EVALUAREA CLINICĂ

1. Consideraţii teoretice asupra evaluării psihoterapiei

În decursul timpului s-a depus mult efort din partea cercetătorilor pentru a defini schimbarea
şi a selecta instrumentele de evaluare.
Distingem două direcţii importante ale cercetătorilor, întreprinse asupra a ceea ce înseamnă
evaluarea în psihoterapie şi anume:
- evaluarea proceselor, care se referă la ceea ce se întâmplă în şedinţele de psihoterapie
prin examinarea variabilelor:
o comportamentul clientului;
o comportamenul terapeutului;
o interacţiunile dintre terapeut şi client în timpul şedinţelor de psihoterapie .

- evaluarea efectului psihoterapiei, care investighează prezenţa şi amploarea

schimbărilor imediate dar şi pe termen lung ce rezultă din procesele psihoterapiei.
În realitate, procesul şi efectul se suprapun, prin faptul că schimbările din proces pot fi indicii
timpurii ai efectului pozitiv sau negativ afirmă Greenberg în 1986.

Deşi nu reuşesc să se pună de acord asupra a ceea ce constituie o metodă corectă a evaluării
efectului, totuşi mulţi dintre ei, prin studiile efectuate, au ajuns la concluzii importante şi anume :
- s-au obţinut informaţii care specifică în mod clar ce se măsoară, astfel încât replica să
fie posibilă;
- se poate măsura schimbarea din perspective multiple, cu mai multe tipuri de scale de
evaluare şi cu mai multe metode;
- se pot utiliza metode de măsurare bazate pe simptom;
- se pot exmina într-o bună măsură „tiparele” de shimbare în decursul timpului .

2. Cerinţele metodologice privind evaluarea

Pentru ca psihoterapia să fie eficientă, este necesar ca demersul psihoterapeutic să fie riguros
planificat şi evaluat cu instrumente validate ştiinţific.
Design-ul evaluării obligă la respectarea unor etape metodologice, precum şi a unor cerinţe
practice de selecţie şi aplicare a instrumentelor, după cum urmează:
- cât de puternică este motivaţia alegerii unui anumit instrument de evaluare;

- în ce măsură elaborarea ipotezelor în concordanţă cu tema, pot fi verificate empiric cu

ajutorul instrumentelor alese;

- dacă instrumentele de evaluare sunt relevante (implică relaţia acestuia cu problema

investigată);
 - momentul în care este aplicat (condiţie elementară şi care înlătură posibilitatea
distorsionării rezultatelor).

Printre cele mai agreate cerinţe citate în literatura de specialitate, amintim:

- terapeutul să fie familiarizat cu instrumentul ce urmează să-l aplice, să cunoască
instrucţiunile de aplicare şi modalitatea de utilizare a rezultatelor;

- înainte de demararea investigaţiei propriu-zise este necesară stabilirea unui contact cu

clientul / pacientul (examinarea psihologică clinică generală);
- clientului să i se explice scopul;

-urmărirea de către terapeut a instrucţiunilor de utilizare a instrumentelor;

-cotarea răspunsurilor să se facă imediat.

3. Momentele evaluării

În funcţie de momentul efectuării, distingem următoarele tipuri de evaluări:

evaluarea iniţială – realizată la începutul psihoterapiei;

evaluarea finală – realizată la sfârşit pentru a evidenţia dacă psihoterapia a fost sau nu
benefică pentru client;

evaluarea din faza de urmărire pentru a constata menţinerea progresului obţinut prin
psihoterapie.

4. Instrumente de evaluare

Din multitudinea de instrumente utilizate în evaluarea efectelor demersului psihoterapeutic,

fiecare terapeut îşi alege şi îşi defineşte propriul său set metodologic de evaluare a eficacităţii
psihoterapiei.
Am utilizat dintre cele mai cunoscute instrumente de evaluare din domeniul psihoterapiei.

1. Observaţia controlată (sistematică) în evaluarea clinică a personalităţii- urmărirea

potrivit unui scop a diferitelor caracteristici comportamentale şi înregistrarea lor.
a. observaţia în timpul interviului clinic.Analiza vizează două registre : informaţiile verbale
furnizate de client în urma întrebărilor care i s-au adresat, precum şi alte informaţii furnizate spontan
de acesta; informaţiile nonverbale furnizate printr-un limbaj al corpului şi care evidenţiază
atitudini,motivaţii ,stări afective.
b. observaţia în timpul rezolvării unor probleme / teste/ scale. Atenţia se orientează mai
frecvent asupra următoarelor aspecte: atitudinii în momentul începerii –opoziţie, dispoziţie proastă,
pasivitate, cooperare, entuziasm; a manierei de lucru, a mişcărilor necontrolate, a reacţiilor la
eventualele incidente-materiale, dificultăţi.
c. observarea comportamentului în timpul efectuării sarcinilor terapeutice din timpul
şedinţei.
d. autoobservaţia ca metodă este deosebit de importantă pentru client dar, şi pentru
observator în evaluarea unor evenimente interne, inaccesibile unui observator extern ( gânduri,
imagini, emoţii).

Mijloace de înregistrare utilizate în autoobservaţie pentru monitorizarea intensităţii

simptomelor.

- Protocoalele simptomelor - se referă la apariţia intensităţii unei simptomatologii definite

(scala de evaluare este de la 0 la 10, unde 0 însemnă absenţa simptomului iar 10, intensitatea
maximă, insuportabilă a simptomului).

- Protocoalele zilelor - cel mai simplu este cel al celor trei coloane:
1.situaţia actuală;
2.sentimentele actuale şi
3. gândurile actuale.
De la caz la caz, pot fi încorporate noi coloane care să ofere informaţii despre timp, gânduri
alternative, listă de activităţi pozitive.

- Jurnalele ( sarcina de a ţine un jurnal al terapiei), nu au de cele mai multe ori o structură
clară, dar au avantajul că clientul îşi evocă situaţiile terapeutice în afara şedinţelor şi astfel terapia
are continuitate.Cel mai des sugerat este Jurnalul terapiei după Marks , deoarece include fişele
standardizate ale prescripţiilor pentru acasă precum şi indici procentuali de rezolvare a acestora.
Mai extins, şi adaptat contextului în care se desfăşoară psihoterapia la noi, în jurnale sunt
integrate :
- rezultatele automonitorizărilor legate de frecvenţa, durata şi intensitatea stărilor afective
negative ( pe o scală de la 0 la 10);
- rezultatele evaluării relaxării la domiciliu prin indicatori fizici şi psihici.

- Contractele comportamentale - în mod deosebit pentru instalarea anumitor abilităţi, pentru

comportamentul în situaţii de urgenţă.

2. Interviul clinic ca metodă are drept scop, prin rezultatele furnizate să-i ofere
psihoterapeutului posibilitatea înţelegerii funcţionării psihologice a unui individ, raportând condiţiile
acestuia la un anumit context ( istoria familială şi personală a clientului, însuşiri de personalitate,
relaţiile cu cei din jur etc.). Sistemele de referinţă sunt alcătuite din sisteme de categorii exterioare
individului(evidenţiate de interviul clinic semistructurat) şi sistemul de referinţă reprezentat de
individul însuşi, în interviul clinic structurat.
 - Interviul clinic semistructurat utilizează o schemă prestabilită sub forma unui ghid, care
conţine teme ca:
- datele generale;

- prezentarea problemei / problemelor. Se pune accent pe caracteristicile simptomului:

debutul simptomului (la ce dată, brusc / treptat), condiţii de apariţie, ameliorare / agravare, caracterul
simptomului (loc de apariţie, intensitate, mobilitate), situare corporală (în suprafaţă / profunzime),
senzaţie subiectivă (durere, arsură, înţepătură), durată, frecvenţă, evoluţie în timp, gradul de
disconfort;

- antecedente: boli semnificative, îmbolnăviri, accidente, incidente, spitalizări, proceduri

terapeutice (inclusiv consiliere psihologică şi psihoterapie);
- istoricul personal al clientului
1. experienţele din copilărie – ne oferă informaţii despre stabilitatea familială,
eventuale separări, despărţiri, divorţuri, decese;
2. istoricul şcolar – ne arată durata şi tipurile de educaţie, calificările obţinute de
client;
3. informaţii despre viaţa sexuală, sexualitate;
4. căsătoria / căsătoriile; vârsta – separări (despărţiri) şi alte probleme, relaţiile
sexuale şi alte relaţii, informaţii despre partener / parteneră (vârstă, ocupaţie, stare de sănătate);
5. copii: vârsta, starea de sănătate, probleme cu creşterea şi educaţia;
6. ocupaţia / cariera profesională: numărul locurilor de muncă, durata la locurile de
muncă, probleme în cariera profesională, detalii despre activitatea din momentul prezentării la
terapie;
7. circumstanţele sociale: locuinţă, veniturile, familia lărgită, relaţiile interpersonale,
prieteni, dificultăţi financiare;
8. personalitatea premorbidă: informaţii despre interese şi preocupări, dispoziţie,
prieteni, obiceiuri şi apetenţe (alcool, medicamente, cafea).

- Interviul clinic structurat: aceleaşi întrebări în conţinut şi ordine pentru toţi clienţii ,
adaptat particularităţilor psihoterapiei

- Interviul clinic nestructurat, contextul situaţional şi comportamental precum şi

particularităţile clientului sunt cele care prefigurează structura acestuia .

3. Scale de evaluare clinică

În ultimii ani, s-a impus şi s-a răspândit mult în psihoterapie, utilizarea diverselor „scale de
evaluare” a unor simptome şi sindroame.
Acestea se bazează pe observaţia, evaluarea şi autoevaluarea subiectului investigat.
Ele permit o înregistrare şi o urmărire relativ standardizată în timp şi spaţiu a unor aspecte ale
stării psihopatologice a bolnavului. Scalele de evaluare nu se substituie diagnosticului clinic ci îl
completează.
Obiectivele utilizării scalelor de evaluare sunt:
 - să realizeze pe cât posibil „obiectivarea” tulburării în perspectiva calitativă
(configuraţia sindromatică prezentă), cât şi cantitativă, privitor la intensitatea prezenţei unor
simptome sau a complexului sindromatic investigat, în ansamblu.
- oferă posibilitatea comparării unor diverşi clienţi/ bolnavi evaluaţi, făcând posibilă
aprecierea dinamicii în timp a tulburării; se poate astfel urmări mai „obiectiv” evoluţia
cazului.

Scalele de evaluare se articulează coerent cu interviurile structurate, dar şi cu chestionarele de

investigaţie psihologică şi psihoterapeutică.

Scalele de evaluare se referă la trei domenii principale:

- tabloul psihopatologic subiectiv, expresiv, comportamental;
- tipul de personalitate şi colateralele acesteia;
- nivelul funcţionării sociale.

Scalele de evaluare se bazează pe: observare, chestionare şi autoevaluare.

Aceste trei matrici deseori se combină, dar unele scale insistă mai mult asupra unei tehnici,
iar altele asupra altora.

SEC - Sistem de evaluare clinică

ASEBA - Sistemul Achenbach al evaluării bazate empiric
 SCALE DE EVALUARE CLINICĂ

1. Scala de depresie Hamilton

Instrucţiuni: Citiţi descrierile itemilor apoi cotaţi răspunsurile persoanei evaluate pe foaia de
cotare.

1. Dispoziţie depresivă:
Descriere: Itemul acoperă atât comunicarea verbală, cât şi comunicarea non-verbală a stării de
tristeţe, deprimare, neajutorare şi deznădejde.
0= Trăire afectivă neutră.
1= Nu este sigur dacă pacientul este mai deznădăjduit sau mai deprimat decât de obicei.
Ex. pacientul pare că este mai deprimat decât de obicei.
2= Este mai clar că pacientul este preocupat de experienţe neplăcute, deşi nu este
neajutorat sau deznădăjduit.
3= Pacientul prezintă manifestări clare non verbale ale depresiei şi/sau este uneori copleşit
de neajutorare sau deznădejde.
4= Remarcile verbale sau manifestările non verbale referitoare la deznădejde şi neajutorare
domină interviul, atenţia pacientului neputând fi distrasă de la acestea.

2. Autodepreciere şi sentimente de vinovăţie:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de stima de sine scăzută cu sentimente de vinovăţie.
0= Nu apar autodeprecierea sau sentimentele de vinovăţie.
1= Nu este sigur dacă sunt prezente sentimentele de vinovăţie, deoarece pacientul este
preocupat doar de faptul că pe parcursul bolii a fost o povară pentru familie sau colegi,
datorită reducerii capacităţii de muncă.
2= Autodeprecierea sau sentimentele de vinovăţie apar cu mai multă claritate, deoarece
pacientul este preocupat de evenimente anterioare episodului actual al bolii.
Ex. pacientul îşi reproşează mici greşeli sau omisiuni, faptul că nu şi-a terminat o
sarcină anume sau că i-a rănit pe ceilalţi.
3= Pacientul trăieşte sentimente de vinovăţie mai intense. Uneori, acesta poate afirma că
simte că suferinţa actuală este parte a unei pedepse. Acest item se punctează cu 3 dacă
pacientul încă poate conştientiza că perspectiva lui este nefondată.
4= Sentimentele de vinovăţie sunt susţinute cu convingere şi persistă în ciuda oricărui
contraargument, astfel încât au devenit idei paranoide.

3. Suicid:
Descriere: Itemul acoperă impulsurile şi tentativele de suicid.
0= Nu apar impulsuri legate de suicid.
1= Pacientul simte că viaţa nu merită să fie trăită, însă nu îşi exprimă dorinţa de a muri.
2= Pacientul îşi doreşte să moară, dar nu are planuri pentru a-şi lua viaţa.
3= Este probabil că pacientul se gândeşte să îşi ia viaţa.
4= În zilele anterioare interviului, pacientul a încercat să se sinucidă sau pacientul internat
este sub supraveghere datorită riscului de suicid.

4-6: Notă: Administrarea de medicaţie - sedative sau altceva - nu va fi luată în considerare.

4. Insomnie de adormire:
Descriere: Acest item acoperă situaţiile în care pacientul are dificultăţi în a adormi seara când
merge la culcare.
0= Absentă.
1= În 1 sau 2 din ultimele 3 nopţi pacientul a stat întins în pat mai mult de 30 de minute
înainte de a adormi.
2= În ultimele 3 nopţi pacientul a stat întins în pat mai mult de 30 de minute înainte de a
adormi.

5. Insomnie în timpul nopţii:

Descriere: Acest item acoperă situaţiile în care pacientul se trezeşte o dată sau de mai multe ori în
intervalul dintre miezul nopţii şi 5 dimineaţa (dacă fără motiv, urmat de readormire
imediată, cotaţi cu 0).
0= Absentă.
1= S-a trezit o dată sau de două ori pe parcursul ultimelor trei nopţi.
2= S-a trezit cel puţin o dată în fiecare noapte.

