Modulul 1

Psihologia socială este subdomeniul psihologiei care studiază comportamentul individual în

context social. Se ocupa cu studiul stiintific al modului in care oamenii gandesc, simt si se comporta in
context social. Ea încearcă să descifreze cauzele și natura comportamentului în situații sociale.
Psihologia socială abordează două aspecte:
- impactul social asupra comportamentului individual și
- aporturile personale în inițierea și cristalizarea unor fapte sociale.

Din perspectiva psihologiei sociale comportamentele unui individ se pot categoriza în

comportamente prosociale sau antisociale

 Investigarea conmportamentului individual in context social

 1991 Byrne psih sociala cauta sa inteleaga cauzele comportamentului individual in situatii
sociale
 Psih sociala 2 aspecte: 1. Impactul social asupra comportamentului uman
2. aporturile personale in initierea si cristalizarea unor fapte sociale

Modul in care a aparut psi sociala:

 1908 Ross Psihologie sociala – trateaza: susceptabilitatea, imitatea moda datina starea de
multumire , spiritual de grup
 McDougall, Introducere in psihologia sociala – faptul social si relatiile interpersonale =
instinctul, o dispozitie psihofizica ereditara sau innascuta, care are 3 segmente:
 cognitiv
 afectiv si
 conativ ca orice modalitate de comportament.
 Natura umana formata din instinct primare si tendinte: al fricii, combatativ, al achizitiei,
impulsul curiozitatii, instinctual patern, sexual , gregar ( ele nu exista la nastere gata
constituite din predispozitii) Astazi considerata naiva si simplista aceasta abordare, se
postuleaza existenta unui substrat biologic fie perechi de gene.
 G. Tarde 1898 – Studii de psihologie sociala
Psi sociala s-a nascut la intersectia dintre sociologie si psihologie, fiind initial o stiinta de granita.

Terminologia
 1860 Lazarius si Steinhal Revista de psihologia popoarelor si lingvistica
 1930 primele studii experimentale referitoare la influenta grupului asupra performanetei
individuale (Allport, Gates, Travis)

Exemple de fenomene psihosociale: delicventii, pers fara adapost, credinciosii de un anumit rit
Etapele dezvoltarii domeniului:
Perioada preparadigmatica 1880 1935
 Studiile lui Triplett – Factorii Dinamogenetici de facilitare a performantei individuale, lucrare
in care arata ca prezenta celorlalti impacteaza pozitiv performanta (1897-98); pune bazele
cercetarilor privind facilitarea sociala.
1
  Ringelmann – primele cercetari: influenta grupului asupra performanetei individuale publicat in
1913, agronom, Cartile lui McDougall Ross si Allport

Perioada conturarii paradigmei 1935-1945

1. Studiile lui Sherif 1936 care au demonstrat ca comportamentul social poate fi studiat riguros in
conditii de laborator – Psihologia normelor sociale punct de temelie in psih soc expermentala.
 Estimarea distantei unui spot luminous in grup si individual = “influenta sociala”
2. Kurt Lewin = campul social (’35-’36) - comportamentul individului = interactiunea dintre
persoana si mediu; = interactiunea dintre variabilele situationale si trasaturile de personalitate.
 O teorie dinamica a personalitatii 1935
 Principii ale psihologiei tipologiilor 1936
 Dezvolta aplicatii dle psihologiei sociale – finalitatea tb sa fie rezolvarea unor probleme
sociale majore (ex. Persuasiunea), consilierea de grup apare in studiile lui Lewin

Perioada clasica 1946-1960

Domeniul primeste capital pt cercetare

Disciplina este la intersectia dintre sociologie si psihologie ex prietenia – fenoment psihosocial.

Perioada de criza 1961-1975

-Conflicte datorita:
- diversificarii cercetarii si dorintei de extrapolare a rezultatelor,
2
 - studiile care demonstreaza ca interventia experimentatorului poate influenta rezultatele obtinute, sau
ca sunt neetice,
- domina cercetarile de laborator a caror extrapolare validitate este limitata istoric si cultural.
-Sursele de conflict:
 O sursa conceptuala alimentata de distilarea a doua orientari privind abordarea
comportamentului in situatii sociale.
 Una recurge in a explica comportamentul prin intermediul factorilor
proximali (motivatie, cognitive afecte perceptive)
 iar cealalta explica prin intermediul unor factori distali (presiunea de a se
conforma, interactiunea cuc eilalti, influenta sociala)
 O sursa metodologica - Conflictul methodologic dat de preferinta cercetatorilor pt unul din
tipurile de cercetare fie de laborator, fie pe teren – in medii ecologice.
Conflictele au dus la progres iar in 1976 in cercetarea faptelor sociale se integreaza psihologia
cognitiva si psihologia sociala, ducand la o integrare conceptuala.
Importanta evolutiei paradigmatice:
- Integrarea cercetarilor si geneza disciplinei
- Rolul dezvoltarilor paradigmatice in orientarea de cercetare

Teorii de studiu in psihologia sociala

- Genetice
- Invatarii
- Cognitive
- Psihanalitice
- Rolurilor sociale

1. T. genetice – oamenii animale sociale, comportamentul social determinat genetic si intense

conexiuni cu biologicul.
Lorenz Konrad 1966:
- instinctul agresiv –mecanism al autoconservarii.
McDougall 1908 comportamente sociale explicate prin instincte , ins. matern cu protejarea copiilor,
asocierea prin instinctul gregar.
- instinctul matern – protejarea copiilor
- instinctul gregar – asocierea in grupuri

Critica – nu prezinta predictii testabile ale comportamentului.

in prezent sociobiologia se ocupa presupunand ca prin selectie au supravietuit doar acele
comportamente care au fost ecologice pt supravietuire.
 totusi, comportamentul social nu este rigid si predeterminat de factori genetici.
 Discriminarea rasiala, a celor ce nu fac parte din propriul grup – se pastreaza si se transmite
comportam cu functia cea mai adaptativa.

Exercitiu: Cum leaga oamenii prietenii dpdv al teoriei biologice.

3
 2. T. invatarii
Comp social este unul invatat din interactiune si explica agresivitatea, altruismul, atractia, comunicarea
prejudecatile discriminarea si formarea atitudinilor.
Conditionarea clasica si explicarea comp gregar – reducerea anxietatii – cond clasica
Cond operanta si explicarea comp altruist – lauda- intarire pozitiva
Invatarea observationala (Bandura) - observarea urmarilor comportamentelor altora

3. T. cognitive (cutia neagra) – prelucrarile informationale , medierea cognitiva.

au studiat structura grupului, comunicarea, schimbarea atitudinala si modul subiectiv in care persoanle
percep si se raporteaza la realitatea sociala.
 gestaltisitii analizeaza modul in care percepem realitatea prin prisma experientei anterioare, si eu
analizeaza regularitatile perceptive ce s-a format prin experienta si stau la baza cognitiilor ce
influenteaza comportamentul social. ex” prima impresie, si atribuirile cauzale ale
comportamentului.

4. T. psihanalitice – contributii minore la explicare comportamentului si a fenomenelor sociale.

 experientele din copilarie si regresia in stadiile timpurii ale dezvoltarii. comp agresiv e vazut ca o
manifestare a instinctului mortii. discriminarea e vazuta ca rezultat al experientelor traumatice
din copilarie , usa pt persoanle care nu le seamana.
 teorii post-hoc fara valoare predictiva.

5. T. rolurilor sociale
 o pers are mai multe roluri sociale de-a lungul vietii, care permit comportamnete variate si
schimbandu-si rolul se schimba si modul in care el percepe lumea in care isi explica si
structureaza reprezentarile despre lume.

