Tulburările de personalitate

Personalitatea
 Pe baza originii sale, din latinescul “persona” care se referă la măştile
utilizate de actori, putem spune că termenul de personalitate se referă la
aspectele exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane, impresia pe care
aceasta o lasă altora.

 Termenul de personalitate reprezintă ansamlul trăsăturilor psihice ale

unui individ, un “macrosistem al invarianţilor informaţionali şi
operaţionali, ce se exprimă constant în conduită şi sunt definitorii sau
caracteristici pentru subiect”( Paul Popescu-Neveanu « Dicţionar de
Psihologie »).
 Tulburarile de personalitate

 Tulburările de personalitate reprezintă un sumum de

experienţe interioare, modele de relaţionare,
comportamente adânc înrădăcinate, persistente, care sunt
cotate de către societatea din care provine individul ca
deviante.
Deşi comportamentul deviat este marcat, se poate
constata şi afectarea altor domenii ale psihismului:

 Cogniţii
 Afectivitate (intensitate extremă, labilitate)
 Funcţionalitate interpersonală defectuoasă
 Scăderea pragului perceptiv
 Se poate vorbi despre tulburări de personalitate
(psihopatii) doar după formarea personalităţii, după
vârsta de 18 ani.

 Tulburările de pesonalitate constituie variaţii extreme

ale trăsăturilor de pesonalitate.

 Psihopatiile nu reprezintă maladii psihice, ci tulburări

ale interacţiunilor interumane.
Epidemiologie
 Statisticile americane apreciază prevalenţa
psihopatiilor la 5-15%, cu o preponderenţă a
personalităţii antisociale de 5,8%.

Bărbaţii Femeile

Antisociale
Histrionice
Schizoide
Dependente
Anancaste
 Clasificare
 Grupa A: - tulb. de pers. paranoidă
- tulb. de pers. schizoidă ciudaţi, excentrici
- tulb. de pers. schizotipală
 Grupa B: - tulb. de pers. antisocială dramatici,
- tulb. de pers. histrionică instabili
- tulb. de pers. narcisică capricioşi
- tulb. de pers. emoţional-instabilă
 Grupa C: - tulb. de pers. evitantă
- tulb. de pers. dependentă
- tulb. de pers. obsesiv-compulsivă (anancastă)
- tulb. de pers. fără altă specificare

fricoşi
Tulburarea de personalitate
paranoidă
CAUZE:
 -determinism genetic pentru tulburarea de personalitate
de tip paranoid;
 - istoric familial de schizofrenie si tulburare deliranta;
 - posibil un comportament invatat: copii expusi la manie,
furie din partea adultului, care determina un mod de a
gandi paranoic, ca modalitate de a face fata stresului,
gandire care mai tarziu grefeaza personalitatea
individului;
Tulburarea de personalitate
paranoidă

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

 Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca

motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand
devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta
de contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din
urmatoarele:
 Tulburarea de personalitate paranoidă

› Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza,

il ranesc sau isi bat joc de el
› Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea
sau increderea partenerilor sau asociatiilor
› Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca
informatiile vor fi folosite malitios impotriva sa
› Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in
remarci sau evenimente benigne
Tulburarea de personalitate
paranoidă

› Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele,

injuriile sau amenintarile
› Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest
lucru sa fie evident altora si reactioneaza suparat sau
contraataca
› Suspiciuni recurente fara justificare privitor la
fidelitatea partenerului de viata.
 Variante mai învechite ale tulburării de
personalitate paranoide

 Personalitatea fanatică – care luptă pentru un ideal cu

îndârjire;

 Personalitatea cverulatorie – se implică cu îndârjire

pentru restabilirea adevărului.
Tulburarea de personalitate
paranoidă

Trăsătura caracteristică
 Neîncrederea şi
suspiciunea faţă de
ceilalţi şi motivele lor.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Paranoida Interpretare “nu pot avea Spontaneitate Interpretare
încredere în ceilalţi”,
Proiecţie Proiecţie
“cei amabili mă
trişează”, “toţi îmi
vor răul”, “nu trebuie
să cred în nimeni”
Tulburarea de personalitate paranoidă

