionali si cognitivi, e “imposibil de stiut” cand anume sunt percepute experientele
dureroase, chiar daca conexiunile thalamo-corticale sunt realizate.
Oricum ar fi, unul din primii pasi ai procedurii de avort din timpul celui de al doilea trimestru
consta in anestezierea fetusului sau oprirea inimii sale, pentru a il impiedica sa simta durerea.
 Disputa avortului

Avorturile provocate au fost sursa unor dezbateri, controverse si activisme considerabile. Pozitia
adoptata de fiecare individ in parte in privinta acestei probleme cu aspecte complexe etice,
morale, filozofice, biologice si legale, e in stransa legatura cu propriul sau sistem de valori.
Exista doua pozitii principale, prima e pro-alegere, militeaza in favoarea avortului, cea de a doua
e pro-viata, militeaza impotriva avortului. Opiniile personale legate de problema avortului pot fi
descrise ca fiind o combinatie de credinte in privinta moralitatii, responsabilitatii, scopului etic si
a implicarii autoritatilor guvernamentale in politicile publice. Eticile religioase influenteaza atat
opiniile personale cat si dezbaterea generala despre avort.
Dezbaterile publice despre avort, in special cele ce abordeaza legile care permit sau nu avortul,
sunt de regula provocate de grupuri care apartin unuia din cele doua pozitii principale. In
America, cei care sunt in favoarea unei restrictii legale sau chiar a unei interziceri totale a
avortului, se considera ca sunt pro-viata, in timp ce tabara opusa, cei care sunt impotriva
restrictionarii legale a avortului, se considera ca sunt pro-alegere. Ca idee generala, activistii pro-
viata sustin ca fetusul uman e o fiinta umana care are dreptul la viata, de aceea avortul e o crima.
Activistii pro-alegere sustin ca femeia are anumite drepturi reproductive, in special dreptul de a
decide daca vrea sa duca o sarcina pana la capat sau nu. Atat in dezbaterile publice cat si in cele
private, argumentele ce sunt prezentate in favoarea sau impotriva avortului, de regula ataca sau
sustin fie permisibilitatea morala a unui avort provocat, fie legile care permit sau restrictioneaza
avortul.
Dezbaterea abordeaza si alte aspecte ale problemei, cum ar fi faptul daca femeia insarcinata ar
trebui sa anunte sau sa aiba consimtamantul altor persoane in anumite cazuri (un minor, cel al
parintilor sai; o sotie, pe cel al sotului ei; o femeie insarcinata, pe cel al tatalui biologic).
Aceasta disputa are o lunga traditie si e subiectul unor polemici feroce, atat in termeni morali cat
si legali. Sunt anumite intrebari esentiale la care inca se cauta un raspuns comun: Este avortul
moral? Oare fetusul are drepturi morale si legale? Este fetusul o persoana si de aceea ar trebui
protejat? Care e definitia unei persoane? Exista un argument moral viabil care sa apara pe durata
procesului de dezvoltare de la zigotul unicelular pana la nastere?

Cele trei puncte de vedere principale asupra avortului

Cele 3 puncte de vedere principale asupra practicii avortului sunt:

-cel conservator-extrem (apartine Bisericii, cea catolica in special).
-cel liberal-extrem, e promovata de Peter Singer. Nascut la Melbourne, in 1946, Peter Singer
preda bioetica la University Center for Human Values de la Princeton University. Este fondatorul
prestigioasei International Association of Bioethics si editeaza, impreuna cu Helga Kuhse,
revista Bioethics. Dintre numeroasele carti pe care le-a scris, Animal Liberation: A New Ethics
for our Treatment of Animals (1975) este socotita initiatoarea activismului pentru protectia
animalelor, iar Practical Ethics (1979) este o lucrare de referinta in domeniul eticii aplicate. A
adus o contributie importanta la infiintarea grupului international The Great Ape Project, care
sustine ca primatele trebuie sa aiba drepturi consfintite prin lege. In 1996 a candidat, pe lista
Partidului Verzilor, pentru un loc in Senatul Australiei, din pacate fara succes.

-moderat, adica undeva intre cele 2 tabere.

Unii activisti (anti-avort, pro-viata) extremisti sustin ca conceptul de Persoana Umana, incepe cu
odata cu aparitia zigotului – conform religiei – deci avortul e o crima. Un avort, ar fi prin
definitie, o crima, lucru care e interzis.
In cealalalta extrema sunt sustinatorii avortului. Ei sustin ca Persoana Umana propriu-zisa se
dezvolta de abia dupa nastere. Cu alte cuvinte, ei zic ca exista o perioada, undeva intre zigot si
nastere, care decide moralitatea sau imoralitatea avortului. Conform teoriei lor, procesul de
dezvoltare a Persoanei Umane e gradat, de la fetus la sugar, in cadrul caruia fetusul nu e o
Persoana, ci doar un descendent uman care exista la un nivel moral diferit.
Lucrul care avantajeaza pe conservatori, e faptul ca ei definesc Persoana Umana din clipa
aparitiei zigotului. Cealalalta tabara se bucura de un alt avantaj, teoria sa principala e sustinuta de
utilizarea filozofica a notiunii de Persoana si care pare mai acceptabila decat celalalt punct de
vedere, deoarece nou-nascutul e mult mai dezvoltat decat zigotul unicelular.
Dar si acest punct de vedere, are probleme majore: de exemplu, e greu de indicat ce diferenta
relevanta din punct de vedere moral e intre un fetus care mai are 5 minute pana sa se nasca si un
nou-nascut. Unele puncte de vedere moderate indica faptul ca exista diferente semnificative intre
stagiile de dezvoltare ale fatului. Dar faptul ca si ele cer sa fie indicat acel punct din procesul
biologic de dezvoltare, care devine relevant moral fata de avort, nu ajuta cu nimic. Gillespie scrie
intr-un articol, “Avortul si Drepturile Omului”, ca nu exista aspecte relevante din punct de
vedere moral in procesul biologic de dezvoltare. Exista diferente care fac posibila realizarea unei
comparatii, dar fara sa rezolve problema.

Argumentul standard pro-viata.