6. Insomnie de trezire:
Descriere: Itemul acoperă situaţiile în care pacientul se trezeşte fără să îşi fi propus sau fără să fi
fost determinat din exterior.
0= Absentă.
1= Se trezeşte cu mai puţin de o oră mai devreme decât şi-a propus (şi poate readormi la
2= Se trezeşte în mod frecvent sau cu mai mult de o oră mai devreme decât şi-a propus.

7. Muncă şi interese:
Descriere: Itemul acoperă atât aspecte legate de munca depusă, cât şi de motivaţie. Reţineţi că
evaluarea nivelului de oboseală şi fatigabilitate ca manifestări fizice se face la itemul 13
(simptome somatice generale).
A. La prima evaluare a pacientului
0= Activităţi desfăşurate normal.
1= Uşoară reducere a capacităţii normale de funcţionare datorată lipsei motivaţiei şi/sau
dificultăţii în a-şi realiza sarcinile de zi cu zi, pe care le face totuşi integral.
2= 0 reducere mai accentuată a capacităţii normale de funcţionare datorată lipsei motivaţiei
şi/sau dificultăţii în a-şi realiza sarcinile de zi cu zi. Se constată o reducere a capacităţii
de muncă, nu poate lucra suficient de repede, face faţă la mai puţine sarcini acasă sau la
serviciu; pacientul poate rămâne acasă în unele zile, sau poate pleca mai devreme de la
serviciu.
3= Pacientul este în concediu de boală sau este tratat ambulatoriu (participă în timpul zile
la activităţile de recuperare oferite în cadrul unui spital).
4= Pacientul a fost spitalizat, nu are alte activităţi în general şi nu participă la activităţile
organizate în salon.
B. La evaluările săptămânale
0= Activităţi desfăşurate normal, a) Pacientul şi-a reluat activităţile, care se desfăşoarăîn
mod normal, b) Pacientul are probleme în a-şi relua activităţile şi a le desfăşura în mod
normal.
1= a) Pacientul lucrează, dar la un nivel mai scăzut, fie datorită lipsei motivaţiei, fie
datorită dificultăţilorîn realizarea sarcinilor de zi cu zi. b) Pacientul nu lucrează încă şi
nu este sigur dacă îşi va putea relua activităţile fără a întâmpina dificultăţi.
2= a) Pacientul lucrează, dar la un nivel mult diminuat, fie datorită absenţelor, fie datorită
programului redus, b) Pacientul este încă sub tratament sau în concediu de boală,
participă mai mult de 3-4 ore pe zi la activităţile care se desfăşoară în cadrul unui spital
sau acasă, dar poate să îşi reia activităţile doar la un nivel mult diminuat faţă de cel
normal. Dacă încă este sub supraveghere medicală, pacientul poate fi tratat ambulatoriu.
3= Pacientul este în concediu de boală sau tratat ambulatoriu (participă în timpul zile la
activităţile de recuperare oferite în cadrul unui spital).
4= Pacientul a fost spitalizat integral, nu are alte activităţi în general şi nu participă la
activităţile organizate în salon.

8. Încetineală, lentoare:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de ritmul gândirii, a limbajului şi a activităţilor motorii.
0= Activitate verbală normală, activitate motorie normală, cu expresie facială adecvată.
1= Ritmul conversaţiei uşor încetinit, cu o uşoară fixitate a expresiei faciale.
2= Ritmul conversaţiei încetinit în mod sesizabil, cu întreruperi; gestică redusă şi
întârzierea răspunsului.
3= Interviul este prelungit datorită pauzelor lungi şi a răspunsurilor scurte; toate mişcările
sunt în mod clar încetinite.
4= Interviul nu poate fi desfăşurat, conversaţie imposibilă; stupor.

9. Agitaţie:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de ritmul activităţii motorii a pacientului.
0= Activitate motorie normală, cu expresie facială adecvată.
1= Agitaţie uşoară. Ex. tendinţa de a-şi modifica poziţia în scaun sau de a se scărpina
ocazional în cap.
2= Neastâmpăr; îşi freacă mâinile, îşi schimbă în mod repetat poziţia pe scaun. Neliniştit,
se ridică şi se plimbă prin salon.
3= Pacientul nu poate sta pe scaun pe perioada interviului şi/sau se plimbă mult prin salon.
4= Pacientul se plimbă prin salon în mod constant, astfel că interviul poate fi făcut doar
„pe fugă". Poate uneori să îşi tragă hainele de pe el şi să îşi rupă părul.

10. Anxietate psihică:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de tensiune, iritabilitate, îngrijorare, insecuritate, teamă
sau aprehensiune care pot merge până la spaimă copleşitoare. Deseori este dificil de
distins între trăirea subiectivă a fricii (fenomen „psihic” sau „central”) şi manifestările
fiziologice observabile ale anxietăţii (fenomen „periferic"). Ex. tremurul mâinii,
transpiraţii. Aspectul pe care se va pune accent este experienţa subiectivă a îngrijorării,
insecurităţii, incertitudinii, spaimei, adică anxietatea
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
1= Pacientul pare să fie mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
2= Pacientul exprimă mai clar faptul că se află într-o stare de anxietate, aprehensiune sau
iritabilitate, pe care nu o poate controla. întrucât îngrijorările se referă la lucruri minore,
nu se constată un impact sesizabil al acestei stări asupra vieţii pacientului.
3= Ocazional, anxietatea şi nesiguranţa sunt mai greu de controlat, deoarece îngrijorările se
referă la traume sau evenimente nocive care ar putea surveni în viitor. Ex. Anxietatea
se poate transforma în panică, adică o spaimă copleşitoare, care interferează uneori cu
viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază apare atât de frecvent, încât interferează cu viaţa cotidiană a
pacientului.

11. Anxietate somatică:

Descriere: Itemul acoperă aspecte care se referă la corelatele fiziologice ale anxietăţi. Toate trăirile
subiective vor fi cotate la itemul 10.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin predispus decât de obicei la experienţierea
corelatelor fiziologice ale stărilor de anxietate.
1= Pacientul experienţiază ocazional manifestări fiziologice uşoare ca: jenă abdominală,
transpiraţii, tremurături. Descrierea acestor simptome este însă vagă si îndoielnică.
2= Pacientul experienţiază ocazional manifestări fiziologice ca: jenă abdominală,
transpiraţii, tremurături etc. Simptomele şi semnele sunt descrise cu precizie, dar nu
sunt foarte intense sau debilitante (nu au un impact major asupra vieţii pacientului).
3= Corelatele fiziologice ale stărilor de anxietate sunt intense şi uneori îngrijorătoare.
Interferează ocazional cu viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază este prezent atât de des, încât interferează semnificativ cu viaţa
cotidiană a pacientului.
 12. Simptome gastro-intestinale:
Descriere: Itemul acoperă simptome care provin de pe tot traseul gastro-intestinal. Uscăciunea
gurii, pierderea apetitului şi constipaţia sunt mai frecvente în comparaţie cu crampele
abdominale şi durerile. Este important să se facă distincţia între aceste manifestări şi (1)
simptomele gastro-intestinale specifice stărilor de anxietate (ex. „fluturi în stomac”) şi
(2) ideile nihiliste (lipsa persistaltismului intestinal timp de mai multe săptămâni sau
luni; intestinele s-au uscat), care se cer a fi cotate la itemul 15 (Ipohondrie).
0= Fără acuze gastro-intestinale (sau simptomele au rămas neschimbate din momentul
debutului depresiei).
1= Mănâncă fără încurajări din partea îngrijitorilor, aportul de hrană este normal, însă fără
poftă (toate felurile de mâncare au acelaşi gust, iar ţigările nu mai au aromă). Ocazional
apare constipaţia.
2= Aportul de hrană este redus, pacientul trebuind să fie stimulat pentru a mânca. Ca regulă
generală, apare constipaţia. Sunt utilizate frecvent laxative, însă fără efectul scontat.

13. Simptome somatice generale:

Descriere: Itemul acoperă stările de fatigabilitate, oboseală, epuizare şi lipsă de energie. De
asemenea se referă şi la prezenţa durerilor musculare difuze, dureri de spate, dureri ale
membrelor, dureri de ceafă.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin obosit sau deranjat de prezenţa stărilor de
disconfort fizic decât de obicei.
1= Stări foarte vagi de oboseală musculară sau alt tip de disconfort somatic.
2= Este în mod clar sau permanent obosit sau extenuat şi/sau deranjat de prezenţa
disconfortului somatic. Ex. cefalee.

14. Simptome genitale:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de prezenţa sau pierderea libidoului. Este un subiect dificil
de abordat, mai ales cu persoanele în vârstă. În cazul bărbaţilor, încercaţi să orientaţi
întrebările spre aspecte legate de preocuparea pentru activităţi sexuale şi interesul sexual.
În cazul femeilor, centraţi-vă mai degrabă pe probleme legate de dorinţa sexuală (atât
pentru a se angaja în activităţi sexuale, cât şi pentru a obţine satisfacţie în timpul actului
0= Absenţa simptomelor genitale. Activitate sexuală normală.
1= 0 pierdere uşoară a interesului sau o reducere a activităţii sexuale.
2= Absenta totală a interesului sau a activităţii sexuale.

15. Ipohondria:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de preocuparea pentru simptome fizice sau diferitele
funcţii ale corpului, în absenţa oricărei boli somatice.
0= Pacientul nu este mai interesat decât în mod normal de senzaţiile fizice care apar în
corpul său în viaţa cotidiană.
1= Pacientul pare a fi ceva mai preocupat de simptomele fizice şi de funcţiile corpului decât
de obicei.
2= Pacientul este îngrijorat pentru starea sa de sănătate fizică. Pacientul exprimă gânduri
 legate de prezenţa unor afecţiuni organice, centrându-se pe simptomele fizice.
3= Pacientul este convins că suferă de o boală fizică care poate explica simptomele sale
(tumoare cerebrală, cancer abdominal, etc), dar acceptă cel puţin pentru puţin timp că nu
este cazul.
4= Preocuparea legată de disfuncţii fizice atinge dimensiuni paranoide. Ideile delirante au
asociate în mod frecvent nihilismul sau sentimentele de culpă: a putrezi în interior,
insecte care consumă ţesuturile, intestinele blocate şi uscate, infectare altor persoane cu
propriile mirosurile corporale etc. Contraargumentarea este lipsită de efect.

16. Conştiinţa bolii:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de acceptarea sau negarea propriei boli. Itemul are
relevanţă doar dacă evaluatorul este convins că pacientul intervievat este depresiv.
0= Pacientul este de acord cu faptul că are simptome depresive sau o tulburare „nervoasă”.
1= Pacientul este de acord cu faptul că este deprimat, dar consideră că este o manifestare
secundară datorată alimentaţiei deficitare, factorilor de climă, muncii în exces.
2= Neagă că este bolnav. Pacienţii deliranţi sunt, de regulă, lipsiţi de insight. Discuţia va
viza cu precădere atitudinea pacientului faţă de sentimentele de vinovăţie (itemul 2) sau
simptomele de ipohondrie (itemul 15), fără a ignora posibilitatea prezenţei şi a altor idei
delirante.

17. Pierdere în greutate:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de pierderea în greutate. încercaţi să obţineţi informaţii
obiective; dacă acestea nu sunt disponibile, fiţi precauţi în evaluare.
A. La prima evaluare a pacientului, acest item acoperă întreaga perioadă de boală.
0= Absentă. Nici o pierdere în greutate.
1= Uşoară. între 1 şi 2,5 kg.
2= Severă. 3 kg sau mai mult.
B. La evaluările săptămânale
0= Absentă. Nici o pierdere în greutate.
1= Uşoară. Un kg pe săptămână.
2= Severă. 1 kg sau mai mult pe săptămână.
 2. Scala de anxietate Hamilton

Instrucţiuni: Citiţi descrierile itemilor apoi cotaţi răspunsurile persoanei evaluate pe foaia de cotare.

1. Dispoziţia anxioasă:
Descriere: Stări emoţionale de incertitudine cu privire la viitor mergând de la îngrijorare,
sentimente de insecuritate, iritabilitate, aprehensiune până la frică extremă,
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
1= Pacientul pare să fie puţin mai nesigur sau iritabil decât de obicei.
2= Pacientul îşi exprimă mai clar anxietatea, frica sau iritabilitatea, pe care le găseşte greu
de stăpânit. Totuşi, îngrijorările se referă la aspecte minore şi nu îi afectează negativ
viaţa cotidiană.
3= Uneori, anxietatea sau nesiguranţa sunt mai dificil de controlat, deoarece îngrijorările se
referă la pericole sau răni majore care ar putea surveni în viitor. Aceste emoţii negative
interferează ocazional cu viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază apare atât de frecvent, încât interferează semnificativ cu viaţa
cotidiană a pacientului.

2. Tensiunea psihică:
Descriere: Acest item include incapacitatea de a se relaxa, nervozitatea, tensiunile corporale,
tremuratul şi agitaţia care duce la epuizare.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin tensionat decât de obicei.
1= Pacientul pare oarecum mai nervos şi tensionat decât de obicei.
2= Pacientul exprimă clar faptul că este incapabil de a se relaxa şi că este stăpânit de o
agitaţie interioară dificil de controlat, dar care nu influenţează semnificativ viata sa
cotidiană.
3= Agitaţia interioară şi nervozitatea sunt atât de intense sau frecvente încât interferează
ocazional cu activitatea cotidiană a pacientului.
4= Tensiunea interioară şi agitaţia perturbă în permanenţă viaţa cotidiană a pacientului.

3. Fricile:
Descriere: Acest item include frica de a se afla în locuri aglomerate, frica de animale, frica de a se
afla în locuri publice, teama de a rămâne singur, frica de a călători, frica de persoane
străine, teama de întuneric etc. Este important de reţinut dacă anxietatea a fost mai
intensă în timpul episodului actual decât de obicei.
0= Absenta fricii.
1= Prezenţa fricii nu apare cu claritate.
2= Pacientul trăieşte anxietate fobică, dar este capabil să îi facă faţă.
3= Pacientul are dificultăţi în a stăpâni sau învinge anxietatea, astfel încât aceasta
interferează într-o oarecare măsură cu viata sa cotidiană.
4= Anxietatea fobică perturbă sever viaţa cotidiană a pacientului.
 4. Insomniile:
Descriere: Acest item acoperă experienţa subiectivă a pacientului asupra duratei şi profunzimii
somnului pe perioada ultimelor trei nopţi. Notă: Administrarea de hipnotice sau sedative
nu va fi luată în considerare.
0= Durata şi profunzimea somnului nu sunt modificate faţă de perioada anterioară.
1= Durata somnului poate fi uşor redusă (ex., ca urmare a dificultăţilor la adormire), dar nu
există modificări în profunzimea somnului.
2= Profunzimea somnului este de asemenea redusă, somnul devenind mai superficial, în
general, somnul este perturbat.
3= Durata şi profunzimea somnului sunt sever perturbate. Perioadele de somn totalizează
doar câteva ore într-un interval de 24 de ore.
4= Somnul este atât de superficial, încât pacientul vorbeşte mai degrabă de scurte perioade
de somnolenţă sau aţipire, decât de somn propriu-zis.

