TULBURĂRI DE PERSONALITATE

- reprezintă un pattern stabil de trăiri afective şi comportamente, ce deviază semnificativ de la

standardul culturii de apartenenţă a respectivului individ, este generalizat şi inflexibil, are
debutul în adolescenţă sau prima parte a vieţii adulte, este stabil în timp şi generează distres
sau dizabilitate
- apar atunci când trăsăturile de personalitate devin foarte inflexibile, dezadaptative şi
generează dizabilitate şi distres
- sunt grupate pe baza similitudinilor descriptive:

Grupa A
- trăsătura comună a acestora este excentricitatea.
- include tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi schizotipal.
Grupa B
- trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea, extravaganţa
- include tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic şi narcisist.
Grupa C
- trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.
- include tulburările de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-compulsiv

Altele tulburările de personalitate nespecificate anterior:

a) tulburare cu trăsături aparţinând mai multor tulburări din această grupă diagnostică, însă nu
sunt îndeplinite criteriile pentru a diagnostica o anumită tulburare de personalitate;
b) tulburare cu trăsăturile care sugerează o tulburare neinclusă în categorizarea DSM V ( ex.,
personalitate pasiv-agresivă)

- pasiv-agresivă – fondul este agresiv (atitudine agresivă faţă de solicitările sociale şi

profesionale), dar manifestarea este de rezistenţă pasivă.
- depresivă – caracterizată prin pesimism, stimă de sine scăzută, nefericire, nemulţumire,
deprimare, sentimente de inutilitate, autocritică ridicată, tendinţă de autoculpabilizare şi
remuşcări
 GRUPA A

TULBURAREA DE PERSONALITATE PARANOIDĂ

Criterii de diagnostic
- criteriul optim de diagnostic: suspiciuni neîntemeiate că ceilalţi îl exploatează, rănesc sau
înşeală;
- neîncredere în loialitatea prietenilor şi asociaţilor;
- ezită să se destăinuie celorlalţi de teama (nejustificată) ca aceştia să nu utilizeze informaţiile
împotriva lui;
- consideră că în spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde ameninţări la adresa
sa;
- ranchiunos; nu uită insultele, injuriile, ofensele;
- simte, fără motiv întemeiat, că îi este pusa la îndoială reputaţia şi caracterul şi reacţionează
agresiv, usor de ofensat, rapid in reactia de furie sau contraatac;
- are mereu suspiciuni neîntemeiate legate de fidelitatea partenerului de viaţă.
- in permanenta tensionat, precaut, atitudine defensiva, conflictuala

Elemente de diagnostic
- trăsătura caracteristică - neîncrederea şi suspiciunea faţă de ceilalţi şi motivele lor;
debutează la începutul perioadei adulte şi se manifestă într-o varietate de contexte

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- deoarece nu au încredere în ceilalţi, au o nevoie excesivă de auto-suficienţă şi un sentiment
puternic de autonomie.
- simt nevoia să aibă un nivel ridicat de control asupra celor din jur.
- sunt adesea rigizi, critici faţă de alţii şi incapabili să colaboreze, având mari dificultăţi să
accepte ei înşişi criticile venite din partea altora şi îi pot acuza pe alţii pentru propriile lor
defecte.
- pot avea fantezii nerealiste de grandoare, au adesea dorinţa de a obţine puterea şi un statut
social înalt
- sunt percepuţi frecvent ca „fanatici" şi formează „culte" sau grupuri foarte coezive cu cei
care le împărtăşesc sistemul de credinţă paranoid

Stil de personalitate paranoid:

 siguri pe sine, increzatori in capacitatea de a lua decizii si de a avea grija de propra
persoana
 buni ascultatori si observatori, constienti de subtilitati, ton si multiple semnificatii
 iau criticile in serios
 pun accent puternic pe loialitate, fidelitate,
 foarte atenti cand au de a face cu alti oameni, evalueaza indivizii inainte de a intra in
relatie cu acestia
 asertivi, se pot apara fara a pierde controlul si a deveni agresivi
Stil comportamental: rezistenta in fata influentelor externe, tensiune cronica, mobilizare
impotriva amenintarilor percepute in mediul lor, precautie.
Stil interpersonal: neincrezator, rezervat, izolare, suspicios fata de motivele celorlalti, evita
intimitatea.
Stil cognitiv: preconceptii, examineaza cu atentie orice situatie, cauta indicii, dovezi care sa i
confirme preconceptiile, tind sa nu ia in considerare dovezile care nu se potrivesc cu ideile lor
preconcepute. Viziune autoritara si neincrezatoare asupra vietii
Stil afectiv: rece, distant, lipsit de emotie si umor, le lipseste sent. de afectiune, caldura si
sentimentalism. Putini pieteni sau deloc Furie si gelozie intensa.
Stil de atasament: temator, se protejeaza impotriva circumstantelor neasteptate, nu pot avea
incredere in altii
Injonctiune parentala: „Tu esti diferit. Ramai in garda. Sa nu faci greseli”
Perceptia de sine: „Sunt special si diferit, sunt singur si nimeni nu ma place pt ca sunt mai bun
decat ceilalti.”
Perceptia aspura lumii: „viata e nedreapta, imprevizibila,vei fi inselat, ti se vor face
nedreptati, fii precaut, nu avea incredere in nimeni, scuza te pt esecuti, invinovatindu i pe
ceilalti.”

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- unele grupuri etnice pot avea comportamente caracteristice mediului cultural, ce pot fi
interpretate eronat ca paranoide
- emigranţii, refugiaţii, indivizii cu diferite fonduri etnice pot prezenta un comportament de
apărare sau defensiv din cauza lipsei de familiaritate, marginalizării sau indiferenţei din partea
majorităţii membrilor societăţii.
- astfel apar sentimente de mânie şi frustrare la cei care au de a face cu aceşti indivizi,
conducând la formarea unui cerc vicios de neîncredere reciprocă

Prevalenţa:
- în populaţia generală este de 2,3% -4,4%;
- în populaţia clinică (pacienţi internaţi pe secţii de psihiatrie), prevalenţa este de 4,2% -
27,6%;

Factori de risc genetici şi fiziologici.

- se constată o prevalenţă crescută în cazul rudelor persoanelor cu schizofrenie cronică şi
tulburare delirantă de tip persecutor

Debut şi evoluţie
- poate deveni evidentă pentru prima dată în copilărie şi adolescenţă prin caracterul solitar al
individului, relaţii limitate cu colegii, anxietate socială, randament şcolar scăzut,
hipersensibilitate, idei şi limbaj bizare, precum şi fantezii particulare
- în eşantioanele clinice această tulburare apare mai des la bărbaţi.
- debutul de obicei are loc la vârsta adultă tânără, se manifestă în diverse contexte şi tine de
relaţii interpersonale apropiate si/sau rezerve personale

Diagnostic diferenţial
- trăsăturile paranoide pot apărea ca elemente de adaptabilitate, în special în condiţii
periculoase de mediu.
- diagnosticul de tulburare de personalitate paranoidă poate fi stabilit numai dacă aceste
trăsături sunt rigide, inadaptate şi stabile şi determină deteriorare funcţională semnificativă
sau disconfort subiectiv

1. Alte tulburări mintale cu simptome psihotice (tulburarea delirantă de persecuţie; de

schizofrenie; şi de tulburarea bipolară sau depresivă cu simptome psihotice)
- toate aceste tulburări se caracterizează printr-o perioadă cu simptome psihotice
persistente (e.g., idei delirante şi halucinaţii) ce lipsesc în tulburarea paranoidă
2. Tulburare de personalitate secundară unei afecţiuni medicale
- în aceste tulburări manifestările pot fi atribuite efectelor directe ale acestei afecţiuni
medicale asupra sistemului nervos central
3. Tulburările consumului de substanţe
4. Tulburările asociate cu handicapuri fizice
5. Alte tulburări de personalitate
- poate fi diferenţiată de tulburarea de personalitate schizotipală prin absenţa unor simptome
cum ar fi gândirea magică, experienţele perceptive neobişnuite, precum şi un mod de gândire
şi exprimare bizar.
- poate fi diferenţiată de tulburarea de personalitate schizotidă
- pe lângă tendinţa de a reacţiona cu mânie la stimuli nesemnificativi întâlnită şi în tulburările
de personalitate borderline şi histrionică se asociază şi suspiciune generalizată

Evaluarea tulburării:
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu – tranziţiile de la un subiect la altul trebuie sa se facă lent pentru a nu declanşa furia,
suspiciunea, contraatacul sau terminarea interviului

Tratament
- s-a constatat că cele mai bune rezultate o are combinaţia de terapie individuală, de
cuplu/familie/grup si medicaţie unde este nevoie

1. Terapie centrată pe metacogniţie

- se foloseste naraţiune şi interpretare personală
- scopul: conştientizarea problemelor şi a schemelor ce determină comportamentul social
2. Terapia cognitiv-comportamentală
- se folosesc: joc de rol, exersare comportamentală, experiment comportamental, restructurare
cognitiva, relaxare musculară progresivă
- scop: reducerea sensibilităţii la critică, modificarea comportamentului social
3. Medicatie
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc doar medicamente pentru simptomele perturbatoare: depresie, anxietate,
insomnii
 TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOIDĂ
Criterii de diagnostic
- este diagnosticată relativ mai des la bărbaţi, la care disfuncţia poate fi mai importantă.
- criteriul optim de diagnostic - indiferenţă faţă de relaţiile sociale şi un spectru redus de
exprimare a emoţiilor în situaţiile interpersonale
- nu îşi doreşte şi nici nu îi fac plăcere relaţiile apropiate, nici măcar să facă parte dintr- o
familie.
- aproape întotdeauna alege activităţile solitare.
- are un interes redus sau nu este interesat deloc de experienţe sexuale cu o altă persoană.
- există un număr restrâns de activităţi pe care le agreează sau niciuna.
- nu are alţi prieteni apropiaţi sau confidenţi cu excepţia rudelor de gradul întâi.
- este indiferent la lauda sau la critica altora.
- apare ca o persoană rece, distanţată emoţional, indiferentă şi aplatizată afectiv.