Argumentul standard e constituit din urmatorul silogism practic:

-uciderea unei fiinte umane e interzisa.
-fetusul este o fiinta umana.
-uciderea unui fetus e interzisa.
Concluzie: avortul e interzis deoarece crima e interzisa. E normal sa punem la indoiala aceasta
concluzie din moment ce ambele premise pot fi puse la indoiala. Exista situatii posibile in care
prima premisa poate fi pusa la indoiala prin negarea ei, cum ar fi uciderea unei persoane in auto-
aparare, lucru care nu e interzis de lege. Cea de a doua premisa poate fi si ea pusa la indoiala
deoarece nu se poate stabili in mod clar daca fetusii sunt sau nu fiinte umane – desi e clar ca sunt
membrii ai speciei homo sapiens. Unii pot nega faptul ca fetusul e o persoana, dar admit faptul
ca un copil de 1-2 ani e o persoana. In final, e clar ca e foarte dificil de sustinut ideea conform
careia fiecare fiinta umana e o persoana. Daca Persoana Umana e definita conform unor criterii
cum ar fi capacitatea de a rationa, sau de a poseda o constiinta, de a fi constienta de sine, atunci
am putea exclude cu usurinta o buna parte din omenire.
Dar acest lucru nu inseamna ca oamenii cu handicapuri mentale grave, care nu poseda atributele
Persoanei Umane, pot fi ucisi. Chiar si atunci cand drepturile sunt strans legate de notiunea de
Persoana, ramane ilegala uciderea persoanelor cu dizabilitati mentale.
Norbert Hoerster, filozof german celebru, sustine ca fetusii cu handicapuri grave pot fi –
asemenea celorlalti fetusi – avortati, dar ca odata nascuti ca fiinte umane cu handicapuri severe ei
trebuie protejati si respectati, asemenea celorlalte fiinte umane.

Argumentul standard modificat pro-viata.

Dar daca inlocuim notiunea de “fiinta umana” cu notiunea de “forma de viata umana”. Noul
silogism are aceasta forma:
-uciderea formelor de viata umane e interzisa.
-fetusul e o forma de viata umana.
-uciderea fetusilor e interzisa.
Argumentele contra primei premise a argumentului standard sunt valabile si in cazul acesta. Dar
cea de a doua premisa modificata e mult mai greu de combatut, deoarece trebuie sa fie
determinata si definita notiunea de “forma de viata umana”. Este fetusul o forma de viata umana?
Dar daca e o forma de viata umana, asta nu inseamna ca ar trebui protejata doar in baza acestui
fapt, simpliciter. Fetusul poate fi o forma de viata umana, dar nu pare a fi o persoana (in sensul
comun al termenului), de aceea nu are are drepturi. Acest gen de discutie nu duce nicaieri,
deoarece criteriul de Persoana poate fi aplicat oamenilor nascuti deja, dar nu e potrivit fetusilor,
embrionilor, zigotilor. Jane English argumenteaza intr-un mod convingator, in cartea sa “Avortul
si conceptul de Persoana” ca daca fetusul e o persoana, avortul poate fi justificat in multe cazuri,
iar daca fetusul nu e o persoana, uciderea lor poate fi gresita in multe cazuri.

Conceptul de Persoana

Ce presupune atribuirea conceptului de Persoana unei forme de viata umane? Aceasta intrebare
constituie una dintre cele mai importante probleme legate de subiectul avortului, deoarece de ea
depinde atribuirea drepturilor fundamentale de viata. S-a spus deja mai devreme ca un fetus nu
are cum sa fie definit drept o persoana, deoarece ii lipseste, printre altele, constiinta de sine si
ratiunea. Dupa care am stabilit ca nu orice orice fiinta umana poate fi considerat drept o persoana
in sensul legal si de aceea ii lipsesc drepturile morale (caz extrem). Fetusul este datorita codului
sau genetic o forma de viata umana, dar acest lucru nu este suficient pentru a ii acorda drepturi
morale si legale. Genele unei fiinte nu ii acorda acesteia nici un fel de drepturi.
Este o persoana umana definita doar de apartenenta ei la specia Homo Sapiens si de aceea ar
trebui protejata?
Pare prematura derivarea prohibitiei uciderii unei forme de viata doar in baza caracteristicilor
sale genetice, chiar si in cazul formelor de viata umane, cu exceptia cazului in care se presupune
ca fiintele umane au un interes in a isi proteja copiii. Poate o forma de viata umana reprezenta o
entitate morala? Pare a fi o abordare potrivita.
Argumentatia suna cam asa: Pare plauzibil sa sustinem ca fiintele umane creaza valori, iar daca
ei au un interes in a isi proteja copii, oamenii ar putea produce o anumita moralitate prin care sa
isi argumenteze, de exemplu, interzicerea avorturilor. Judecata morala poate fi intarita prin
normele legale.

Incercarea de a justifica dreptul de viata a unei fiinte doar prin apelarea bazei ei genetice, nu are
sens decat daca exista niste argumente concrete care sa sustina aceasta incercare.
Jane English prezinta in articolul ei “Avortul si Conceptul de Persoana” cateva caracteristici a
Persoanei care pot fi grupate in 5 sectoare:
-biologic (a fi o fiinta umana, a dormi, a manca, a poseda extremitati).
-psihologic (perceptie, emotii, dorinte si interese, constiinta de sine).
-rational (ratiune, abilitatea de a generaliza, de a planui, de a invata din experienta).
-social (sa apartina unor grupuri diferite, sa aiba sentimente de simpatie si iubire).
-legal (sa fie un cetatean legal, sa poata incheia intelegeri).
Conform lui English, nu e neaparat necesar ca o forma de viata umana sa fie compatibila cu cele
5 sectoare si aspectele lor diferite in totalitate pentru a putea fi considerata o Persoana. Fetusul se
afla intr-un con de umbra unde conceptul de Persoana e greu de aplicat. Nu exista un set de
caracteristici necesare si suficiente care sa poata fi aplicate unei forme de viata umane si care sa
formeze o Persoana.
Mary Anne Waren sustine ca forma de viata umana ar putea fi considerata o Persoana atunci
cand cel putin o parte din conditiile de mai jos sunt indeplinite:
-e constienta si simte durerea.
-are ratiune.
-are o activitate auto-motivata.
-poate comunica.
-existenta Eu-lui (individual, rasial, etc.).
-constiinta de sine.
Warren sustine ca din moment ce fetusul nu se incadreaza in nici una din aceste categorii, nu este
o Persoana, deci avortul poate fi justificat.
Ideea generala nu e de a da o definitie stricta a conceptului de Persoana. Ci problema fetusului,
daca se poate considera sau nu o persoana. Sunt clare urmatoarele lucruri:
-fetusul este o progenitura umana, dar nu e o Persoana legala, sociala si rationala, in sensul
comun al conceptului. Unele din aspectele sectorului psihologic, cum ar fi abilitatea de a simti si
de a percepe, poate fi atribuita fetusului, dar nu embrionului sau zigotului. E foarte implauzibila
afirmatia conform careia fetusul este o Persoana, cu exceptia cazului in care se apeleaza la codul
genetic. Cu toate acestea, avortul nu poate fi justificat intotdeauna. Ci pur si simplu e vorba de
faptul ca fetusul nu are cum sa fie vazut drept o Persoana Umana.
Aspectele morale si legale ale avortului sunt greu de separat. Exista locuri in care se suprapun,
asta deoarece e in natura lor, consideratiile legale au la baza teoriiile etice. Acest lucru se vede
cel mai bine prin notiunea de “Persoana”.
Ceea ce o persoana este nu e o intrebare legala, ci o intrebare la care se raspunde in cadrul unei
etici specifice. Daca cineva defineste notiunea de “Persoana” conform unui criteriu oarecare,
atunci problema deciderii criteriilor potrivite si nepotrivite, va fi discutata prin prisma unei
abordari morale specifice (etica virtutilor, utilitarism, etc.). Criteriul relevant, pe de alta parte, ar
putea sa apara din domenii diferite cum ar fi sfera psihologica, sociala sau rationala. Daca
criteriile au fost stabilite, acestea vor influenta sectorul legal, deoarece conceperea drepturilor
legale – mai ales dreptul de a trai al fetusului – e strans legata de conceptul de Persoana.
Aspectele morale ale avortului