5. Simptomele cognitive:

Descriere: Acest item acoperă dificultăţile de concentrare a atenţiei, de luare a deciziilor referitoare
la probleme cotidiene şi perturbarea capacităţilor mnezice.
0= Pacientul nu prezintă mai multe dificultăţi de concentrare a atenţiei şi de memorie decât
de obicei.
1= Pot fi prezente uşoare dificultăţi de concentrare a atenţiei şi de memorie.
2= În ciuda efortului susţinut, pacientul întâmpină dificultăţi de a se concentra asupra
activităţii lui cotidiene.
3= Pacientul întâmpină dificultăţi majore în ceea ce priveşte concentrarea atenţiei, memorie,
luare de decizii. Spre exemplu, citeşte cu dificultate un articol din ziar sau urmăreşte cu
greu un program TV până la capăt.
4= Pe parcursul interviului, pacientul prezintă dificultăţi în concentrare, memorie sau luare
de decizii.

6. Dispoziţia depresivă:
Descriere: Itemul acoperă atât aspectele verbale, cât şi non-verbale ale comunicării sentimentelor
de tristeţe, deprimare, melancolie şi a gândurilor referitoare la neajutorare şi disperare.
0= Absenţa dispoziţiei depresive.
1= Pacientul poate fi uşor mai melancolic sau mai trist decât de obicei.
2= Pacientul este mai îngrijorat în legătură cu experienţele neplăcute, deşi încă nu sunt
prezente gânduri referitoare la neajutorare sau disperare.
3= Pacientul prezintă în mod clar manifestări non-verbale ale depresiei şi/sau disperării.
4= Remarcile verbale sau manifestările non-verbale ale pacientului referitoare la melancolie
şi neajutorare sunt prezente pe tot parcursul interviului, atenţia pacientului neputând fi
distrasă de la ele.
 7. Simptomele somatice musculare:
Descriere: Acest item acoperă aspecte referitoare la slăbiciunea, rigiditatea sau durerea localizate
mai mult sau mai puţin difuz în muşchi, de tipul durerilor cervicale şi maxilo-
0= Pacientul nu experienţiază mai multă sau mai puţină durere sau rigiditate a muşchilor
decât de obicei.
1= Pacientul prezintă dureri sau rigidităţi ale muşchilor ceva mai accentuate decât de obicei.
2= Simptomele experienţiate de pacient au caracter de durere.
3= Durerile musculare interferează într-o oarecare măsură cu activitatea cotidiană a
pacientului.
4= Durerile musculare sunt prezente în mare parte a timpului, perturbând în mod evident
viaţa şi activitatea pacientului.

8. Simptomele somatice senzoriale:

Descriere: Acest item acoperă senzaţiile de oboseală şi slăbiciune sau tulburările funcţionale reale,
inclusiv tinitus, tulburări de vedere, bufeuri de căldură sau frig, furnicături.
0= Nu sunt prezente simptome somatice senzoriale.
1= Senzaţiile vizuale, auditive şi tactile neplăcute pot fi mai accentuate decât de obicei.
2= Senzaţia de presiune dobândeşte un caracter de zumzet în analizatorul auditiv, tulburări
vizuale în analizatorul vizual, precum şi mâncărime şi înţepături în analizatorul cutanat.
3= Simptomele somatice senzoriale interferează într-o oarecare măsură cu viaţa şi
activitatea pacientului.
4= Simptomele somatice senzoriale sunt prezente în marea majoritate a timpului şi perturbă
în mod evident viaţa şi activitatea pacientului.

9. Simptomele cardio-vasculare:
Descriere: Itemul acoperă simptome ca tahicardia, palpitaţiile, durerile de piept, presiunea toracică,
zvâcniri ale vaselor sangvine, senzaţia de leşin.
0= Absenţa simptomelor cardio-vasculare.
1= Prezenţa simptomelor cardio-vasculare este posibilă dar dificil de confirmat.
2= Simptomele cardio-vasculare sunt prezente, dar pacientul le poate ţine sub control.
3= Pacientul are uneori dificultăţi în a controla simptomele cardio-vasculare, astfel încât
acestea interferează ocazional cu viata si activitatea sa.
4= Simptomele cardio-vasculare sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod
evident viaţa şi activitatea pacientului.

10. Simptomele respiratorii:

Descriere: Itemul acoperă senzaţiile de greutate şi contracţie în piept sau gât, dispnee, senzaţia de
sufocare si oftatul.
0= Absenţa simptomelor respiratorii.
1= Prezenţa simptomelor respiratorii este posibilă dar dificil de confirmat.
2= Simptomele respiratorii sunt prezente, însă pacientul le poate ţine sub control.
3= Pacientul are uneori dificultăţi în a controla simptomele respiratorii, astfel încât acestea
interferează ocazional cu viata si activitatea sa.
4= Simptomele respiratorii sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod evident
viaţa şi activitatea pacientului.

11. Simptomele gastrointestinale:

Descriere: Itemul acoperă dificultăţile de înghiţire, senzaţia de nod în stomac, dispepsia (gastralgia,
senzaţia de arsură în stomac, durerile abdominale asociate alimentării, balonări, greaţă
sau vomă), crampele stomacale, diareea.
0= Absenţa simptomelor gastrointestinale.
1= Prezenţa simptomelor gastrointestinale este posibilă, dar dificil de confirmat sau dificil
de separat de manifestările normale.
2= Sunt prezente unul sau mai multe simptome gastrointestinale, însă pacientul deţine
controlul asupra lor.
3= Pacientul are uneori dificultăţi în a controla simptomele gastrointestinale, astfel încât
acestea interferează ocazional cu viata si activitatea sa.
4= Simptomele gastrointestinale sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod
evident viaţa şi activitatea pacientului.

12. Simptomele genito-urinare:

Descriere: Itemul include simptome non-organice sau psihice cum sunt: micţiunile frecvente sau
urgente, iregularităţile menstruale, anorgasmia, dispareunia, ejacularea precoce sau
absenţa erecţiei.
0= Absenţa simptomelor genito-urinare.
1= Prezenţa simptomelor genito-urinare este posibilă dar dificil de confirmat sau dificil de
separat de manifestările normale.
2= Sunt prezente unul sau mai multe simptome genito-urinare, însă pacientul deţine
controlul asupra lor.
3= Sunt prezente ocazional unul sau mai multe simptome genito-urinare, suficient de
intense încât să interfereze într-o oarecare măsură cu viaţa şi activitatea pacientului.
4= Simptomele genito-urinare sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod
evident viaţa şi activitatea pacientului.

13. Simptome ale sistemului nervos autonom (SNV):

Descriere: Itemul include senzaţia de uscăciune a gurii, roşeaţă sau paloare, transpiraţie şi vertij.
0= Absenţa simptomelor SNV.
1= Prezenţa simptomelor SNV este posibilă, dar dificil de confirmat.
2= Sunt prezente unul sau mai multe simptome SNV, însă acestea nu interferează cu viaţa şi
activitatea pacientului.
3= Sunt prezente ocazional unul sau mai multe simptome SNV, suficient de intense încât să
interfereze într-o oarecare măsură cu viaţa şi activitatea pacientului.
4= Simptomele SNV sunt prezente în mare parte a timpului şi perturbă în mod evident viaţa
şi activitatea pacientului.
 14. Comportamentul în timpul interviului:
Descriere: Acest item acoperă comportamentul subiectului în timpul interviului. Pacientul poate
părea tensionat, nervos, agitat, neliniştit, tremurător, palid, cu respiraţia accelerată sau
transpirând. Se va face o estimare globală, plecând de la aceste elemente.
0= Pacientul nu pare a fi anxios.
1= Pacientul ar putea fi anxios, dar prezenţa anxietăţii este dificil de confirmat.
2= Pacientul este moderat de anxios.
3= Pacientul este puternic anxios.
4= Pacientul este copleşit de anxietate. Spre exemplu, se agită şi tremură din tot corpul.

3. Chestionar al controlului intern–extern al rezistenţei sau locul controlului (I–E) –

ROTTER

Acest test poate fi considerat o măsură a speranţei generalizate.

Desfăşurare:
I se cere clientului/pacientului să încercuiască un enunţ A sau B pentru fiecare item, cel care
crede că traduce cel mai bine opinia sa. În una subiectul are posibilitatea de a controla evenimentele,
în cealaltă, nu.
Despuiere:
6 itemi nu sunt corectaţi (aceşti 6 itemi <neutri> au fost adăugaţi pentru ca subiectul să nu
poată să intuiască semnificaţia întrebărilor puse şi astfel pentru a diminua tendinţa de faţadă). Este
vorba de nr. 1, 8, 14, 19, 24, 27.
Ceilalţi 23 de itemi sunt cotaţi, astfel :
–0 = refuz al enunţului care prezintă absenţa controlului
–1 = accept al enunţului care prezintă absenta controlului
Întrebările A cotate cu un punct sunt următoarele: 2, 6, 7, 16, 17, 18, 20, 21, 23, 25, 29;
Întrebările B cotate cu un punct sunt următoarele: 3, 4, 5, 10, 11, 12, 13, 15, 22, 26, 28.
Nota obţinută defineşte gradul externalităţii. Subiecţii având o notă joasă la scala I–E ,
cred puternic că pot controla determinarea situaţiilor. Invers, cei ce au o notă ridicată nu cred
că pot controla determinarea situaţiilor.

Date normative:
Bărbaţi Femei Total
N= 89 N= 121 N= 210
M 10,63 10,5 10,55
Tipul intervalului 3,5 4 3,89

Aceste date sunt identice cu cele ale lui Rotter J. B.

Interval : 0 –23
Validare :
Ea a fost realizată pe o populaţie de control de 210 subiecţi (89 bărbaţi şi 121 femei) cu vârsta
medie de 25 ani.
 Nume ................................... Prenume ..................................Data ....................................

Acest chestionar este destinat studierii manierii în care evenimentele importante din
societatea noastră ne afectează.

Fiecare item comportă 2 enunţuri A şi B. Sunteţi rugaţi să alegeţi unul şi să bifaţi în rubrica
corespunzătoare.
Alegeţi–l pe cel care traduce cel mai bine opinia voastră. Evident că nu există
răspunsuri rele sau bune.
1.
O – A – Copiii au probleme pentru că părinţii îi pedepsesc prea mult.
O – B – Necazul cu majoritatea copiilor din ziua de azi este că părinţii sunt prea liberali cu
ei.
2.
O – A – Majoritatea lucrurilor dezagreabile din viaţa oamenilor se datorează în parte
ghinionului.
O – B – Nenorocirile oamenilor vin din greşelile pe care aceştia le fac.
3.
O – A – Unul din principalele motive pentru care avem războaie este că oamenii nu se
interesează suficient de politică.
O – B – Vor exista întotdeauna războaie, chiar dacă încercăm din greu să le împiedicăm.
4.
O – A – În final, oamenii obţin respectul pe care îl merită.
O – B – Din nefericire, valoarea unui individ nu este adesea bine ştiută, în ciuda eforturilor
sale.
5.
O – A – Este fals să spui că învăţătorii sunt nedrepţi cu elevii.
O – B – Majoritatea elevilor nu realizează importanţa evenimentelor fortuite asupra notelor
lor.
6.
O – A – Fără intervenţii oportune, nimeni nu poate fi un lider eficient.
O – B – Oamenii competenţi, care n–au devenit lideri, n–au ştiut să profite de ocaziile care li
s–au oferit.
7.
O – A – În ciuda eforturilor voastre, există oameni care, pur şi simplu, nu vă apreciază.
O – B – Oamenii care nu pot obţine simpatia altora nu ştiu cum să se înţeleagă cu ei.
8.
O – A – Ereditatea joacă un rol esenţial în determinarea personalităţii individului.
O – B – Experienţele vieţii sunt cele care fac din noi ceea ce suntem.
9.
O – A – Am constatat adesea că ceea ce trebuie să se întâmple se întâmplă.
O – B – Încrederea în hazard nu mi–a oferit niciodată rezultate aşa de bune ca decizia asupra
determinării unei acţiuni.
 10.
O – A – Există arareori examene injuste atunci când studenţi nu sunt bine pregătiţi la aceste
examene.
O – B – În majoritatea timpului, întrebările de examen sunt foarte puţin în legătură cu
cursurile, pe care este inutil să le studiezi.
11.
O – A – Obţinerea unui succes este rezultatul unei munci asidue; şansa este minimă sau nulă
în obţinerea sa.
O – B – Pentru a obţine o bună situaţie este vorba mai ales de a se afla la locul potrivit la
momentul potrivit.
12.
O – A – Cetăţenii de nivel mediu sau chiar mediocrii pot influenţa hotărârile guvernului.
O – B – Această lume este condusă de câteva persoane aflate la putere, iar "oamenii
obişnuiţi" nu pot face nimic.
13.
O – A – Când fac proiecte, sunt aproape sigur /ă că le voi pune în aplicare.
O – B – Nu este întotdeauna prudent să faci proiecte prea îndepărtate, pentru că, în orice caz,
multe lucruri depind de şansă sau neşansă.
14.
O – A – Există oameni care nu valorează mare lucru.
O – B – Există ceva bun în fiecare.
15.
O – A – În cazul meu, să obţin ceea ce vreau nu are nimic, sau aproape nimic în comun cu
şansa.
O – B – Adeseori noi putem lua o decizie alegând valoarea banilor.
16.
O – A – Cel care ajunge să fie şef, este adesea cel care are suficientă şansă pentru a ajunge
primul la locul potrivit.
O – B – Faptul de a obţine rezultate bune depinde de capacitatea oamenilor; şansa are o prea
mică legătură.
17.
O – A – În ceea ce priveşte problemele mondiale, majoritatea dintre noi suntem victimele
unor forţe pe care nu putem nici să le înţelegem, nici să le controlăm.
O – B – Participând activ la probleme politice sau sociale, oamenii pot controla evenimentele
mondiale.
18.
O – A – Majoritatea oamenilor nu realizează importanţa evenimentelor fortuite care le
controlează viaţa.
O – B – În realitate, <norocul> nu există.
19.
O – A – Oricine trebuie să fie pregătit să–şi admită greşelile.
O – B – De obicei, este preferabil să–ţi disimulezi greşelile.
20.
O – A – Este dificil de ştiut dacă cineva vă iubeşte cu adevărat.
 O – B – Numărul de prieteni pe care îi aveţi depinde de propria voastră gentileţe.
21.
O – A – Pe termen lung, lucrurile rele care ni se întâmplă sunt contrabalansate de cele bune.
O – B– Majoritatea nenorocirilor vin dintr–o lipsă de abilitate, din ignoranţă, din lene sau din
toate trei.
22.
O –A – Cu un anumit efort am putea elimina corupţia politică.
O – B– Este dificil de controlat afacerile ce ţin de politicienii aflaţi la putere.
23.
O –A – Uneori nu pot înţelege cum decid profesorii notele pe care le dau.
O – B – Există o corespondenţă directă între maniera în care muncesc şi notele pe care le
obţin.
24.
O – A – Un bun conducător se aşteaptă la ceea ce fiecare decide că trebuie să facă.
O – B – Un bun conducător îi indică fiecăruia ceea ce are de făcut.
25.
O – A – Adeseori am impresia că am o prea mică influenţă asupra lucrurilor care mi se
întâmplă.
O – B – Îmi este imposibil să cred că şansa joacă un rol importat în viaţa mea.
26.
O – A – Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să–şi facă prieteni.
O – B – Nu este atât de util să încerci din greu să le placi oamenilor, căci dacă vă iubesc, vă
iubesc pur şi simplu.
27.
O – A – Se acordă prea multă importanţă educaţiei fizice la şcoală.
O – B – Sporturile colective sunt un mijloc excelent de formare a caracterului.
28.
O – A – Ceea ce mi se întâmplă se datorează propriilor mele acţiuni.
O – B – Uneori am impresia că nu am destul control asupra orientării pe care o ia viaţa.
29.
O – A – În majoritatea timpului, nu pot înţelege maniera în care politicienii se comportă.
O – B – Pe termen lung, oamenii sunt responsabili de o proastă guvernare, atât pe plan
naţional, cât şi pe plan local.
30. – Pentru a obţine ceea ce dorim în viaţă, anumite persoane estimează că trebuie pur şi
simplu să conteze pe şansă. Alţii, contează doar pe propriile forţe. În sfârşit, pentru alţii, ar trebui să
conteze, într–o anumită măsură amândouă.