Elemente de diagnostic
- trăsătura caracteristică - detaşarea de relaţiile sociale şi expresivitate emoţională redusă în
situaţii interpersonale

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- îşi exprimă cu mare dificultate mânia, chiar şi ca răspuns la o provocare directă, ceea ce
întăreşte impresia că sunt lipsiţi de emoţii.
- reacţionează de obicei pasiv la situaţii negative şi răspund inadecvat la evenimentele de viaţă
importante
- au puţini prieteni, stabilesc rareori întâlniri de natură romantică şi de obicei nu se căsătoresc
- se descurcă bine dacă lucrează în condiţii de izolare socială.
- ca răspuns particular la stres, aceşti indivizi pot prezenta episoade psihotice foarte scurte (cu
durată de minute sau ore)

Stilul de personalitate schizoid:

- nevoie redusa de a fi in compania altora, se simte cel mai bine singur.
- tinde sa fie independent, fara sa necesite interactiuni cu alti oameni pt a se bucura de
experiente si a si trai viata.
- echilibrat, imperturbabil, calm, netulburat, rareori sentimental.
- aproape deloc motivat de nevoi sexuale, desi se poate bucura de sex, nu sufera in absenta
acetuia.
- tinde sa nu fie influentat de laude sau critici, se poate impaca increzator cu propriul
comportament.
Tip comportamental: letargic, neatent, ocazional excentric, lipsit de spontaneitate, indiferent
Stil interpersonal: dorinta minima pt relatii, alege solitudinea, nu are persoane de incredere,
izolat si multumit sa ramana distant
Stil cognitiv: distras, devine usor neatent, cu capul in nori, minim introspectiv
Stil afectiv: distant dpdv emotional, rareori reactioneaza la emotiile cuiva
Temperament: tipar infantil pasiv si anhedonic
Stil de atasament: de desconsiderare, evaluare redusa si negativa a celorlalti, autosuficienti
dpdv emotional, resping nevoia de contact cu ceilalti.
Injonctiune parentala: „cine esti tu, ce vrei?”, comunicare fragmentata, lipsa de emotie.
Perceptie de sine: „sunt un inadaptat in viata, asa ca nu am nevoie de nimeni. Sunt indiferent
fata de tot.”
Perceptia asupra lumii: „viata e un loc dificil, relatia cu oamenii poate fi daunatoare, prin
urmare, sa nu ai incredere in nimeni, pastreaza distanta fata de ceilalti si nu vei fi ranit.”
Scheme dezadaptative: izolare sociala, deprivare emotionala, deficienta, subjugare, sine
nedezvoltat

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- indivizii aparţinând diferitelor fonduri culturale manifestă uneori un comportament defensiv
şi o modalitate de relaţionare care pot fi etichetate eronat drept „schizoide".
- persoanele care s-au mutat din mediul rural în cel metropolitan, imigranţii din alte ţări pot
reacţiona prin „răceală emoţională" şi sunt uneori percepuţi ca fiind reci, ostili sau indiferenţi

Prevalenţa:
- în populaţia generală este de 3% -4%;
- apare foarte rar în populaţia clinică spitalizată 0.5-5%
- poate avea o prevalenţă crescută la rudele indivizilor cu schizofrenie sau tulburare de
personalitate schizotipală.

Debut şi evoluţie
- poate deveni evidentă pentru prima dată în copilărie şi adolescenţă când individul preferă
singurătatea, are relaţii reduse cu colegii şi randament şcolar scăzut, ceea ce determină
etichetarea lui drept diferit şi îl face subiectul tachinării celorlalţi.
- apare cel mai frecvent în asociere cu tulburările de personalitate schizotipală, paranoidă şi
evitantă.
- debutează la vârsta de adult tânăr şi se manifestă în diverse contexte

Diagnostic diferenţial
1. Alte tulburări mintale cu simptome psihotice (tulburarea delirantă de persecuţie; de
schizofrenie; şi de tulburarea bipolară sau depresivă cu simptome psihotice)
- toate aceste tulburări se caracterizează printr-o perioadă cu simptome psihotice
persistente (e.g., idei delirante şi halucinaţii) ce lipsesc în tulburarea schizoidă
2. Tulburarea din spectrul autismului.
- diferenţierea indivizilor cu tulburare de personalitate schizoidă de cei cu forme mai uşoare
de tulburare din spectrul autismului poate fi foarte dificilă şi se bazează pe deteriorarea mai
severă a interacţiunilor sociale şi pe prezenţa unor tipuri de comportament şi interese
stereotipe.
3. Tulburare de personalitate secundară unei afecţiuni medicale
- în aceste tulburări manifestările pot fi atribuite efectelor directe ale acestei afecţiuni
medicale asupra sistemului nervos central
4. Tulburările consumului de substanţe
5. Tulburările asociate cu handicapuri fizice
6. Alte tulburări de personalitate
- poate fi diferenţiată de tulburarea de personalitate schizotipală prin absenţa distorsiunilor
cognitive şi perceptive,
- poate fi diferenţiată de tulburarea de personalitate paranoidă prin absenţa caracterului
suspicios şi a ideaţiei paranoide.
- poate fi diferenţiată de tulburarea de personalitate evitantă prin absenţa fricii individului de a
fi pus în dificultate sau de a fi considerat inadecvat, precum şi anticipării exagerate că va fi
respins
Evaluarea tulburării:
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu – perseverenţa, răbdarea şi toleranţa clinicianului pentru un dialog limitat pot avea
un efect terapeutic

Tratament
- se recomandă
 combinarea terapiei individuale cu cea de grup concomitent
 combinarea terapiei individuale cu cea de familie mai ales daca [acientul este
dependent finaciar de familie şi locuieşte cu familia
1. Psihanaliză
2. Terapia suportivă
- tacerea este mai degrabă o formă de relţionare non-verbală decât rezistenţă la tratament
- tehnicile suportive încurajează pacientul să devină mai activ, să se implice în activităţi cu
alte persoane
- scopul: îmbunătăţirea funcţionării în viaţa de zi cu zi
3. Terapia cognitivă
- scopul: reducerea izolării sociale
- tehnici: înregistrarea gândurilor disfuncţionale, joc de roluri, expunerea in vivo, teme pentru
acasă
4. Terapia centrată pe scheme
- are ca scop identificarea schemelor dezadaptative şi restructurarea cognitivă
- tehnici: imagerie dirijată, confruntare empatică, teme pentru acasă
5. Terapia de grup
- implică expunere şi feedback de la ceilalţi, oferă o experienţă de socializare
6. Medicatie
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc antipsihotice în cazul unei decompensări psihotice
 TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ
Criterii de diagnostic
- criteriul optim de diagnostic - gândire, limbaj, comportament sau înfăţisare care sunt
ciudate, excentrice sau bizare
- idei de referinţă (diferite evenimente au un sens special pentru el), ideatie suspicioasa sau
paranoida;
- credinţe ciudate şi gândire magică (depăşind normele culturii de apartenenţă);
- experienţe perceptive neobişnuite, iluzii corporale, simt prezenta unei forte sau a unei
persoane care nu se afla acolo in mod real;
- gândire şi vorbire ciudate;
- idei paranoide, suspiciune;
- afectivitate limitată, inadecvată;
- comportament şi/sau înfăţisare bizare sau excentrice, neingrijiti, vorbesc cu ei insisi,
- lipsa prietenilor în afara rudelor apropiate;
- anxietate socială excesivă, ce nu scade o dată cu familiarizarea, asociată mai degrabă cu
temeri paranoide decât autoevaluări negative. De ex simt un discomfort extrem in situatiile
sociale care implica prsoane nefamiliare