Intrebarea principala din cadrul acestui aspect se refera la momentul exact din evolutia biologica
a fetusului (sau a embrionului sau a zigotului) in care se poate spune cu certitudine care e gradul
de moralitate a avortului. Extremistii si moderatii sustin ca exista o asemenea etapa in cadrul
careia se face trecerea de la fetus la Persoana.

Drepturile morale

Exista unii oameni care sustin ca ideea unor “drepturi morale” si a unor “obligatii morale” e doar
o povestioara pentru copii. Nu exista o autoritate etica suprema care ar putea impune o anumita
morala. Drepturile si obligatiile depinde de lege. Desi mai bine le-am numi “intelegeri morale”.
Cei cre sustin acest punct de vedere zic ca intelegerile morale au un status similar cu drepturile si
obligatiile legale, dar subliniaza faptul ca nici o persoana nu poate sa isi impuna drepturile
morale asupra altora. Doar o constrangere formala poate crea drepturi si obligatii intr-o societate,
in timp ce o constrangere informala in cadrul unei societatii – desi ar fi mai puternica – nu poate
crea drepturi si obligatii. Numai prin metoda juridica se poate ca intelegerile morale sa duca la
stabilirea unor anumite drepturi si obligatii morale specifice. Nu exista drepturi si obligatii
morale absolute care sa fie valide universal, intelegerile morale sunt subiective si relative. De
aceea, nu exista drepturi morale absolute care sa vina in apararea fetusului. Singura solutie ar fi
ca supravietuirea fetusului sa depinda doar de vointa fiintelor umane dintr-o societate morala
anume. Din punctul lor de vedere, se poate argumenta ca un avort e imoral numai daca oamenii
dintr-o societate au un interes comun impotriva avortului si aleg sa faca o intelegere morala care
e sustinuta de lege.

Cei care apara punctul de vedere liberal admit ca acel eveniment moral semnificativ din
dezvoltarea biologica a fatului, are loc la nastere. Asta inseamna ca avortul e permis inainte ca
nasterea sa aiba loc, din punct de vedere moral, dar e imoral sa ucizi nou-nascutul. Argumentele
care pot fi aduse inpotriva acestui punct de vedere sunt simple, nu exista nici o diferenta morala
relevanta intre o perioada de dinaintea nasterii (sa zicem 5 minute) si perioada imediata nasterii.
Concret nu exista decat o singura diferenta, o diferenta biologica, separarea fizica a fetusului de
mama. Nu e o idee buna sa se incerce interpretarea acestui lucru drept O Diferenta Morala
Relevanta; simplul fapt ca nou-nascutul e separat in mod vizibil de corpul mamei si ca nu mai e
dependent de corpul ei, nu e suficient.

Viabilitatea

Cei care sustin punctul de vedere moderat invoca adesea criteriul viabilitatii in incercarea lor de
a arata ca exista o etapa semnificativa din punct de vedere moral in baza dependentei fetusului
fata de corpul femeii, acest lucru dandu-i femeii dreptul de a avea un avort. Dar aspectul
dependentei nu este suficient pentru a deveni o etapa morala semnificativa. Sa luam in
considerare urmatorul contra-exemplu:

-un fiu si mama sa batrana care nu e viabila fara grija intensiva a fiului ei; fiul nu are nici un
drept de a isi lasa mama sa moara folosind drept argument dependenta ei de el. Se mai poate
sublinia faptul ca este o diferenta majora intre “a avea nevoie de cineva care sa aiba grija de tine”
si “de a trai bazandu-se pe corpul cuiva”. In continuare se poate sublinia si faptul ca atat fetusul
viabil cat si cel non-viabil sunt potentiali adulti umani. Dar acest argument al potentialitatii e
incorect, deoarece inca este neclar cum de se poate ca drepturile actuale sa poata fi derivate din
drepturile potentiale ale unui moment indepartat din timp. Deci aceste drepturi nu exista.
Mai exista o alta abordare a subiectului care nu poate fi trecuta cu vederea: viabilitatea fetusului
in raport cu nivelul actual al tehnicii medicale. Pe de o parte, exista o relativitate temporala
conforma cu tehnica medicala. Intelegerea a ceea ce constituie viabilitatea fetusului s-a dezvoltat
de-a lungul timpului odata cu nivelul tehnic al embriologiei ultimelor secole si decade. In
prezent, viabilitatea artificiala permite doctorilor sa salveze multi nou-nascuti prematur. Dar
exista o relativitate locala conforma cu anumite limite medicale diferite de la tara la tara, in baza
carora se decide salvarea nou-nascutului prematur sau nu. Aceste limite medicale pot varia foarte
mult pe plan local. Prin urmare, viablitatea nu poate fi considerata drept un argument
semnificativ doar prin faptul ca e o justificare morala generala impotriva avortului.