Ce credeţi voi? Precizaţi–vă poziţia bifând una din căsuţele următoarei scale duble:

EFORTURI 0%
100%

100%
0% ŞANSĂ
 4. Scala afirmării de sine – Rathus

Aplicaţii:
Acest chestionar vizează evaluarea afirmării de sine a subiecţilor. Necesităţile metodei
statistice au obligat efectuarea unei transformări a evaluării lui Rathus pentru a obţine a scală
continuă de la 1 la 6 (+3 corespunde la 1 şi –3 corespunde la 6 în noua evaluare).

Mod de redactare:
Clientul/pacientul trebuie să indice în ce grad fiecare din cele 30 de afirmaţii este
caracteristică comportamentului său sau lui . El utilizează pentru aceasta o scală mergând de la 1=
"foarte caracteristic" la 6= "cu adevărat necaracteristic".

Evaluarea:
Trebuie să se distingă două tipuri de itemi:
– itemi direcţi pentru care evaluarea este cea dată de către client/pacient.
– itemi indirecţi, marcaţi cu un asterisc (nr. 1, 2, 4, 5, 9, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 23, 24, 26,
30) pentru care trebuie să se inverseze scorul dat de subiect. De exemplu, dacă clientul/pacientul dă
un scor de 5 la un item va fi evaluat 2 de corector. Scorul total al chestionarului este suma itemilor
direcţi şi indirecţi, odată transformarea fiind făcută. Cu cât scorul este mai ridicat, subiectul
este mai perturbat.

Norme:
Din cauza disparităţii sistemelor de evaluare, vom da decât rezultatele,cu titlu indicativ:
Scor total : 0–180;
– grupa control medie (abatere tip): 92,10 (19,01).
* prima cuartilă: 79 – mediana: 92 – a–3–a cuartilă:104.
– grupa de subiecţi fobici sociali: 125,76 (18,93).
* prima cuartilă:109 – mediana:126 – a–3–a cuartilă:138 (Bouvard şi colaboratorii, 1986).

Nume: .................................... Prenume ..................................

Data: .....................................

Indicaţi în ce grad afirmaţiile următoare caracterizează sau descriu comportamentul

dumneavoastră. Binevoiţi să utilizaţi evaluarea următoare şi să puneţi o notă la fiecare afirmaţie:
1. Foarte caracteristic.
2. Mai degrabă caracteristic.
3. Un pic caracteristic
4. Un pic necaracteristic.
5. Mai degrabă necaracteristic.
6. Cu adevărat necaracteristic.

1. Majoritatea oamenilor mi se par mai agresivi şi că îşi apără mai bine drepturile lor decât
mine.
 2. Mi se întâmplă să ezit din timiditate în momentul când dau sau accept întâlniri.
3. Când mâncarea dintr–un restaurant nu mă satisface, eu mă plâng chelnerului sau
chelneriţei.
4. Eu sunt atent să nu rănesc sentimentele altora, chiar atunci când eu simt că am fost rănit.
5. Dacă un vânzător îşi dă mult osteneala să–mi arate o marfă care nu îmi convine perfect, eu
am un moment dificil atunci când trebuie să spun nu.
6. Atunci când mi se cere să fac ceva, eu insist pentru a şti motivul.
7. Există momente în care eu caut o discuţie bună şi dinamică.
8. Eu mă bat pentru a reuşi la fel de bine ca şi ceilalţi în profesiunea mea.
9. La drept vorbind, oamenii profită adesea de mine.
10. Îmi place să port conversaţii cu noi cunoştinţe sau cu străini.
11. Adesea eu nu ştiu să spun nimic persoanelor seducătoare de sex opus.
12. Eu aş ezita să telefonez la o mare întreprindere comercială sau la o administraţie.
13. Eu aş prefera să–mi pun candidatura pentru un alt loc de muncă printr–o scrisoare mai
degrabă decât printr–un interviu.
14. Eu găsesc stânjenitor a înapoia un produs deja cumpărat.
15. Dacă o rudă apropiată şi respectată este pe cale să mă agaseze, eu mi–aş înăbuşi
sentimentele mai degrabă decât să exprim această jenă.
16. Mi se întâmplă să evit să pun întrebări, din teama de a părea stupid.
17. În timpul unei discuţii riguroase, mi–e frică adesea de a fi bulversat(ă) şi de a fi pe
punctul de a tremura din tot corpul .
18. Dacă un conferenţiar reputat şi respectat spune ceva despre care eu gândesc că este
inexact, mi–ar plăcea ca publicul să audă de asemenea punctul meu de vedere.
19. Eu evit să discut preţurile cu reprezentanţii şi vânzătorii.
20. Atunci când eu fac ceva important şi valabil, îmi iau măsurile pentru a face să afle şi
ceilalţi.
21. Eu sunt deschis şi franc când este vorba de sentimentele mele.
22. Dacă cineva a răspândit istorii false şi de prost gust în legătură cu mine, eu îl văd pe cât
de repede este posibil pentru a–i cere o explicaţie.
23. Eu am adesea un moment dificil atunci când trebuie să spun nu.
24. Eu am tendinţa de a–mi stăpâni emoţiile mai degrabă decât să fac o scenă.
25. Eu mă plâng atunci când serviciul este rău făcut, într–un restaurant sau în altă parte.
26. Adesea eu nu ştiu ce să spun atunci când mi se face un compliment.
27. La cinema, la teatru, sau în timpul unei conferinţe, dacă un cuplu apropiat de mine este pe
cale de a vorbi cu voce înaltă, eu îi cer să tacă sau să meargă în altă parte.
28. Oricine încearcă să treacă în faţa unei cozi, riscă să i se ceară o explicaţie.
29. Eu sunt rapid(ă) în exprimarea părerilor mele.
30. Există momente în care eu nu ştiu ce să spun.

Scor total: 0– 180

 5. Test de auto–evaluare a gândurilor în interacţiune socială–Tapis

Aplicaţii:
Acest chestionar este destinat să evalueze frecvenţa gândurilor facilitatoare (gânduri
pozitive) sau inhibitoare (gânduri negative) în contextul relaţiilor heterosociale.

Mod de redactare:
Clientul/pacientul este rugat să răspundă la chestionar cu referire la situaţii recente, trăite în
viaţa sa cotidiană. Pentru fiecare enunţ, subiectul indică frecvenţa cu care a apărut fiecare gând.

Evaluarea:
Evaluarea se efectuează prin intermediul unei scale de 5 puncte (de la 1 = eu n–am avut
aproape niciodată acest gând; la 5 = eu am foarte adesea acest gând). Chestionarul cuprinde două
scoruri:
– gândurile pozitive: a aduna itemii 2–4–6–9–10–12–13–14–17–18–24–25–27–28–30;
– gândurile negative: a aduna ceilalţi 15 itemi (desfăşuraţi de la 15 la 75).

Norme:
Variaţia mediilor (abateri tip):

Versiunea Franceză
Scor total : 0– 150
Tapis pozitiv Scor : 0–75 , media 36,93
– subiecţi fobici sociali (n=32): 36,93 (7,40);
– subiecţi controlaţi (n=72): 49,16(8,12);
Tapis negativ Scor : 0–75, media 53,46
– subiecţi fobici sociali (n=32): 53,46 (9,11);
– subiecţi controlaţi (n=72): 31,16 (8,54) (Yao şi colaboratorii, 1995)

Nume: ................................. Prenume: ...........................

Data: ..................................

Instrucţiuni:
Este evident că oamenii gândesc de manieră variată când întâlnesc diferite persoane.
Dumneavoastră veţi găsi aici mai jos o listă de gânduri pe care le–aţi avut personal în anumite
momente, înainte, în timpul sau după o întâlnire socială. Citiţi atent fiecare întrebare şi binevoiţi să
evaluaţi cu ce frecvenţă aţi avut gânduri identice cu cele din listă, înainte, în timpul şi după o
întâlnire socială.
Utilizaţi scala următoare pentru a evalua frecvenţa acestor gânduri:
1. aproape niciodată
2. rar
3. uneori
4. adesea
5. foarte des
 Însemnaţi cifra aleasă în căsuţa corespondentă.

Aproape Rar Uneori Adesea Foarte

niciodată des
1. Când nu găsesc nimic să spun, simt că
eu devin anxios.
2. Eu n–am nici o dificultate să vorbesc
persoanelor de sex opus.
3. Eu sper să nu devin ridicol
4. Încep să mă simt în largul meu
5. Mi–e frică în mod real de ceea ce pot
gândi despre mine persoanele de sex
opus.
6. Mă simt fără griji, fără teamă, fără
anxietate.
7. Eu mor de frică.
8. El sau ea nu se vor interesa de mine.
9. Poate că eu pot să–l (o) fac să fie în
largul său făcând primii paşi.
10. În loc de a–mi face griji, eu pot să–mi
imaginez cel mai bun mijloc de a–l(o)
cunoaşte.
11. Eu nu mă simt fericit să întâlnesc
persoanele de sex opus, şi din această
cauză lucrurile riscă să ia o întorsătură
rea.
12. Şi atunci? Cel mai rău ce ar putea să
se întâmple este ca eu să nu–i plac.
13. El (ea) vrea atât să–mi vorbească pe
cât eu vreau să–i vorbesc
14. Aceasta va fi o ocazie bună.
15. Dacă eşuez în această conversaţie, eu
îmi voi pierde orice încredere în mine .
16. Ceea ce voi spune va părea probabil
stupid.
17. Ce am de pierdut? Aceasta merită
osteneala să încerc.
18. Situaţia nu este uşoară dar eu pot să o
stăpânesc.
19. Oh... Eu nu vreau să fac acel lucru
20. Eu voi fi jignit (ă) dacă el (ea) nu îmi
răspunde.
21. Eu trebuie în mod absolut să–i fac o
 impresie bună sau mă voi simţi foarte
rău.
22. Eu sunt un (o) idiot/idioată plin (ă) de
inhibiţii.
23. Oricum eu voi eşua probabil
lamentabil.
24. Eu nu pot stăpâni nimic bine.
25. Chiar dacă lucrurile nu merg bine,
aceasta nu este o catastrofă
26. Eu mă simt neîndemânatic şi stupid.
El sau ea o va remarca cu siguranţă.
27. Noi avem probabil multe lucruri în
comun.
28. Probabil că ne vom înţelege foarte
bine.
29. Eu sper că aş putea pleca şi evita
orice situaţie.
30. Ah! Trimite prudenţa la plimbare!

6. Scala de depresie - Montgomery &Asberg

Aplicaţii:
Ea are 10 itemi şi a fost concepută pentru a studia modificările sub efectul terapiilor. Ea este
utilizată în Franţa şi în ţările scandinave.
Mod de redactare:
Evaluarea se face plecând de la convorbirea clinică. Scala cuprinde 10 itemi cotați de la 0 la
6. Numai valorile pare sunt definite. Valorile impare reprezintă stări intermediare.
Evaluarea:
Se adună notele obţinute la fiecare item.

NORME:
Nota prag de depresie a fost fixată la 15. Nota de incluziune pentru probele medicamentoase
este clasic de 21 (Pellet şi col., 1986).

Concluzie:
MADRS este relativ rapidă pentru a evalua intensitatea depresiei. Este sensibilă la
schimbarea terapeutică.
 SCALA DE DEPRESIE - MONTGOMERY & ASBERG

NUME: .................................................................. DATA: .............................

Evaluarea va fi bazată pe o convorbire clinică mergând de la întrebări generale despre

simptome, la întrebări mai detaliate care vor permite o apreciere precisă a severităţii lor. Clinicianul
însărcinat cu evaluarea trebuie să decidă dacă aceasta trebuie să se sprijine pe punctele scalei bine
definite (0,2,4,6) sau pe punctele intermediare (1,3,5). Pentru fiecare rubrică, însemnaţi cifra care
caracterizează cel mai bine starea pacientului.

1. Tristeţe aparentă
Corespunde descurajării, depresiei şi disperării (mai mult decât o simplă descurajare
pasageră) reflectate prin vorbă, mimică şi postură. Cotaţi numai profunzimea şi incapacitatea de a se
dispune.
0: Fără tristeţe.
1:
2: Pare descurajat ,dar pare să se dispună fără dificultate.
3:
4: Pare trist şi nefericit majoritatea timpului.
5:
6: Pare nefericit tot timpul. Extrem de descurajat.

2. Tristeţe exprimată
Corespunde la exprimarea unei dispoziţii depresive, fie că aceasta este aparentă sau nu.
Include proasta dispoziţie, descurajarea sau sentimentul de disperare fără speranţă. Cotaţi numai
intensitatea, durata şi gradul în care dispoziţia este posibil să fie influenţată de evenimente.
0: Tristeţe ocazională în raport cu circumstanţele.
1:
2: Trist sau prost dispus, dar se dispune fără dificultate.
3:
4: Sentiment invadator de tristeţe sau de depresie.
5:
6: Tristeţe, disperare sau descurajare permanente sau fără fluctuaţie.