COMPLICATII:
 Retragere sociala extrema
 Potential violent
TRATAMENT: foarte dificil din cauza suspiciozitatii.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie de grup si terapie de familie – terapie cognitiva;
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie, starile
delirante-(SSRI- fluoxetina- si antipsihotice in doze mici).
PROCNOSTIC: cronicizare
PREVENTIE: pana nu se cunoaste clar cauza, tulburarea de
personalitate paranoida, nu poate fi prevenita
Tulburarea de personalitate
schizoidă
CAUZE:
 - familia nu comunica afectiv cu copilul, stimuli emotionali minimali
inca din primul an de viata;
 - au un grad inalt de formalitate,
 - comunicare interfamiliala distanta si impersonala;
 - persoanele cu tulburare de personalitate schizoida imita stilul de
relatii interpersonale modelate in familie;
 - comunicarea lor este vaga si fragmentata, parand pentru anturaj,
confuza, ei considerandu-se neantelesi.

PREVALENTA: 1% din populatie

Tulburarea de personalitate
schizoidă

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o

gama restransa de exprimare a emotiilor in relatiile
interpersonale incepand in perioada de adult tanar si
prezinta intr-o varietate de contexte indicata de 4 sau mai
multe in urmatoarele:
Tulburarea de personalitate schizoidă

› Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate

incluzand si aceea de a fi parte a unei familii
› Aproape intotdeauna alege activitati solitare
› Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale
cu o alta persoana
› Putine sau nici o activitate nu le face placere
› Nu are prieteni sau confidenti
› Par indiferenti la rugaminti sau critica
› Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate
aplatizata
Tulburarea de personalitate
schizoidă
Trăsătura caracteristică
 Detaşarea de relaţiile
sociale şi expresivitate
emoţională redusă în
situaţii interpersonale.
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Schizoid Izolarea “dacă îi las pe ceilalţi Intimitate Autonomie
să devină prea Reciprocitate
Izolare
apropiaţi, viaţa mea va
fi insuportabilă”, “eu
nu sunt ca ceilalţi”,
“am nevoie să fiu lăsat
în pace”
Tulburarea de personalitate schizoidă
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si
devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de mediu.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie;
Terapie de cuplu.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista
inca nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de
personalitate schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale, psihoterapia
ar putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte
probabil ca pacientul sa recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva
poate consta in cultivarea mediului de baza si stimularea emotionala.
Tulburarea de personalitate
schizotipală
CAUZE
 - comunicare parentala confuza, distanta emotional si
formala.
 - modelarea relatiilor la distanta;
 - umiliti in mod regulat de catre parinti, frati, colegi, etc;
 - lipsa de incredere in relatiile create in timpul copilariei;
 - stima de sine scazuta, sentimentul ca sunt incapabili de a
avea relatii interpersonale semnificative;
Tulburarea de personalitate schizotipală

CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV:

 Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat

de discomfort acut si capacitate redusa pentru relatii
apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si
excentricitati comportamentale, incepand in perioada de
adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum
este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele:
 Tulburarea de personalitate schizotipală

› Idei de referinta excluzand delirul

› Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza
comportamentul si nu sunt potrivite cu normele culturale
(clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie,
preocupari sau fantezii bizare)
› Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii
corporale
› Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala,
metaforica, supraelaborata, stereotipa)
› Suspiciune sau ideatie paranoida
Tulburarea de personalitate
schizotipală
› Afect inadecvat sau redus
› Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau
neobisnuita
› Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat
rudele de gradul I
› Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu
familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici paranoide
decat cu judecati negative despre sine.
Tulburarea de personalitate
schizotipală

 Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari

de dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei tulburari
psihotice.

 Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga

“premorbid”
Tulburarea de personalitate
schizotipală
Trăsătura caracteristică
 Deficite sociale şi
interpersonale,
disconfort şi
capacitate redusă de
a stabili relaţii
apropiate, distorsiuni
cognitive şi
perceptuale,
excentricităţi
comportamentale
Tulburarea de Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Schizotipal Neîncredere “lucrurile şi lumea Conformitate Evitare socială
nu sunt ce par a fi”
Excentricita Gândire logică Gândire magică
te
Tulburarea de personalitate
schizotipală
TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si
devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de mediu.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie;
Terapie de cuplu.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
 Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista inca
nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de personalitate
schizoida.
PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale, psihoterapia ar
putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte probabil ca
pacientul sa recidiveze.
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva poate
consta in cultivarea mediului de baza si stimularea emotionala.
Tulburarea de personalitate
antisocială (disocială)
 Cauzele tulburarii de personalitate de tip antisocial nu sunt
cunoscute, dar se pare ca un rol il au:
 factorii genetici.
 istoricul familial (unul din parinti antisocial)
 copii abuzati fizic sau sexual
 IQ scazut
 deprivarea materna in primii cinci ani de viata

 Mamele copiilor cu tulburare de personalitate de tip antisocial

sunt adesea alcoolice si au tendinte impulsive.
 Tulburarea de personalitate
antisocială (disocială)

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a drepturilor

celorlalti aparand de la 15 ani, indicate de cel putin 3 sau
mai multe din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate antisocială (disocială)

› Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin

executarea repetata a actelor antisociale
› Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de
imprumut
› Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica
› Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate
› Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti
› Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau
de a-si achita obligatiile financiare
› Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale
anterioare (ranirea, tratarea proasta sau furtul de la ceilalti).
 Tulburarea de personalitate antisocială (disocială)

 Individul are cel putin 18 ani.

 Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte de 15
ani
 Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul
schizofreniei sau episodului maniacal.
 Tulburarea de personalitate de tip antisocial apare la 3% din
barbati si 1% din femei.
 In penitenciare prevalenta tulburarii de personalitate de tip
antisocial poate atinge 75%.
Tulburarea de personalitate antisocială

 Desi personalitatea de tip antisocial nu poate fi diagnosticata

inaintea varstei de 18 ani, indicatorii la copil sunt considerati a
fi enurezisul nocturn, cruzimea fata de animale si piromania.
Tulburarea de personalitate
antisocială
Trăsătura caracteristică
 Desconsiderarea şi
încălcarea drepturilor
celorlalţi.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Antisocial Atacul “eu sunt cel mai Empatie Agresivitate
important”, “oamenii
Reciprocitate Exploatare
există pentru a fi
trişaţi” Asertivitate
Tulburarea de personalitate antisocială

TRATAMENT: programele de tratament cu rezultate pentru persoanele cu

tulburare de personalitate antisociala, sunt cele aplicate in centrele
rezidentiale stucturate, mediu in care acestea nu pot victimiza alti indivizi si
unde comportamentul lor se poate imbunatati.
PSIHOTERAPIE:
 Terapie individuala, aplicand tehnici de modificare a comportamentului,
bazata pe incredere. Din pacate aceste abordari sunt rareori eficiente.
PROCNOSTIC: evolutie cronica, moarte timpurie datorata accidentelor,
inchisoare, omucidere, sinucidere
PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva poate
consta in programe de educatie pentru parinti, programe menite sa reduca
abuzul asupra copilului, programe de mentorat.
Tulburarea de personalitate
histrionică
 CAUZE:
 Fiziologice: modificarea cantitativa si calitativa a neuromediatorilor (
noradrenalina) care duce la o reactie emotionala extrema atunci cand
individul este respins.
 Tulburari in dezvoltare: dezaprobare in relatia mama – copil precoce;
copilarie traumatizanta, dezvoltarea unor mecanisme de aparare
pentru a face fata conflictelor si a reduce anxietatea.
 Modele biopsihosociale: indivizii cu tulburare histrionica, au invatat
ca atragand atentia asupra lor, pot obtine orice de la ceilalti.
 Tulburarea de personalitate
histrionică

CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de emotionalitate excesiva si nevoia de a fi

in atentie, incluzand nevoia excesiva de aprobare si
seductivitatea inadecvata, de obicei cu debut in perioada de
adult si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este
indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate
histrionică

› Nu se simte comfortabil in situatii in care nu este in

centrul atentiei
› Relatiile cu ceilalti sunt caracterizate prin conduita
erotizata inadecvata
› Labilitate emotionala
› Tipul de comunicare este excesiv de impresionabil si
lipsit de detalii
Tulburarea de personalitate
histrionică

› Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia

› Autodramatizare, teatrabilitate si exagerarea expresiei
emotionale
› Sugestibilitate (usor influentabil de catre altii sau de
circumstante)
› Considera relatiile mai intime decat sunt.
Tulburarea de personalitate
histrionică
 Femeile histrionice sunt descrise ca egoiste, centrate pe sine,
auto-indulgente si foarte dependente de altii. Sunt instabile
emotional si se agata de altii in contextul unor relatii imature.
Adesea aceste femei se supraidentifica cu alte persoane si isi
proiecteaza intentiile nerealiste si fantastice asupra altora.
 Patologia se agraveaza odata cu cresterea nivelului de
intimitate in relatie. De multe ori femeile cu personalitate
histrionica sunt foarte furioase, in mod inadecvat. Uneori au un
comportament aparent suicidar, incercand sa ii manipuleze pe
ceilalti.
Tulburarea de personalitate
histrionică
 Barbatii histrionici au identitate difuza, relatii
problematice si lipsa de control a impulsurilor. Au
tendinte antisociale si inclinatia de a exploata simptome
fizice. Acesti barbati sunt imaturi emotional, dramatici si
superficiali.

 Atat femeile cat si barbatii cu tulburare de personalitate

de tip histrionic au un comportament dezinhibat.
Tulburarea de personalitate
histrionică
 Persoanale cu aceasta tulburare pot avea succes social si la
locul de munca. Dar histrionismul afecteaza relatiile sociale si
personale, ca si capacitatea persoanei de a gestiona pierderile si
esecurile. De obicei responsabilitatea esecului este atribuita
altora. Aceste persoane isi pot schimba frecvent locul de munca
deoarece sunt usor de plictisit si au probleme in gestionarea
frustrarii.

 In general aceste persoane ajung la tratament pentru depresie

atunci cand se termina o relatie.
Tulburarea de personalitate
histrionică
Trăsătura caracteristică
 Afectivitate excesivă
şi comportamente de
atragere a atenţiei
celorlalţi.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Histrionic Teatralismul “trebuie să Controlul Impulsivitate
impresionez, să atrag
Organizarea Expresivitate
atenţia, să fiu
considerat important” Planificarea
Tulburarea de personalitate histrionică
TRATAMENT:
PSIHOTERAPIE: terapia psihanalitica – pacientii devin constienti de propriile
sentimente
 Terapia cognitiv comportamentala – reduce gandurile disfunctionale,
identifica gandurile automate, reduce comportamentele teatrale
 Terapia de grup – tehnici de psihodrama – imbunatatirea relatiilor
interpersonale
 Terapia de familie
 MEDICAMENTE: pentru depresia asociata tulburarii de personalitate, cu
mare grija la abuz
PROCNOSTIC: mari consumatori de servicii medicale, din pacate nu accepta
usor psihoterapia.
PREVENTIE: recunoasterea precoce a tulburarii si educarea familiei, programe
menite sa instruiasca cadrele medicale, in special cu privire la trasaturile de
caracter durabile ala persoanelor histrionice.
 Tulburarea de personalitate
narcisică
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Pattern pervaziv de grandoare (in fantezii sau in

