Comportamentele pro și antisociale

A. Comportamentele prosociale

Definitie:

Comportamente prosociale, sunt comportamente intenționate, realizate in afara obligaților

profesionale și orientate spre conservarea și promovarea valorilor sociale, fără așteptarea
unei recompense externe.

Comportamentul de ajutorare reprezintã o subcategorie în cadrul comportamentului prosocial.

El poate fi definit ca un act intenþionat efectuat în folosul altei persoane.

a) Teorii asupra comportamentului de ajutorare

Perspectiva biologicã
Sociobiologii cred cã multe comportamente umane își au originea în zestrea geneticã -
ele sunt înnăscute, și nu învățate. În ceea ce privește comportamentul de ajutorare, ei
susțin cã ființele umane au o predispoziție biologică de a-i ajuta pe alții care suferă.

Învățarea socială

cei mai mulți psihologi argumentează că acest tip de comportament își are originea în
procesul de socializare (socializarea primară), fiind învățat atât prin mecanismul
recompensei, cât și al pedepsei și întăririi.

Principala motivație a comportamentului de ajutorare este empatia, respectiv capacitatea de a

sesiza trăirile altuia, de a ne identifiea emoțional și cognitiv cu o altă persoană.
În cazul comportamentului de ajutorare, empatia poate fi privită ca un răspuns emoțional la
suferința altuia.

b) Factori ai comportamentului prosocial

Pot fi împărțiti în două categorii:

Factori situaționali
Există situații în care, indiferent de caracteristicile de personalitate ale individului, el va
acorda ajutor altuia (de exemplu situațiile de urgență), după cum există situații în care,
indiferent de profilul de personalitate al individului, el nu va acorda ajutor;

Factori de personalitate
Comportamentul este determinat atât de mediu, cât și de personalitatea indivizilor. În privința
influenței acesteia din urmã, comportamentul de ajutorare a fost raportat la stările psihologice
tranzitorii (îi ajutâm pe ceilalți când ne simțim bine) și la trăsăturile de personalitate, care pun
comportamentul de ajutorare în legătură cu competența percepută specifică ( de exemplu,
daca cineva se consideră competent în a acorda primul ajutor într-o situație de criză, va
acorda ajutor).

B. Comportamentele antisociale

1
Definitie

Comportamentele antisociale, sunt comportamente ce sfideazi ordinea socială convenită,

contrariază prin neluarea în seamă a normelor și a instituților sociale.

De cele mai multe ori aceste comportamente sunt puse în legătură cu comportamentul
agresiv, dar nu orice comportament antisocial poate fi caracterizat de agresivitate.

Comportamentul agresiv este comportamentul desfășurat cu intenția de a face rău altei

persoane.

a) Teorii asupra comportamentului agresiv

Perspectiva biologicã
Teoriile biologice consideră agresivitatea o tendință înnăscută de acțiune. Omul se
naște cu porniri agresive. Astfel, agresivitatea este văzută ca un instinct.
Instinctul este un model predeterminat de răspunsuri la stimulii din mediu, răspunsuri
ce sunt controlate genetic.

Etologia, ramura biologiei ce studiază instinetele, a arătat că agresivitatea are un aspect

funcțional, pozitiv, în lumea animală, dar manifestarea acestuia în cazul oamenilor este
defectuasă.

Explicații sociale și bio-sociale ale comportamentului agresiv

a. Frustrare și agresivitate
se afirmã cã orice frustrare duce la agresiune și orice comportament agresiv are la
bază o frustrare.
Frustrarea a fost definită ca fiind orice eveniment ce interferează cu atingerea
scopului.

b. Învãțarea socială
Albert Bandura a formulat teoria învățării sociale a agresivității, conform căreia
comportamentul agresiv se învață prin mai multe modalități:
 Direct, prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente
 Prin observarea și imitarea unor modele de conduită a altora, mai ales a
adulților.

b) Factori ai comportamentului agresiv

Factori personali
 Tipul de personalitate- unele persoane sunt mai agresive decât altele
 Sexul – în procesul de socializare, băieții sunt încurajați să se arate agresivi, în vreme
ce fetele sunt constant descurajate.
Factori de mediu
 Zgomotul amplifică agresivitatea numai pentru indivizii care au deja tendința de a
acționa agresiv.

2
  Temperatura- multe studii arată că agresivitatea crește pe măsură ce crește
temperatura.
 Aglomerația- Când aglomerația blochează îndeplinirea planurilor persoanei,
tendințele agresive se accentueazã.

Modalități de prevenire și reducere a agresivității

 Catharzisul- descărcarea tendinței agresive prin comportamente fără consecințe
antisociale, precum practicarea unor sporturi sau consumarea acesteia în plan
imaginar
 Reducerea efectelor învățării sociale, prin oferirea de modele de comportament non-
agresiv ori evitarea contactului copilului, pe cât posibil, cu modelele de conduită
agresiva