Psihocriminalistica- curs 3

INVESTIGAREA COMPORTAMENTULUI SIMULAT PRIN TEHNICA

POLIGRAF

Comportamentul reprezintă maniera specifică prin care subiectul uman este determinat să
răspundă printr-un ansamblu de reacţii la solicitările de ordin fizic sau social care vin din
ambianţă, căutând ca prin aceasta să se adapteze la situaţiile nou intervenite.
Comportamentul aparent care include reacţiile exteriorizate ale persoanei, observabile direct,
cum ar fi limbajul vorbit sau gestual, mimica, activitatea de mişcare a membrelor sau corpului.
Comportamentul inaparent include modificările interne, indirect decelabile, ce însoţesc
procesele gândirii, emoţiei, limbajului etc., dintre care amintim: modificarile ritmului respirator,
ale ritmului cardiac, a secreţiei salivare, intensificarea activităţii glandelor sudoripare, a
compoziţiei chimice şi hormonale a sângelui, creşterea conductanţei electrice a pielii etc.
Comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realităţi.
Persoana în cauză dă intenţionat un răspuns verbal străin aceluia pe care îl gândeşte,
exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potriveşte cu aprecierea, atitudinea sau cu
sentimentul autentic încercat.
Simularea este o entitate contradictorie între aspectul aparent şi cel inaparent al
comportamentului, expresia unei dedublări psihologice în raport cu sine.

CORELATELE PSIHOFIZIOLOGICE ALE COMPORTAMENTULUI SIMULAT

Dimensiunile procesului afectiv (Lazarus, 1984; 1991):
-modificări cognitive (procesarea informaţiei stimul venită din mediu, care în funcţie de
semnificaţie are rol activator sau nu);
-modificări organice, vegetative (creşterea arousal-ului fiziologic, activarea cardiacă şi a
sistemului circulator, modificări la nivelul motilităţii gastrointestinale, tensiunii musculare,
conductanţei electrice a pielii etc.);
-modificări comportamentale (gesturi, reacţii, mimică,expresii vocale etc.).

DETECŢIA SIMULĂRII PRIN TEHNICA POLIGRAF

Poligraful cunoscut empiric sub denumirea de "detector de minciuni" este un înregistrator
mecanic sau electronic, ce preia pneumatic modificările de tensiune arterială, puls, respiraţie,
suplimentat cu un sistem pentru înregistrarea rezistenţei electrodermice şi a micromişcărilor
musculare (Anghelescu & Dan, 1984).
Poligraful nu înregistrează în mod direct minciuna, ci modificările fiziologice determinate de
emoţiile care însoţesc comportamentul simulat.
Detecţia simulării cu tehnica poligraf este fundamentată ştiinţific de următoarele aspecte:
în săvârşirea unei fapte penale subiectul participă cu întreaga sa personalitate, mobilizându-şi
pentru reuşita infracţională întregul său potenţial cognitiv, motivaţional şi afectiv.
 Acest lucru face ca actul infracţional să nu rămână ca o achiziţie întâmplătoare, periferică
a conştiinţei, ci să se integreze în aceasta sub forma unei structuri infracţionale stabile, cu
conţinut afectiv-emoţional specific, cu un rol motivaţional bine diferenţiat.
Tehnica poligraf acţionând în mod indirect asupra planului conştiinţei subiectului, caută
să evidenţieze dacă acesta redă cu fidelitate ceea ce ştie, adică elemente de conţinut ale realităţii
subiective pe care o poartă în planul conştiinţei sale.
Poligraful înregistrează simultan pe o diagramă modificările a cinci parametri
psihofiziologici: respiraţia toracică, respiraţia abdominală, reacţia electrodermică, tensiunea
arterială - puls şi micromişcările musculare. Fiecare parametru psihofiziologic înregistrat grafic
pe diagrama poligraf prezintă anumite caracteristici specifice pe care examinatorul le analizează
şi le interpretează, formulând concluziile cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului,
concluzii consemnate într-un raport psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică.
Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoţia în mod indirect prin
surprinderea reacţiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale cât şi
periferice.
Examinarea cu tehnica poligraf se efectuează pe baza rezoluţiilor motivate sau a
ordonanţelor dispuse de organele de cercetare penală şi la cererea expresă a apărării. Aceasta
fiind un mijloc de investigare, trebuie să fie solicitată şi să constituie de regulă, un moment iniţial
al anchetei şi nu o ultimă activitate, când reactivitatea psihoemoţională a subiectului în cauză
este afectată de foarte mulţi factori. Cu câteva zile înainte de investigare, examinatorul va studia
în mod detaliat dosarul cauzei, pentru a formula împreună cu cel care instrumentează cauza, cele
mai adecvate întrebări.
!!!Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf următoarele categorii de persoane:
 minorii
 femeile gravide
 bolnavii psihic
 persoanele cu afecţiuni cardio-respiratorii severe
 persoanele cu afecţiuni neurologice grave (hemipareze-paralizii)
 alcoolicii
 persoanele care în momentul testării sunt în suferinţăfizică (intervenţii chirurgicale
recente, extracţii dentare, leziuni cauzate de unele accidente etc.)
 alte persoane în legătură cu care examinatorul apreciază că nu este cazul.
Persoanele ce urmează a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
-să nu fie supuse unor anchete obositoare;
-anterior să aibă asigurată o alimentaţie normală;
-să nu fie ameninţate cu tehnica poligraf;
-să nu fie sub influenţa băuturilor alcoolice;
-să nu fie sub influenţa medicamentelor cu acţiune asupra funcţiilor sistemului nervos central;
-să nu fie duse în câmpul infracţional (nu vor participa la reconstituiri, experimente);
-să nu participe la confruntări;
-să nu fie prezentate pentru recunoaşterea din grup şi să nu li se prezinte persoane spre
recunoaştere etc.
!!!Condiţia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologică a
subiectului.

