Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comportamentul reprezintă maniera specifică prin care subiectul uman este determinat să
răspundă printr-un ansamblu de reacţii la solicitările de ordin fizic sau social care vin din
ambianţă, căutând ca prin aceasta să se adapteze la situaţiile nou intervenite.
Comportamentul aparent care include reacţiile exteriorizate ale persoanei, observabile direct,
cum ar fi limbajul vorbit sau gestual, mimica, activitatea de mişcare a membrelor sau corpului.
Comportamentul inaparent include modificările interne, indirect decelabile, ce însoţesc
procesele gândirii, emoţiei, limbajului etc., dintre care amintim: modificarile ritmului respirator,
ale ritmului cardiac, a secreţiei salivare, intensificarea activităţii glandelor sudoripare, a
compoziţiei chimice şi hormonale a sângelui, creşterea conductanţei electrice a pielii etc.
Comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realităţi.
Persoana în cauză dă intenţionat un răspuns verbal străin aceluia pe care îl gândeşte,
exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potriveşte cu aprecierea, atitudinea sau cu
sentimentul autentic încercat.
Simularea este o entitate contradictorie între aspectul aparent şi cel inaparent al
comportamentului, expresia unei dedublări psihologice în raport cu sine.
Interviul pre-test
Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedată de un interviu pre-test. Examinatorul va
trebui să obţină date exacte cu privire la faptele şi circumstanţele care constituie baza suspectării
ori acuzării persoanei ce urmează a fi examinată.
În timpul interviului pre-test (15-20 de minute) persoanei ce urmează a fi examinată, i se aduce
la cunoştinţă scopul examinării, modul de funcţionare al aparatului, accentuând principiile
fundamentării ştiinţifice ale metodei şi rezultatele ce se pot obţine. Acest aspect sporeşte
preocuparea persoanei nesincere asupra detectării posibile şi conferă încredere persoanei sincere.
Interviul pre-test se desfăşoară după un algoritm specific.
Chestionarul utilizat în examinarea poligraf
Un chestionar conţine în medie 10 întrebări numerotate de către examinator de la 1 la 10, ordine
care corespunde şi pe diagrama poligraf. Întrebările formulate se vor referi numai la un singur
aspect. Examinatorul notează numărul întrebării pe diagrama poligraf adăugând, în funcţie de
răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului semnul "+" sau "-".
Tipuri de întrebări:
(a) întrebările relevante (incriminatorii, critice, acuzatoare) sunt propoziţii-interogative adresate
subiectului de psihologul examinator în mod nemijlocit, concis şi clar atât în cadrul interviului
pre-test, cât şi în timpul testării, vizând săvârşirea sau implicarea acestuia în infracţiunea ce face
obiectul investigaţiei, apte să producă modificări în reactivitatea psihoemoţională (“D-ta ai comis
furtul din magazinul X “).
(b) întrebările neutre sunt propoziţii-interogative simple, care nu au legătură cu incriminarea şi
permit reechilibrarea psihică a subiectului după efectul întrebărilor relevante. Scopul lor este de a
obţine în diagrama poligraf un segment etalon pentru reactivitatea psihoemoţională normală a
subiectului (“Eşti de profesie croitor ?“).
(c) întrebările de control sunt propoziţii-interogative la care aprioric se cunoaşte, că subiectul va
răspunde nesincer. Scopul acestora este de a obţine un anumit nivel al reactivităţii
psihoemoţionale necesar efectuării comparaţiilor cu nivelul reactivităţii psihoemoţionale obţinute
la întrebările relevante (“Te-ai gândit vreodată să furi ceva ?“).
Examinarea poligraf
Diagrama sau harta poligraf reprezintă expresia grafică a parametrilor fiziologici (respiraţia
toracică, respiraţia abdominală, reacţia electrodermică, tensiunea arterială - puls şi
micromişcările musculare), concomitentă chestionării subiectului.
În cadrul examinării la poligraf pot fi utilizate următoarele teste:
Testul întrebărilor obişnuite
Testul de stimulare
Testul întrebărilor intercalate
Testul complexului de vinovăţie
Testul vârfului de tensiune
Testul cu răspuns în gând
Testul “DA”.
În prezent se utilizează şi alte tipuri de teste, adaptate la noua procedură poligraf computerizată.
Interviul post-test
Interviul post-test reprezintă momentul decisiv al valorificării diagramelor. În această
fază a testării se realizează saltul de la informaţia de natură psihofiziologică la informaţia de
natură juridică, materializată în mijloacele legale de probă.
Orice examinare cu tehnica poligraf se încheie cu un interviu post-test. Abordarea
subiectului se individualizează de la caz la caz, cu respectarea regulilor generale privind audierea
învinuitului sau inculpatului (metodic, logic, argumentat, calm, ţinându-se seama şi de nivelul de
instruire şi cultură al acestuia).
Abilitatea examinatorului constă în a-l convinge pe subiect să încerce după propria sa
pricepere să explice stările emotive pe care le-a simţit în timpul răspunsurilor date la întrebările
adresate. În funcţie de situaţie, interviul post-test va fi continuat de către anchetator în biroul său
de anchetă.
!!!Tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obţinuţi indici ce permit:
- eliminarea suspecţilor ce se dovedesc a nu fi implicaţi în cauză, realizând o mare economie de
timp şi de muncă;
-identificarea autorilor de infracţiuni, indiferent de genul acestora;
-stabilirea sincerităţii declaraţilor persoanelor audiate;
-stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale;
-soluţionarea contradicţiilor ce apar între declaraţiile persoanelor constituite ca părţi în procesul
penal;
-depistarea caracterului calomnios al unor denunţuri sau plângeri penale.
!!!În practica judiciară pot să apară şi alte aspecte care vizează comportamentul simulat, astfel
încât tehnica poligraf poate fi folosită în mod nelimitat, fiind practic adaptabilă oricăror situaţii.