Prima Miscare

Prima miscare a fetusului e considerata uneori drept un argument semnificativ deoarece i se

acorda o valoare profunda, de regula bazata pe consideratii religioase sau non-religioase. Inainte
Biserica Catolica sustinea ca prima miscare a fatului indica faptul ca a primit darul vietii, ca a
fost animat, lucru care separa fatul de animale. Aceasta abordare e invechita, Biserica Catolica a
renuntat la acest argument. Un alt argument e faptul ca prima miscare a fetusului simtita de
femeie e irelevanta, deoarece fetusul se misca deja de multa vreme. Testele cu ultrasunete arata
ca fetusul incepe sa se miste undeva intre cea de a 6 si a 9 saptamana de sarcina. Dar chiar daca
prima sa miscare e luata in considerare, ea tot nu are relevanta ca argument moral. Sa luam in
considerare exemplul urmator:

-ce ziceti de o fiinta umana care e cvadriplegica si nu se poate misca? Nici nu se pune problema
uciderii unor astfel de oameni si justificarea actului prin lipsa capacitatii de miscare si de aceea
viata lor se afla la discretia celor din jurul lor.

Constiinta de Sine si Abilitatea de a Simti Durerea

In general, sustinatorii abordarii moderate cred ca constiinta de sine si abilitatea de a simti

durerea se dezvolta dupa 6 luni. Dar primele activitati cerebrale pot fi observate chiar dupa cea
de a 4 saptamana, asa ca se poate concluziona ca fetusul e deja capabil de a simti durerea. Din
aceasta perspectiva, abilitatea de a suferi e decisiva pentru recunoasterea unui argument moral.
Se poate obiecta ca aceasta concluzie redefineste conditia empirica a “abilitatii de a suferi”
transformand-o intr-o conditie normativa. Este ilogic sa concluzionam ca avortul e imoral sau nu,
doar din simplul fapt ca fetusul simte durerea.

Zigotul Unicelular

Sustinatorii abordarii conservatoare extreme aduc drept argument moral producerea zigotului
uman unicelular. Pentru ei zigotul este o Persoana Umana, prin urmare e interzis avortul,
deoarece asta ar duce la uciderea unei fiinta umane.
Ei definesc dezvoltarea biologica de la fetus la fiinta umana, ca fiind un proces incremental pe
parcursul caruia nu apar diferente semnificative din punct de vedere moral (liberalii neaga
aceasta abordare). Daca nu exista diferente morale semnificative, atunci fie fetusul are acelasi
statut inalt identic cu cel al unui nou-nascut, fie un nou-nascut are acelasi statut nul asemenea
unui fetus.
Pentru multi din oponentii pozitiei conservatoare extreme, e indoielnic faptul ca un zigot
unicelular ar putea fi o Persoana. In cel mai bun caz ar putea spune ca zigotul ar putea deveni o
potentiala fiinta umana. Dar argumentul potentialitatii e viciat, deoarece e imposibila derivarea
unor drepturi curente prin intermediul unor drepturi ce v-or aparea mult mai tarziu. Oponentii
ideii obiecteaza incercarilor de a baza concluziile pe consideratii religioase care nu pot rezista
unei critici rationale. Din aceste motive ei resping punctul de vedere conservator.

Thomson si Argumentul Violonistului Bolnav

Judith Jarvis Thomson prezinta un caz interesant in articolul sau “Apararea Avortului”. Prin
acest exemplu dorea sa demonstreze ca in pofida dreptului de a trai al fetusului, mama poate
justifica avortul prin drepturile ei proprii la viata, integritate si intimitate. Thomson ne ofera
argumentul violonistului bolnav:

-intr-o dimineata te trezesti si constati ca ai fost rapit de o societate formata din impatimiti ai
muzicii. Motivul rapirii e simplu, tu vei ajuta un violonist care incapabil sa traiasca pe cont
propriu datorita unei probleme de sanatate. El a fost atasat chirurgical rinichilor tai, deoarece esti
singura persoana care are grupa de sange potrivita pentru el. Esti confruntat cu o dilema morala:
violonistul are dreptul la viata, este un membru a societatii umane; nu exista nici o posibilitate de
a-l deconecta fara a-i viola dreptul la viata, prin urmare a il ucide. Dar daca il lasi atasat de
corpul tau, tu esti incapabil de miscare timp de luni intregi, desi nu i-ai acordat permisiunea de a
se folosi de corpul tau in acest mod.
Primul argument al lui Thomson e ca dreptul la viata nu include si dreptul de a primi mijloacele
necesare supravietuirii. Daca dreptul la viata garanteaza accesul si la mijloacele de supravietuire,
atunci impiedicarea violonistului de a folosi rinichii altcuiva e justificata. Dreptul de a apela la
folosirea rinichilor altei persoane implica faptul ca drepturile violonistului la mijloacele de
supravietuire sunt mai importante decat dreptul altei persoane asupra propriului ei corp.
Thomson refuza acest lucru si argumenteaza “faptul ca pentru a putea trai in continuare,
violonistul are nevoie de folosirea permanenta a rinichilor tai, nu inseamna ca are dreptul de a ai
folosi permanent”. Oricine are dreptul de a isi utiliza corpul asa cum doreste. Deci violonistul nu
are dreptul de a folosi corpul altei persoane fara permisiunea acesteia. De aceea dreptul de a
refuza cedarea rinichilor proprii, pentru a il tine pe violonist in viata, e justificat din punct de
vedere moral. In al doilea rand, Thomson mai spune ca dreptul de a trai nu include si dreptul de a
nu fi ucis. Daca violonistul are dreptul de a nu fi ucis, atunci cealalalta persoana nu poate
justifica indepartarea violonistului, chiar daca violonistul nu are dreptul de a-i folosi. Conform
lui Thomson, violonistul nu are drepturi asupra corpului altei persoane: “In niciun caz nu il
nedreptatesti, deoarece nu i-ai dat permisiunea de a folosi rinichii tai, si nimeni altcineva nu i-ar
putea da aceasta permisiune in locul tau”. Daca cealalalta persoana nu e injusta prin interzicerea
accesului la rinichii sai, si daca el nu are dreptul de a se folosi de corpul altei persoane, atunci
aceasta actiune nu este gresita, chiar daca din ea rezulta moartea violonistului.