3. Tensiune interioară
Corespunde sentimentelor de indispoziţie definită, de iritabilitate, de agitaţie interioară, de
tensiune nervoasă mergând până la panică, spaimă sau angoasă. Cotaţi numai intensitatea, frecvenţa,
durata, gradul .
0: Calm. Tensiune interioară numai pasageră.
1:
2: Sentimente ocazionale de iritabilitate şi de indispoziţie rău definită.
3:
4: Sentimente continue de tensiune interioară sau panică intermitentă pe care
pacientul nu le poate stăpâni decât cu dificultate.
5:
6: Spaimă sau angoasă fără pauză. Panică invadatoare.

4. Diminuarea somnului
Corespunde la o reducere a duratei sau a profunzimii somnului prin comparare cu somnul
pacientului atunci când el nu este bolnav.
0: Doarme ca de obicei.
1:
2: Uşoară dificultate în a adormi sau somn uşor redus, uşor sau agitat.
3:
4: Somn redus sau întrerupt cel puţin două ore.
5:
6: Mai puţin de 2/3 ore de somn.

5. Reducere a apetitului.
Corespunde sentimentului unei pierderi a apetitului comparat cu apetitul obişnuit. Cotaţi
absenţa de dorinţă de hrană sau nevoia de a se forţa pentru a mânca.
0: Apetit normal sau crescut.
1:
2: Apetit uşor redus.
3:
4: Fără apetit. Hrană fără gust.
5:
6: Nu mănâncă decât dacă este convins.

6. Dificultăţi de concentare
Corespunde dificultăţilor de a-şi aduna gândurile mergând până la incapacitatea de a se
concentra. Cotaţi intensitatea, frecvenţa şi gradul de incapacitate.
0: Fără dificultăţi de concentrare.
1:
2: Dificultăţi ocazionale de a-şi aduna gândurile.
3:
4: Dificultăţi în a se concentra şi a-şi menţine atenţia, ceea ce reduce capacitatea de
a citi sau de a susţine o conversaţie.
5:
6: Incapabil de a citi sau de a conversa fără mare dificultate.

7. Oboseala (plictiseala)
Corespunde unei dificultate de a se porni sau o încetineală în a începe îndeplinirea
activităţile cotidiene.
0: Deloc dificultăţi de a se porni. Fără încetineală.
1:
2: Dificultăţi în a începe activităţi.
 3:
4: Dificultăţi în a începe activităţi rutiniere care sunt urmărite cu efort.
5:
6: Mare oboseală. Incapabil de a face orice fără ajutor.

8. Incapacitate de a resimţi
Corespunde unei experienţe subiective de reducere a interesului pentru lumea înconjurătoare,
sau activităţile care dau plăcere în mod normal. Capacitatea de a reacţiona cu o emoţie potrivită cu
circumstanţele sau cu lumea este redusă.
0: Interes normal pentru lumea înconjurătoare.
1:
2: Capacitate redusă da a manifesta plăcere pentru interesele sale obişnuite.
3:
4: Pierdere de interes pentru lumea înconjurătoare. Pierdere de sentiment pentru
prieteni şi cunoştinţe.
5:
6: Sentiment de a fi paralizat emoţional, incapacitate la a resimţi furia, tristeţea sau
plăcerea şi imposibilitatea completă sau chiar dureroasă de a resimţi ceva pentru rudele apropiate
şi prieteni.

9. Gânduri pesimiste
Corespunde ideilor de culpabilitate, de auto-acuzare, de greşeală de remuşcări şi de ruină.
0: Fără gânduri pesimiste.
1:
2: Idei intermitente de eşec, de auto-acuzare sau de auto-depreciere.
3:
4: Auto-acuzaţii persistente sau idei de culpabilitate sau greşeală precizate dar încă
raţionale. Pesimism crescând faţă de viitor.
5:
6: Idei delirante de ruină, de remuşcări sau greşeală neexplicabilă. Auto-acuzaţii
absurde şi neclintite.

10. Idei de sinucidere

Corespunde sentimentului că viaţa nu merită oboseala de a fi trăită, că o moarte naturală ar fi
binevenită, idei de sinucidere şi preparative la sinucidere. Tentativele de sinucidere nu trebuie,în ele
însăşi să influenţeze cotarea.
0: Se bucură de viaţă sau o ia cum vine ea.
1:
2: Obosit de viaţă, idei de siucidere numai pasagere.
3:
4: Ar valora mai mult să fie mort. Ideile de sinucidere sunt curente şi sinuciderea este
considerată ca o soluţie posibilă dar fără proiect sau intenţie precisă.
5:
6: Proiecte explicite de sinucidere dacă ocazia se prezintă. Preparative de sinucidere.
 7. Scala de încetinire – Widlocher

Aplicaţii:
Scara de încetinire indică diferitele aspecte ale încetinirii psihomotorii comune la toate
formele clinice ale depresiei. Primii trei itemi explorează încetinirea motorie, următoarele patru
,limbajul şi ultimii şapte, activitatea mentală. Ea este mult utilizată pentru a evalua acţiunea
tratamentelor antidepresoare.
Redactare:
După o convorbire clinică evaluatorul cotează fiecare item după modelul următor: 0 =
normal; 1 = îndoială despre caracterul patologic al fenomenului observat; 2 = semn patologic
discret; 3 = evident pentru orice observator; 4 = masiv. Ultimii 6 itemi nu sunt rezultatul
observaţiei directe , depind de descrierea pe care o face subiectul. Din cauza existenţei unui factor
extrinec la încetinire (altă patologie sau medicament) rezultatele a unul sau doi itemi pot fi
modifcate. Autorul permite să se ţină cont de acest lucru , indicând la sfârşitul scalei.
Evaluarea:
Scorul total este suma notelor obţinute la primii 14 itemi. Aprecierea generală a încetiniri
(nr.15) nu participă la nota globală.

NORME:
O notă prag fixată la 16, pare a fi criteriul de ameliorare al subiecţilor depresivi.

Variaţia mediilor (abateri tip):

- eşantion normal: de la 2 (1,57) la 6,72 2,84) (Chozot şi col., 1986; Pellet şi col., 1986);
- eşantion depresiv: de la 17, 30 (8,57) la 28,6 (11,1) (Chazot şi col., 1986; Pellet şi col.,
1986; Collet şi Cottreux, 1986).
Concluzie:
Scala este foarte utilizată pentru a evalua eficacitatea tratamentalor antidepresoare.

SCALA DE ÎNCETINIRE

Fiecare item va trebui să fie cotat de la 0 la 4 pe modelul general următor, indicaţiile şi

exemplele trebuie să permită de a alege între 2 cotaţii în caz de ezitare:
0: Normal.
1: Indoială despre caracterul patologic al fenomenului observat.
2: Semn patologic, dar discret.
3: Evident pentru orice observator.
4: Masiv.
Există un factor extrinsec la încetinire, cum ar fi: altă patologie, medicament sedativ,
anxietate care pare să falsifice rezultatele observate. Aceasta nu exclude bolnavul de la un studiu, dar
depinde de obiectivele acestuia. În caz de modificări ducând pe unul sau doi itemi izolaţi, precizaţi
care, la sfârşitul scării.
 DA: ........................................ NU: ....................................

Dacă da acest factor: precizaţi care:

Majorat – 1 Subevaluat – 2

1. Mersul, pasul (pe un parcurs standard).

0: Normal.
1: Uşoară încetinire a cărui caracter patologic nu e sigur.
2: Se remarcă una singură din particularităţile următoare:
- lipsa de supleţe sau bălăbănirea braţelor;
- pacientul îşi târşîie picioarele;
- fuleu de amplitudine normală dar încetint
- fuleu încetinit, cu paşi mici.
3: Mai multe din aceste semne sunt clare.
4: Pacientul trebuie să fie susţinut pentru a merge.

2. Încetineala şi raritatea mişcărilor: membre, trunchi.

0: Mişcări adaptate, normale în amplitudine, supleţe şi ritm, trunchiul este
confortabil calat în fotoliu, umerii degajaţi. Atitudinea şi mişcarea sunt în armonie cu discursul.
1: Există poate o uşoară „tasare” dificil de interpretat.
2: O anumită înţepenire este indiscutabilă.
3: Nu mobilizează decât rar membrele sale, cu încetineală, cu un gest stângaci şi de
slabă amplitudine, sau picioarele sunt înţepenite şi numai mâinile se mişcă. Trunchi imobil.
4: Refuz de a se ridica din pat sau complet înţepenit în fotoliu.

3. Încetineală şi raritatea mişcărilor capului şi gâtului: mimica

0: Capul este mobil, purtarea sa este suplă, privirea explorează camera şi fixează
alternativ examinatorul şi alte centre de interes de manieră adaptată. Mişcările gurii sunt de
amplitudine normală.
1: Există poate o reducere de mobilitate, dificil de afirmat.
2: Reducerea mobilităţii este indiscutabilă dar uşoară. Privirea adesea fixă este încă
capabilă de mobilitate, mimica încă expresivă este monotonă.
3: Bolnavul nu-şi mişcă capul. El nu explorează camera, are privirea cel mai adesea
fixată spre în jos şi priveşte rar examinatorul. El articulează rău, buzele sale sunt puţin mobile, el nu
surâde niciodată, mimica este înţepenită.
4: Facies în întregime înţepenit şi dureros inexpresiv.

4. Debit verbal
0: Debit presupus normal.
1: Încetinire a limbajului abia perceptibilă.
2: Încetinire clară dar abia jenând conversaţia.
3: Încetineala debitului face conversaţia dificilă.
4: Semi-mutism. Mutism.
 5. Modularea vocii (Intensitatea şi modularea discursului).
0: Presupus normal.
1: Slăbire abia perceptibilă.
2: Voce monocordă şi slăbită, obligând să se întindă urechea.
3: Discurs abia audibil, obligând să se repete pasaje.
4: Discurs inaudibil.

6. Răspunsuri scurte
0: Subiectul nu are dificultate de a face răspunsuri de o lungime adaptată.
1: Răspunsuri părând un pic scurte.
2: Răspunsuri scurte dar nejenâd cursul conversaţiei.
3: Răspunsuri foarte laconice (unul sau două cuvinte......)
4: Răspunsuri monosilabice.

7. Varietate a temelor spontan abordate: iniţiativă ideatică

0: Asociaţie de idei uşoară. Tematică bogată şi variată .
1: Teme relativ bogate şi variate, dar pacientul are poate dificultăţi la a trece repede
de la o idee la alta.
2: Temele noi abordate sunt rare şi sărace.
3: Temele noi sunt absente spontan, tendinţa la meditaţie mentală.
4: Nici o elaborare. Discurs foarte sărac, inexplorabil.

8. Fluiditate ideatică (temă propusă eventual de examinator).

0: Asociaţie de idei uşoară.
1: Teme relativ bogate şi variate, dar pacientul are poate dificultăţi în a trece de la o
idee la alta.
2: Temele noi sunt rare, puţin variate.
3: Temele noi sunt absente spontan. Tendinţa la meditaţie mentală.
4: Nici o elaborare, discurs foarte sărac.

9. Experienţă subiectivă de meditaţie mentală

0: Sentimentul pe care îl are pacientul de a gândi liber, fără jenă ca mai înainte.
1: Îndoială între 0 şi 2.
2: Impresia pacientului gândurile sale sunt focalizate pe câteva teme revenind fără
încetare, jenând viaţa curentă, invadând întreaga sa viaţă.
3: Pacientul are sentimentul că gândurile sale spontane tind să-l readucă întotdeauna
la o singură şi unică preocupare dureroasă.
4: Pacientul dovedeşte o incapacitate totală de a se degaja de meditaţia sa dureroasă.

10. Oboseala
0: Oboseala nu este nici spontan semnalată, nici regăsită la interogatoriu.
1: Oboseala nu este semnalată spontan, dar poate fi pusă în evidenţă prin
interogatoriu.
 2: Bolnavul este jenat de oboseala sa în viaţa cotidiană (a mânca, a-şi face toaleta, a
se îmbrăca, a urca etaje ...)
3: Oboseala obligă bolnavul la o reducere a activităţilor sale.
4: Reducere cvasitotală a activităţilor pusă pe seama oboselii.

11. Interes pentru activităţile obişnuite

0: Bolnavul îşi păstrează în ciuda spitalizării interesele sale obişnuite.
1: Bolnavul pune diminuarea unui anumit număr de sarcini pentru care avea interes
pe seama spitalizării, sau orice alt pretext.
2: Dezinteresul pentru anumite activităţi (televiziune, ziar, împletitură) este pus pe
seama stării sale morbide.
3: Dezinteresul este foarte întins, atingând chiar viitorul bolnavului (câteva centre de
interes persistăă: vizite, familii ....)
4: Total dezinteres.

12. Percepţia de către bolnav a scurgerii timpului prezent

0: Identic cu trăirea obişnuită.
1: Timpul prezent trece lent, dar aceasta ţine de inactivitate, spitalizare.
2: O scurgere mai lentă a timpului perceput există, dar nu este regăsită decât de un
interogatoriu precis.
3: Bolnavul semnallează spontan sau uşor o scurgere încetinită a timpului prezent în
răspuns la o întrebare directă.
4: Tulburarea este suficient de importantă pentru a da impresia că timpul prezent este
suspendat. Nici o activitate de anticipare.

13. Memoria
0: Subiectul afirmă a nu prezenta nici o tulburare mnezică, experimentatorul n-o
regăseşte la interogatoriu.
1: O dificultate mnezică este evocată de către bolnav, dar dificil de obiectivat.
2: Tulburarea mnezică este obiectivabilă, dar puţin jenantă.
3: Tulburarea memoriei este descrisă ca un handicap.
4: Veritabilă amnezie.

14. Concentrarea
0: Facultatea de concentrare normală.
1: Bolnavul gândeşte că se poate concentra normal, dar anumite sarcini, cerând un
efort de concentrare, par dificil de realizat.
2: Bolnavul semnalează o jenă în anumite sarcini pe care o pune pe seama
dificultăţilor sale de concentrare (lectura, calcul, sarcini profesionale....)
3: O dificultate importantă a concentrării face imposibilă înţelegerea informaţiilor
(ziar, televiziune....)
4: Tulburarea jenează chiar convorbirea.
 15. Aprecierea generală a încetinirii (în afara scării)
0: Nulă.
1: Îndoială.
2: Clar discernabilă.
3: Importantă.
4: Foarte gravă.