Tema 2 – finalul capitolului

Agresivitatea
a. Un experiment riguros ºtiinþific presupune organizarea unui grup experimental ºi a unui grup de
control. În funcþie de obiectivele studiului cele douã grupuri sunt prestatate, apoi se acþioneazã
variabila independentã (tratamentul) în grupul experimental ºi se testeazã ambele grupuri în
final.
4
 b. Metode experimentul, tehnicile non-experimentale / cercetările corelaționale, observația,
măsurarea atitudinilor, observatia participativa
observaþia participativã - constã în implicarea totalã sau parþialã a cercetãtorului în situaþiile
sociale investigate ºi în înregistrarea post-festum a datelor ºi informaþiilor;
Observaþia participativã ne-a apãrut ca forma cea mai interesantã ºi capabilã sã ofere date pentru
exemplificarea fenomenelor neaºteptate ce apar în grupul creativ. Exemplu: Un subiect devine
inactiv deoarece ar dori sã creeze efectiv ceva, sã depãºeascã faza exerciþiilor; un subiect devine
activ deoarece simte cã liderul trebuie sprijinit pentru ca grupul sã depãºeascã un anumit moment
dificil. Observaþia participativã permite cercetãtorului autoreglarea conduitei pe baza îmbinãrii
datelor dinamicii ºi interpretarea teoreticã, ceea ce-I oferã înþelegerea dinamicii procesului.
Nestructuratã ºi nestandardizatã observaþia participativã este invocatã ca principala modalitate
calitativã de investigare a fenomenelor sociale, care depinde în mare mãsurã de capacitatea
cercetãtorului de armonizare a participãrii de capacitatea cercetãtorului de armonizare a
participãrii active ºi efective la viaþa grupului cu observarea pasivã (Vlãsceanu L,1986, p.p. 231-
232).

Modulul 2 – grupul mic

De ce formam grupuri?
O Presiunea evolutionista (Baumeister & Leary, 1995)

O Instincte transmise genetic (McDougal 1908)

O Proximitatea spatiala si familiaritatea (Festinger et al. 1950)

O Atractia fata de membrii grupului si dorinta de a interactiona cu acestia (Cartwright & Zander,
1968)

O Protejare importiva amenintarilor, incertitudinii (Arndt et al., 2000, Hogg & Mullin, 1999)

O Realizarea de sarcini complexe (Sheriff, 1966)

O Statutul social si identitatea oferita de grup (Gagnon & Bourhis, 1996)

O Nevoia de afiliere si apartenenta (Maslow, 1954)

Definirea grupului
5
Richard Cherrington –
Caracteristicile asocierii – interactiunea pt atingerea scopului,
sunt perceputi ca membri, = identitate
norme reguli pt
un scop comun,
rolul in interactiune, se cunosc,
scopurile individuale sunt interdependente si subsumate scopului comun,
unitari in rap cu exteriorul.

Motivele structurarii – de ce se formeaza grupurile

1. scopurile complexe, sarcini dificile, importanta majora, imposibile pentru membrii grupului luati
separat, determina asocierea
2. Atractia interpersonala – similaritatea membrilor, atractivitatea si proximitatea fizica.
Amplasarea in spatiu- vecinii, aproape de scari,cutii postale
3. Nevoia de apartenenta la grup – Festinger in 1954 arata ca nevoia de comparatie poate fi sursa de
afiliere.

Stadiile de dezvoltare
 Burton 89 – Acceptarea mutuala (testarea reciproca)
Comunicarea si actele decizionale (stabilirea normelor)
Motivatia si productivitateaa (cooperarea)
Controlul si organizarea ( munca individuala)
 Tuckman in 65 –Formarea- forming (posib lider informal)
Furtuna- tranzitia - storming (tranzitia – este testat conducatorul, posib aparitiei
de sub-grupuri)
Normarea -norming ( coeziunea grupului, Si sistemul normativ, de reguli al
grupului)
Performarea - performing ( rezolvare de probleme, sustinere reciproca)
Destramarea - adjourning ( distantarea si reducerea activitatilor, beneficiile mai
mici decat costurile)

Tipuri de grup
Clasificare in functie de obiectiv si
=> grupuri formale (Pt realizare de obiective) si
informale (prietenia)

Grupurile formale: -structuri care rezolva fragmentar sarcini ( Descompunera sarcinii globale)
gr pot fi : - permanente ( loc bine stabilit in organizatie), specific organizatiilor cu structura fixa,
conduse de un lider
 fie temporale (sarcina limitata in timp)

6
Persoanele care stabilesc legatura intre diferite niveluri sunt concomitent si subordonati si sefi, iar
acestea daca se percep fiind subordonati nu-si vor conduce echipele izolat ci in stransa relatie de
comunicare.
In organizatiile mici predomina grupurile formale temporare centrate pe sarcina .
Echipa- grup formal temporar sau permanent dedicat unei sarcini specifice, tip particular de grup forma.
Grupurile formale indeplinesc doua functii , una organizationala si una individuala.
FUNCTIA ORGANIZATIONALA – sarcini complexe, idei noi, activitati inter-
departamentale, suport pt rezolvarea sarcinilor complexe, implementarea lor, antrenarea noilor angajati.
FUNCTIA INDIVIDUALA – satisf nevoia de afiliere, nevoia de apartenenta si apreciere,
testarea cunostintelor, reducerea anxietatii, suport pt rezolvarea de probleme.

Grupurile informale – debut natural, datorat intereselor si preocuparilor comune, nevoi sociale ( cand
acestea vor inceta, grupul se va dizolva ) sau prietenie (dorinte comune).
Impactul grupurilor informale este unul crescut, daca interesele organizatiei se suprapun cu scopul
impartasit al membrilor grupului.
FUNCTIA INDIVIDUALA A GRUPURILOR INFORMALE IN CONTEXT
ORGANIZATIONAL – securitatea in fata amenintarilor superiorilor, satisf nevoia de interactiune si
apartenenta, stima de sine ridicata, interesele financiare protejate, satisf intereselor comune.

Dupa modul si scopul de constituire:

Exista 3 tipuri de grup:

- mic
- larg si vast

Grupul mic este o formaţiune psihosocială bine definit constând într-o ierarhie unitară şi durabilă de
statute şi roluri, structurate în jurul anumitor seturi de norme şi valori.
Într-o definiţie analitică:
a. cel puţin 2 persoane,
b. sarcina este autoimpusă sau autoasumată;
c. natura şi structura sarcinii are întotdeauna influenţă asupra intereselor de grup;
d. membrii grupului interacţionează direct, faţă în faţă – grupuri primare;
e. în grupul mic relaţiile de grup sunt intime;
7
 f. diferenţiere a rolurilor dar şi interdependenţă

Caracteristici şi procese de microgrup

Procese:
În interiorul oricărui grup există o serie de procese astfel:
- procesul activităţii - ceea ce dă naştere unei structuri funcţionale;
- procese de comunicare – dă naştere unei structuri de comunicare;
- procese de influenţă interpersonală – dau naştere unei structuri de autoritate;
- procese de percepţie interpersonală;
- procese socio-afective – se nasc structuri socio-afective şi care se reflectă în sociogramă.
Numărul de membri
Grupul mic se extinde de la doi membri la 30/40 - 70/80.
a. grupuri mici cu număr de membri spre limita inferioară (<15-20);
b. grupuri mici cu număr de membri spre limita superioară (>15-20).

a. Grupuri mici cu număr de membri spre limita inferioară –

Membrii grupului pot participa, dacă doresc, mai uşor în mod egal la rezolvarea sarcinii.
Eficienţa totală a grupului mic depinde mai mult şi în mod mai direct de valoarea fiecărei persoane.
Liderul, cel instituţional, poate observa mai uşor contribuţia fiecărui membru.
De regulă, influenţa unui membru asupra ansamblului este mai mare.
Satisfacţia de participare este mai mare.
Totuşi, în interapreciere poate exista o subiectivate mai mare.
b. Grupuri mici cu număr de membri spre limita superioară
Principalul fenomen care apare în aceste grupuri este apariţia subgrupurilor, nu se poate interacţiona cu
egală intensitate cu 30 de persoane.
De regulă, mai ales în grupurile informale, subgrupurile tind să se ierarhizeze, mai ales când resursele
sunt limitate. Uneori, lupta pentru ierarhie poate recurge la mijloace agresive, situaţii conflictuale.
Creşte însă obiectivitatea în interapreciere.
În acest grup, posiblităţile de a participa în mod egal la o sarcină sunt reduse.
Acest grup creează condiţii facilitatoare pentru chiulul social.
Capacităţile membrilor sunt mai numeroase şi mai diversificate, apare posibilitatea de compensare.
Motivaţiile sunt şi ele mai diversificate şi mai greu de satisfăcut, posibilitatea de frustrare este mai mare.
Etapele formării grupului mic sunt aceleasi ca la orice grup.