Aspecte legale ale avortului

Care este statutul legal al fetusului, respectiv al embrionului si al zigotului? Inainte de a raspunde
la aceasta intrebare, ar trebui sa ne indreptam atentia asupra genezei sistemului legal. Ce statut
ontologic au drepturile legale? Care este provenienta lor? In mod normal e acceptata ideea
conform careia drepturile legale nu cad din cer, ci sunt create de oameni. Alte concepte care au
aparut de-a lungul istoriei umane sunt: drepturile sunt la discretia vointei divine, drepturile sunt
la discretia persoanei cele mai puternice sau la discretia unor anumite trasaturi cum ar fi
intelepciunea unei persoane sau varsta sa. Sa presupunem ca urmatoarea descriere e adevarata:
Exista o comunitate legala in care membrii sunt entitati legale care poseda drepturi si obligatii
legale. Daca cineva refuza drepturile legale ale altei persoane dintr-un asemenea sistem, entitatea
legala are dreptul de a apela la instanta legala pentru a isi putea exercita drepturile. Intrebarea
evidenta e daca fetusul este o persoana legala care are dreptul de a trai sau nu, indiferent daca
exista un conflict de norme legale, adica un conflict intre drepturile fetusului si drepturile femeii
insarcinate. Este sau nu fetusul o entitate legala?

Semi-drepturile

S-a zis mai devreme ca fetusul propriu-zis nu are cum sa fie o persoana si ca e ilogica afirmatia
conform careia fetusii sunt persoane in sensul normal al notiunii. Daca drepturile sunt strans
legate de notiunea de Persoana, atunci e evident ca fetusii nu au drepturi legale. La acest lucru se
poate obiecta prin faptul ca unor animale mai evoluate, uneori chiar si plantelor, l-e sunt acordate
unele “drepturi” sau mai bine zis semi-drepturi, deoarece este interzisa uciderea lor fara un motiv
bun (uciderea primatelor mari si a delfinilor doar de dragul vanatoarei e interzisa in unele tari).
“Dreptul” de a nu fi ucisi e bazat pe vointa oamenilor si pe interesul lor de a nu ucide animalele
evoluate doar de dragul distractiei. Dar e gresita presupunerea conform careia acele animale sunt
entitati legale cu “drepturi” depline sau cu “drepturi” partiale. De aceea putem spune ca
animalele au semi-drepturi. Exista o paralela intre asa-zisele drepturi ale fetusului si semi-
drepturile animalelor: nu sunt persoane in adevaratul sens al notiunii, dar ne-am simti prost daca
nu le-am acorda o oarecare protectie, lasandu-i prada toanelor oamenilor. Conform acestei
argumentatii, suntem indreptatiti sa afirmam ca fetusii au semi-drepturi identice cu semi-
drepturile animalelor; se mai poate lua in considerare si faptul ca semi-drepturile fetusilor sunt
mai importante decat cele ale animalelor.
In pofida acestui fapt exista unele drepturi generale ale femeii insarcinate, cum ar fi dreptul auto-
determinarii, dreptul la intimitate, dreptul la integritate corporala, si dreptul de a trai. Pe de alta
parte, exista un semi-drept existential al fetusului, semi-dreptul la viata. Daca presupunerea
noastra e corecta, atunci drepturile legale sunt in stransa legatura cu cu notiunea de Persoana si
exista o diferenta intre drepturi si semi-drepturi, prin urmare fetusul nu are dreptul legal de a trai,
ci “doar” semi-dreptul de a trai. In aceasta situatie, ce relatie exista intre semi-dreptul existential
al fetusului si drepturile legale ale femeii insarcinate? Raspunsul e evident: drepturile legale
depline sunt mult mai semnificative decat semi-drepturile. Fetusul are un statut legal diferit,
bazat pe un statut moral diferit, dupa cum am vazut mai sus. Din aceasta perspectiva nu exista
nici un conflict legal de interese sau de drepturi.

Argumentul Potentialitatii

Un alt punct important din aceasta dezbatere in legatura cu atribuirea drepturilor legale fetusului
e reprezentat de problema drepturilor potentiale. Joel Feinberg discuta acest subiect in articolul
sau “Potentialitate, Dezvoltare si Drepturi”. In acest articol spune ca drepturile propriu-zise nu
pot fi derivate din abilitatea potentiala de a le obtine, e o eroare de logica, deoarece se permite
cuiva sa obtina niste drepturi din abilitatea potentiala de a avea acele drepturi. Feinberg spune ca
e posibil sa existe cazuri in care avortul e ilegal sau gresit, chiar si in situatia in care fetusul nu
are drepturi sau nu e o persoana morala. Pentru a clarifica aceast argument-problema, adica
faptul ca drepturile nu se bazeaza pe abilitatea potentiala de a l-e avea, Feinberg ia in considerare
argumentul lui Stanley Ben, aducandu-i cateva mici modificari:
-daca acum persoana X este presedintele Statelor Unite si este Comandantul Suprem al Armatei,
atunci inseamna ca persoana X are abilitatea potentiala de a deveni presedintele Statelor Unite si
Comandantul Suprem al Armatei, in anii de dinaintea alegerii sale.
Dar asta nu inseamna ca:
-persoana X are autoritatea necesara pentru a comanda armata din postura de potential presedinte
al Statelor Unite.
Deci e incorecta incercarea de a deriva drepturile actuale din abilitatea potentiala de a le detine
mai tarziu. Mai trebuie adaugat faptul ca Benn – in ciuda criticilor sale intense asupra
argumentului drepturilor potentiale – e de acord cu faptul ca exista consideratii valide care nu se
refera la discutiile despre drepturi si care ar putea furniza motive plauzibile impotriva
infanticidului si a avorturilor, chiar si atunci cand fetusii si nou-nascutii sunt fiinte ilegale si fara
drepturi.