16. Iteme perturbate pentru cauză „altele”. Precizaţi:

8. CHESTIONAR pentru depresie – Beck, forma prescurtată (13 itemi)

Aplicaţii:
Versiunea prescurtată permite să se efectueze o evaluare rapidă a intensităţii depresiei.
Criteriul de selecţie al itemilor a fost pe de o parte o puternică corelaţie maximală cu evaluarea de
către clinicieni a intensităţii sindromului depresiv (Beck şi col., 1974).
Mod de redactare:
Aceeaşi dispoziţie ca la versiunea lungă.
Evaluare:
Aceeaşi dispoziţie. Versiunea prescurtată este constituită din itemii 1-2-3-4-5-7-9-12-13-14-
15-17-18.
NORME:
Pragurile de gravitate reţinute de Beck şi Beamesderfer (1974) sunt următoarele:
- 0 – 3: fără depresie;
- 4 – 7: depresie uşoară;
- 8 – 15: depresie moderată;
- 16 şi mai mult: depresie severă.

Concluzie:
Versiunea prescurtată poate alerta clinicienii. O convorbire psihiatrică trebuie să însoţească
evaluarea în scopul de a da diagnosticul de depresie. Cele două versiuni vor avea dimensiuni
subiacente diferite şi deci nu pot fi total comparabile.

CHESTIONAR pentru depresie – Beck, forma prescurtată (13 itemi)

Nume...........................................................Prenume
Data......................................................

Instrucțiuni
Acest chestionar are mai multe serii a câte patru propoziții.Citiți cu atenție cele patru
propoziții pentru fiecare serie,apoi alegeți-le pe cele care descriu cel mai bine starea dumneavoastră
actuală.
 Încercuiți numărul corespunzător propoziției alese.Dacă există într-o serie mai multe
propoziții care vi se par potrivite, încercuiți numerele corespunzătoare lor
A. Nu mă simt trist 0
Mă simt trist și indispus 1
Întotdeauna mă simt indispus și trist și nu mai reușesc să îmi revin 2
Sunt trist și atât de nenorocit, încât nu mai pot suporta 3
B. Nu sunt descurajat și nici pesimist în ce privește viitorul 0
Am sentimentul unei descurajări atunci atunci când mă gândesc
la viitor 1
Nu am nici un motiv să mai cred în viitorul meu 2
Simt că nu mai e nicio speranță pentru viitorul meu și că lucrurile
nu se pot îmbunătăți 3
C. Nu am nici un sentiment că viața mea ar fi un eșec 0
Am impresia că eșuez mai des decât ceilalți oameni 1
Când îmi privesc viața înapoi, nu văd decât eșecuri 2
Am sentimentul unui eșec total pentru întreaga mea via ață personală
( în relațiile cu părinții, cu soțul, soția, în relațiile cu copii). 3
D. Nu mă simt mai nesatisfăcut decât ceilalți 0
Nu știu să mă folosesc cum trebuie de împrejurări 1
Orice s-ar întâmpla, nu-mi provoacă nicio satisfacție 2
Sunt nemulțumit de toate 3
E. Nu mă consider vinovat 0
Mă simt rău sau nedemn o bună parte a timpului 1
Mă simt vinovat 2
Mă consider foarte rău și am impresia că nu valorez nimic 3
F. Nu sunt dezamăgit de mine însumi 0
Sunt dezamăgit de mine însumi 1
Sunt dezgustat de mine însumi 2
Mă urăsc 3
G. Nu mă gândesc să-mi fac rău 0
Cred că moartea m-ar elibera 1
Am planuri de sinucidere precise 2
M-aș omorî, dacă aș putea 3
H. Nu mi-am pierdut interesul față de ceilalți oameni 0
Acum, ceilalți oameni mă interesează mai puțin 1
Mi-am pierdut tot interesul pe care îl aveam față de ceilalți
oameni și nu prea am sentimente față de ei 2
Mi-am pierdut tot interesul pe care îl aveam față de ceilalți
oameni, care acum îmi sunt total indiferenți 3
I. De obicei, sunt capabil să iau decizii foarte rapid 0
Caut să nu iau nicio decizie 1
Am mari dificultăți în a lua o decizie 2
Nu mai sunt în stare să iau nici cea mai mică decizie 3
J. Nu mi se pare că aș fi mai urât decât înainte 0
 Mi-e frică de faptul că aș părea bătrân sau dizgrațios 1
Am impresia că a avut loc o schimbare permanentă în aparența
mea fizică, schimbare care mă face dizgrațios 2
Am impresia că sunt urât și respingător 3
K. Muncesc la fel de ușor ca înainte 0
Am nevoie de un efort suplimentar pentru a începe să fac ceva 1
Trebuie să fac un mare efort pentru a face ceea ce trebuie 2
Sunt incapabil să fac până și cea mai neînsemnată muncă 3
L. Nu sunt mai obosit decît de obicei 0
Sunt mai obosit decât de obicei 1
Orice aș face, mă obosește 2
Sunt incapabil să fac până și cea mai neînsemnată muncă 3
M. Pofta mea de mîncare este la fel de bună 0
Pofta mea de mâncare nu mai este la fel de bună ca de obicei 1
Pofta mea de mâncare este mult mai slabă acum 2
Nu mai am deloc poftă de mâncare 3

SCOR TOTAL________________

9. SCALA DE DEPRESIE PENTRU VÂRSTA a III-a

(Geriatric Depression Scale-Yesavage J.A & Brink T.L -1983)

Este o scala cu 30 itemi , răspuns Da sau Nu

20 din cei 30 itemi indică prezența depresiei dacă subiectul dă un răspuns pozitiv. 10 itemi
indică prezența depresiei dacă răspunsul este negativ (1,5,7,9,15,19,21,27,29,30).
Fiecare răspuns depresiv primeste 1 punct.Este suficient să se facă totalul,scorul ridicat este
un predictor pentru depresie.
De la 0 la 10 / absența depresiei
Peste 11 /probabilitatea unei depresii

Numele:………………………………………………………. Data:………………...

Instrucţiuni:
Încercuiţi răspunsul care exprimă cel mai bine cum v-aţi simţit dvs. în decursul săptămânii
trecute.

1. Sunteţi fundamental satisfăcut de viaţa pe care o aveţi? DA NU

2. Aţi abandonat un număr fundamental de activităţi şi interese? DA NU
3. Simţiţi un gol în viaţa dvs.? DA NU
4. Vă enervaţi adesea? DA NU
5. Sunteţi optimist când vă gândiţi la viitorul dvs.? DA NU
6. Sunteţi preocupat de gânduri pe care nu puteţi să le alungaţi.? DA NU
 7. În majoritatea timpului aveţi un moral bun? DA NU
8. Credeţi că urmează să vi se întâmple ceva grav? DA NU
9. sunteţi fericit în majoritatea timpului? DA NU
10. Vă încearcă adesea un sentiment de neputinţă? DA NU
11. Vi se întâmplă adesea să nu vă găsiţi locul, să vă impacientaţi? DA NU
12. Preferaţi să rămâneţi acasă în loc să ieşiţi pentru a face activităţi noi? DA NU
13. Sunteţi adesea îngrijorat în ceea ce priveşte viitorul? DA NU
14. Aveţi impresia că aveţi mai multe probleme cu memoria decât majoritatea oamenilor?
DA NU
15. Credeţi că este minunat să trăiţi în epoca actuală? DA NU
16. Vă simţiţi adesea trist şi deprimat? DA NU
17. La vârsta actuală vă simţiţi inutil? DA NU
18. Vă preocupă mult trecutul? DA NU
19. Vi se pare că viaţa este excitantă? DA NU
20. Aveţi dificultăţi în a întreprinde proiecte noi? DA NU
21. Vă simţiţi plin de energie? DA NU
22. Aveţi impresia că situaţia dvs. este disperată? DA NU
23. Vă gândiţi că majoritatea oamenilor trăiesc mai bine decât dvs.? DA NU
24. Vă înfuriaţi adesea pentru nimicuri? DA NU
25. Aţi fost vreodată atât de invidios încât să plângeţi? DA NU
26. Aveţi dificultăţi în a vă concentra? DA NU
27. Sunteţi fericiţi că vă treziţi dimineaţa? DA NU
28. Preferaţi să evitaţi întâlnirile sociale? DA NU
29. Luaţi decizii cu uşurinţă? DA NU
30. Gândurile dvs. sunt la fel de clare ca în trecut? DA NU

10. SCALA DE EVALUARE A DEPRESIEI PENTRU COPII -POZNANSKY

- publicată în 1979 și revizuită în 1984. Forma revizuită are 17 itemi.

SCALA permite evaluarea copiilor între 6 și 12 ani și dă posibilitatea clinicianului să facă
sinteza informațiilor din surse multiple (care vin de la părinte,copil alți adulți care cunosc copilul).
Pentru 3 itemi clinicianul trebuie să țină cont de observațiile făcute în timpul întrevederii cu copilul
(afectele depresive, ritmul limbajului, hipoactivitatea). Fiecare item este cotat fie de la 0 la 7 puncte,
fie de la 0 la 5 puncte.Autorul dă o descriere funcțională a fiecărei subcategorii cu nivelele
intermediare nedefinite.
Scala Poznansky este echivalenta Scalei de depresie Hamilton pentru psihiatria infantilă
Scorul total este suma notelor obținute la cei 17 itemi . scorul mai ridicat/ depresie
Scorul sub 30 normal
Scor 30/40 interval subclinic / în obs.
Scor peste 40 / probabilitatea unei depresii
 1. CAPACITATEA DE A SE AMUZA

0 nu se poate măsura
1 interese şi activităţi corespunzătoare vârstei, personalităţii, mediului social. Nu este
prezentă nici o indicaţie privind schimbări notabile în decursul tulburării actuale. Momentele de
plictiseală sunt trecătoare.
2
3 sunt descrise câteva activităţi cu adevărat posibile să fie realizate de mai multe ori pe
săptămână, dar nu zilnic. Arată interes dar nu şi entuziasm. Se poate menţiona faptul că se enervează
mai mult de o dată pe săptămână.
4
5 se enervează uşor. Se plânge „că nu are nimic de făcut”. Participă la activităţi structurate
dând impresia că „trăieşte momentul”
6 nu prezintă nici un entuziasm sau interes real. Are dificultăţi în a-şi numi activităţile. Poate
depune mărturie un interes pentru activităţi impracticabile în fiecare zi sau în fiecare săptămână.
7 nu face proba vreunei iniţiative pentru a participa la o activitate. Eminamente pasiv. Îi
priveşte pe ceilalţi jucându-se sau se uită la televizor dar cu toate acestea nu se interesează de
program.

2. PROGRAMUL ŞCOLAR

0 nu se poate măsura
1 rezultate conforme cu capacităţile.
2
3 uşoare „interferenţe” la anumite materii.
4
5 „interferenţe” puternice” la majoritatea materiilor.
6
7 absenţa motivaţiei în muncă

3. RETRAGEREA SOCIALĂ
0 nu se poate măsura
1 întreţine bune relaţii de amiciţie cu copii de vârsta lui la şcoală şi acasă
2
3 nu caută activ să-şi facă prieteni dar aşteaptă ca ceilalţi să ia iniţiativa. Poate să refuze
ocazii de a se juca cu ceilalţi chiar dacă nu are nimic mai bun de făcut
4
5 respinge frecvent toate ocaziile de schimburi agreabile cu celelalte persoane şi/ sau de a se
plasa în situaţii în care respingerea este inevitabilă.
6
7 nu stabileşte voluntar contacte cu alţi copii. Declară că „nu are prieteni” sau respinge
viguros vechi sau noi prietenii.
 4. SOMNUL

0 nu se poate măsura
1 deloc sau puţine dificultăţi ocazionale (adoarme într-o jumătate de oră sau mai puţin).
2
3 are frecvent probleme minore de somn
4
5 are probleme moderate de somn în aproape toate nopţile.
Pe cât posibil, încercuiţi cifra care indică momentul sau problema care se ridică:
1. la începutul nopţii
2. la mijlocul nopţii
3. dimineaţa devreme

5. APETITUL SAU OBICEIURILE ALIMENTARE

0 nu se poate măsura
1 absenţa problemelor sau schimbărilor în obiceiurile alimentare
2
3 schimbări minore în raport cu obiceiurile alimentare stabilite, după debutul problemelor
actuale de comportament
4
5 categoric anorexic. Nu îi este foame sau înghite cantităţi excesive de mâncare după debutul
problemelor actuale de comportament sau are un apetit mărit brusc.
Încercuiţi:
1. diminuarea apetitului
2. creşterea apetitului

6. OBOSEALĂ EXCESIVĂ

( a se ţine cont de vârstă şi de activităţile copilului)

0 nu se poate măsura
1 în cursul zilei, nu se plânge de oboseală fără motiv.
2
3 se plânge de o oboseală care pare oarecum excesivă şi care nu este legată de un moment de
plictiseală
4
5 se plânge toată ziua de oboseală
6
7 se plânge de oboseală în majoritatea timpului. Poate avea spontan lungi sieste fără a se
simţi odihnit. Acest comportament poate atinge şi activităţile sale de joc.
 7. PLÂNGERI SOMATICE
(plângeri fără origine organică)

0 nu se poate măsura
1 plângeri ocazionale
2
3 plângerile par puţin exagerate
4
5 se plânge zilnic sau se constată un anumit impact asupra funcţionării copilului
6
7 preocupat de durerile lui; acest comportament perturbă activităţile de joc de mai multe ori
pe săptămână.

8. IRITABILITATE

0 nu se poate măsura
1 rar
2 ocazional
3 de mai multe ori pe săptămână pentru perioade scurte de timp
4
5 de mai multe ori pe săptămână pentru perioade lungi de timp
6
7 constant

9. VINOVĂŢIE

0 nu se poate măsura
1 nu exprimă nici un sentiment nejustificat de vinovăţie; atunci când se manifestă, este în
raport cu evenimentul declanşator.
2
3 exagerează vinovăţia şi / sau ruşinea în proporţie cu evenimentul descris.
4
5 se simte vinovat pentru evenimente independente de voinţa sa. Vinovăţia este incontestabil
patologică.
6
7 delir grav de vinovăţie.

10. STIMA DE SINE

0 nu se poate măsura
1 se descrie în termeni pozitivi
2
3 se descrie indicând un domeniu important în care el nu se simte la înălţime.
4 se descrie mai ales în termeni negativi sau oferă răspunsuri terne la întrebări.
 6
7 vorbeşte despre sine în termeni depreciativi. Spune că ceilalţi copii vorbesc adesea despre
el utilizând porecle depreciative. Copilul se depreciază.

11. SENTIMENTE DEPRESIVE

Copii mai mari îşi percep mai bine sentimentele depresive şi momentele în care se simt
deprimaţi.
0 nu se poate măsura
1 momente pasagere de tristeţe care dispar rapid.
2
3 descrie momente de tristeţe care se prelungesc o oră sau mai mult. Se poate vorbi de
perioade mai scurte care survin de mai multe ori pe săptămână. Sentimentul de nefericire poate fi
legat de mici evenimente din viaţa cotidiană şi nu de evenimente importante.
4
5 se simte nefericit o zi întreagă fără un motiv declanşator important
6
7 se simte nefericit majoritatea timpului cu suferinţe fizice concomitente. Utilizează, spre
exemplu, expresia „nu mai pot”.