Relatiile dintre caracteristici si performanta grupului

Coeziunea:
- influenteaza direct performanta si eficienta
- face ref la dorinta membrilor de a fi impreuna
Coeziunea este determinata de:
 Factori interni -
 1 sistemul normativ ( cu cat are parte de sustinere mai puternica cu atat este
mai insusit de membrii),

8
  2 similaritatea (potenteaza comunicarea si interactiunea),
 3 marimea grupului (gr mici accepta mai greu membri noi)
 Factorii externi –
 1 sistemul de recompensare (orientat spre grup nu spre individ),
 2 amenintarile si provocarile

Sistemul normativ al grupului este menit sa ghideze comportamentul si este format in stransa legatura
cu volorile membrilor.
Sursele sunt: organizatia, evenimentele, comportamentul initial, imprumutul de norme.
Modul de constituire a sist normativ:
1 – produsul valorilor fie liber ales fie impus
2 – prin analiza consecintelor comportamentelor
In functie de scop normele pot fi centrale –spre indeplinirea scopului;
fie periferice – care ghideaza comportamentele de conduita morala.
In functie de comportamente normele sunt de:
- conduita
- de tinuta
- de performanta
- de alocare a recompenselor responsabilitatilor.
Normele sunt:
- partial acceptate sau total
- sa vizeze doar o parte din persoane, sau universale.
- normele sunt schimbate greu insa liderul poate influenta grupul daca are argumente.
Calitatea de membru implica aderarea la norme. Complianta la sist normativ este data de : statutul de
lider, inteligenta, personalitatea.

Rolurile – comportamentul asteptat de la un membru cu functie stabila in organizatie

- este transmis de emitator, parte din procesul de socializare organizationala, de obicei liderul, .
insa fiecare persoana transmite persoanei tinta expectantele, comunicarea fiind in ambele sensuri.
- Anumite expectante sunt evidente insa altele sunt neabordate corect, datorita nesigurantei
trasmitatorului .
- receptionarea poate fi corecta sau distorsionata. chiar si la o receptioare corecta raspunsul
poate fi neadecvat expectantelor fie din dezinteres fie din lipsa abilitatilor. Se declanseaza o
bucla de comunicare <- ; ->
- Raspunsul la cerintele rolului este data de:
- pregatirea pers tinta,
- abilitati, dorinta de afiliere,
- tipul de asumare a responsabilitatilor. => pers cu pregatire specifica adecvata.
Probleme legate de roluri (slideuri)
Transmitatorul de rol
- expectante in legatura cu rolul
- mesajul transmis
Persoana tinta

9
 - mesaj receptionat
- comportamentul de rol
Supraincarcarea
Subincarcarea
Distorsiuni:
- Ambiguitarea de rol = mesajul transmis/msj receptionat – transmitator/ pers tinta – delegarea
responsabilitatilor, acolo unde nu exista descriere precisa a rolului.
Impacteaza performanta/standarde si duce la frustrare/stres/fluctuatii de personal.
- Conflictul de rol = msj receptionat/comportament de rol;
o 1 pregatirea specifica neadecvata;
o 2 expectante incompatibilie intre ele si in rol;
o 3 mesaje discordante din surse diferite;
o 4 incongruentele intre expectantele de la rol si conceptiile persoanei tinta sau lucruri
ilegale sau neetice;
o 5 supraincarcarea rolului sau incongruenta intre roluri.

Performanta grupului mic

De pe slideuri

Relatia dintre coeziunea grupului si performanta

coeziune ridicata -> performanta
performanta ridicata, intarita prin recompense -> coeziune implicare
impactul insa este dat de relatia dintre sistemul normativ informal/formal ( normel, standarde,
obiective) si cel impus de organizatie <= suport emotional ajuta la infruntarea stresorilor.
Daca grupul dezvolta strategii de autoprotectie el devine o arma impotriva organizatiei .
Relatia dintre structura grupului si performanta
- Grup omogen sarcina simpla, f productiv, nu sunt dif de opinie, exista cooperare
- Grup eterogen productiv daca sarcina e complexa, fiecare are o responsabilitate dif, unde e
necesar grad ridicat de creativitate, fara presiunea timpului
- Structura demografica (varsta si sex) la cele eterogene sub aspectul varstei, absenteism, stari
conflictuale, divergente de opinii iar cele omogene sub aspectul structurii pe sexe, perf ridicate
Relatia dintre marimea grupului si performanta acestuia
Marimea grupului si performanta acestuia
nr mare – resurse multe, sarcini multiple independente => formalizarea comunicarii si normarea
interactiunii.
- favorizeaza absenteismul si evadarea din sarcina, coeziune slaba, sentim anomimitatii, se
favorizeaza rel informale, satisfactie de apartenenta scazuta, fragmentarea grupului.
- Sub-grupuri informale a caror impact difera in functie de relatia cu scopul declarat al
organizatiei.
Performanta grupurilor formale
- scopul declarat depaseste resursele si potentialul individual coroborat al membrilor
- diagnoza prin sectiune = se pot determina punctual si specific factorii ce determina eficienta sau
ineficienta grupurilor

10
 - eficienta depinde de performantele grupurilor formale.
- eficienta – dezbatuta in psihologie organizationala- se poate face utilizand CANTITATEA
- categorie de factori de influenteaza -
o contextul organizational ( scopul, recompensele, trategiile in out, cultura
organizationala).
o particularitatile sarcinii
o structura si dinamica interna a grupului (marimea, coeziunea, conducerea,
comunicarea)
o factorii cu rol mediator – disponibilitatea resurselor, procesele interne si mediul extern.
FOARTE IMPORTANT: pentru functionarea grupurilor sunt importante coeziunea, sistemul
normativ si rolurile membrilor.
Relatia dintre caracteristicile grupului: compozitia si coeziunea, marimea, sist normativ al
grupului.
Toate aceste elem pot fi cuprinse intr-un model integrat al performantei grupurilor formale.

Modulul 3
individ si grup: performanta si influenta sociala.

11
Definirea formelor de influenta sociala – modul in care comportamentul individual este modulat de
prezenta reala sau imaginara a altor persoane, modul in care individul isi modifica comportamentul,
opiniile in prezenta celorlati.
Exista trei dimensiuni bipolare ale influentei sociale:

A. Conformitatea
 tendinta de a ne schimba opiniile, perceptiile comportamentul sub influenta grupurilor din care
face parte sub influenta normelor(adesea implicite)ale grupului din care facem parte. Individul
nu-si pierde autoritatea.
 Unii cercetarorii spun ca e imp pt evolutie sa fim, altii spun ca pot atrage consecinte nefaste.
Normele de grup şi conformismul
 Sherif a pus un număr de subiecţi într-o cameră întunecată, cerându-le acestora să se uite la un
punct luminos şi să spună cât de departe s-a mişcat mişcat punctul respectiv. o lumină mică,
nemişcată, aflată într-o cameră întunecată pare de multe ori a fi în mişcare. Acest lucru a fost
denumit efectul autokinetic. Efectul autokinetic este o iluzie. În primul rând Sherif a studiat
modul în care subiecţii au reacţionat la efectul autokinetic când au fost singuri în sala
experimentului. În următoarea fază a experimentului, în camera întunecată au fost puşi în
grupuri de 2 sau 3 subiecţi. La un moment dat li s-a cerut să cadă de acord asupra unei judecaţi
singulare privind distanţa de mişcare a luminii. Subiecţii lui Sherif nu au fost conştienţi de
această influenţă. Când Sherif i-a intrebat direct, "Ai fost influenţat de judecățile altor persoane
în timpul experimentelor?" cei mai mulţi au negat. Cu toate acestea, atunci când subiecţii au fost
testaţi individual, mai târziu, cea mai mare parte dintre ei se conforma judecăţii grupului din
care făcuseră parte în ultimul timp. Subiectii erau in intuneric, mediu ambiguu => interpretare
colectiva a realitatii nelcare. orientarea spre ceilalti arata dorinta de dezambiguizare a situatiei.
 Poate că cel mai influent studiu asupra conformismului este cel întreprins de Solomon Asch E.
(1951). Asch a dat unor grupuri formate din şapte sau nouă studenţi ceea ce părea a fi un test
12
 perceptiv: compararea lungimii unui segment cu alte segmente. Fiecărui subiect i se prezenta o
pereche de fişe aşezate în faţa camerei. Aceasta este o sarcină care implică discriminarea
lungimii unor linii. Într-un grup de nouă subiecţi, opt erau de fapt complicii experimentatorului.
Experimentul a fost aranjat în aşa fel încât subiectul autentic (naiv) să fie chemat ultimul în
grup. Complicii experimentatorului erau instruiţi, în prealabil, să facă judecăţi în mod deliberat
ridicole la multe dintre încercări, dar să fie de acord în unanimitate unul cu altul. Asch a obţinut
efectul de conformitate chiar şi atunci când complicele declara că o linie de unsprezece inci este
echivalentă cu una standard de patru inci. El a descoperit că grupurile mici - chiar grupurile de
câte trei persoane, care conţineau doi complici şi un subiect naiv - au fost suficiente pentru a
induce efectul. Aproximativ un sfert dintre subiecţi au rămas independenţi. Asch a testat mai
târziu efectul faptului de a avea un dizident în grup. El a descoperit că dacă doar unul din cei
şapte complici nu era de acord cu decizia de grup, acest lucru era suficient pentru a elibera
majoritatea subiecţilor de efectul de conformitate. => 3 tipuri de distorsiuni -de judecata,
perceptiva, a actiunii.
Ce factori au sporit conformismul? relatia, conditiile, sarcina, compozitia grupului, marimea,
unanimitatea
1. statusul inalt si similaritatea cu grupul (tipul de interactiune, oamenii se conformau mai mult, dacă în
prealabil se stabileau prietenii sau dependenţe reciproce)
2.conditiile de oferire a raspunsului – public/secret
3. Complexitatea sau dificultatea sarcinii (oamenii erau mai predispuşi să se conformeze, dacă judecata
era dificilă) – sau se auto-percepeau cu competenta scazuta.
4.Atractivitatea altor membri din grup (oamenii aveau tendinţa de a se ralia unui grup de persoane
atractive,) femeile mai mult decat barbatii in studiile facute de barbati.
5 marimea grupului 3-4 pers maximum de conformitate.
6. Unaminitatea – cel putin un sustinator.
Doua tipuri de influenta
1.Informationala(Sherif) – oamenii se conformeaza crezand ca raspunsul uniform social este cel
corect. conformismul este cel care distorsioneaza judecata.
Ce? - „sarcină vizuală” bazata pe efectul autokinetic al unui spot luminos intr-o incapere
intunecoasa

Cum? –

Etapa 1 – subiectii observau spotul luminos, intr-o incapere intunecoasa, singuri. Norma interna
varia intre 1 - 8 inch, dar era consistenta la incercari repetare

Etapa 2 – grupuri de 2-3 subiecti observau impreuna spotul luminos intr-o incapere intunecoasa.
S-au inregistrat noile estimari date de fiecare individ in conditia de grup. Sesiuni multiple

13
 Etapa 3 - subiectii observau spotul luminos, intr-o incapere intunecoasa, din nou singuri. S-au
inregistrat noile estimari date de fiecare individ, dupa ce au avut experienta de grup.

Rezultate:
In etapa 2 – conditia de grup, indivizii si-au modificat estimarile facute initial (atunci cand erau
singuri), pentru a converge cu estimarile grupului

In etapa de debrief, intrebati daca au fost influentati de estimarile celorlalti membrii ai grupului,
majoritatea subiectilor au negat

In etapa 3 – de retestare individuala, indivizii au pastrat estimarile facute in etapa 2 – de grup, si

nu estimarile pe care le facusera in etapa 1 - singuri

Influenţa informaţională – apare atunci când oamenii doresc să ofere răspunsuri corecte şi speră că
răspunsul cu cel mai înalt grad de acord social este cel corect. Cauza conformismului este dată de un
conflict informaţional, care duce la o distorsiune a judecăţii (distorsiune care reprezintă mecanismul de
producere a influenţei informaţionale).

Apare mai ales cand:

Situatia este ambigua – cand individul nu stie ce sa faca si se bazeaza pe ceilalti

In momente de criza – cand momentul e caracterizat de panica si e necesara o reactie imediata
Influenta informationala duce la o distorsiune reala de judecata – internalizare, acceptare privata

2 Normativa - teama de consecintele negative, conflict motivational care duce la distorsiunea actiunii.
Unde? – Swarthmore College (SUA)

Cine? – 123 participanți, bărbați, în grup de 5-7

Ce? - „sarcină vizuală”, 18 probe (12 „critice”)

Rezultate:
75% s-au conformat cel puțin odată
25% nu s-au conformat niciodată
5% s-au conformat de fiecare dată
media conformismului – 37%

14
 Factori ce cresc conformismul:
Mărimea grupului (3-4)
Statutul majorității grupului
Dificultatea sarcinii
Factori ce scad conformismul
Lipsa unanimității (1 „dizident” – 30% conformism)
Răspunsul privat

Influenţa normativă - se referă la faptul că persoanele se conformează deoarece se tem de

consecinţele negative pe care le-ar putea avea devianţa lor de la grup. Cauza conformismului este un
conflict motivaţional care duce la distorsiunea acţiunii – mecanismul de producere a influenţei
normative.

Apare mai ales cand:

Exista dorinta de a fi acceptat si placut de catre grup

Exista teama de a fi pedepsit, exclus din grup
Influenta normativa nu duce la o distorsiune reala de judecata ci doar la un conformism public – a face
sau a zice ceva fara a crede

Factorii care influenteaza conformismul

1.Relatia si tipul interactiunii dintre individ si grup – similaritatea si atractivitatea grupului cresc
conformitatea. Statusul inalt al membrului grupului scade conformitatea.

2.Conditiile in care se ofera raspunsul – cand raspunsul oferit de individ este public (spre deosebire de
conditia: secret), creste conformitatea

3.Caracteristicile sarcinii pe care o realizează grupul: gradul de dificultate al sarcinii şi competenţele

membrilor grupului - cu cât este mai dificilă sarcina pe care grupul trebuie să o îndeplinească şi cu cât
competenţele individului sunt mai reduse, cu atât sporeşte conformitatea

4.Cultura – colectivista versus individualista

15
5.Compozitia grupului – femeile au tendinta de a se conforma mai mult decat barbatii (Allen, 65). Mai
ales in conditii de presiune de timp (Eagly, 1983). Atentie insa la biasarea indusa de experimentatori
(80% din studiile cuprinse in analiza erau realizate de bărbaţi, în studiile realizate de femei
neevidenţiindu-se diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei).

6.Mărimea grupului: vârful de conformitate se întâlneşte în grupuri de 3-4 indivizi. Cu cât grupul
creşte ca număr, gradul de conformitate rămâne constant (Gerard, Wilhelmy & Connoley, 1968;
Rosenberg, 1965) sau chiar scade (Stanford & Penrad, 1964).