Punctul de vedere Pragmatic

Intodeauna exista posibilitatea ca femeile sa ramana insarcinate in urma contactului sexual,

alaturi de un partener heterosexual. Nu exista metode eficace 100% de impiedicare a aparitiei
unei sarcini in “conditii normale”, exista o sansa infima chiar si atunci cand se folosesc
anticonceptionalele. Cuma arata problema din punct de vedere decizional?
O sarcina poate fi deliberata sau nu. Daca femeia ramane insarcinata in mod intentionat, atunci
ambii parteneri vor decide daca vor continua sarcina sau vor face un avort. In cazul unui avort ar
putea exista motive bune cum ar fi probleme grave de sanatate (un fetus cu malformatii grave sau
punerea in pericol a vietii femeii). Niste motive mai putin inspirate ar fi: plecarea in vacanta,
cariera, neplaceri sociale si financiare. Daca sarcina nu e intentionata, poate fi auto-cauzata,
adica partenerul cunostea implicatiile actului sexual si metoda anti-conceptionala a dat gres sau
nu e auto-cauzata , persoana a fost obligata sa intretina relatii sexuale. In ambele cazuri fetusul
poate fi avortat sau nu. Intrebarile interesante apar atunci cand se acorda atentie motivele ce
justifica avortul.
Exista cel putin doua seturi diferite de motive/justificari:
-primul set: motive plauzibile (viol, punerea in pericol a vietii femeii, fetus cu malformatii
grave).
-al doilea set: motive mai mult sau mai putin plauzibile (o calatorie, cariera, diverse aspecte
financiare si sociale).

Violul

Ar fi o cruzime nejustificata sa fortam femeia violata sa aduca pe lume pe acel copil. Judith
Jarvis Thomson e adepta ideii conform careia dreptul la viata nu inseamna si dreptul la un corp
strain de al tau, chiar daca asta duce la avort. Atat fetusul cat si femeia violata sunt “inocenti”,
dar acest lucru nu schimba faptul ca fetusul nu are drepturi. Este evident ca singurele drepturi
existente in aceasta situatie sunt cele ale femeii violate, dreptul de a pastra sarcina sau nu. Daca e
obligata sa pastreze sarcina ar insemna sa i se reaminteasca zilnic momentele violului, lucru care
ar produce o presiune mentala serioasa, de aceea nu ar trebui obligata legal si nici condamnata
moral.

Dar aceasta presupunere ar fi prematura din punctul de vedere al lui John Noonan,”O valoarea
aproape absoluta in istorie”. El zice ca “fetusul ca om e un vecin, viata sa are paritate cu viata
celuilalt” adica in termeni umanisti, dar si teologici: nu nu iti rani aproapele fara motive bune.
Conform acestor termeni, odata ce umanitatea fetusului e perceputa, avortul e mereu gresit, cu
exceptia cazurilor de auto-aparare. Atunci cand o viata trebuie luata pentru a salva o alta viata,
nu exista motive care sa arate clar ca o mama trebuie sa puna mai presus de ea viata copilului. In
afara de acest caz, avortul violeaza legamantul rational-umanist al egalitatii vietilor umane.
Prin urmare, femeia nu are dreptul de a avorta fetusul, nici macar atunci cand a fost violata si a
ramas insarcinata impotriva vointei ei. Aceasta e o consecinta a punctului de vedere a lui
Noonan, punct de vedere care permite avortul numai ca auto-aparare, in timp ce Thomson spune
ca femeile, in general, au dreptul de a avorta atunci cand fetusul e un intrus (rezultatul unui viol).
Dar e neclar ceea ce intelege Noonan prin “auto-aparare”.
La sfarsitul articolului sau el declara ca “sacrificiul de sine dus pana la moarte pare sa aiba in
situatiile extreme un oarecare sens. Dar in situatiile mai putin extreme, preferinta evidenta pentru
interesele personale fata de viata altuia, nu poate exprima decat cruzime si egoism, lucruri
ireconciabile cu dragostea”. Si iarasi am ajuns aici, si in acest caz chiar daca e vorba de auto-
aparare - de exemplu, viata femeii sau viata fetusului – moartea femeii insarcinate ar fi o
greseala, iar in cazurile mai putin extreme, avortul femeii violate exprima doar cruzime si egoism
– evident ca nu toata lumea poate fi de acord cu aceste idei.

Punerea in Pericol a Vietii Femeii

Nu exista motive concrete pentru care fetusul e lasat sa se dezvolte, atunci cand viata femeii e in
pericol. Viata potentiala nu trebuie considerata mai valoroasa decat viata actuala. Este preferabil
totusi sa se faca tot posibilul sa fie salvate ambele vieti, dar sa fie clar faptul ca viata femeii e cea
mai importanta. Fortarea femeii sa nasca cu pretul propriei vieti inseamna a o forta sa renunte la
dreptul de auto-aparare si la dreptul de viata. Nu exista motive plauzibile pentru care dreptul de
auto-aparare al femeii sa fie suspendat.

Fetusii cu malformatii grave

Este greu de precizat cand anume un fetus prezinta handicapuri mentale sau fizice serioase,
deoarece asta duce la o alta discutie: Are sau nu valoare posibila viata a unei fiinte cu
handicapuri grave? Ar trebui traita o asemenea viata? O problema de relativitate. Exista cazuri
simple, cand situatia e descrisa doar in alb si in negru, dar exista si cazuri greu de evaluat. Printre
cazurile simple se numara si urmatorul exemplu:
-imaginati-va un om fara maini si picioare care nu isi va dezvolta niciodata abilitatile mentale
(cum ar fi constiinta de sine sau ratiunea). E evident ca o asemenea viata nu se merita traita.
In acest caz e clara decizia.
Dar cum ramane cu numarul mare de cazuri ce nu pot fi evaluate corect?
Cazuri in care fie parintii nu sunt capabili de a procreea un copil sanatos si puternic, fie copilul e
incapabil de a deveni sanatos si puternic. Societatea nu ar trebui sa forteze femeile sa dea nastere
unor copii cu handicapuri majore, asa cum nici nu ar trebui sa forteze femeile care vor sa nasca
sa faca un avort din cauza unei fetus cu probleme. Un handicap minor al fetusului nu constituie
un motiv suficient de bun pentru un avort.
Unele grupuri radicale de persoane cu handicap sustin ca daca unii oamenii cred ca fetusii cu
handicapuri serioase nu ar trebui sa traiasca, atunci aceiasi oameni le neaga dreptul la viata lor,
ca adulti cu handicapuri serioase. Aceasta obiectie e fara sens, din moment ce fetusii, spre
deosebire de adultii umani, nu au nici un interes in a-si continua viata. Fetusii cu handicapuri
majore pot fi avortati, adultii umani, fie ei si cu handicapuri majore, trebuie sa fie respectati
asemenea celorlalti oameni.