comportament), nevoia de admiratie si lipsa de
empatie, incepand devreme la adultul tanar si
prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este
indicata de 5 sau mai multe din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate
narcisică
› Are un sens grandios al auto importantei (ex: isi
exagereaza achizitiile sau talentele, asteapta sa fie
recunoscut ca superior etc.)
› Preocuparea cu fantezii despre succes nelimitat,
putere, stralucire, frumusete sau iubire ideala
› Crede ca este special sau unic si de aceea nu poate fi
decat in compania unor persoana speciale
› Cere admiratie excesiva
Tulburarea de personalitate
narcisică
› Are sentimentul de a fi indreptatit (ex: sa fie tratat
special)
› Exploateaza relatiile interpersonale
› Lipsa empatiei
› Este invidios si crede ca si ceilalti sunt invidiosi
› Are atitudine aroganta, dispretuitoare.

Prevalenta in popultia generala este 1%, din care 50-

75% barbati.
Tulburarea de personalitate narcisică
 Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate de tip narcisist
sunt necunoscute, dar exista o serie de factori etiologici posibili:
• Temperament suprasensibil
• Educatie inadecvata din partea parintilor
• Valorizarea de catre parinti ca mijloc de reglare a
propriei stime de sine
• Admiratia excesiva neechilibrata de feedback realist
• Ingrijire defectuoasa parentala
•  Laudele excesive
• Invatarea comportamentului manipulativ de la parinti
Tulburarea de personalitate
narcisică
Trăsătura caracteristică
 Nevoia de a fi admirat
şi lipsa de empatiei.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Narcisic Supraestima “sunt minunat”, “sunt Separarea Supraevaluarea
rea cel mai bun”, “trebuie
Identificarea Competitivitate
să fiu apreciat de
unui grup de a
ceilalţi”
apartenenţă
 Tulburarea de personalitate
emoţional-instabilă
 Cuprinde două tipuri:

1. Tipul impulsiv
2. Tipul border-line

 au în comun tendinţa de a reacţiona prin

impulsiuni, fără să poată lua în considerare
eventualele consecinţe.
 Tipul impulsiv

 Acte intempestive
 Explozii de furie şi violenţă
 Slab control al impulsiunilor
 Stare afectivă schimbătoare.
 Tipul border-line (de graniţă)
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor

interpersonale, imaginii de sine si afectelor insotita
de impulsivitate incepand din perioada de adult
tanar si manifestata prin cel putin 5 din
urmatoarele:
Tipul border-line
› Eforturi reale de a evita abandonul real sau
imaginar
› Un pattern de relatii interpersonale instabile si
intense caracterizate prin alternarea intre extreme
de idealizare si devalorizare
› Tulburari de identitate: imaginea si sensul sinelui
marcat instabile
› Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt potential
daunatoare
› Comportament suicidar recurent, automutilari
Tipul border-line

› Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a

dispozitiei (disforie episodica intensa, iritabilitate,
anxietate cu durata de ore pana la zile)
› Sentimente cronice de “gol” interior
› Furie inadecvata, sau dificultate in a-si controla furia
› Ideatie paranoida tranzitorie legata de stres sau
simptome disociative severe
Tipul border-line
 In general aceasta tulburare de personalitate se asociaza
cu:
› sentimente de distrugere sau auto- distrugere,
› sentimente extreme in general, sentimente de
fragmentare sau lipsa de identitate
› sentimente de victimizare.

 De multe ori se asociaza cu depresia si anxietatea.

Tipul border-line
 Tulburarea de personalitate de tip borderline coexista
frecvent cu tulburarea bipolara, din acest motiv
diagnosticul putand fi destul de complicat.
 Ambele diagnostice implica, simptome referitoare la
variatiile de dispozitie emotionala. In tulburarea
borderline comportamentul labil este in general datorat
unor stresori externi sau intrapsihici si dureaza secunde,
minute, ore sau zile.
 In general tulburarea bipolara se insoteste mai frecvent
de tulburari de somn si de apetit.
 Unele studii arata ca tulburarea de personalitate de tip
borderline apare pe baza unui spectru bipolar.
Tipul border-line
 De asemenea, tulburarea de personalitate de tip
borderline coexista adesea cu alte tulburari si anume:
› -          Tulburari de anxietate
› -          Depresia
› -          Tulburari de comportament alimentar, inclusiv
anorexia si bulimia
› -          Tulburarile somatoforme
› -          Tulburarile disociative
› -          Abuzul de diverse substante
Tipul border-line
 Tulburarea de personalitate de tip borderline apare
datorita unei combinatii de factori, incluzand:
› copilaria traumatica (abuz, neglijare sau separare
in copilarie, de tip verbal, fizic sau sexual);
› temperamentul vulnerabil
› evenimente stresante din timpul maturizarii in
perioada de adolescent sau adult.