Interviul pre-test
Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedată de un interviu pre-test. Examinatorul va
trebui să obţină date exacte cu privire la faptele şi circumstanţele care constituie baza suspectării
ori acuzării persoanei ce urmează a fi examinată.
În timpul interviului pre-test (15-20 de minute) persoanei ce urmează a fi examinată, i se aduce
la cunoştinţă scopul examinării, modul de funcţionare al aparatului, accentuând principiile
fundamentării ştiinţifice ale metodei şi rezultatele ce se pot obţine. Acest aspect sporeşte
preocuparea persoanei nesincere asupra detectării posibile şi conferă încredere persoanei sincere.
Interviul pre-test se desfăşoară după un algoritm specific.
Chestionarul utilizat în examinarea poligraf
Un chestionar conţine în medie 10 întrebări numerotate de către examinator de la 1 la 10, ordine
care corespunde şi pe diagrama poligraf. Întrebările formulate se vor referi numai la un singur
aspect. Examinatorul notează numărul întrebării pe diagrama poligraf adăugând, în funcţie de
răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului semnul "+" sau "-".

Tipuri de întrebări:
(a) întrebările relevante (incriminatorii, critice, acuzatoare) sunt propoziţii-interogative adresate
subiectului de psihologul examinator în mod nemijlocit, concis şi clar atât în cadrul interviului
pre-test, cât şi în timpul testării, vizând săvârşirea sau implicarea acestuia în infracţiunea ce face
obiectul investigaţiei, apte să producă modificări în reactivitatea psihoemoţională (“D-ta ai comis
furtul din magazinul X “).
(b) întrebările neutre sunt propoziţii-interogative simple, care nu au legătură cu incriminarea şi
permit reechilibrarea psihică a subiectului după efectul întrebărilor relevante. Scopul lor este de a
obţine în diagrama poligraf un segment etalon pentru reactivitatea psihoemoţională normală a
subiectului (“Eşti de profesie croitor ?“).
(c) întrebările de control sunt propoziţii-interogative la care aprioric se cunoaşte, că subiectul va
răspunde nesincer. Scopul acestora este de a obţine un anumit nivel al reactivităţii
psihoemoţionale necesar efectuării comparaţiilor cu nivelul reactivităţii psihoemoţionale obţinute
la întrebările relevante (“Te-ai gândit vreodată să furi ceva ?“).

Examinarea poligraf
Diagrama sau harta poligraf reprezintă expresia grafică a parametrilor fiziologici (respiraţia
toracică, respiraţia abdominală, reacţia electrodermică, tensiunea arterială - puls şi
micromişcările musculare), concomitentă chestionării subiectului.
În cadrul examinării la poligraf pot fi utilizate următoarele teste:
Testul întrebărilor obişnuite
Testul de stimulare
Testul întrebărilor intercalate
Testul complexului de vinovăţie
Testul vârfului de tensiune
Testul cu răspuns în gând
Testul “DA”.
În prezent se utilizează şi alte tipuri de teste, adaptate la noua procedură poligraf computerizată.

Interviul post-test
Interviul post-test reprezintă momentul decisiv al valorificării diagramelor. În această
fază a testării se realizează saltul de la informaţia de natură psihofiziologică la informaţia de
natură juridică, materializată în mijloacele legale de probă.
Orice examinare cu tehnica poligraf se încheie cu un interviu post-test. Abordarea
subiectului se individualizează de la caz la caz, cu respectarea regulilor generale privind audierea
învinuitului sau inculpatului (metodic, logic, argumentat, calm, ţinându-se seama şi de nivelul de
instruire şi cultură al acestuia).
Abilitatea examinatorului constă în a-l convinge pe subiect să încerce după propria sa
pricepere să explice stările emotive pe care le-a simţit în timpul răspunsurilor date la întrebările
adresate. În funcţie de situaţie, interviul post-test va fi continuat de către anchetator în biroul său
de anchetă.
!!!Tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obţinuţi indici ce permit:
- eliminarea suspecţilor ce se dovedesc a nu fi implicaţi în cauză, realizând o mare economie de
timp şi de muncă;
-identificarea autorilor de infracţiuni, indiferent de genul acestora;
-stabilirea sincerităţii declaraţilor persoanelor audiate;
-stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale;
-soluţionarea contradicţiilor ce apar între declaraţiile persoanelor constituite ca părţi în procesul
penal;
-depistarea caracterului calomnios al unor denunţuri sau plângeri penale.
!!!În practica judiciară pot să apară şi alte aspecte care vizează comportamentul simulat, astfel
încât tehnica poligraf poate fi folosită în mod nelimitat, fiind practic adaptabilă oricăror situaţii.