7.Unanimitatea: un studiu al lui Allen (1975) arată că dacă individul ştie că se bucură de suportul a cel
puţin unul din membrii grupului, el rămâne independent şi nu se conformează

Influenta minoritara:

THE BYSTANDER EFFECT

1969 – moartea lui Kitty Genovese

The bystander effect:

Numarul mare de observatori scade sansele ca cineva sa intervina

Forma de conformism negativ – vedem ca “ceilalti” nu intervin se creeaza o norma

Se bazeaza pe difuzia responsabilitatii

Doar majoritatea poate genera o schimbare in comportamentul celorlalti?

Moscovici, (1980) – Experiment – influenta minoritara

Sarcina: ce culoare au plansele? (albastru de diferite intensitati)

Grupul de studiu: 4 participanti naivi + 2 complici

Cei 2 complici raspund consistent: verde

Rezultate – 1/3 din participanţii naivi se conformează cel puţin o dată

Teoria conversiei
punctele divergente genereaza conflicte

16
 conflictele genereaza disconfort in randul majoritatii

majoritatea e motivata sa reduca disconfortul:

Respinge punctele de vedere exprimate
Intensifica analiza argumentelor si accepta punctele de vedere = conversie
o minoritate poate fi influenta daca e bine informata si cu argumente puternice

INFLUENȚA MINORITARĂ VS INFLUENŢĂ MAJORITARĂ

Direcționarea atenției (inf min – asupra conţinutului; inf maj – comparaţia cu majoritatea)

Conţinutul şi adâncimea procesărilor – (inf min – procesări de adâncime, inf maj – procesări
superficiale)

Influenţa diferenţială – (inf min – conformism privat, inf maj – conformism public)

CÂND ESTE O MINORITATE EFICIENTĂ?

Când este vizibilă

Când crează o tensiune/conflict cognitiv

Este consistentă

Este persistentă

Nu cedează

Arată încredere in sine

Caută suport între membrii majoritari

B. Complianta (maleabilitatea, cooperarea)

- Reflecta tendinta unui individ de a-si modifica comportamentul atunci cand i se solicita explicit
acest lucru
17
 - schimbarea comportamentelor la cererea directa a membrilor grupului, individul
satisfacand solicitarile grupului.
- principiile compliantei: - motivele pt care cooperez( a te face placut, angajament si consistenta,
reciprocitate, validare sociala, resurse limitate, autoritatea)
o simpatia – atractivitatea, similitudinea, cuvintele de lauda, persoane cunoscutem
asocierea cu familiaritatea(tehnici: lauda celuilalt, managementul impresiei)
o anagajament si consistenta –o cerere mai mare are sanse sa fie acceptata dupa ce una
nesemnificativa a fost acceptata (atribuire interna) => principiul angajamentului si a
consistentei. Modul cum a fost formulata solicitarea este mult mai important decat
solicitarea in sine, oferirea de explicatii ajuta la obtinerea favorului dorit(tehnici:
“piciorul în uşă”, “lowball”)
o reciprocitate – tratarea celorlalti asa cum ai fost tratat(tehnici: “uşa în faţă”, “asta nu e
tot”)
o validare sociala, (tehnici: “piciorul în gură”)
o principiul raritatii - resurse limitate(tehnici: “playing hard to get”, termenul limită)
o autoritatea ( in domeniul de lucru) – conformarea cu autoritatea in domeniu, credibilitate
crescuta, incredere. (expertiza)
Este mult mai important este modul în care solicităm ceva decât solicitarea în sine, oamenii
tind să fie complianţi mai ales în condiţiile în care li se dă o explicaţie, chiar dacă acesta nu
este una rezonabilă

C. Obedienta – acceptarea neconditionata a solicitarilor din partea unei pers cu autoritate

- tendinta de a accepta opinii sau realiza comportamente care sunt impuse de o autoritate
- individul se considera agentul exclusiv al unei vointe ce il depaseste, el se deresponsabiliteaza
- experimentul lui Milgram 74 - un profesor tb sa aplice elevului un soc electric oridecate ori
acesta gresea, chiar daca socurile erau daunatoare “profesorul” continuia caci era initial rugat sa
continuie apoi era constrans verbal sa continue. 65% din subiecti au continuat pana cand
exerimentul a fost oprit.
- Factorii de influenta ai obedientei: 6
- proximitatea fata de autoritate
- proximitatea fata de victima
- prestigiul autoritatii
- contestatarii autoritatii
- discordanta in sanul autoritatii
- asumarea responsabilitatii propriilor fapte
Omul, prin natura sa, este obedient şi susceptibil de a face cele mai groaznice lucruri dacă se află în
contextul potrivit

Performanta individului in context social

A. Facilitarea sociala – relatia dintre individ si grup mediata de prezenta altor persoane

18
  Triplett – prezenta celorlalti activeaza instinctul competitiei care creste performanta - 1897-
1898 – ciclistii concurand si pedaland siguri, a observat ca in competitie rezultatele erau mai
bune si a justificat: prezenta celorlalti activeaza insintul competitiei. Rezultatele ulterioare
sunt inconsistente.
 Zajonc – 1965 - teoria arousalului, pt sarcini simple raspunsul este corect, cresterea
arousalului duce la crest performantei, care in sarcini complexe duce la scaderea
performantei.
o membrii aceleiasi specii influenteaza diferentiat performanta (gandaci , lumina, labirint)

 Cottrell 1967 – teoria preocuparii pentru evaluare – sustine ca prezenta celorlalti afecteaza
performanta doar in conditiile in care ei o pot evalua. Facilitarea sociala apare cand te stii evaluat,
observat si nu si cand ceilalti sunt dezinteresati.
 Baron 1986 – teoria distragerii atentionale – audienta duce la facilitare sociala numai cand a-i
acorda atentie interfereaza cu concetrarea asupra sarcinii.

B. Teoria inhibitiei sociale

- Max ringelmann -1913
- performanta individuala scade in prezenta celorlati, pt ca nu se poate face evaluarea persoanei
(ridicarea de greutati)
19
 - Latane 1979 –zgomotul bataii din palme redus cu 60% - difuzia responsabilitatii in grup.
- Karau si Williams 1993 – pun inhibitia sociala pe seama faptului ca legatura dintre efortul
individual si rezultatele individului , sunt mai vag reprezentate, par mai slabe in cadrul muncii
de grup. – MODELUL EFORTULUI COLECTIV.
o Acest model are la baza teoria – expectanta – valenta – care afirma ca indivizii ar lucra
mai bine daca
- ei cred ca a face un efort mai mare ar aduce o performanta mai buna – EXPECTANTA - ca
depinde si de ceilalti
- O performanta mai buna este recunoscuta si respectata – INSTRUMENTALITATE
- Recompensele disponibilie sunt cele valorizate si dorite – VALENTA – recompensele egal
impartite nu proportional cu efortul.
În grup însă o persoană vede că performanţa depinde şi de alţi factori decât propriul efort (este
slăbită expectanţa) şi că recompensele sunt împărţite între membrii grupului, fără ca fiecare să
primească proporţional cu efortul depus (slăbind astfel instrumentalitatea).
- Cercetatorii concluzioneaza ca inhibitia sociala e mai redusa daca:
o grupul e mic,
o sarcina interesanta,
o lucrezi cu persoane respectabile,
o contributia e unica si importanta,
o te astepti ca ceilalti sa nu aiba performanta,
o membrii provin din culturi colectiviste,
o potentiala pedeapsa pt perf slaba.