Elemente de diagnostic
- trăsătura caracteristică
 deficite sociale şi interpersonale,
 disconfort şi capacitate redusă de a stabili relaţii apropiate,
 distorsiuni cognitive şi perceptuale,
 excentricităţi comportamentale

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- pacienţii solicită adesea tratament pentru simptomele asociate de anxietate sau depresie şi nu
pentru elementele tulburării de personalitate în sine
- în unele cazuri pot apărea simptome psihotice semnificative clinic care îndeplinesc criteriile
pentru tulburarea psihotică scurtă, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau
schizofrenie
- peste jumătate din pacienii au în istoric cel puţin un episod depresiv major

Stilul de personalitate schizotipal:

- tind sa fie in acord si sustinuti de propriile emotii si credinte
- fini observatori ai celorlalti, sensibili la reactiile celorlalti fata de ei
- atrasi de gandirea abstracta si speculativa
- receptivi si interesati de ocultism, extrasenzorial, supranatural
- tind sa fie indiferenti fata de conversatiile sociale, stil de viata ciudat, neobisnuit
- autonomi, independenti, au nevoie de putine relatii apropiate
Stil comportamental: excentric, bizar, limbaj straniu, dar nu incoerent, depersonalizare si/sau
disociere
Stil interpersonal: pot relationa cu ceilalti cu interese la fel de neobisnuite, suspiciosi fata de
cei care nu apartin grupului lor de persoane pe aceeasi lungime de unda, indiferenti fata de
conversatiile sociale
Stil cognitiv: procesare a gandurilor tangentiala si imprasitata, gandire magica, superstitie
Stil afectiv: afect inadecvat si limitat, hipersensibil
Stil de atasament: temator si de desconsiderare
Injonctiuni parentale: „esti un ciudat”
Perceptia de sine: „sunt pe o lungime de unda diferita de ceilalti”
Perceptia asupra lumii: „viata e ciudata si neobisnuita iar ceilalti au intentii speciale magice.
Prin urmare, ramai precaut, dar totodata curios.”
Scheme dezadaptative: alienare, abandon, dependenta, vulnerabilitate in fata raului

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- caracteristicile determinate cultural, în special cele care privesc credinţele şi ritualurile
religioase, pot să pară schizotipale unei persoane din exterior, neinformate (e.g., voodoo,
discursul în limbi necunoscute, viaţa după moarte, şamanismul, citirea gândurilor, al şaselea
simţ, deochiul, credinţele magice legate de sănătate şi boală).

Prevalenta:
- în populaţia generală este de aproximativ 3-4 %
- în populaţia clinică este rară (0%-l,9%),
- poate avea o prevalenţă crescută la rudele indivizilor cu schizofrenie sau tulburare de
personalitate schizotipală.

Debut şi evoluţie
- poate deveni evidentă în copilărie sau adolescenţă şi se manifestă prin solitudine, relaţii
reduse cu colegii, anxietate socială, randament şcolar scăzut, hipersensibilitate, gânduri şi
limbaj ciudate şi fantezii bizare.
- aceşti copii par „ciudaţi" sau „excentrici
- are o evoluţie relativ stabilă, şi numai un mic procent din indivizi progresează spre
schizofrenie sau altă tulburare psihotică
- debutează la vârsta de adult tânăr şi se manifestă în diverse contexte

Diagnostic diferenţial
1. Alte tulburări mintale cu simptome psihotice (tulburarea delirantă de persecuţie; de
schizofrenie; şi de tulburarea bipolară sau depresivă cu simptome psihotice)
- toate aceste tulburări se caracterizează printr-o perioadă cu simptome psihotice
persistente (e.g., idei delirante şi halucinaţii) ce lipsesc în tulburarea schizotipală
2. Tulburările de comunicare
- pot fi diferenţiate prin faptul că tulburarea de limbaj apare încă de la început şi este severă şi
prin elementele caracteristice ale deficitului de limbaj, puse în evidenţă prin teste speciale.
3. Formele mai uşoare ale tulburărilor din spectrul autismului se diferenţiază printr-o
lipsă mai mare de participare socială şi emoţională precum şi prin comportament şi preocupări
stereotipe
4. Tulburare de personalitate secundară unei afecţiuni medicale
- în aceste tulburări manifestările pot fi atribuite efectelor directe ale acestei afecţiuni
medicale asupra sistemului nervos central
5. Tulburările consumului de substanţe
6. Tulburările asociate cu handicapuri fizice
7. Alte tulburări de personalitate
- poate fi diferenţiată de tulburarea de perosnalitate paranoidă prin prezenţa distorsiunilor
cognitive sau perceptive şi prin excentricitate sau bizarerie marcată
- în tulburarea de personalitate schizotipală nu există dorinţa de a avea relaţii pe când în
tulburarea de personalitate evitantă dorinţa reală de a avea relaţii sociale este limitată de
teama de a fi respinşi
- se asociază destul de frecvent cu tulburarea de personalitate borderline
Evaluarea tulburării:
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu – stabilesc un raport cu uşurinţă, sunt dispuşi să răspundă la toate tipurile de
întrebări, clinicianul trebuie să solicite frecvent clarificarea impresiilor şi a construcţiilor
verbale

Tratament
Se recomandă
 administrarea medicaţiei acolo unde este cazul concomitent cu terapia individuală
 terapie de grup, terapie prin artă, prin mediu, întâlniri în comunitate
1. Terapie cognitiv- comportamentală
- pacienţii sunt îndemnaţi sa ia lecţii de vorbit în public, sau să fie însoţit când merge să îşi
cumpere haine
- scop: cresterea adecvării sociale
- tehnici: antrenamentul abilităţilor sociale, modelarea comportamentului şi discursului,
identificarea gândurilor automate negative, joc de rol, feedback video
2. Terapia centrată pe scheme
- scop identificarea schemelor dezadaptative şi restructurarea cognitivă
- tehnici: imagerie dirijată, confruntare empatică, teme pentru acasă, reparentaj limitat
3. Terapia de grup
- poate avea impact asupra tendinţelor de alienare socială, atitudinea rezervată şi ciudăţeniile
discursului
4. Terapia de familie
- este benefică în cazul adolescenţilor cu tulburare schizotipală, implicând membrii familiei
pentru a susţine recuperarea pacientului
- cuprinde educarea familiei privind tulburarea, în recunoaşterea semnelor de recidivă,
antrenamentul în comunicare pentru a reduce stresul din cadrul familiei
5. Medicaţia
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc doar medicamente pentru simptomele perturbatoare: depresie, anxietate,
insomnii care se prescriu de obicei la începutul tratamentului cu
- includ doze reduse de neuroleptice, antipsihotice
 GRUPA B
TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ

Criterii de diagnostic
- criteriul optim de diagnostic: comportament irational, agresiv, impulsiv, iresponsabil
- iresponsabilitate manifestată prin eşecul implicării în muncă şi onorarea obligaţiilor
financiare, incapabil sa si mentina un comportament constant in ceea ce priveste munca
- neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru respectarea legilor, facand gesturi care
constituie motiv de arestare
- tendinţa de a-i înşela, minţi şi păcăli pe ceilalţi pentru profit personal sau plăcere,
escrocherii, minciuni, nume fals
- impulsivitate sau incapacitate de planificare
- iritabilitate şi agresivitate, indicate de agresiuni şi confruntări fizice frecvente
- nepăsare şi indiferenţă pentru siguranţa proprie şi a celor din jur, condus sub influenta
alcoolului, abateri repetate de viteza
- parinti sau tutori iresponsabili
- nu au avut o relatie monogama pt o perioada lunga de timp
- lipsa remuşcării faţă de rănirea, bruscarea sau deposedarea celuilalt manifestată prin
indiferenţă sau raţionalizări

Elemente de diagnostic
Trăsătura caracteristică
 desconsiderarea şi încălcarea drepturilor celorlalţi
 minciuna şi manipularea

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- le lipseşte adesea empatia şi au tendinţa de a fi duri, cinici şi plini de dispreţ faţă de
sentimentele, drepturile şi suferinţa celorlalţi.
- au o părere exagerată şi arogantă despre ei înşişi
- consideră că munca obişnuită este sub demnitatea lor
- nu îşi pot aprecia realist problemele curente şi viitorul sau sunt excesiv de încăpăţânaţi,
siguri de ei sau obraznici.
- afişează un farmec lipsit de sinceritate, superficial şi pot fi destul de volubili, exprimându-se
cu uşurinţă
- pot fi iresponsabili şi îşi pot exploata partenerii sexuali
- ca părinţi au un comportament iresponsabil faţă de copii care pot suferi de malnutriţie,
afecţiuni cauzate de lipsa unor reguli minime de igienă
- comparativ cu populaţia generală au probabilitate mai mare să îşi piardă viaţa prematur din
cauze violente (e.g., suicid, accidente, homicid)
- tulburarea se poate asocia şi cu tulburări anxioase, depresive, tulburări ale consumului de
substanţe, tulburarea cu simptome somatice, jocul patologic de noroc, şi alte tulburări de
control al impulsurilor