12. IDEAŢIE MORBIDĂ

0 nu se poate măsura
1 lipseşte
2
3 are câteva gânduri morbide toate legate de un eveniment recent real dar care pare
disproporţionat
4
5 este deranjat zilnic de tema morţii sau de gânduri morbide, complicate, considerabile,
bizare.

13. IDEAŢIE SUICIDARĂ

0 nu se poate măsura.
1 înţelege cuvântul „suicid” dar nu-l aplică în cazul său.
2 neagă ideea suicidului.
3 s-a gândit la suicid, în general când era furios.
4
5 are idei repetate de suicid. Dacă este relativ deprimat, neagă că s-ar fi gândit la suicid.
6
7 în cursul lunii precedente a avut o tentativă de suicid sau activităţi suicidare.
 14. PLÂNSUL

0 nici un resentiment, nu se poate măsura

1 normal ţinând cont de vârstă
2 anumite afirmaţii lasă să se înţeleagă că copilul plânge sau vrea să plângă mai des decât
copiii de vârsta lui
3 copilul plânge puţin mai des decât copiii de vârsta lui
4
5 plânge sau vrea să plângă des (de mai multe ori pe săptămână). Recunoaşte că plânge fără
să ştie de ce.
6
7 plânge aproape toată ziua

15. SENTIMENTE DEPRESIVE

(Non-verbal)

0 nu se poate măsura
1 nici o manifestaţie depresivă
2 suprimarea minoră a sentimentelor. O anumită pierdere a spontaneităţii.
3 pierderea globală a spontaneităţii. Are momente de nefericire. Poate fi încă în măsură să
zâmbească atunci când sunt abordate întrebări care nu prezintă un caracter ameninţător.
4
5 suprimarea moderată a sentimentelor. Perioadele în care subiectule este nefericit sunt mai
lungi şi mai frecvente.
6
7 grav. Are aerul trist. Schimburile verbale sunt reduse la minim. Plânge sau este pe punctul
de a plânge.

16. RITMUL LIMBAJULUI

0 nu se poate măsura
1 normal
2 lent
3 lentoarea încetineşte derularea interviului
4
5 grav. Lentoarea împiedică desfăşurarea interviului.

17. HIPOACTIVITATEA

0 nu se poate măsura
1 zero
2
3 uşoară lentoare în mişcările corpului
4
 5 încetinire motorie netă dar moderată
6
7 grav. Rămâne aşezat sau culcat majoritatea timpului.

11. SCALA DE EVALUARE PSIHIATRICĂ

P. Pichot, J.E. Overall, D.RGorham

Pentru fiecare simptom indicaţi gradul care corespunde cel mai bine stării actuale a
pacientului făcând un semn în căsuţa corespunzătoare (x).

Destul de important

Foarte important
Foarte puţin

Important
Absent

Mediu
Puţin

Total
1. Preocupări somatice. Intensitatea preocupărilor actuale privind
sănătatea fizică.
Apreciaţi în ce măsură îl preocupă pe pacient sănătatea sa fizică,
indiferent cât ar fi de fondate acuzele sale.
2. Anxietate. Nelinişte, teamă sau preocupări exagerate privind
prezentul sau viitorul.
Nu luaţi în consideraţie decât ceea ce relatează însuşi bolnavul despre
experienţele sale subiective. Nu deduceţi anxietatea din semne fizice sau
din sistemul egodefensiv nevrotic.
3. Izolare afectivă. Lipsă de contact cu interlocutorul, neadaptare la
situaţia convorbirii.
În ce grad dă pacientul impresia de a nu putea stabili un contact afectiv în
cursul convorbirii.
4. Dezorganizarea conceptuală. Gradul de confuzie, de incoerenţă, de
dezorganizare a ideaţiei.
Estimaţi tulburările la nivelul producţiei verbale. Nu vă bazaţi pe impresia
pe care o poate avea bolnavul despre nivelul funcţionării lui mintale.
5. Sentimente de culpabilitate. Preocupări exagerate sau remuşcări în
legătură cu o conduită din trecut.
Estimaţi după experienţele subiective de culpabilitate, acelea pe care le
descrie bolnavul şi într-un context afectiv adecvat. Nu deduceţi existenţa
sentimentelor de culpabilitate dintr-o simptomatologie depresivă, anxioasă
sau din sistemul egodefensiv nevrotic.
6. Tensiune. Manifestări fizice şi motorii ale tensiunii, febrilitatea şi
"nevrozitatea". Estimaţi numai după semnele somatice şi comportamentul
motor. Nu vă bazaţi pe sentimentele de tensiune relatate de bolnav.
7. Manierism şi atitudine. Comportamentul motor neobişnuit, de tipul
acelora care îl fac remarcat pe un bolnav mintal într-un grup de oameni
normali.
Nu luaţi în seamă o simplă hiperactivitate motorie.
8. Megalomanie. Autosupraestimarea, convingerea de a fi extraordinar de
dotat şi puternic.
Apreciaţi numai după ceea ce declară bolnavul, fie despre propriul său
statut, fie despre poziţia sa în raport cu alţii. Nu deduceţi nimic din
comportamentul său în cursul convorbirii.
9. Tendinţe depresive. Descurajarea, tristeţe. Estimaţi numai importanţa
descurajării. Nu o deduceţi dintr-o lentoare globală sau din acuze
hipocondriace.
10. Ostilitate. Animozităţi, dispreţ, agresivitate, dispreţ pentru ceilalţi în
afara situaţiei convorbirii.
Apreciaţi numai după ceea ce spune bolnavul despre sentimentele sale şi
despre comportamentul său faţă de ceilalţi. Nu deduceţi ostilitatea din
sistemul egodefensiv nevrotic, din anxietate sau din acuze somatice.

Atitudinea faţă de interlocutor va fi notată la itemul "Necooperare".

11. Neîncredere. Credinţa (delirantă sau nu) că oamenii au sau au avut
intenţii, fie rele, fie de respingere faţă de bolnav.
Nu apreciaţi decât pe baza bănuielilor pe care bolnavul, după spusele sale,
le întreţine actualmente, indiferent dacă bănuielile privesc circumstanţe
trecute sau prezente.
12. Comportament halucinator. Percepţii fără obiect.
Nu exercitaţi estimarea decât asupra experienţelor survenite în cursul
ultimei săptămâni, semnalate ca atare de bolnav ţi descrise ca fiind net
diferite de gândirea şi imaginaţia normale.
13. Inhibiţie motorie. Scădere a steniei manifestată prin lentoarea mişcării
şi scăderea debitului discursului, prin reducerea tonusului şi raritatea
gesturilor. Apreciaţi numai după observarea comportamentului bolnavului.
14. Necooperare. Semne manifestate de rezistenţă, de duşmănie, de
resentiment şi de lipsă de străduinţă în a coopera cu interlocutorul.
Apreciaţi numai după atitudinea şi răspunsurile bolnavului în raport cu
interlocutorul şi în timpul convorbirii. Nu ţineţi cont de nemulţumirile sau
de refuzul de a coopera manifestate în afara convorbirii.
15. Gânduri neobişnuite. Idei insolite, singulare, stranii sau bizare.
Estimaţi stranietarea.
Nu ţineţi cont de dezorganizarea fluxului gândirii.
16. Tocirea afectivă. Reducerea tonusului emoţional, impresia unei lipse
de sensibilitate sau de participare afectivă.
17. Excitaţie. Ridicarea tonalităţii emoţionale, agitaţie, reacţii mai vii.
Ţineţi cont de o precipitare excesivă a debitului verbal şi de ridicarea
tonului.
18. Dezorganizare. Confuzia între persoane, locuri şi succesiuni de
evenimente.
Ţineţi cont de impresiile de irealitate, de frică difuză şi de dificultăţile de
înţelegere a unei situaţii banale.
19. Tulburări de memorie. Scăderea memoriei, dificultate în fixarea şi
reţinerea informaţiilor.
20. Dispoziţie expansivă. Impresia de fericire, râsete, glume, optimism şi o
senzaţie exagerată de bunăstare.
21. Atitudine manipulatorie. Tentative de exploatare, de utilizare, de
mânuire a altora prin manevre şi discuţii, atitudini directive, revendicări.
22. Fobii. Frici nerealiste de obiecte sau de situaţii, apărând excesiv şi
persistente.
23. Atitudine pasivă-dependentă. Supunere, conformism, căutarea
sprijinului şi a siguranţei.
24. Compulsii. Comportament repetitiv sau ritualizat apărând inutil sau
inadecvat.
25. Afecte inadecvate. Expresia unaor sentimente sau emoţii inadecvate
subiectului în cauză sau situaţiei.
26. Gânduri obsedante. Gânduri nedorite revenind în mod persistent fără
a putea fi alungate din minte.
27. Aruncarea responsabilităţii asupra celorlalţi. Tendinţa generală de a
atribui greşelile în legătură cu probleme, insificienţe, dificultăţi sau
necazuri personale.
28. Autoacuze. Tendinţa generală de a-şi atribui greşelile în legătură cu
probleme, insuficienţe, dificultăţi sau necazuri personale.
29. Dramatizarea. Comunicare prin gesturi, cuvinte încărcate de
exagerare, artificii, teatralism.
30. Impulsivitate. Comportamente impulsive imprudente, precipitate,
impetuoase, fără reflectare sau luare în consideraţie a consecinţelor lor.
31. Denegaţia. Necunoaşterea aparentă sau refuzul conştient al realităţii
problemelor personale sau psihiatrice care sunt evidente pentru observator.
32. Sentimente de inferioritate. Slabă stimă de sine, autodepreciere,
reprezentarea propriei persoane ca ineficace, neadaptată.
33. Labilitate emoţională. Trecerea de la o stare a dispoziţiei la alta,
neaşteptat, inadecvat, adică de la veselie la tristeţe şi invers.
34. Insuficienţă intelectuală. Orice eficienţă intelectuală inferioară
normalului aşa cum poate fi apreciată după răspunsuri, comportament şi
limbaj, în cursul convorbirii.
35. Atitudine proprie sexului opus. Maniere, aparenţă, comportament sau
atitudini caracteristice sexului opus.
36. Deficit sexual. Nelinişti şi acuze pe tema unei scăderi a activităţii
sexuale ca impotenţa, frigiditatea, scăderea interesului sexual, etc.
37. Sentimente de derealizare. Depersonalizare, sentimente de distanţare
faţă de sine însuşi, de corpul său sau de ambianţă. Senzaţia de stranietate.
38. Tendinţe antisociale. Atitudini egoiste, insensibilitate,
iresponsabilitate, impulsivitate cu absenţa sentimentelor de culpabilitate, de
obicei cu comportamente asociale şi antecedente penale în anamneză.
39. Somatizare – conversie. Prezenţa de semne sau de simptom fizice
reale relevând mecanisme psihofiziologice sau de conversie.
40. Idei suicidare. Idei, preocupări, planuri sau ameninţări de suicid, a
căror prezenţă este pusă în evidenţă în cursul convorbirii.
41. Dependenţa de droguri (cu excepţia alcoolului). Folosirea permanentă
şi excesivă a drogurilor, recunoscută după aspectul fizic, atitudinile şi
declaraţiile subiectului.
42. Dependenţa de alcool. Consumarea permanentă şi excesivă a
alcoolului, recunoscută după aspectul fizic, atitudinile şi declaraţiile
bolnavului.
0- 8 Absenţa depresiei- neimportant
9- 17 Depresie uşoară
18- 26 Depresie medie
27- 35 Depresie accentuata
36- 43 Depresie severă
 12. DC:0-3

Originile
DC:0-3 a fost produsul multidisciplinarităţii echipei de lucru, stabilită în 1987 de organizaţia
ZERO TO THREE: Centrul Naţional pentru sugari, copii şi familii, organizaţie care reprezintă o
echipă de elită în domeniul dezvoltării şi a sănătăţii mentale a copilului. Membrii echipei de lucru au
fost clinicieni şi cercetători din centrele de sănătate mentală a copilului din America de Nord şi
Europa. Membrii echipei au analizat sistematic rapoartele de caz din centrele participante, au
identificat patternuri de probleme comportamentale recurente şi au descris categoriile de tulburări.
Procesul a fost unul deschis, în care părerile au fost căutate şi primite de la o varietate de discipline.
Prin consensul experţilor s-a stabilit un set iniţial de categorii de diagnostic.
Membrii echipei de lucru au recunoscut că, având în vedere limitările cunoştinţelor despre
sănătatea mentală a copiilor, categoriile de diagnostic din noul sistem de clasificare ar putea fi numai
descriptive - ceea ce semnifică identificarea simptomelor importante. Uneori, descrierile categoriale
includ evenimente asociate (de ex. între un eveniment traumatic şi un grup de simptome) sau aspecte
legate de dezvoltare (de ex. între aspecte senzoriale sau motorii şi un grup de simptome observate la
un stadiu particular din dezvoltare). Rezultatul a fost o schemă bazată pe cinci axe:
• Axa I: Diagnostic primar
• Axa II: Clasificarea tulburărilor de relaţionare
• Axa III: Condiţii şi tulburări medicale şi de dezvoltare
• Axa IV: Stresori psihosociali
• Axa V: Nivelul dezvoltării emoţionale funcţionale
După ce a realizat acest lucru, echipa de lucru a recunoscut că acest nou ghid pentru
clasificarea diagnosticelor tulburărilor mentale în această grupă de vârstă este o încercare. În
introducerea DC:0-3 se acordă următoarele informaţii.
Pentru orice încercare ştiinţifică, mai ales într-un nou domeniu, există o tensiune benefică
între dorinţa de a analiza datele din cercetarea sistematică înainte de a oferi chiar şi o conceptualizare
iniţială şi nevoia de a disemina conceptualizări preliminare, astfel încât acestea să poată servi ca şi
bază pentru colectarea datelor sistematice, care pot duce la eforturi cu mai multă bază empirică.
Dezvoltarea DC:0-3 reprezintă un prim pas important: prezentarea experţilor, categoriile bazate pe
consensul experţilor faţă de sănătatea mentală şi tulburările de dezvoltare în primii ani de viaţă. Este
un ghid iniţial pentru clinicieni şi cercetători pentru a facilita diagnosticele clinice şi planificarea,
precum şi comunicarea şi cercetarea ulterioare.
 13. INVENTAR MULTIDIMENSIONAL DE MÂNIE / FURIE
("MULTIDIMENSIONAL ANGER INVENTORY", MAI)

Tradus şi adaptat în scop experimental de Adrian BRATE (după Siegel, 1985: “The
Measurement of Anger as a Multidimensional Construct” în Chesnay & Rosenman -Eds.: “Anger
and hostility in cardiovascular and behavioral disorders”, McGraw-Hill International Book
Company)

Toată lumea se manifestă emoţional şi se enervează din când în când din diferite motive, - la
servici, acasă sau în mediul social-profesional. Afirmaţiile de mai jos descriu situaţii în care indivizii
reacţionează/ răspund cu mânie/ furie în unele situaţii socioprofesionale sau stări de tensiune.
Vă rugăm să citiţi fiecare afirmaţie şi să încercuiţi pe FOAIA DE RĂSPUNS numărul
corespunzător răspunsului ales, care vi se potriveşte (vă descrie, vă reprezintă) cel mai bine, conform
următoarei scale:

1 = categoric nu mi se potriveşte corespunde unui dezacord foarte puternic

2 = nu mi se potriveşte în mare măsură corespunde unui dezacord puternic
3 = nu mi se potriveşte în parte şi în parte mi se potriveşte corespunde unui acord/dezacord parţial
4 = mi se potriveşte în mare măsură corespunde unui acord puternic
5 = categoric mi se potriveşte corespunde unui acord foarte puternic

1. Înclin să mă enervez mai frecvent decât majoritatea oamenilor pe care-i cunosc.