C. Teorie unificatoare – Herkins si Szymonski 1987 – in functie de evaluarea contributiei

personale.
Cele două teorii (facilitarea şi inhibiţia socială) care s-au războit de la începuturile psihologiei sociale au
dat naştere, după cum am văzut, unor multiple modele explicative. Harkins şi Szymonski (1987) propun
o integrare a rezultatelor obţinute de cele două tradiţii de cercetare.
Astfel, cei doi autori susţin că atunci când contribuţia personală poate fi identificată (evaluată),
performanţa creşte în sarcini simple şi scade în sarcini complexe (aspect consistent cu rezultatele din
facilitarea socială). Atunci când contribuţia personală nu poate fi identificată (evaluată), performanţa
scade în sarcini simple (apare plictiseala, demotivare) şi creşte în sarcini complexe, deoarece dispare
teama de a fi blamat pentru eşec şi creşte motivaţia.

Exercitii:
20
 1. complianta si conformitatea au in comun schimbarea comportamentului a atitudinilor si se
deosebesc prin forma de aderare, una este benevoala la acealalata se solicita cooperarea . ex
aderarea la un task si solicitarea din partea sefului pt a rezolva.
2. Asemanarile intre exp lui Milgram si atrocitatiile din istorie, veneau la ordin, erau de la o
autoritate, victima era considerata dusman, toata lumea executa ordinele, exista
deresponsabilizarea nominala, intariri continue, deosebirile ?

Optimul motivational - (intensitatea motivaţiei este adecvată de fiecare dată complexităţii sarcinii, fără
să existe decalaj între cele două componente ale unei activităţi de succes)
Bineînţeles că la realizarea optimului motivaţional participă într-un procent de sută la sută
autocunoaşterea, fără de care nu se pot aprecia corect acţiunile pe care le avem de realizat deoarece nu
se cunosc capacităţile de care dispunem, aptitudinile, calităţile pozitive – pentru accentuare, cele
negative – pentru evitare/diminuare.
Definitie -optimum motivational – intensitatea optima a motivatiei care permite obtinerea unor
performante inalte sau cel putin a celor scontate.
De optimum motivational putem vorbi in doua situatii:
Cand dificultatea sarcinii este perceputa (apreciata) corect de catre subiect – optimum
motivational – relatia de corespondenta, chiar de echivalenta intre maximele celor doua variabile
(dificultatea sarcinii, intensitatea motivatiei).
Cand dificultatea sarcinii este perceputa (apreciata) incorect de catre subiect – aici pot aparea
doua situatii tipice:
- fie subaprecierea semnificatiei sau dificultatii sarcinii de catre subiect – este submotivat şi ca
urmare va actiona in conditiile unui deficit de energie, ceea ce va duce in final la nerealizarea
sarcinii;
- fie supraaprecierea – subiectul este supramotivat, actioneaza in conditiile unui surplus de
energie care l-ar putea dezorganiza, stresa chiar inainte de a se confrunta cu sarcina.

21
Modulul 4
Fenomentul conducerii leadership
exemplu de lider – Ceausescu era recunoscut ca unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Dej si era de
asteptat continuarea procesului de liberalizare a regimului; pe de alta parte, Ceausescu simboliza si o alta
generatie ajunsa la putere (in varsta de 47, fostul general de Securitate, era cel mai tanar lider comunist).
In iulie 1965, la Congresul al 9-lea al Partidul Comunist Roman (redenumit astfel, din Partidul
Muncitoresc Roman), Ceausescu pune bazele propriului sau program de politic, foarte promitator in
conditiile epocii: se distinge, mai ales, principiul conducerii colective, menit sa impiedice-potrivit
versiunii oficiale-acumularea puterii in mainile unei singure persoane. Cel putin pe moment, acest
principiu avea si acoperire practica: in acel moment, Romania avea, formal, o conducere colectiva:
Nicolae Ceausecu (secretar-general al PCR), Chivu Stoica (presedintele Consiliului de Stat) si Ion
Gheorghe Maurer (prim-ministru).Totusi regimul Ceausescu nu se poate sustrage traditiei fractioniste a
partidului: in aprilie 1968, cu prilejul unei plenare a partidului care va reabilita simbolic victimile
regimului precedent (Stefan Foris, Lucretiu Patrascanu, etc.Nicolae Ceausescu a atins apogeul
popularitatii sale interne cat, mai ales, si externe in 1968 cand, vorbind in numele partidului si statului,
dar si al natiunii romane, condamna in termeni duri interventia trupelor Tratatului de la Varsovia
imptriva reformelor politice in curs din Cehoslovacia (interventie la care Romania nu participa). Aceasta
opozitie (manevra abila ce-i asigura dominatia interna pentru 25 de ani), ca si alte decizii de politica
externa opuse liniei comune a statelor comuniste l-au transformat pe viitorul dictator , din perspectiva
tarilor occdidentale, intr-un lider regional important, o fisura in monolitul comunist est-eurpean. In urma
unei vizite intreprinse in iunie 1971 in cateva tari asiatice comuniste (in special China si Corea de Nord),
Ceausescu va pune capat relativei liberalizari incepute de Gheorghiu-Dej. Asa numitele Teze din iulie
1971 lanseaza o revolutie culturala al carei bilant, in deceniul urmator, va transforma Romania intr-o
exceptie nefericita chiar si-n randurile tarilor socialiste. In martie 1974, Nicolae Ceausescu devine
primul presedinte din istoria republicii (iar titulatura statului se schimba din Republica Populara
Romania in Republica Socialista Romania), reducerea lui progresiva la conditia de instrument docil in
mainile familiei conducatoare; promovarea unui cult al personalitatii cu precedent doar in vremea lui
Stalin, etc.Regimul Ceausescu a devenit din ce in ce mai nepopular pe plan intern in anii ’80, pe masura
deprecierii conditiilor de trai oferite populatiei si punerii in practica a unor proiecte costisitoare, precum
achitarea in termen scurt a datoriei externe a tarii (In paralel, pe plan extern, prestigiul lui Ceasescu a
intrat in declin, mai ales dupa 1985, o data cu reformele incurajate in Europa de Est de noul lider
sovietic Mihail Gorbaciov. Refuzul lui de a admite reformarea politica a partidului, ca si hotararea sa de
a izola din ce in ce mai mult Romania de restul lumii l-au transformat, in preajma caderii regimului sau,
in ultimul lider de tip stalinist al Europei.

repere istorice:

Europa -Machiavelli 1769 Principele

China – confucius 551-479 The sayings of Confucius
Iran Persia – 1082 Qabus-nameh
dupa 1850 – Karl Marx lider = a fi in colul potrivit la timpul potrivit
Thomas Carlyle – persoana exceptionala – lider nascut
dupa primul razboi mondial s-au studiat caracteristicile liderului, factorii care ii diferentiaza pe lideri de
celelalte persoane.
22
Termenul de conducere si principalele caracteristici
Nu exista consens desi cercetari s-au efectuat dar putem sistetiza ca fenomentul de conducere
reprezinta:
- un comportament de directionare a activitatii unui grup spre un tel comun
- influenta interpersonala manifestata prin procesul cumunicarii
- un proces de initiere si mentinere a structurii
- influenta reciproca
- relatie de putere
Conducerea = comportamentele liderului prin care influenteaza, fara forta, comportamentele grupului
care fara el nu s-ar fi realizat.
conducerea se referă la o serie de comportamente prin care o persoană pe care o vom numi lider,
influenţează un grup de persoane, fără a face apel la forţă şi îi determină pe membrii acestuia să realizeze
de bună voie comportamente pe care în absenţa liderului aceştia nu le-ar fi făcut

Compararea conceptelor de lider si manager

Liderul poate sau nu sa utilizeze autoritatea, manipularea, recompensele, pedepsele, pentru a influenta
cu mentiunea ca la final sa obtina cooperarea liber consimtita.