Stilul de personalitate antisocial:

- prefera viata de liber-profesionisti si se descurca bine gratie talentului, spiritului inventiv,
istetimii
- tind sa traiasca conf. propriilor norme si valori insa in limitele legii
- in adolescenta erau scandalagii, indrazneti, rebeli
- pot fi responsabili, isi respecta obligatiile financiare
- tind sa aiba dor de duca dar capabili sa si faca planuri, angajamente
- destul de sinceri, au darul cuvintelor si capacitatea de a si face prieteni
- au curaj, indrazneala fizica si rezistenta
- tind sa nu se preocupe prea mult in privinta celorlalti, asteptandu se ca ceilalti sa fie
responsabili pt ei insisi
- au un libido puternic, desi isi pot dori diversi parteneri, pot fi monogami
- tind sa traiasca in prezent, rareori traiesc prea multa vinovatie
Stil comportamental: se bazeaza pe fortele proprii, siret, convingator, isi asuma riscuri, cauta
senzatii tari, alunecos, superficial
Stil interpersonal: inselator, iritabil si agresiv, desconsiderarea celorlalti, lipsa empatiei,
neincredere in ceilalti
Stil cognitiv: impulsiv, orientat catre exterior, realist, evita emotiile mai blande care denota
slabiciune, nu arata vinovatie, remuscari sau rusine
Temperament: tipar infantil iritabil, tipar adult agresiv si impulsiv
Stil de atasament: temator, de deconspirare
Injonctiune parentala: „scopul scuza mijloacele”
Perceptia de sine: „sunt viclean si sunt indreptatit sa obtin tot ce mi doresc”
Perceptia asupra lumii: „viata e inselatoare si ostila iar regulile ma impiedica sa mi
indeplinesc nevoile, prin urmare, voi ocoli regulile sau le voi incalca, deoarece nevoile mele
sunt mai importante si ma voi apara impotriva eforturilor de a fi controlat sau umilit”
Scheme dezadaptative: neincredere/abuz, indreptatire, autocontrol insuficient, deficienta,
deprivare emotionala, abandon, izolare sociala

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- pare a fi asociată cu statutul socio-economic precar şi mediul urban.
- s-a ridicat problema că acest diagnostic ar putea fi uneori aplicat greşit la persoanele care
locuiesc în zone unde se pare că un astfel de comportament poate face parte din strategiile de
supravieţuire.

Prevalenta:
- în populaţia generală este de 0.2%-3%
- în populaţia clinică spitalizată, prevalenţa variază între 3%-30%, atingând chiar valori mai
mari în grupurile tratate pentru abuz de substanţe sau grupurile de infractori.
- prevalenţa este mai mare în eşantioanele provenite din medii cu condiţii socio-economice
sau socio-culturale nefavorabile şi apare mult mai frecvent la bărbaţi comparativ cu femeile
Factori de risc şi prognostic
- apare mai frecvent la rudele biologice de gradul întâi ale persoanei cu această tulburare,
comparativ cu populaţia generală
- la rudele biologice ale femeilor cu tulburare de personalitate antisocială riscul tinde să fie
mai mare
- copiii adoptaţi şi aflaţi departe de familia de origine seamănă cu părinţii biologici mai mult
decât cu părinţii adoptivi, dar mediul familial adoptiv influenţează riscul de a dezvolta o
tulburare de personalitate şi psihopatologia asociată.

Debut şi evoluţie
- debutează în adolescenţă (15 ani) şi se manifestă într-o varietate de contexte dar prin
definiţie, diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială nu se poate stabili înaintea
vârstei de 18 ani
- are o evoluţie cronică dar se poate estompa sau remite pe măsură ce individul înaintează în
vârstă
Diagnostic diferenţial
1. Tulburările consumului de substanţe.
- când comportamentul antisocial la un adult este asociat cu o tulburare a consumului de
substanţe diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială se pune doar dacă semnele
tulburării de personalitate antisocială au fost prezente în copilărie şi continuă în viaţa de adult
2. Schizofrenia şi tulburarea bipolară.
- comportamentul antisocial care apare exclusiv în cadrul schizofreniei sau al tulburării
bipolare nu trebuie diagnosticat ca tulburare de personalitate antisocială
3. Comportament criminal
- tulburarea de personalitate antisocială trebuie diferenţiată de comportamentul criminal în
scop de câştig, care nu este însoţit de modificările de personalitate caracteristice acestei
tulburări.
4. Alte tulburări de personalitate.
- se diferenţiază de tulburarea de personalitate narcisistă prin existenţa în antisocială a
impulsivităţii, agresivităţii şi vicleniei
- indivizii cu tulburare de personalitate histrionică şi borderline au tendinţa de a manipula
pentru a obţine suport fizic şi emoţional, în timp ce indivizii cu tulburare de personalitate
antisocială manipulează pentru a obţine profit, putere sau alte foloase materiale

Evaluarea tulburării
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu

Tratament
- timpul în sine este cel mai bun tratament
- se recomandă combinarea medicaţiei cu psihoterapie, comunităţi terapeutice, program în
sălbăticie cu limite ferme şi structură
1. Terapia comportamentală
- tehnici: cursuri de prevenire a recidivelor, exerciţii de relaxare
2. Terapia cognitivă
- obiectiv: reducerea comportamentului infracţional
- tehnici: interviul motivaţional, strategii comportamentale şi de rezolvare de probleme,
strategii de control a impulsurilor şi de gestionare a furiei
3.Terapia centrată pe scheme
- scop identificarea schemelor dezadaptative şi restructurarea cognitivă
- tehnici: confruntare empatică, teme pentru acasă, reparentaj limitat
4. Terapia de grup
- considerată mai eficientă ca cea individuală
- se folosesc grupuri de psihoeducaţie, de sprijin şi de psihoterapie
5. Terapia de cuplu şi familie
- membrii familiei sunt ajutaţi să stabilească nişte limite pacientului astfel încât simptomele să
scadă în intensitate
6. Medicaţia
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc totuşi cu succes inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI)
 TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE
Criterii de diagnostic
Criteriu optim de diagnostic: eforturi sustinute de a evita abandonul real sau imaginat
- relaţii interpersonale instabile şi intense, alternând între idealizare şi depreciere;
- tulburări de identitate; imagine de sine şi sentiment de sine instabile;
- impulsivitate în cel puţin două domenii cu potenţial autodistructiv (ex. cheltuit nesabuit,
comportament sexual, consum de substanţe, alimentare compulsivă, furatul din magazine,
condusul riscant,etc.);
- comportament suicidal recurent, gesturi, ameninţări, automutilare;
- instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi accentuate (schimbări frecvente în dispoziţie,
de la dispozitia de baza la depresie, iritabilitate sau anxietate, dureaza de obicei cateva ore,
rareori mai mult de cateva zile);
- sentiment cronic de plictiseala, de “gol sufletesc”;
- izbucniri de furie intense şi inadecvate sau dificultăţi de a-şi controla furia, manifestari
frecvente de manie, furie constanta, violenta fizica repetata;
- perturbare marcata si persistenta a identitatii + nesiguranta privind cel putin 2 din
urmatoarele: imaginea de sine, orientarea sexuala, obiective pe termen lung sau alegeri in
cariera, tipul de prieteni dorit, valori preferate
- eforturi sustinute pt a evita experiente de abandon imaginate sau reale
- gesturi, comportament suicidar, amenintari repetate cu suicidul sau comportament de
automutilare repetat
- ideaţie paranoidă tranzitorie, asociată cu stresul sau simptome disociative severe

Elemente de diagnostic
Trăsătura caracteristică
 instabilitate în relaţiile interpersonale,
 imagine de sine, afectivitate şi impulsivitate accentuată

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- comportamentele de abuz sau tentativele eşuate de suicid pot duce la handicapuri fizice
- pierderea repetată a locului de muncă, întreruperea educaţiei precum şi separarea sau
divorţul sunt evenimente obişnuite.
- în istoricul copilăriei acestor indivizi există adesea abuz fizic sau sexual, neglijare, conflicte
violente şi pierderea prematură a unui părinte.