2. Ceilalţi (şefi, colegi, subordonaţi) par a se se enerva mai intens/puternic decât mine în situaţii
asemănătoare.
3. Ascund duşmănii despre care nu spun nimănui.
4. Încerc să răspund cu aceeaşi monedă (mă răzbun) când cineva mă înfurie.
5. În secret sunt destul de critic faţă de alţii.
6. Mă enervez foarte uşor.
7. Când cineva îmi provoacă mânie, îi arăt acest lucru (mă asigur că află acest lucru).
8. Am întâlnit mulţi oameni, care ar trebui să fie buni profesionişti, dar nu sunt mai capabili decât mine.
9. Aproape în fiecare zi mă enervează cineva sau ceva la locul de muncă sau acasă.
10. Deseori mă simt mai furios decât cred eu că ar trebui.
11. Mă simt vinovat de faptul că îmi exprim/manifest mânia.
12. Când mă enervează cineva îmi manifest mânia, indiferent cine e prin preajmă.
13. Unii dintre prietenii/colegii de servici au obiceiuri care mă scot din sărite.
14. Sunt surprins de câte ori mă simt furios.
15. Deîndată ce le arăt/spun oamenilor că sunt furios, reuşesc să-mi scot din cap (să uit) acest lucru.
16. Oamenii vorbesc despre mine pe la spatele meu (mă bârfesc).
17. Câteodată mă enervez şi mă simt furios fără un motiv anume.
18. Mă pot enerva, doar gândindu-mă la ceva/cineva din trecut.
19. Chiar şi după ce mi-am arătat/exprimat mânia (m-am manifestat furios), am probleme în a uita acest
lucru.
20. Când îmi ascund mânia de alţii, mă gândesc la acest lucru mult timp.
21. Oamenii mă pot deranja doar prin simpla lor prezenţă.
22. Când mă-nfurii/enervez, rămân aşa mai multe ore.
23. Când îmi ascund emoţia de mânie faţă de alţii, uit de ea destul de repede.
24. Încerc să discut problemele socioprofesionale (de servici, de viaţă) cu ceilalţi, fără ca ei să afle că sunt
furios.
25. După ce mă enervez, mă calmez mai repede decât majoritatea oamenilor cunoscuţi.
26. De obicei mă enervez aşa de tare încât simt că-mi pierd controlul.
27. Dacă le arăt altora ce simt cu adevărat, voi fi considerat o persoană cu care e dificil de lucrat/comunicat.
28. Sunt neîncrezător faţă de persoanele care se poartă mai prietenos decât mă aştept (mă pun în gardă).
29. Îmi este greu să-i las pe ceilalţi să vadă/să afle că sunt furios (îmi este dificil să-mi exprim mânia).
30. Mă enervez atunci când cineva mă abandonează (mă dezamăgeşte, "mă lasă baltă", mă părăseşte la greu).
31. Mă enervez atunci când ceilalţi sunt lipsiţi de fair-play.
32. Mă enervez atunci când ceva/cineva stă în calea planurilor mele (mi le blochează).
33. Mă enervez atunci când sunt în întârziere/am întârziat.
34. Mă enervez atunci când cineva mă face de ruşine (mă pune într-o situaţie penibilă).
35. Mă enervez atunci când trebuie să mă subordonez (să execut ordinele) cuiva mai puţin capabil decât
mine.
36. Mă enervez atunci când sunt obligat să lucrez cu indivizi incompetenţi.
37. Mă enervez atunci când fac ceva prostesc/stupid.
38. Mă enervez atunci când nu mi se recunoaşte meritul adecvat/cuvenit pentru ceva ce-am realizat.

FOAIE DE RĂSPUNS

1. 12345 21. 12345

2. 12345 22. 12345
3. 12345 23. 12345
4. 12345 24. 12345
5. 12345 25. 12345
6. 12345 26. 12345
7. 12345 27. 12345
8. 12345 28. 12345
9. 12345 29. 12345
10. 12345 30. 12345
11. 12345 31. 12345
12. 12345 32. 12345
13. 12345 33. 12345
14. 12345 34. 12345
15. 12345 35. 12345
16. 12345 36. 12345
17. 12345 37. 12345
18. 12345 38. 12345
19. 12345
20. 12345
 14. PIR-GAS şi RPCL

Axa II oferă clinicianului două instrumente pentru evaluarea clasificării relaţionării:

1. Scala de evaluare globală a relaţiei părinte-copil (PIR-GAS)
2. Scala de probleme de relaţionare (RPCL)
PIR-GAS permite evaluarea relaţiei care este luată în considerare. Pe scala PIR-GAS, calitatea
relaţiei părinte-copil variază de la bine adaptată la sever deteriorată. Clinicianul completează scala
după mai multe evaluări clinice pentru o anumită problemă. Clinicienii care utilizează PIR-GAS ar
trebui să îşi amintească că problemele de relaţionare pot apărea împreună cu alte comportamente
simptomatice. Cu alte cuvinte, un copil poate avea simptome ale unei tulburări mentale, dar să aibă
relaţii adaptative şi flexibile cu părinţii sau cu alţi adulţi importanţi. Diagnosticele de perturbări ale
relaţiilor nu sunt făcute numai pe baza comportamentului observat, ci şi pe baza experienţei
subiective a părintelui cu copilul, exprimată în timpul interviului clinic şi a experienţei subiective a
copilului, exprimate printr-un interviu prin joc. Atunci când dificultăţile în relaţia de bază sunt
evidente, clinicianul evaluează intensitatea, frecvenţa şi durata dificultăţilor pentru a clasifica
problemele de relaţionare ca şi perturbare sau ca tulburare.
Scorurile PIR-GAS pot fi clasificate ca: 81 -100 - Relaţie adaptativă 41-80 - Caracteristici ale
unei relaţii deteriorate 0-40 - Tulburare de relaţionare
Un scor sub 40 indică o tulburare de relaţionare şi trebuie codată ca atare pe axa II. Totuşi,
multe relaţii părinte-copil care au scoruri între 41 şi 80 pot scoate în evidenţă caracteristici ale unei
relaţii perturbate dar care ar putea beneficia de o intervenţie terapeutică.
Nu este necesară cunoaşterea etiologici problemelor actuale de relaţionare pentru a utiliza
această scală. Simptomele pot deriva din caracteristici ale copilului, părintelui sau interacţiunii dintre
părinte şi copil,din contextul social extins sau dintr-o combinaţie a acestor factori. Clinicianul care
înţelege stresorii care afectează relaţia dintre părinte şi copil poate cunoaşte foarte mult despre
originea problemei. Mai mult, codarea relaţiei părinte -copil pe scala PIR-GAS nu implică faptul că
natura şi calitatea relaţiei să fie imuabilă. Scorurile PIR-GAS au fost realizate pentru a captura natura
relaţiei în momentul evaluării. Scorurile pot varia în timp, pe măsură ce relaţia este supusă mai
multor factori, atât intrinseci cât şi extrinseci relaţiei, incluzând intervenţia terapeutică. Mai mult, un
clinician ar trebui să fie conştient de modul în care anumite stadii de dezvoltare ale copilului pot
interacţiona în mod advers cu experienţele unui părinte, aşteptările sau provocările acestuia şi pot
produce tulburări în relaţia părinte-copil. Aceste perturbări pot evolua sau pot intra în remisie pe
măsură ce copilul sau părintele se schimbă.
Scala de probleme de relaţionare (RPCL) a fost realizată pentru a ajuta clinicianul să
documenteze problemele sau lipsa problemelor într-o relaţie. RPCL nu este realizată ca şi instrument
de diagnostic. Mai degrabă aceasta permite clinicianului să înregistreze gradul în care descriptorii de
„supraimplicat", „subimplicat", „anxios/tensionat" şi „furios/ostil" sunt utili pentru clasificarea
relaţiei părinte-copil. RPCL listează, în plus, categoriile de abuz şi neglijare.
Clinicianul ar trebui să utilizeze PIR-GAS şi RPCL pentru a evalua relaţia dintre persoanele
primare de referinţă şi copil. Acestea pot fi părinţi biologici sau adoptivi, bunici, membri ai familiei
extinse sau îngrijitori din afara familiei.
 Scala de evaluare globală a relaţiei părinte-copil (PIR-GAS)

Evaluările PIR-GAS

91-100 - Bine adaptată

Relaţiile părinte-copil din această arie funcţionează foarte bine, sunt plăcute de ambele părţi,
fără un distres susţinut. Acestea susţin adaptarea la circumstanţe noi şi sunt non-conflictuale pe
măsură ce părintele şi copilul fac faţă stresorilor din viaţă. Relaţia promovează în mod clar
dezvoltarea copilului şi a părintelui.

81-90 - Adaptată
Relaţiile din această arie funcţionează bine, fără stres semnificativ pentru vreunul dintre
parteneri. Interacţiunile sunt reciproce şi sincrone, fără distres şi adaptative în mod rezonabil. Uneori
părintele şi copilul se pot afla în conflict, dar acesta nu persistă mai mult de câteva zile şi este
rezolvat în mod adecvat faţă de stadiul de dezvoltare al copilului. Relaţia protejează şi promovează
dezvoltarea copilului şi a părintelui.

71-80 - Perturbată
Unele aspecte ale funcţionării din această relaţie sunt mai puţin decât optime; copilul şi
părintele pot resimţi distres trecător sau care durează până !a câteva săptămâni. Totuşi, relaţia
rămâne caracterizată de o flexibilitate adaptativă. Perturbarea este limitată la un domeniu de
funcţionare. Per ansamblu, relaţia funcţionează rezonabil şi nu împiedică dezvoltarea.

61- 70 -Perturbată Semnificativ

Relaţiile din această arie de funcţionare sunt încordate, dar în mare parte adecvate şi
satisfăcătoare pentru parteneri. Conflictele sunt limitate la una sau mai multe domenii problematice.
Atât părintele cât şi copilul pot resimţi distres şi dificultate timp de o lună sau mai mult. Relaţia
menţine o flexibilitate adaptativă, pe măsură ce părintele şi copilul par să negocieze provocările cu
succes. Un părinte poate fi stresat de o perturbare, dar nu este preocupat în general de relaţia
schimbată, considerând acest lucru ceva de aşteptat într-o relaţie de lungă durată.

51-60- Tensionată
Relaţiile din această arie de funcţionare sunt mai mult decât trecător afectate, unul sau ambii
parteneri resimţind distres în cadrul relaţiei. Părintele şi copilul menţin o doză de flexibilitate şi
câteva calităţi adaptative, dar conflictele există în mai multe arii de funcţionare, iar rezolvarea
acestora este dificilă. Progresul în dezvoltarea diadei pare puţin probabil dacă relaţia nu se
îmbunătăţeşte. Părinţii pot sau nu să fie îngrijoraţi de acest mod de relaţionare. Nici părintele, nici
copilul nu manifestă simptome exterioare care să sugereze perturbarea.

41-50 - Disfuncţională
În cadrul acestei relaţii caracteristicile problematice, sunt mai numeroase decât cele adaptative.
Deşi nu foarte puternic înrădăcinate, aceste paternuri disfuncţionale sunt mai mult decât tranzitorii.
Copilul se poate dezvolta în acord cu vârsta. însă dezvoltarea poate fi temporar întreruptă.
 31-40 - Tulburare
Caracteristicile acestei relaţii sunt interacţiuni rigide dezadaptative, mai ales dacă există distres
din partea unuia sau ambilor parteneri. Majoritatea interacţiunilor dintre parteneri sunt conflictuale;
unele relaţii, deşi fără conflicte făţişe, pot fi foarte inadecvate din punct de vedere al dezvoltării.
Progresul în dezvoltarea copilului a relaţiei părinte-copil va fi influenţat negativ.

21-30 - Tulburare severă

Relaţiile din acest interval sunt sever compromise. Atât părintele, cât şi copilul sunt
semnificativ stresaţi de relaţia în sine. Caracteristicile dezadaptative de interacţiune sunt rigide.
Pentru un observator străin, modurile de interacţiune par foarte bine înrădăcinate, deşi debutul poate
să fi fost insidios. într-o asemenea relaţie foarte perturbată, o parte semnificativă a interacţiunilor
sunt conflictuale. Progresul în dezvoltarea copilului este clar influenţat negativ, iar acesta îşi poate
pierde abilităţile dobândite anterior.

11-20 - Foarte grav afectată

Relaţiile din această arie de funcţionare sunt foarte dezorganizate. Interacţiunile sunt afectate
atât de mult încât copilul este în pericol iminent.
1-10 - Maltratare documentată
Relaţia are o neglijare documentată, abuz fizic sau sexual care afectează negativ dezvoltarea
fizică şi emoţională a copilului.

Scala de probleme de relaţionare (RPCL)

Clinicianul trebuie să consulte lista de caracteristici de mai jos înainte de a utiliza această scală.
Fiecare calitate a relaţiei părinte-copil este descrisă în termeni de (1) caracteristici comportamentale,
(2) tonalitate afectivă şi (3) implicare psihologică. Caracteristicile listate mai jos nu sunt intenţionate
a fi criterii, ci ghiduri de descriere. Utilizatorul ar trebui să verifice descrierea potrivită pentru fiecare
calitate, indicând specificantul „nu există dovezi", „unele dovezi, este nevoie de mai multe
investigaţii", sau „dovezi substanţiale".

Scala de Probleme de relaţionare

Calitatea relaţiei Nu Unele dovezi; este Dovezi
există dovezi nevoie de mai multe substanţiale
Supraimplicare
Subimplicare
Anxietate/Încordare
Furie/ostilitate
Abuz verbal
Abuz fizic
Abuz sexual