- Warren Benis 1989 = diferente intre lider si manager data de obiectul influentei lor
Liderul se concetreaza asupra oamenilor,
ei construiesc organizatii,
mentin culturi organizationale,
ii determina pe membrii sa treaca dincolo de solicitarile exprese ale serviciului,
sa atinga excelenta,
Managerii asupra situatiilor sau lucrurilor,
mentin structurile birocratice,
rezolva problemele organizatiei, planificare , organizare, control.
Sa mai citesc din carte
- John Kotter - L si M diferiti ca personalitate,
o M= controlul complexitatii, ordine, probleme inconsistenta interna
o L= se concentreaza asupra schimbarii , simt oportunitatile de schimbare si dezv strategii
de dezvoltare.
- Veres 2000 = ambii necesari , cu diferente de suprafata, diferenta consta intr-un aspect pur
formal de segmentarea sarcinilor in organizatie de la mediu spre superior unde liderul cu rang
mai inalt tb sa se ocupe si de a influenta stari de lucru nu doar oameni.
- Cherrington 1994 = distinctie fortata, rolurile intrepatrunzandu-se., el identifica 3 mari directii
ale studiilor:
 1 trasaturile si calitatile care ii disting pe lideri
 2 trasaturile si calitatile care ii fac eficienti
 3 trasaturile si calitatile care ii fac diferenta intre cei eficienti sau mai putin
eficienti.
23
S-au dezvoltat instrumentele de psihodiagnostic care evalua relatia dintre comportamente si
prerechizite. asumptia -> lideri persoane dotate superior, conducator inascut autoritar doritor de putere.

- Stogdill 1948 analizeaza 124 de studii dintre 1900 si 1947: concluzia -> eficienta unui lider este
data mai mult de variabilele situationale decat de trasaturile de personalitate sau alte calitati
personale ale liderului.
- in 1974 alte 163 de studii intre anii 1949 si 1974 care au ajutat la construirea profilului

Studiul lui Stogdill este lipsit de specificitate, datorita unor diferente de comparatie a subiectiilor. unele
studii se bazeaza pe evaluari directe iar altele pe date culese din anturajul liderilor. si sunt si
inconsecvente date de selectia acestora , prin vot prin selectie de observatori externi sau datorita pur si
simplu functiei pe care o aveau.
Este o diferenta intre a identifica indicatorii eficientei in conducere si a identifica caracteristicile
distinctive ale liderilor.
Aspecte pozitive in urma recenziei lui Stogdill:
- interesul cercetarii s-a ,utat pe identificarea trasaturilor care diferentiaza intre lideri si nonlideri,
eficient/ineficient
- cercetarea a fost condusa de psihologi interesati in special de predictia eficientei liderilor.
Abilitatile de conducere nu sunt corelate cu abilitati generale ci cu cele speciale, cu particularitatile
cognitive si de personalitate, abilitatile rezolutive sunt context specifice (cherrington,2004).

Liderul Carismatic
- Carisma -dar divin
- Calitatea de a influenta vointa celorlalti

Teoria lui House 1977 – liderul urmat cu incredere si loialitate datorita comportamentelor sale
specifice
- Viziune coerenta orientata spre scopuri noi inedite

24
 - Se implica in activitati care ii evidentiaza competentele abilitatile creindu-si o imagine pozitiva
si castigand increderea membrilor – isi asuma provocari
- Motiveaza si implica grupul.
Eden 1990 – scopurile inalte sporeste motivatia grupului.
Bandura 1986 – persuasiunea liderului privind competentele subalternilor este un reper pt
autoeficacitatea perceputa a membrilor grupului.

Teoria lui Bass 1985

- Lider tranzactional – mediaza relatiile intre interesele organizatiei si membrii sai, prin controlul
recompenselor si penalizari.
o Management prin exceptie – lederul intervine doar atunci cand lucrurile merg prost ,
acestia fie raman pasivi (M. pasiv) pana cand grupul se confrunta cu probleme fie
monitorizeaza permanent activitatea grupului si actioneaza doar cand sunt erori grave (M.
activ)
- Liderul transformational – schimbarea atitudinii fata de munca, ei transforma cunostinte,
conducand prin propriul exemplu.
- Burns in 1978 face deasemenea aceasta distinctie el considera ca L. transformational schimba
prin increderea membrilor orientata dincolo de interesele personale, iar cel tranzactional se
bazeaza pe autoritate.

- Chestionarul MLQ care evalueaza:

o L. transformationali,
o tranzactionali (activ si pasiv) si o
o a 3 a categorie de L. laissez-faire cu inflenta minimala.
– L. transformationali sunt superiori celor tranzactionali, transformationalii bucurandu-se de o mai mare
incredere si cooperare, acestia simtindu-se mai safisfacuti de un astfel de stil de abordare.

Diferente Bass- House

Hause – schimbare vine pe fondul atasamentului emotional
Bass – mambrii agenti activi ai schimbarii
Asemanari: lider vizionar care comunica un ideal si ii motiveaza pe membrii sa adere la el.

Teoria lui Conger si Kanungo

Are 2 componente:
1 - comportamentul specific al liderului
2 – perceptiile si atribuirile pe care membrii le fac in legatura cu acest comportament
Liderii se deosebesc prin faptul ca isi articuleaza mesajul si propunerile lor in asa fel incats a para
extraordinare.
Particularitatile liderilor carismatici:

25
 - Modul in care inventariaza situatia curenta din organziatie si intuieste nevoia acesteia de
schimbare
- Strategia de schimbare, viziunea tb sa fie logica si concisa
- Comportamentul exemplar pt a implementa strategia de schimbare (risc, altruism)
- Diferenta fata de medelele anterioare este data de:
o Constientizarea situatiei de criza si sa realizeze nevoia de schimbare
o Liderul pt a se impune pt sa adopte comportamente cu grad ridicat de risc lucru
care sporeste increderea si atasamentul grupului fata de el.
In anul 2000 autorii propun un model de evaluare a L. carismatic si identifica 6 dimensiuni ale acestei
reactii: - devotamentul, increderea si satisfactia fata de relatia cu liderul
- Sentimentul de apartenenta, de identitate relativ la grup
- Modul in care membrii grupului percep performanta liderului
Prerechizitele liderului:
 Calitatile fizice – Cherrington 1994 mai inalti si mai atractivi – insa nu au valoare predictiva ci
tin de stereotipurile culturale
 Istoricul personal : - Isi stabilesc standarde inalte de performanta si lupta cu devotamanet pt a le
atinge
- Provocarille sa le considere experiente noi de invatare
- Controleaza reactiile emotionale si stiu sa-si rezolve conflictele eficient
- Din experienta anterioara in interactiune un alti lideri carismatici.
 Abilitati cognitive: complexitate cognitiva: inteligenta generala, creativitate, perspicacitate,
fluenta verbala si cunostinte specifice.
 Trasaturile de personalitate: - increderea in sine care coreleaza cu abilitatile de a elabora idei si
strategii inovative, cu autoeficacitate perceputa ridicata si locus de control intern. Avanad
incredere liderul castiga increderea si devotamentul membrilor.
- Nevoia de putere, de a se impune -> dominanta ( dorinta de a-I conduce dirija
orienta pe ceilalti intr-o maniera dezirabila social) este predictor pt eficientei
liderului.
- Asumarea unor riscuri personale pt binele comun -> nonconformismul social.
Adeptii teoriilor situationale contesta aceste abordari, caci ei considera ca eficienta liderului este data de
contextul in care acesta se afla, de ex: tipul de subalterni, relatiile dintre si cu acestia .

26
Abilitatile specifice se vor manifesta in comportamente prin medierea directa a factorilor situationali.

Modulul 5
Decizia de grup

Teoriile normative ale deciziei – raspund la intrebarea ce este o decizie buna.

Decizia normativ corecta ( de inspiratie economica ) = decident rational analizeaza informatia corelata
cu situatia, identifica actiunile alese dintre alternative care pot maximiza rezultatele dezirabile.
Inferente date de: disponibilitatea informatiei, particularitatile cognitive ale individului, contexul social.