Stilul de personalitate borderline:

- mentinerea unor relatii interpersonale stabile in care perceptiile poz si neg despre celalalt
sunt intergrate, mai degraba decat polarizate
- nivel scazut de impulsivitate, care se incadreaza in gama normala, nu provoaca afectarea
propriei persoane sau a celorlalti
- stabilitate afectiva, niveluri tolerabile ale emotiilor negative
- capacitate de a gestiona si a dispersa furia in mod adecvat
- sentiment de conexiune cu sine, cu corpul si cu locul sau in lume
- sentiment de sine adecvat si constant in timp, fara a fi excesiv de inflexibil sau maleabil
- capacitate de a tolera si gestiona experiente de pierdere, capacitate de a evalua realist
abandonul si pierderea
- absenta comportamentului suicidar, a gesturilor si amenintarilor de suicid, a
comportemantului de automutilare
- capacitatea de a gestiona situatiile stresante, de a ramane prezent dpdv cognitiv si fizic
Stil comportamental: impulsivitate, comportament de tip trecere la act, neajutorare, „interior
gol”
Stil interpersonal: teama de abandon, relatii instabile, intense, alternare intre extremele
idealizarii si devalorizarii
Stil cognitiv: gandire rigida, inflexibila, nu reuseste sa invete din experienta, perdere externa a
controlului
Stil afectiv: reactiv dpdv emotional, dificultati de reglare emotionala, furie intensa, labilitate
extrema a dispozitiei si afectului
Stil de atasament: dezorganizat
Injonctiune parentala: „daca cresti, mie (parinte) mi se vor intampla lucruri rele”. Parentaj
hiperprotector, exigent sau inconsecvent
Perceptia de sine: „nu stiu cine sunt sau incotro ma inderpt”. Pb de identificare referitoare la
gen, cariera, loialitati si valori. Stima de sine fluctueaza in fc de emotia actuala
Perceptia asupra lumii: „oamenii sunt grozavi, nu, nu sunt. E bine sa ai obiective, nu, nu este.
Daca viata nu se desfasoara asa cum vreau eu, nu pot suporta chestia asta. Nu mi asum nici o
obligatie.”
Scheme dezadaptative: abandon, deficienta, abuz/neincredere, deprivare emotionala, izolare
sociala, insuficient autocontrol

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- a fost observat in toată lumea
- adolescenţii şi adulţii tineri cu probleme de identitate pot manifesta tranzitoriu
comportamente care ar putea da în mod eronat impresia unei tulburări de personalitate
borderline

Prevalenta:
- în populaţia generală este de 1.6-5.9% (de două ori mai frecventă la femei);
- în populaţia clinică spitalizată, ratele de prevalenţă merg până la 20%;

Factori de risc şi prognostic

- este de 5 ori mai frecventă la rudele pacienţilor ce au această afecţiune;
- este un teren propice pentru apariţia schizofreniei;
- există şi un risc familial mărit pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial, tulburări
afective şi tulburări legate de abuzul de substanţe.

Debut şi evoluţie
- debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de contexte.
- disfuncţia cauzată de tulburare şi riscul de suicid sunt maxime în perioada de adult tânăr şi
se estompează treptat cu înaintarea în vârstă

Diagnostic diferenţial
1. Tulburările depresivă şi bipolară
2. Alte tulburări de personalitate
- borderline se distinge de tulburarea histrionică prezenţa comportamentului auto-distructiv,
întreruperea impulsivă a relaţiilor apropiate şi sentimentul permanent de gol interior profund
şi singurătate.
- faţă de tulburarea schizotipală în cea borderline ideile paranoide şi iluziile au durată mai
scurtă, sunt reacţii la situaţii intrepersonale şi răspund la structurarea mediului extern
- indivizii cu tulburare de personalitate borderline reacţionează la abandon prin sentimente de
vid emoţional, furie şi pretenţii, în timp ce indivizii cu tulburare de personalitate dependentă
devin şi mai docili şi supuşi, căutând imediat o relaţie care să o înlocuiască pe prima pentru a
primi sprijin şi înţelegere.

Evaluarea tulburării
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu – se adresează întrebari deschise

Tratament
- cu cât funcţionarea, disponibilitatea şi motivaţia pacientului faţă de tratament sunt mai
scăzute cu atât tratamentul trebuie sa fie combinat (terapie individuală + de grup/familie +
farmacoterapie)
- scop: îmbunătăţirea controlului comportamentului, conţinerea comportamentlor
parasuicidare sau alte acte de autodistrugere, integrarea identităţii
1. Psihoterapia psihanalitică
2. Tratament bazat pe mentalizare
3. Psihoterapia centrată pe transfer
4. Psihoterapia suportivă
5. Terapia cognitivă (18-30 luni)
6. Terapia comportamentală dialectică
7. Terapia strategiilor de coping cognitiv
8. Terapia centrată pe scheme
9. Terapia interpersonală reconstructivă
10. Terapia de cuplu/familie
11. Medicaţia – se foloseşte
 litiu şi carbamazepină pt instabilitatea afectivă
 agenti serotoninergici pt impulsivitate şi agresivitate
 IMAO, SSRI
 Neuroleptice tradiţionale
 TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICĂ
Criterii de diagnostic
Criteriu optim de diagnostic: se simte inconfortabil in situatiile in care nu se afla in centrul
atentiei
- cauta constant incurajari, aprobare, laude,
- interacţiunea cu ceilalţi este caracterizată prin comportament inadecvat, provocator, cu
accentuate tente sexuale, nu poate amana gratificarea;
- expresivitatea emoţională este superficială şi fluctuează rapid;
- utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenţia celorlalţi;
- vorbirea are tente dramatice şi este săracă în detalii;
- manifestări de teatralitate şi expresivitate emoţională exagerată ;
- sugestibilitate accentuată;
- percepe relaţiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate

Elemente de diagnostic
Trăsătura caracteristică - afectivitate excesivă şi comportamente de atragere a atenţiei
celorlalţi

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- ajung cu dificultate la apropierea emoţională firească din relaţiile romantice sau sexuale.
- de obicei, ei joacă permanent un rol în relaţiile cu ceilalţi, fără a fi conştienţi de acest lucru
- relaţionarea cu persoane de acelaşi sex este dificilă, deoarece stilul provocator sexual
caracteristic tulburării este perceput ca o ameninţare de către celelalte persoane.
- îşi pot îndepărta prietenii solicitându- le permanent atenţia.
- devin adesea deprimaţi şi supăraţi dacă nu se află în centrul atenţiei.
- sunt avizi de situaţii noi, stimulante, caută provocări şi se plictisesc repede de rutina zilnică
- relaţiile de lungă durată sunt neglijate pentru a face loc provocărilor oferite de noile relaţii
- prezintă risc crescut de gesturi şi ameninţări suicidare cu scopul de a primi atenţie şi a forţa
acordarea unui sprijin mai mare.

Stilul de personalitate histrionic:

- se bucura de complimente si aprecieri
- aspect exterior sau comportament fermecator, atragator, adecvat
- atent la aspectul exterior, ingrijit, ii place moda, hainele
- plin de viata, dornic de distractie, adesea impulsiv dar pot amana gratificarea nevoilor
- ii place sa fie in centrul atentiei,face fata cu brio situatiei cand toti sunt cu ochii pe el
- orientat catre senzatii, demonstrativ dpdv emotional, afectios fizic, rezctie emotionala
adecvata
- stil de vorbire global, specific, adecvat
Stil comportamental: exagerarea a tot ce se intampla cu propria persoana, influentabil,
fermecator, in cautare de senzatii
Stil interpersonal: nevoia de a atrage atentia, interactiuni seducatoare sau provocatoare,
exhibitionism si/sau flirt, interpreteaza eronat nivelul de intimitate al relatiilor
Stil cognitiv: impulsiv, tematic, dependent de context, vorbire care impresioneaza
Stil afectiv: rapid schimbator, exprimare superficiala a emotiilor, manifestari emotionale
exagerate
Temperament: tipar infantil hiper-reactiv, orientat extern pt gratificare
Stil de atasament: preocupat
Injonctiune parentala: „iti voi da atentie cand vei face ce doresc eu”
Perceptia de sine: „am nevoie sa fiu observat”
Perceptia aspupra lumii: „viata ma agita atat de mult, sunt indreptatit sa primesc ingrijire si
atentie speciale”
Schema dezadaptativa: cautarea aprobarii, privare emotionala, deficienta

Prevalenta:
- în populaţia generală este de 1.84%;
- în populaţia clinică spitalizată, prevalenţa este de 1%-22.9%.
- raportul pe sexe nu este semnificativ diferit. în schimb

Diagnostic diferenţial
1. Tulburările consumului de substanţe - trebuie diferenţiată de simptomele care se pot
dezvolta ca urmare a consumului cronic de substanţe.
2. Tulburările asociate cu afecţiuni medicale - trebuie diferenţiată de modificările de
personalitate cauzate de alte afecţiuni medicale, în care manifestările pot fi atribuite efectelor
directe ale acestei afecţiuni medicale asupra sistemului nervos central.
3. Alte tulburări de personalitate
- indivizii cu tulburare de personalitate antisocială şi cei cu tulburare de personalitate
histrionică au în comun tendinţa către impulsivitate, superficialitate, căutarea provocărilor,
indiferenţă, comportament seducător şi manipulator, dar persoanele cu tulburare de
personalitate histrionică prezintă emoţii exagerate şi în mod tipic nu se angajează în
comportamente antisociale
- la indivizii cu tulburare de personalitate histrionică manipularea are ca scop obţinerea
suportului şi înţelegerii, în timp ce în tulburarea de personalitate antisocială obiectivul este
obţinerea unui câştig personal, a puterii sau a altor beneficii