O calatorie prin Europa

Exista un punct de vedere care se bazeaza pe argumentul ca e decizia femeii de a avea sau nu un
avort. Dar argumentul acesta folosit in sensul ca fetusul e doar o parte din corpul ei asemenea
oricarui alt organ si ca are dreptul de a face tot ce doreste cu el, e gresit. Fetusul nu este in niciun
caz doar un organ din cadrul organismului ei, ci mai degraba e un organism dependent de corpul
ei.
Urmatorul exemplu se bazeaza pe argumentul feminist, dar subliniaza un alt aspect al ideii.
-o femeie tanara e insarcinata in luna a saptea si se decide sa faca o calatorie in Europa, in scop
turistic. Sarcina ei este un obstacol, asa ca se hotaraste sa faca un avort. Isi justifica decizia prin
faptul ca poate sa ramana insarcinata oricand doreste, iar aceasta calatorie e la indemana ei doar
in momentul de fata. Ce se poate spune despre decizia ei?
Multa lume ar condamana decizia ca fiind imorala. Dar se pare ca exista doar doua lucruri care
pot duce la o blamare valida a deciziei femeii. Primul ar fi faptul ca femeia traieste intr-o
societate morala, un loc in care avortul in baza justificarilor ei e considerat imoral si astfel e
condamnata actiunea ei. De asemenea daca acest “pact” moral e sustinut de lege, femeia violeaza
legea respectiva si isi asuma urmarile acestui lucru. In al doilea rand, ea ar putea fi acuzata de
lipsa de compasiune fata de copilul ei potential. S-ar putea crede despre ea ca e o persoana
nemiloasa care prefera sa sacrifice propriul sau copil doar pentru a putea calatori in Europa. Daca
acest apel la mila nu are efect asupra celor din jurul ei, actiunea ei va fi catalogata ca “ciudata” si
“nepotrivita”. Oricum ar fi, comunitatea in care traieste va aplica asupra femeii o oarecare
presiune informala pentru a ii influenta decizia de a avea un avort.
 Motive financiare si sociale

O femeie a ramas insarcinata fara sa vrea si doreste un avort in baza problemelor sale socialo-
economice, ii este teama ca nu va putea oferi un nivel decent de viata copilului. In acest caz,
comunitatea ar trebui sa faca tot posibilul pentru a asista si a sustine nasterea copilului acelei
femei, daca ea chiar isi doreste aceasta nastere. Societatea ar mai putea sa se ofere sa aiba grija
de de acel copil in case speciale alaturi de alti copii asemanatori sau sa caute familii care doresc
sa aiba inca un copil. Conform acestei argumentatii, motivele financiare si economice nu ar
trebui sa constituie un factor decisiv in a avea un avort, cata vreme exista sansa unui ajutor
extern pentru viata acelui copil.

Exista o diferenta majora intre primul si al doilea set de motive. Am inteles deja ca prin prisma
primului set de motive un avort poate fi justificat si ca prin prisma celui de al doilea set e dificil
de facut acest lucru. De ce?
Deoarece abilitatea umana de a arata compasiune pentru fetus influenteaza dorinta noastra de a
limita autonomia femeii in acele situatii in care motivele ei ne eludeaza. Nu exista motive
compulsionale puternice care sa condamne moral avortul. Legile si intelegerile morale si legale
exista datorita oamenilor, prin urmare motivele pro si contra avortului sunt intotdeauna
subiective si relative. De aceea nu se poate discuta despre “corectitudinea” sau
“incorectitudinea” unei actiuni anume decat intr-un mod limitat. Un alt motiv pentru care
oamenii au sentimente atat de puternice despre conflictul avortului e din cauza ca oamenii au
sentimente intuitive puternice prin care simt compasiune fata de fetusi, ca entitati umane
neajutorate si vulnerabile. Dar acest gen intuitionism moral nu poate sa devina o fundatie solida
si valida pentru drepturile morale. Totul se reduce la felul in care e abordata problema morala a
avortului, adica la morala celui care il discuta. Dar nu trebuie acceptata orice abordare. Scopul nu
scuza mijloacele si nici mijloacele nu scuza scopul.
 Societatea si avortul

Unele avorturi au loc datorita presiunii sociale, adica stigmatizarea sociala a persoanelor cu
dizabilitati, preferinte fata de copii de un anumit sex, dezaprobarea mamelor singure, suport
economic insuficient pentru familii, lipsa de acees sau respingerea metodelor contraceptive sau a
eforturilor de controlare a populatiei. Acesti factori pot duce la avorturi fortate sau selective
sexual.
Una din aspectele cele mai dificile consta in realizarea unui pachet de legi si de pacte morale
care sa multumeasca si sa fie in beneficiul majoritatii cetatenilor dintr-o societate oarecare fara sa
se puna accentul pe sustinatorii conservatori extremi, liberali sau pe moderati.
Ideea e simpla, nu se poate astepta pana cand dezbaterea filozofica e incheiata, deoarece e posibil
sa nu existe o solutie care sa multumeasca pe toti. Dar cetatenii acelei societati trebuie sa stie in
ce circumstante e permis sau nu avortul. Care ar fi motivele elaborarii unei asemenea solutii? Ale
cui credinte religioase si ale cui valori culturale ar trebui folosite? Credintele si valorile
majoritatii sau ale grupului dominant al societatii? Cum ramane cu problema drepturilor
minoritatilor? Ar trebui sa fie respectate sau refuzate? Intrebari dificile la care nimeni nu poate
da un raspuns.
Dar problema avortului trebuie rezolvata, cel putin, in termeni practici. O astfel de rezolvare nu
se poate baza pe abordari extreme pentru ca trebuie sa acopere problema din cat mai multe
puncte de vedere, tinand cont de faptul ca toti cetatenii acelei societati nu pot fi multumiti, asta
fiind o sarcina imposibila. De regula e adoptata o pozitie moderata, dar asta nu din cauza ca ar fi
“corecta”, ci din cauza ca acopera mai multe aspecte ale problemei. Cei care pun problema intr-
un mod dur in dezbaterile publice, fie ei pro sau contra, de regula ignora faptul ca abordarile lor
nu sunt eficiente pentru majoritatea oamenilor.
O modalitate rezonabila ar fi acceptarea unor pozitii mai mult sau mai putin neutre dupa care sa
se ghideze legea. Dar chiar si notiunea de “pozitie neutra” e discutabila. Toate teoriile etice
incearca sa prezinta intr-un mod corespunzator aceasta notiune, dar e greu de facut asa ceva din
moment ce nici o teorie etica nu poate fi sustinuta si in acelasi timp sa fie in acord cu altele care
trateaza problema din unghiuri diferite. Calea se pare ca este din nou calea de mijloc. Se cauta un
compromis. Dar asta nu inseamna ca aici se opreste totul, din contra, trebuiesc cautate in
permanenta modalitati mai bune de rezolvare a problemelor etice dificile, avortul fiind una din
ele.