??Teoriile prescriptive – formalizarea situatiei decizionale astfel incat sa se obtina varianta decizionala
optima.
- Rationalitatea decidentului, informatia detinuta sau cautata, timp limitat, resurse de analiza
limitate -> utilizarea unui nr mic de informatii utilizate in decizie
27
 - GRADUL DE DISTRIBUTIE a informatiei in grup determina volumul de informatii ce va sta la
baza deciziei finale.
*doua grupuri cu aceleasi informatii nu vor ajunge la aceeasi solutie pentru ca au reprezentari diferite
asupra realitatii.

Teoriile normative au la baza algoritmi matematici care prescriu modalitatile de combinare a

informatiilor disponibile. Insa oamenii nu sunt statisticieni si putem postula ca in cazul in care doua
grupuri isi reprezeinta asemanator realiatatea vor lua si decizii similare.

TEORII DESCRIPTIVE ALE DECIZIEI COLECTIVE

MODELUL GROUPTHINK – JANIS 1971

- Un fenomen in sine datorita raspandirii notorietatii si duratei de viabilitate 3 decenii. Kuhn 1960
sp ca raspandirea unui model teoretic este limitat adesea la cercetatorii aceleiasi paradigme. Sunt
dediciate pagini intregi acestei paradigme si numare in jurnale stiintifice. Conform lui Turner si
Pratkanis -> cea mai influenta deorie din domeniul deciziei de grup.
- Studii retrospective au sprijinit formularea teoriei: Cazul Pearl Harbour in care s-a decis
pregatirea mai buna a soldatilor in defavoarea sporirii masurilor de securitate, conflictul din
Coreea prin inaintarea in spatiul lor teritorial, invazia Cubei 1960 Kennedy prin debarcarea
trupelor fara suport logistic, Vietnam perioada 1964 -1967. El compara aceste situatii cu unele in
care deciziile de grup au fost stralucite (planul Marshal in Europa si inghetarea unui posibil
conflict cauzat de USSR prin primiterea unor rachete in Cuba.
Aici adaug de la larisa
Toate deciziile considerate fiasco sunt marcate de efectul groupthink.
Etapele in acest fenomen:
- Antecedentele :
o coeziune ridicata dorinta de consens,
o Stres, presiunea timpului
o Defectiuni de organizare a complexitatii si analizei datelor
- Simptome: - contin mecanisme defensive
o Supraestimarea grupului vs. iluzia vulnerabilitatii
o Limitele cognitive ale membrilor – rationalizarile si stereotipurile
o Presiunea normativa
o Analiza incompleta a altfernativelor si obictivelor si riscurilor
o Cautare de informatii suplimentare slaba si procesarea selectiva a celor avute
- Consecinte: probabilitatea redusa a unei decizii resusite
- Remedii:
o Deschis la critici
o Atentie la indoieli si contra-argumente
o Luciditate si scepticism
o Avocatul diavolului
o Formarea de sub-grupe independente ce trebuie sa negocieze pt acord comun
o “cea de-a doua sansa”

28
Aldag si Fuller 1993 – valididate limitata, conotatie negativa, explicatii incomplete ale faptelor insa
viabil anual inregistrandu-se multe fenomene de acest tip.
Cu toate ca rolul coeziunii ( din antecedente) era considerat cel mai important rezultatele empirice nu
demonstreaza acest lucru, participantii din diferite experimente avand variabila coeziune manipulata.
Nu exista o congruenta a dovezilor empirice si nici un consens in ceea ce priveste operationalizarea
variabilelor implicate ((ex proces decizional) studii istorice, de caz sau experimentale).

Groupthink = model liniar ce stabileste o relatie cauzala intre antecedentele cu simptomele asociate si
procesarea disfunctionala a informatiei si urmata de o decizie eronata. Insa putine din studiile empirice
demonstreaza ca antecedentele identificate duc la un proces decizional eronat.
3 directii de evolutie a modelului identificate de Turner si Pratkanis
 Cercetari care resping modelui lui Janis -lipsa de valididate a modelului
 Studii care au reformulat asumptiile centrale: exemple
o autoeficacitate a grupului inlocuit cu coeziune – inclinatie spre risc
o Turner&Pratkanis reinterpreteaza fenomenul de groupthink utilizand conceptul
de identitate sociala – imagine pozitiva despre propuriul grup si pericolul extern
care ameninta acest grup
o Hert si Esser au reluat modeul fara a face modificari

Social decision scheme model – Davis 1973 - SDS

Model integrativ contine atat aspecte normative cat si descriptive
Normativ- model formal de integrare a preferintelor individuale intr-o decizie unitara => asumptia ca
grupul este o suma de indivizi
Descriptiv – propune medele situationale de integrare a optiunilor individuale
Davis - Performanta – suma actiunilor individuale ce converg spre un scop final unic
El propune doua abordari – 1 studierea interactiunii membrilor in procesul de decizie
2 combinarea artificiala a preferintelor individuale initiale
Levine 1999 -> preocuparea lui Davis -> cum se combina caracteristicile, opiniile si preferintele
individuale ale membrilor pt a genera performanta colectiva a acestuia. Ex: decizia juratilor –
cunoscandu-se preferintele individuale initiale se poate determina probabilitatea cu care grupul va alege
o anumita alternativa.
Modelul matematic ce permite integrarea preferintelor individuale pt a genera decizia grupului poate
numele de SCHEMA DECIZIONALA SOCIALA.
In cadrul acestui model se poate calcula probabilitatea ca decizia finala a grupului sa favorizeze o
anumita altfernativa.
Limita a SDS - Modelul nu permite specificarea proceselor desfasurate in cadrul grupului .

Studiu care evidentiaza caracterul descriptiv – Parks si Nelson 1999 – SDS si efectul distribuirii
informatiei intre membrii grupului => distributia initiala a preferintelor decizionale intre membrii
grupului determina continutul discutiei de grup.
3 situatii:

29
 1. Preferintele favorizau egal 2 alternative diferite – etapele initiale sunt discutate informatii diferite
si abia spre final se reiau faptele discutate si argumentele asociate ( ce favorizeaza luarea
deciziei)
2. Majoritatea preferau una dintre alternative – initial se reiau informatiile legate de aceasta
alternativa si la final minoritatea isi expune punctul de vedere, spre finalul discutiei sporeste
diversitatea faptelor discutate de grup.
3. Toti membrii favorizau o singura alternativa – nu exista nicio regularitate asupra dezbaterii
faptelor.
Limita a SDS – modelul initial este pretabil pt deciziile ce implica alegerea intre variabile discontinue
( discrete) insa pt var. continue modelul matematic devine prea greu de operat.
Hinsz -1999 sustine ca in functie de cum sunt formulate alternativele se pot distinge doua situatii
decizionale :
- Cand var. sunt formulate ca var. discrete (ex. 3 variante alb megru rosu)
- Cand var. sunt formulate ca var. continue ( ex. Alocarea de resurse)
Autorul subliniaza aceasta diferenta sp ca grupul realizeaza o SARCINA DE DECIZIE atunci cand var.
sunt var. discrete si o SARCINA DE JUDECATA atunci cand var sunt formualte ca var. continue.
Gigone si Hastie 1993 – interactiunea grupului in procesul de alegere difera in functie de tipul de sarcina
astfel:
- cand grupul tb sa aleaga intre 2 3 var. discontinue/discrete procesul de alegere consta in
atingerea consensului in legatura cu alternativa preferata de membrii grupului – in
aceasta situatie influenta sociala si presiunea de a se conforma grupului sunt procesele
cele mai pregante
- cand grupul tb sa aleaga intre alternative formulate ca var. continue toti membrii grupului
isi vor modifica usor pozitia initiala -> compromis
Critica la teoria lui Hinsz – in situatii decizionale decidentii nu se comporta rational. Pt ca chiar si atunci
cand decidentul are de ales intre variabile continue el le va judeca va fiind discontinue caci le atribuie
semnificatii si le transforma in reprezentari.

Sociala-an 2013-2014\CURS FILOSOFIE\semestrul 1\filmulete conformitate\conformity - Dead Poets

Society movie scene.mp4

30