Examen Practica profil- Master tehnici

Gavriș Denisa-Daliana
Anul II, semestrul I

1. Pentru prima ședință propun întâi de toate calmarea pacientei, asigurarea ei de

confidențialitatea discuțiilor pe care urmează să le aibă cu terapeutul. Această primă ședință
se va baza pe acceptarea necondiționată a pacientei, pe empatie și validare, având ca prim
scop construirea unei relații terapeutice suportive. Pentru aceasta, în cadrul ședinței se va
utiliza interviul clinic semistructurat, pentru prima ședință cu pacienții oncologici. Scopul
acestui interviu este de a acumula cât mai multe informații posibile despre caz, și, totodată, de
a construi o relație suportivă, așa încât Maria să simtă că este acceptată cu toate plusurile și
minusurile ei, că va găsi suport în psihoterapie. Astfel, întrebările vor fi următoarele, cu
specificația că pacienta va fi întrebată în permanență cum se simte, dacă dorește să continuăm,
dacă a obosit sau dacă are vreo sugestie despre ce simte că ar fi util să se discute:
 Pentru inceput o sa va rog sa imi povestiti cand v-ati dat seama ca ar fi o problema de
sanatate si cum s-au desfasurat lucrurile pana in prezent?
 Ce anume din ceea ce ati facut sau la ce v-ati gandit din momentul in care ati aflat
despre diagnostic ati simtit ca a ajutat din punct de vedere emotional/v-a ajutat sa ii
faceti mai bine din punct de vedere psihologic?
 Care au fost reactiile dupa prima sedinta de chimioterapie?
 Renuntarea la sedintele de chimioterapie credeti ca v-ar face mai bine?
 Ce credeti ca ar ajuta pentru cea de a doua sedinta de chimioterapie?
 Ce credeti ca ati putea sa va spuneti in momentele dificile? (Aplicarea exercitiului
pastilei psihologice).
 De asemenea, daca ar fi sa notati 3 ingrijorari care simtiti ca nu va ajuta in aceasta
etapa, dar cu toate acestea apar, ce anume ati nota? Acum haideti sa realizam
exercitiul (ACT – exercitiul frunzelor pe apă)
 Feedback din partea pacientei cu privire la utilitatea pastilei psihologice (dacă necesită
personalizare și dacă ajută)
 Cum a fost pentru dvs prima dvs intalnire? E ceva ce ati retinut din sedinta de astazi?
A fost ceva ce v-a deranjat? Da, da ce anume?
 Cum preferati sa procedam pentru urmatoarea sedinta?
După ce s-a parcurs interviul și terapeutul a reușit să adune mai multe informații
despre caz, se va gândi etapa de evaluare.
2. Pentru etapa de evaluare a cazului dat, aș utiliza următoarele instrumente:
Interviul clinic structurat (SCID I)- pentru a identifica potențialele simptome/ tulburări ale
pacientei;
BDI- Scala pentru evaluarea despresiei. Motivația alegerii acestei scale este pentru a
descoperi dacă pacienta are simptomatologie depresivă, întrucât din cazul prezentat reies
anumite aspecte ce ne trimit înspre acest diagnostic, iar o evaluare mai amplă ne va oferi o
imagine clară asupra acestui aspect. Fiind vorba de un pacient oncologic, riscurile apariției
depresiei sunt destul de mari, iar pentru asta am ales ca prim instrument Scala BDI.
CERQ- Pentru a vedea care sunt strategiile de coping folosite de către pacientă și dacă există
unele dintre ele care duc spre psihopatologie.
Scala de atitudini și convingeri- forma scurtă (ABSs)- Am ales acest instrument pentru a
măsura gradul de iraționalitate al gândurilor pacientei, pentru a putea mai apoi disputa acele
gânduri și a oferi alternativa rațională a lor.
Scala FACT B- Pentru a putea avea o imagine asupra stării fizice și psiho-emoționale a
pacientei.
Profilul distresului afectiv- PDA- pentru măsurarea emoțiilor funcționale și disfuncționale ale
pacientei.
YSQ-S3- evaluarea schemelor dezadaptative timpurii cu scopul de a identifica care sunt
schemele cele mai pregnante ce influențează cel mai mult starea pacientei.
USAQ- Scala de acceptare necondiționată a propriei persoane, pentru a vedea gradul de acc. a
pacientei și pentru a putea îmbunătăți acest aspect pe parcursul terapiei.