Inainte de descoperire stiintifica, din secolul al XIX-lea, a faptului ca dezvoltarea umana incepe
odata cu fertilizarea. Legile britanice interziceau avortul atunci cand copilul incepea sa dea
semne de viata, sa se miste in interiorul mamei. A mai exista o alta perioada in Anglia, cand era
interzis avortul daca fetusul era deja format, desi nu prezenta semne de viata, nu se misca.
Ambele tipuri de avorturi au fost interzise de legea data de Lordul Ellenborough in 1803. In
1861, Parlamentul a promulgat Legea Ofensei Impotriva Persoanei, care continua sa interzica
avortul si a servit drept model prohibitiilor similare din alte tari.
Uniunea Sovietica (1920) si Islanda (1935), au fost printre primele tari care au legalizat avortul.
In cea de a doua jumatate a secolul al XX-lea au fost liberalizate legile ce priveau avortul si in
alte tari. In anglia, Legea Avortului din 1967 permitea avortul in anumite cazuri.
In procesul din 1973, Roe versus Wade, Curtea Suprema de Justitie a Statelor Unite a desfiintat
legile statale ce interziceau avortul, hotarand ca aceste legi violau dreptul la intimitate acordat de
Constitutie. Curtea Suprema a Canadei, intr-un mod similar, in procesul R. versus Morgentaler
din 1988, a renuntat la legile ce incriminau avortul, hotarand ca aceste legi violeaza securitatea
persoanei garantata femeilor de Declaratia Canadiana a Drepturilor si Libertatilor. Un pic mai
tarziu, in 1993, Canada a desfiintat si regulamentele provinciale ce interziceau avortul.
Legile actuale ce reglementeaza avorturile sunt diferite de la tara la tara. Sensibilitatile
religioase, morale si culturale influenteaza in continuare aceste legi din intreaga lume. Dreptul la
viata, la libertate, la securitatea persoanei si dreptul la o reproducere sanatoasa sunt aspecte
majore a drepturilor omului, de aceea ele sunt folosite uneori pentru justificarea existentei sau
absentei legilor care controleaza avortul. In tarile in care avortul este legal este necesara
indeplinirea unor anumite conditii pentru a putea obtine un avort legal. De regula se foloseste o
metoda bazata pe cele 3 trimestre ale sarcinii pentru a reglementa fereastra de legalitate:
-in America, unele state impun o perioada de asteptare de 24 de ore inaintea procedurii, in cadrul
careia se distribuie informatii legate de dezvoltarea fatului sau se impune contactarea parintilor
daca fiica lor minora cere un avort.
-in Anglia, e necesara incuviintarea a doi doctori care sa confirme faptul ca avortul e necesar din
punct de vedere medical sau social.
-in Canada, o cerinta similara a fost respinsa in 1988, ca fiind neconstitutionala.

Alte tari in care avortul e ilegal, permit efectuarea lui in cazuri speciale, gen viol, incest sau daca
e in pericol viata sau sanatatea femeii insarcinate.
-exista putine tari care au interzis avortul complet: Chile, El Salvador, Irlanda, Malta, si
Nicaragua. Aceste tari au avut cresteri semnificative ale deceselor materne ca urmare a
complicatiilor sarcinii.
-in Bangladesh, avortul este ilegal, dar guvernul sustine o retea de “clinici de regulare a
menstruatiei”, locuri in care extragerea menstruatiei prin vacuum, e realizata sub forma de igiena
menstruala.
In locurile in care avortul e ilegal sau implica un stigmatism social mare, femeile insarcinate pot
ajunge sa faca turism medical, sa calatoreasca in tarile in care isi pot intrerupe sarcina. Femeile
care nu isi permit astfel de calatorii, nu au de ales si recurg la a abortionist ilegal sau incearca sa
isi provoace singure un avort.
Consultatiile etice clinice si avortul

Femeile isi doresc o “ghidare” corecta, atunci cand trebuie sa decida daca vor sau nu un avort, de
aceea are o importanta vitala felul in care se decid asupra acestei decizii etice. Pentru femeile
insarcinate cel mai aspect al problemei nu e daca avortul e moral sau nu, ci modul in care iau
decizia. Observatiile actuale indica faptul ca indiferent de statutul legal sau ilegal al avortului,
numarul de avorturi nu variaza mult de la situatie la situatie.
Gert are dreptate cand spune ca “legea permite unele comportamente care pentru unii oameni
sunt imorale, cum ar fi avortul timpuriu, dar totodata poate interzice comportamentele care sunt
morale pentru altii, cum ar fi avortarea unei fetus complet dezvoltat. Nimeni nu crede ca ceea ce
decide legea in privinta avortului are vreun impact asupra problemei”.
Dar ce inseamna asta? Ce aspecte ar trebui luate in considerare si ce aspecte ar trebui ignorate
intr-un caz particular?
Ar fi preferabil consultarea unei persoane neutre care sa posede cunostinte suficiente si o ampla
experienta in domeniile medicinei si a eticii medicale. Majoritatea femeilor nu se confrunta cu
implicatiile avortului in viata de zi cu zi, de aceea cand ajung in aceasta situatie se simt coplesite.
Devin incapabile de a determina si de a evalua aspectele morale ale situatiei lor si incapabile sa
inteleaga consecintele relevante ale actiunilor lor. Ele au nevoie de ajutor profesional, dar fara a
fi dominate de persoana care le ajuta pentru a fi in stare sa isi clarifice pozitia lor etica.
Desi problema avortului poate nu o sa fie rezolvata vreodata, e bine de stiut ca ajutorul
profesional primit intr-o astfel de situatie, poate asigura persoanei respective o solutie potrivita
cazului ei.

Surse:
http://www.iep.utm.edu/a/abortion.htm;

http://en.wikipedia.org/wiki/Abortion;

http://www.religioustolerance.org/abofund.htm;

http://www.friesian.com/abortion.htm

Autor: Menssana, www.descopera.org