Evaluarea tulburării
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu – femeile histrionice cu un terapeut bărbat pot flirta şi pot fi seducătoare, în schimb
cu un teraput femeie pot intra într-o luptă pentru putere

Tratament
- este recomandat un tratament combinat integrativ
1. Psihoterapia psihodinamică
- scop -examinarea originilor tiparului şi exploatarea strategiilor nevrotice
2. Terapia cognitivă
- tehnici - confruntarea gândurilor automate, automonitorizarea cogniţiei, restructurarea
schemelor dezadaptative
3. Terapia centrată pe scheme
 TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTĂ
Criterii de diagnostic
Criteriu optim de diagnostic: are un sentiment grandios al propriei importante, sentiment de
indreptatire si asteptari nejustificate de a primi un tratament in mod special favorabil
- reactioneaza la critica cu trairi de furie si stres sau umilire (chiar daca nu le exprima)
- întreţine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumuseţe sau iubire ideală;
- crede că este unic şi special şi trebuie să interacţioneze doar cu alte persoane sau instituţii
puternice şi deosebite;
- pretinde atentie si admiraţie excesivă;
- consideră că i se cuvine totul
- în relaţiile interpersonale îi exploatează pe ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile;
- lipsit de empatie; nu sesizează şi nu recunoaşte sentimentele şi nevoile celor din jur;
- este invidios pe ceilalţi şi crede că şi ceilalţi îl invidiază;
- adoptă o atitudine şi un comportament arogant şi condescendent

Elemente de diagnostic
Trăsătura caracteristică: Nevoia de a fi admirat şi lipsa de empatie

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- foarte sensibili la critici sau eşec
- pot contraataca prin dispreţ, mânie sau sfidare
- seşi ambiţia şi încrederea arogantă în sine pot conduce la realizări deosebite, performanţa
poate fi afectată de intoleranţa la critică şi eşec
- sentimentul persistent de ruşine sau umilinţă şi auto-critica pot conduce la retragere socială,
dispoziţie depresivă şi tulburare depresivă persistentă
- relaţiile interpersonale şi viaţa lor socială sunt afectate din cauza problemelor derivate din
nevoia de admiraţie şi dispreţul relativ faţă de sentimentele celorlalţi

Stilul de personalitate narcisic:

- desi vulnerabil emotional fata de evaluarile negative si reactiile celorlalti, poate gestiona
elegant aceste momente
- foloseste punctele tari si avantajele celorlalti pt a si atinge propriile obiective
- isi poate face reclama cu energie ideilor si proiectelor proprii
- tinde sa fie competitor abil, ii place sa ajunga in varf si sa ramana acolo
- se poate vizualiza ca fiind cel mai bun sau cel mai implinit in domeniul lui
- crede in el insusi, in abilitatile si unicitatea lui dar nu solicita tratament sau privilegii
speciale
- accepta realizarile, aprecierile si admiratia cu gratie si stapanire de sine
- fina constientizare a gandurilor si emotiilor proprii si o oarecare constientizare a gandurilor
si emotiilor altor persoane
- se asteapta ca ceilalti sa ii trateze bine in orice moment
Eveniment declansator: evaluarea propriei persoane
Stil comportamental: sentimentul de indreptatire, arogant, se supara repede, sigur pe sine,
pompos
Stil interpersonal: necesita admiratie excesiva, lipseste empatia, invidiaza sau se simte
invidiat, arogant, trufas, exploatazea pe ceilalti
Stil cognitiv: exagerare, distorsiunea realitatii, nerabdare, insistent, inflexibil
Stil afectiv: increzator in propria persoana, furie narcisica
Temperament: activ si reactiv, talente speciale, dezvoltarea timpurie a limbajului
Stil de atasament: temator si de desconsiderare
Injonctiuni parentale: „cresti si fii minunat pentru mine”
Perceptia de sine: „sunt special si unic si sunt indeptatit la privilegii extraoridinare, fie ca le
am castigat sau nu”
Perceptia asupra lumii: „viata e ca o masa bogata la un ospat, din care iti iei ce vrei. Oamenii
imi datoreaza admiratie si privilegii, ma astept si solicit un statut special”
Scheme dezadaptative: indreptatire, deficienta, deprivare emotionala, insuficient autocontrol,
standarde exigente

Prevalenta:
- în populaţia generală este de 0.6-6.2%;
- în populaţia clinică, prevalenţa este de 2.3%-35.7%;
- dintre persoanele diagnosticate cu această tulburare, 50%-75% sunt bărbaţi;
- se asociază uneori cu tulburarea de personalitate de tip histrionic;
- prevalenţa a înregistrat o tendinţă de creştere în ultimii ani.

Debut şi evoluţie
- trăsăturile narcisiste pot fi deosebit de frecvente la adolescenţi şi nu indică în mod necesar că
individul va dezvolta o tulburare de personalitate narcisistă.
- indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă pot avea dificultăţi în adaptarea la limitările
fizice şi ocupaţionale inerente procesului de îmbătrânire

Diagnostic diferenţial
1. Alte tulburări şi trăsături de personalitate
- mândria exagerată privind propriile realizări, lipsa relativă a exprimării emoţiilor şi dispreţul
faţă de sentimentele altora sunt elemente care permit diferenţierea tulburării de personalitate
narcisiste de cea histrionică
- atât în tulburarea de personalitate narcisistă cât şi în tulburarea obsesiv-compulsivă,
individul poate fi obsedat de perfecţionism şi crede că ceilalţi nu pot face lucrurile la fel de
bine ca ei. Dar spre deosebire de auto-critica specifică indivizilor cu tulburare de personalitate
obsesiv- compulsivă, cei cu tulburare de personalitate narcisistă sunt mai înclinaţi să creadă că
au atins perfecţiunea
2. Manie sau hipomanie.
- sentimentul de grandoare se poate manifesta ca parte a episoadelor maniacale sau
hipomaniacale, dar asocierea cu modificarea dispoziţiei sau deteriorarea funcţională
contribuie la diferenţierea acestor episoade de tulburarea de personalitate narcisistă.
3. Tulburările consumului de substanţe.
- tulburarea de personalitate narcisistă trebuie diferenţiată de simptomele care apar ca urmare
a consumului cronic de substanţe.

Evaluarea tulburării
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu
 confruntarea grandorii lor la începutul tratamentului va duce la furie
 ei preferă întrebările deschise

Tratament
1. Psihanaliza
2. Psihoterapia psihanalitică
3. Terapia cognitivă
- tehnici: metode de restructurare magică, desensibilizare sistematică, joc de roluri
- scop
 recunoaşterea mecanismelor de coping dezadaptativ
 creşterea respectului şi empatiei faţă de ceilalţi
4. Terapia centrată pe scheme
5. Terapia de grup/familie
6. Tterapia ameliorării relaţiilor
7. Medicaţia
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc doar medicamente pentru simptomele perturbatoare: depresie, anxietate,
insomnii
 GRUPA C

TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTĂ

Criterii de diagnostic
Criteriu optim de diagnostic: evita activitatile profesionale care presupun contacte
interpersonale semnificative, din cauza fricii de a fi criticat, dezaprobat, respins
- exagereaza posibile dificultati, riscuri, pericole presupuse intr o activitate normala, dar
diferita de rutina lor obisnuita
- nu se implică în relaţii dacă nu are siguranţa că celălalt îl place;
- nu are prieteni apropiati, sau are numai unul, in afara rudelor de gradul I. Evita activitati ce
presupun contact interpersonal semnificativ
- usor de ranit, se ingrijoreaza mult
- este reţinut în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;
- îl îngrijorează ideea de a fi criticat sau respins în situaţiile sociale;
- este inhibat în situaţii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de inadecvare, se teme sa
roseasca, sa planga sau sa manifeste semne de anxietate fata de alte persoane, caz in care se
simte stanjenit;
- reticent in situatii sociale, teama de a spunce ceva inadecvat sau prostesc, teama ca nu va fi
in stare sa raspunda la o intrebare
- se vede pe sine ca fiind incapabil să se descurce în relaţii sociale, neatractiv şi inferior
celorlalţi;
- este extrem de precaut când trebuie să-şi asume riscuri personale sau să se implice în
activităţi noi de teama de a nu se face de râs

Elemente de diagnostic
Trăsătura caracteristică: inhibiţie socială, sentiment de inadecvare, hipersensibilitate la
evaluări negative