 Tulburarea de personalitate de tip borderline este

influentata genetic.
Tipul border-line
 Conform unor cercetatori tulburarea de personalitate de
tip borderline ar fi de fapt o forma particulara de
sindrom de stres postraumatic.

 Neurotransmitatorii implicati in tulburarea de

personalitate de tip borderline includ serotonina,
norepinefrina si acetilcolina, GABA si glutamatul. In
tulburarea de tip borderline exista o activitate crescuta a
amigdalei si a zonelor corticale prefrontale.
 Tipul border-line
Trăsătura caracteristică
 Instabilitate în relaţiile
interpersonale, imagine
de sine, afectivitate şi
impulsivitate accentuate.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Borderline Ambivalenţa “sunt incompetent”, Deprinderi Consum de
“sunt nerealizat şi sociale alcool
neimportant”, “toată Rezolvare de
Relaţii instabile
lumea mă va probleme
abandona” Comunicare Automutilare
Tulburarea de personalitate
evitantă
 Tulburarea de personalitate de tip evitant sau anxios este
o tulburare caracterizata de inhibitie sociala, sentimente
de inadecvare, sensibilitate extrema la evaluarile negative
si evitarea interactiunilor sociale. Persoanele care au o
tulburare de personalitate de tip evitant se considera
inadecvati din punct de vedere social si evita interactiunile
sociale de teama de a fi ridiculizati, umiliti sau de a fi
neplacuti. In mod tipic aceste persoane sunt singuratice si
au sentimentul ca sunt alienati de societate.
Tulburarea de personalitate evitantă
 Criteriile diagnostice:

› Evitarea ocupatiilor si activitatilor care implica

contactul interpersonal semnificativ, de teama
criticilor, lipsei de aprobare sau rejectiei.
› Nu doreste sa se implice in relatii de teama ca celorlalti
nu le va place de el.
› Nu se angajeaza in relatii intime pentru ca se teme ca
va fi ridiculizat sau respins.
› Este preocupat de critici si respingere in situatiile
sociale.
 Tulburarea de personalitate evitantă
 De obicei persoanele cu personalitate de tip evitant isi
monitorizeaza foarte atent reactiile interne atunci cand sunt
implicati in interactiuni sociale. Din aceasta monitorizare
rezulta o tensiune extrema, care duce la ezitari in vorbire si
astfel multe asemenea persoane devin taciturne. Sunt atat de
preocupate de sine incat este dificil sa vorbeasca coerent.
 Tulburarea de personalitate de tip evitant se asociaza
frecvent cu tulburarile de anxietate, respectiv 10-50% din
persoanele cu atacuri de panica au si o asemenea tulburare
de personalitate, ca si 45-56% din cei cu anxietate
generalizata.
 Tulburarea de personalitate evitantă

 Cauza tulburarii de personalitate de tip evitant nu este clar

definita si poate fi influentata de:
› o combinatie de factori sociali, genetici si biologici
› factori temperamentali mosteniti
› tulburarile de anxietate in copilarie si adolescenta
› experiente dureroase in copilarie datorita criticilor si
rejectiei din partea parintilor.
Tulburarea de personalitate evitantă
Trăsătura caracteristică
 Inhibiţie socială,
sentiment de
inadecvare,
hipersensibilitate la
evaluări negative.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Evitanta Evitarea “mi s-ar putea Asertivitatea Evitare
întâmpla ceva rău”,
Inhibiţie
“cei din jur m-ar
putea răni” Retragere
socială
 Tulburarea de personalitate
dependentă
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi

luat in grija, care duce la comportament
submisiv si frica de separare care incepe
devreme in perioada de adult si este prezenta
intr-o varietate de contexte asa cum este
indicat de 5 din urmatoarele:
Tulburarea de personalitate
dependentă
› Dificultati in a lua decizii fara o asigurare excesiva si
sfaturi de la ceilalti
› Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea
pentru majoritatea ariilor vietii lui
› Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca vor fi
lasati fara suport
› Dificultati in a initia proiecte sau actiuni (datorita
lipsei de incredere in capacitatile personale)
Tulburarea de personalitate
dependentă

› Face lucruri excesive pentru a mentine suportul

celorlalti
› Se simte incomfortabil sau lipsit de ajutor cand este
singru din cauza fricii exagerate ca nu se va descurca
› Cauta urgent o alta relatie atunci cand este parasit
(este preocupat nerealist cu frica de a fi lasat sa-si
poarte singur de grija).
Tulburarea de personalitate
dependentă
Trăsătura caracteristică
 Nevoia excesivă de
protecţie ce duce la
comportamente
submisive, dependente
şi teamă de abandon.
Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitat
e
Dependenta Ataşamentul “nu pot face nimic Autonomia Nevoia de
singur”, “nu pot reuşi susţinere
singur”
Ataşamentul
 Tulburarea obsesiv-compulsivă
(anancastă)
CRITERII DE DIAGNOSTIC:

 Un pattern pervaziv de preocupare cu

ordinea, perfectionismul, controlul mental si
interpersonal pe seama deschiderii si eficientei
incepand devreme in perioada de adult si
prezenta intr-o varietate de contexte indicate
sau de 4 (sau mai multe) din:
Tulburarea obsesiv-compulsivă

› Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine,

organizatii sau scheme pana in punctul in care scopul
major al activitatii este pierdut
› Prezinta perfectionism care interfera cu efectuarea
sarcinilor
› Excesiv devotat muncii si productivitatii
› Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in materie de
etica, moralitate si valori
Tulburarea obsesiv-compulsivă

› Incapacitatea de a arunca obiecte nefolositoare

› Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane
decat in conditiile in care este sigur ca acestia le
efectueaza exact in acelasi mod
› Zgarciti
› Rigizi si incapatanati.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Trăsătura caracteristică
 Preocuparea legată de
ordine, perfecţionism,
control mental şi
interpersonal, în dauna
flexibilităţii,
deschiderii, eficienţei.
 Tulburarea Strategia Scheme utilizate Strategii Strategii
de utilizată subdezvoltate compensatorii
personalitate
Obsesiv- Perfecţionis “erorile sunt Spontaneitatea Control excesiv
compulsiva mul catastrofale”,
Superficialita- Responsabilita-
“trebuie să fac totul
tea te asumată
perfect”
 Tulburarea de personalitate fără
altă specificaţie

 Este o categorie diagnostică reziduală, care nu

întruneşte criteriile pentru încadrare într-o
anumită tulburare de personalitate specifică
 Împrumută elemente din mai multe tulburări
de personalitate.
 Diagnostic diferenţial

 Tulburări de personalitate organice (care

survin după traumatisme craniocerebrale,
tumori, AVC);
 Modificări durabile de personalitate după
experienţe traumatice;
 Retard mental;
 Tulburări psihotice, schizofrenie.
Evoluţie

 Psihopatiile încep să se contureze în

copilărie, adolescenţă
 Se manifestă la maturitate.
 Evoluţia este cronică cu fluctuaţii.
 Terapie
 Psihopatiile nu se vindecă
 Farmacoterapia: este simptomatică – atenuatori
ai comportamentelor deviante. (Carbamazepină,
săruri de Litiu)
 Psihoterapia: este foarte greu de aplicat deoarece
psihopaţii sunt foarte greu motivabili; ei nu
întrevăd disfuncţionalităţile comportamentului
lor.