3. Plan de intervenție:
Ședința 1: Construirea relației terapeutice (suportive), identificarea problemelor cu care se
confruntă pacienta prin interviul clinic semistructurat, normalizarea dificultăților și instalarea
speranței, realizarea evaluării și construirea listei de probleme și a obiectivelor terapeutice.
Ședința 2: Familiarizarea cu modelul cognitiv (ABC), cu procesul terapeutic.
Ședința 3: Discutarea rezultatelor de la testele aplicate în ședința 1, psihoeducație cu privire la
tulburarea pacientei și respectiv, la potențialele tulburări comorbide.
Ședința 4: Restructurare cognitivă, în special ce vizează toleranța la frustrare (nu suportă
tratamentul de chimioterapie) și acceptarea necondiționată, prin analizarea gândurilor
iraționale și disputarea lor logică, pragmatică sau empirică, utilizarea dialogului socratic
pentru a evidenția resursele și calitățile pacientei, analiza costuri-beneficii a gândirii
iraționale, importanța manifestării compasiunii față de sine.
Ședința 5: Restructurare cognitivă în ceea ce privește sentimentul de vinovăție prin căutarea
de dovezi pro și contra, prin analiza costuri-beneficii, prin interpretarea alternativelor;
continuarea restructurării pe cognițiile identificate anterior;
Ședința 6: Intervenție în cazul insomniei- igiena somnului, familiarizarea cu tehnicile
mindfulness, introducerea tehnicilor de relaxare (antrenamentul autogen, exercițiul greutății și
al căldurii etc);
Ședința 7: Continuarea restructurării cognitive a gândurilor iraționale identificate,
evidențierea rolului pacientei în procesul terapeutic (Ce depinde de mine? Cu ce pot să
contribui în evoluția favorabilă a stării de sănătate?), restructrarea cognitivă pe catastrofare și
trebuie absolutist (renunțarea la perspectiva catastrofică, examinarea predicțiilor și
îngrijorărilor anterioare, ameliorarea suprageneralizării);
Ședința 8: Resturctrare pe dificultatea de a rezolva probleme şi pe incapacitatea de a lua
decizii (optimizarea abilităţii de rezolvare de probleme – prezentarea şi exersarea
paşilor/structurii cu scopul soluţionării unei probleme);
Ședința 9: Restructurarea cognitivă pe identificarea pacientei cu boala (etichetarea, tehnica
semantică, examinarea dovezilor pro și contra acestor asumpții); temă de casă : de citit
capitolul 22 ”The Big Story” din cartea ”The Happiness Trap”;
Ședința 10: Continuarea monitorizării activității și identificarea unor modalități plăcute de
petrecere a timpului liber; restructurarea cognitivă pe schema de perfecționism;
Ședința 11: Abordarea autoevaluării negative a propriei persoane, stigmatizarea (în urma
scăderii în greutate și a aspectului fizic), examinarea standardelor sociale ale pacientei și
formularea unui răspuns rațional;
Ședința 12: Utilizarea tehnicilor de dezvoltare a compasiunii de sine pentru reducerea
atitudinii autocritice, se va construi împreună cu pacienta cercul compasiunii: sensibilitatea
față de suferințe și nevoi, grija față de starea de bine, lipsa de atitudini critice, empatie,
toleranță față de suferință și compătimire + identificarea comportamentelor care se
subsumează elementelor menționate; prin tehnica imageriei dirijate i s-a propus pacientei să-și
imagineze un sentiment de blândețe către o persoană dragă (de ex. fiica pacientei) și mai apoi
să-l îndrepte înspre propria persoană;
Ședința 13: Dezvoltarea asertivității; restructurare pe evitarea interacțiunilor sociale (jurnalul
interacțiunilor, cresterea frecventei contactelor sociale pozitive prin telefon, online etc);
Ședința 14: Experiment comportamental- testarea gândurilor automate sau a convingerilor
legate de evaluarea reacțiilor celorlalți (de ex. O plimbare în parc pentru a vedea că ceilalti nu
se vor uita ciudat la mine si nu ma vor respinge daca intreb cat e ora);
Ședința 15: Continuarea optimizării abilităților asertive și a celor sociale, reluarea tehnicilor
de relaxare;
Ședința 16: Reutilizarea unor tehnici mindfulness precum meditația realizată în timpul
mersului, conștientizarea unei acțiuni simple sau concentrarea atenției asupra respirației;
importanța recunoștinței- utilizarea unui jurnal de recunoștință, importanța și sfaturi pentru un
stil de viață sănătos (somn, alimentație, mișcare etc);
Ședința 17: Examinarea de către pacientă a problemelor anterioare și evidențierea unor
modalități de soluționare a posibilelor episoade care ar putea să apară în viitor; discutarea
principalelor arii problematice pe care va continua să le abordeze și după finalizarea terapiei;
Ședința 18: Pregătirea pentru încheierea terapiei și prevenția recăderilor.