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- comportamentul lor anxios şi tensionat poate provoca ridiculizare şi batjocură din partea
celorlalţi, ceea ce le va confirma nesiguranţa cu privire la propria persoană
- „emotivi", „timizi", „singuratici" şi „izolaţi"
- respectul de sine scăzut şi hipersensibilitatea la respingere duc la restrângerea contactelor
interpersonale
Stilul de personalitate evitant:
- confortabil cu rutina, prefera lucrurile cunoscute
- loial fata de familie si/asu cativa prieteni apropiati, tinde sa fie preocupat de casa
- sensibil, preocupat de ce gandesc ceilalti despre el
- discret si precaut in interactiunea cu ceilalti
- atitudine rezervata si controlata in preajama celorlalti
- curios, isi poate canaliza atentia asupra hobby-urilor, pasiunilor, totusi cativa se implica in
comportamente de coping contrafobice
Evenimentul declansator: solicitarile de relationare interpersonala apropiata si/sau aparitiile in
societate si in public
Stil comportamental: incordat, jenat, distant, controlat, redus ca nivel de activitate, autocritica,
devalorizarea propriilor realizari
Stil interpersonal: evita contactele interpersonale de teama respingerii, precauti in
interactiunea cu ceilalti, intimitate restransa din cauza temerii de a fi ridicoli, inhibati in
situatiile interpersonale noi, nu sunt dornici sa si asume riscuri sociale
Stil cognitiv: hipervigilent, gandire distrasa de sensibilitatea excesiva
Stil afectiv: timid , temator
Temperament: iritabil
Injonctiune parentala: „noi nu te acceptam si probabil nimeni altcineva nu o va face”
Perceptia de sine: „sunt inadecvat si terifiat de respingere”
Perceptia asupra lumii: „viata e nedreapta, oamenii ma resping si ma critica, imi doresc sa ma
placa cineva, prin urmare trebuie sa fiu vigilent, sa cer incurajari si daca totul esueaza, sa
fantazez si sa visez cu ochii deschisi.”
Scheme dezadaptative: deficienta, izolare sociala, cautarea aprobarii, sacrificiul de sine

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- comportamentul evitant poate fi rezultatul problemelor de aculturaţie consecutive imigrării

Prevalenta:
- în populaţia generală este de 2.4%;
- în contexte clinice estimarile sunt de 5.1-55.4% ceea ce o face, conform unor studii,
tulburarea de pers cu cea mai mare frecventa;
- apare cu aceeaşi frecvenţă la bărbaţi şi femei

Debut şi evoluţie
- tulburarea de personalitate evitantă debutează adesea în prima copilărie sau la copilul mare,
când se manifestă prin timiditate, izolare şi teamă de străini sau de situaţii noi
- timiditatea la copil este precursorul obişnuit al tulburării de personalitate evitante, în
majoritatea cazurilor are tendinţa de a se estompa treptat odată cu vârsta.
- în schimb, indivizii care vor dezvolta tulburare de personalitate evitantă devin tot mai timizi
şi evitanţi pe parcursul adolescenţei şi la începutul vieţii de adult, atunci când relaţiile sociale
cu persoane noi devin deosebit de importante

Diagnostic diferenţial
1. Tulburările anxioase.
- se pare că există o suprapunere considerabilă între cele două
2. Alte tulburări şi trăsături de personalitate
- dacă în tulburarea de personalitate evitantă motivul principal de îngrijorare este evitarea
umilinţei şi a respingerii, în tulburarea de personalitate dependentă este acela de a nu
beneficia de sprijin şi protecţie
- indivizii cu tulburare de personalitate evitantă doresc să aibă relaţii cu ceilalţi şi au un
sentiment profund de singurătate, în timp ce persoanele cu tulburare de personalitate schizoidă
şi schizotipală se bucură sau chiar preferă să fie izolaţi social.

Evaluarea tulburării
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu – se evită confruntarea pentru că este interpretată drept critică
Tratament
1. Psihoterapie psihodinamică
2. Terapie cognitiv- comportamentală
- tehnici – testarea încrederii, identificarea gândurilor negative şi restructurarea schemelor
cognitive, antrenamentul asertivităţii, joc de roluri, intenţia paradoxală
3. Terapia centrată pe scheme
4. Terapia de grup – este în mod deosebit eficientă
5. Terapia de cuplu/familie
6. 7. Medicaţia
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc doar medicamente pentru simptomele perturbatoare: depresie, anxietate,
insomnii
 TULBURAREA DE PERSONALITATE DEPENDENTĂ
Criterii de diagnostic
Criteriu optim de diagnostic - are nevoie ca ceilalti sa si asume responsabilitatea pt cele mai
importante domenii din viata lui
- întâmpină dificultăţi în luarea deciziilor curente în lipsa sfaturilor şi susţinerii celorlalţi,
permite celorlalti sa ia deciziile importante;
- are nevoie ca ceilalţi să-şi asume responsabilitatea pentru aspectele importante ale vieţii sale;
- îi este greu să-şi exprime dezacordul în relaţie cu ceilalţi, de teama pierderii susţinerii, este
de acord cu ceilalti chiar si atunci cand considera ca acestia gresesc, de teama de a nu fi
respis;
- îi este greu să iniţieze proiecte sau să facă lucruri de unul singur (autoeficienţă scăzută);
- ar face aproape orice pentru a-şi asigura susţinerea şi protecţia celorlalţi, mergând până la a
se oferi voluntar să facă lucruri neplăcute;
- se simte inconfortabil şi neajutorat când este singur de teamă că nu va fi în stare să se
descurce;
- când o relaţie apropiată se destramă, caută imediat o alta în care să găsească protecţie şi
susţinere;
- este excesiv de îngrijorat vis a vis de posibilitatea de a fi lăsat să se descurce singur.

Elemente de diagnostic
Trăsătura caracteristică - nevoia excesivă de protecţie ce duce la comportamente submisive,
dependente şi teamă de abandon

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- se caracterizează adesea prin pesimism şi neîncredere în sine, au tendinţa de a-şi devaloriza
abilităţile şi cunoştinţele şi se referă în mod constant la ei înşişi ca fiind „stupizi".
- consideră criticile şi dezaprobarea ca dovezi ale incapacităţii şi lipsei lor de valoare şi îşi
pierd încrederea în ei.
- pot căuta superprotecţie şi dominare din partea altora
- la locul de muncă evită posturi care implică răspundere şi devin anxioşi când se confruntă cu
luarea deciziilor.
- relaţiile sociale au tendinţa să fie limitate la acele câteva persoane de care individul este
dependent
- Afecţiunile fizice cronice sau tulburarea anxioasă de separare în copilărie sau în adolescenţă
sunt factori predispozanţi pentru dezvoltarea tulburării de personalitate dependentă.

Stilul de personalitate dependent:

- cand ia decizii este confortabil sa ceara opinia si sfatul celorlalti, in final ia propriile decizii
- sustine relatiile armonioase cu persoanele importante din viata lui, politicos, agreabil, plin de
tact
- prefera rolul de membru al unei echipe dar poate initia si finaliza sarcini se de unul singur
- ocazional va suporta disconfortul personal pt a face o fapta buna pt oamenii cheie din viata
lui
- inclinat sa prefere compania unei persoane sa mai multora decat sa fie singur
- tine sa fie puternic implicat in relatii si se straduie din greu sa le sustina
- poate lua masuri corectoare ca raspuns in fata criticilor
Eveniment declansator: asteptari legate de a se descurca singur si/sau de a fi singur
Stil comportamental: docil, pasiv, nesigur si submisiv, lipsit de asertivitate, indoiala de sine,
lipsa de incredere in propria persoana
Stil interpersonal: amabil, adeziv si compact, solicita incurajari pt a lua decizii, renunta la
responsabilitate in favoarea celorlalti, evita neintelegerile, se autoinjoseste pt a primi sprijin
din partea celorlalti, cauta de graba noi relatii atunci cand una veche se incheie
Stil cognitiv: influentabil, de un optimism incurabil
Stil afectiv: amabil si anxios, timid sau trist atunci cand e stresat
Temperament: nivel redus de energie, fricos, trist sau retras, melancolic
Stil de atasament: preocupat
Injonctiune parentala: „nu te poti descurca singur”
Perceptia de sine: „sunt agreabil, dar inadecvat (sau fragil)”
Perceptia asupra lumii: „ceilalti sunt aici sa aiba grija de mine, deoarece nu ma pot descurca
singur”
Scheme dezadaptative: deficienta, sacrificiu de sine, cautarea aprobarii

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- accentul pus pe comportamentul pasiv, politicos şi respectuos este caracteristic pentru unele
societăţi şi poate fi interpretat eronat ca trăsătură a tulburării de personalitate dependente
- trebuie ţinut cont şi de faptul că alte societăţi pot întreţine sau pot descuraja comportamentul
dependent la bărbaţi şi femei.

Prevalenţa:
- în populaţia generală este de 0.49-0.6%;
- este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate întâlnite la populaţia clinică
spitalizată 1.4-47%
- apare frecvent asociată cu tulburarea de personalitate de tip evitant şi mai frecvent la femei
Debut şi evoluţie
- la copii şi adolescenţi, acest diagnostic trebuie stabilit cu mare prudenţă, sau nu va fi pus,
deoarece în cazul lor comportamentul dependent poate fi adecvat vârstei.

Diagnostic diferenţial
1. Alte tulburări mintale şi afecţiuni medicale
- trebuie diferenţiată de comportamentul dependent apărut ca o consecinţă a altei tulburări
mintale (e.g., tulburare depresivă, tulburare de panică, agorafobie) sau ca rezultat al unei alte
afecţiuni medicale.
2. Alte tulburări şi trăsături de personalitate
- deşi multe tulburări de personalitate se caracterizează prin trăsături de dependenţă,
tulburarea de personalitate dependentă poate fi diferenţiată prin comportamentul de supunere,
reactiv şi nevoia de ataşament
- indivizii cu tulburare de personalitate histrionică, ca şi cei cu personalitate dependentă, au
mare nevoie de încurajare şi aprobare, dar spre deosebire de tulburarea de personalitate
dependentă, caracterizată printr-un comportament şters şi supus, tulburarea de personalitate
histrionică se caracterizează prin sociabilitate exuberantă şi căutarea permanentă a captării
atenţiei celor din jur.
3. Tulburările consumului de substanţe
- trebuie diferenţiată de simptomele care se dezvoltă în asociere cu consumul cronic de
substanţe.

Evaluarea tulburării
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu
Tratament
- obiectiv general: creşterea gradului de independenţă a pacientului
1. Psihoterapia psihodinamică limitată în timp
2. Terapia cognitiv-comportamentală
- tehnici – întrebările socratice, descoperirea ghidată, provocarea şi contestarea credinţelor
automate, antrenamentul asertivităţii, experimente corporale
3. Terapia strategiilor de coping cognitiv
4. Terapia centrată pe scheme
5. Terapia de grup – e de mare succes
6. Terapia de cuplu/familie
7. Medicaţia
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc doar medicamente pentru simptomele perturbatoare: depresie, anxietate,
insomnii
 TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV-
COMPULSIVĂ
Criterii de diagnostic
Criteriu optim de diagnostic - manifesta perfectionism care interfereaza cu finalizarea
sarcinilor
- preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare, încât scopul principal al activităţii
se pierde;
- manifestă un perfecţionism care interferează cu realizarea unei sarcini;
- este excesiv de dedicat muncii şi productivităţii, până la eliminarea activităţilor de recreaţie
şi a relaţiilor de prietenie
- este rigid şi excesiv de conştiincios în probleme de moralitate, etică sau valori;
- nu poate arunca obiectele vechi, chiar dacă nu au nici o valoare sentimentală;
- ezită să delege responsabilităţi sau să lucreze cu alte persoane, dacă acestea nu respectă
strict standardelor sale;
- este zgârcit cu sine şi ceilalţi; banii sunt adunaţi pentru zile negre;
- este rigid şi încăpăţânat.

Elemente de diagnostic
Trăsătura caracteristică - preocuparea legată de ordine, perfecţionism, control mental şi
interpersonal, în dauna flexibilităţii, deschiderii, eficienţei;

Elemente asociate care susţin diagnosticul

- pot avea dificultăţi atât de mari să decidă care sarcini au prioritate sau care este cel mai bun
mod de a realiza o anumită activitate, încât pot să nu înceapă niciodată nimic.
- sunt deosebit de atenţi la statutul lor relativ în relaţiile de dominare-supunere, astfel încât pot
fi excesiv de obedienţi faţă de autorităţile pe care le respectă, dar în schimb vor manifesta
lipsă de supunere faţă de persoanele pe care nu le aprobă
- îşi exprimă afecţiunea într-o manieră foarte controlată sau nefirească şi se simt stingheriţi în
prezenţa persoanelor care îşi exprimă emoţiile.
- relaţiile lor cotidiene se desfăşoară formal şi serios, fiind rigizi în situaţii în care alte
persoane zâmbesc sau sunt fericite
- au frecvent dificultăţi în exprimarea sentimentelor tandre, şi rareori fac complimente

Stilul de personalitate obsesiv-compulsiv:

- isi doreste sa finalizeze sarcinile fara greseli sau erori
- se mandreste ca indeplineste bine activitatile sau sarcinile, in cele mai mici detalii
- vrea ca lucrurile sa fie facute bine, intr un anumit mod dar are o oarecare toleranta pentru
cum sunt realizate lucrurile
- dedicat muncii si lucrului din greu, capabil de efort intens, de neclintit
- in luarea deciziilor ia in calcul cu atentie alternativele si consecintele acestora
- tinde sa aiba principii morale puternice, isi doreste din rasputeri sa procedeze corect
- nu baga in seama trivialitatile, isi fac treaba fara prea mare implicare emotionala
- atent, econom, precaut dar capabil sa impartaseasca din belsugul lui
- pastreaza/colectioneaza obiecte, se impotriveste ideii de a renunta la obiecte care au, au avut
sau ar putea avea valoare sentimentala pt el intr o buna zi
Eveniment declansator: cerinte din partea unor figuri de autoritate, situatii nestrucutrate si/sau
cerinte de relatii intime si apropiate
Stil comportamental: perfectionist, virtuos, obsedat de munca, de nadejde, hiperconstiincios,
indecis, amana
Comportament interpersonal: dedicarea fata de sarcini sau munca, limiteaza relatiile, nu
deleaga, nu colaboreaza, rigid, incapatanat, judicativ, despotic fata de subordonati, plin de
respect fata de superiori, politicos, loial
Stil cognitiv: limitat, bazat pe reguli, inflexibilitate, lipsa de imaginatie
Stil afectiv: sumbru si posomorat, evita emotiile
Temperament: iritabil, dificil, anxios
Stil de atasament: preocupat
Injonctiune parentala: „ trebuie sa faci mai bine sau sa fii mai bun pt a fi valoros”
Perceptia de sine: „sunt responsabil daca ceva nu merge bine”
Perceptia asupra lumii: „viata e imprevizibila si prea exigenta, prin urmare, fii in control, fii
corect si asa cum trebuie, nu face greseli”
Scheme dezadaptative: standarde severe, atitudine punitiva, inhibitie emotionala

Elemente de diagnostic dependente de mediul cultural

- evaluarea unui individ suspectat de tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă, medicul
nu trebuie să includă acele comportamente care reflectă obiceiuri, tradiţii, mentalităţi sau
moduri de relaţionare interpersonală acceptate în grupul cultural din care face parte individul.
- anumite grupuri socioculturale pun un accent deosebit pe muncă şi productivitate, iar
comportamentul membrilor acestor societăţi nu trebuie considerat sugestiv pentru o tulburare
de personalitate obsesiv-compulsivă.

Prevalenta
- în populaţia generală este de 2.1-7.9%;
- în populaţia clinică, prevalenţa este de 2.8%-34.6%;
- apare de două ori mai frecvent la bărbaţi;

Diagnostic diferenţial
1. Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
- în ciuda denumirii similare, TOC poate fi diferenţiată cu uşurinţă de tulburarea de
personalitate obsesiv-compulsivă, deoarece în TOC sunt prezente obsesii şi compulsii reale
2. Tulburarea de colecţionarism.
- diagnosticul acestei tulburări trebuie avut în vedere în special atunci când acumularea de
obiecte este exagerată
3. Alte tulburări de personalitate şi trăsături de personalitate
- frecvent, indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă pot fi şi ei preocupaţi de
perfecţionism şi cred că ceilalţi nu pot realiza lucrurile la fel de bine ca ei, dar au tendinţa de a
considera că au atins perfecţiunea, în timp ce indivizii cu tulburare de personalitate obsesiv-
compulsivă sunt de obicei auto-critici
- indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă sau antisocială sunt lipsiţi de generozitate
dar se respectă pe ei înşişi, în timp ce indivizii cu tulburare de personalitate obsesiv-
compulsivă sunt zgârciţi atât faţă de sine cât şi faţă de ceilalţi
4. Modificările de personalitate secundare unei afecţiuni medicale
- trebuie diferenţiată de modificările de personalitate cauzate de alte afecţiuni medicale, în
cazul cărora trăsăturile rezultate pot fi atribuite efectelor acelei afecţiuni asupra sistemului
nervos central.
5. Tulburările consumului de substanţe.
- trebuie diferenţiată de simptomele cauzate de consumul cronic de substanţe
Evaluarea tulburării
- observaţii, informaţii colaterale
- testare psihologică – MMPI-2, MCMI-IV, teste proiective ca Rorschach, TAT
- interviu – întrebările deschise îi duc la confuzie, preferă întrebările focalizate

Tratament
1. Psihoterapia individuala
- tehnici – expunerea, concentrarea pe evenimente recente
2. Terapia suportiv-expresivă
3. Terapia cognitiv- comportamentală
4. Terapia cognitivă
5. Terapia centrată pe scheme
6. Terapia de grup – are avantaje deosebite
7. Terapia de familie/cuplu
8. Medicaţia
- nu există medicaţie psihotropă specifică
- se folosesc doar medicamente pentru simptomele perturbatoare: depresie, anxietate,
insomnii