ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

“CENTRUL
DE STUDII
EUROPENE
BUCUREȘTI”

REFERAT -

„Tulburările de structură ale personalității”

Disciplină: Neurologie și
Psihiatrie
Coordonator: Prof. Dr.
Florin Russu
Elev: Dumitru Cristiana-
Valeria
Clasa: Anul III BFKT

1
2
 Tulburările de structură ale personalității

◆ Personalitatea este suma felului în care o persoană gândește, simte, se

poartă și reacționează la mediul său de viață.
Când cineva, în mod constant, se poartă și simte într-un mod nepotrivit, cel
mai probabil acea persoană suferă de o tulburare de personalitate.

◆ Tulburările de personalitate nu se încadrează în tiparul clasic de boală.

Nu au un debut limitat in timp, o perioadă de stare și apoi o vindecare în urma unui
tratament. Nefiind boli au fost denumite dezvoltări  dizarmonice ale structurii
psihice ale persoanei în cauza.
Aceste structuri particulare au anumite caracteristici :
– Sunt schițate și se dezvoltă înca din copilarie;
– Se cristalizează la adolescență;
– Însoțesc persoana de-a lungul întregii sale existențe.
Aceste tulburari sunt caracterizate printr-un ansamblu de trasaturi (cognitive,
afective și relaționale) persistente în timp care determină un comportament
invalidant neasteptat și neadecvat grupului social.

◆ Simptome: Datorită faptului că ne referim la structura de personalitate,

simptomul se transformă în trăsătură. Trăsăturile de personalitate sunt egosintonice
ceea ce înseamnă că aceste persoane nu sunt pe deplin conștiente de impactul lor
asupra celorlalți.

◆ Diagnostic: Pentru ca un diagnostic de tulburare de personalitate să fie

valid este necesară consultarea pacientului de mai multe ori la anumite intervale.
De asemenea datele obținute urmăresc anumite caracteristici:
–  un patern de trăire și comportament diferit de grupul socio-profesional;
– Dispoziție particulară ca amploare, adecvare, labilitate;
– Un sistem de gândire particular de a interpreta oamenii și propria viață;
– Un slab control vocațional;
– Dificultăți de integrare familială și socio-profesională.
Din cauza trăirii egosintonice a acestor trăsături, cei cu aceste tulburări nu
sunt pe deplin conștienți de impactul lor asupra celorlalți, de aceea este bine să
obținem date și de la grupul socio-familial.

◆ Conduită Terapeutică (Tratament):

În principal  tratamentul tulburărilor de personalitate este psihoterapeutic,
terapia psihanalitică fiind de primă indicație.
3
  Terapie psihodinamică;
 Terapie cognitivă;
 Terapie interpersonală;
 Psihoterapie de grup.

Terapia psihofarmacologica se aduce în discuție dacă pe fondul tulburării

de personalitate apar decompensări depresive, anxioase sau acuze somatoforme.

》 Conform Asociatiei Psihiatrice Americane sunt definite zece tulburări de

persoanlitate grupate în trei modele: A, B, C :

Grupul A (bizar-excentric) cuprinde:

 personalitatea paranoidă;
 personalitatea schizoidă;
 personalitatea schizotipală.

Grupul B (dramatic-emoțional) cuprinde:

 personalitatea antisocială;
 personalitatea de graniță;
 personalitatea teatrală;
 personalitatea narcisistă.

Grupul C (anxios-temătoare) cuprinde:

 personalitatea evitantă;
 personalitatea dependentă;
 tulburarea obsesiv-
compulsivă.

Grupul A

 Personalitatea paranoidă
Este un diagnostic psihiatric caracterizat de paranoiă și o neîncredere
suspicioasă, de lungă durată, persuasivă în ceilalți. Cei cu această condiție sunt
hipersensibili, ușor considerați neînsemnați și sunt tot timpul în căutare de indicii
sau sugestii care să confirme ideile lor prejudiaciare. Tind să fie grijulii față de ei
înseși, suspiciosi și cu o viață emoțională constrînsă.

4
  Personalitatea schizoidă
Este o tulburare de personalitate caracterizată de lipsa de interes în relațiile
sociale, tendința spre viață solitară, secretism și răceală emoțională. Există o
prevalență ridicată a acestor tulburări în familie, mai ales a schizofreniei.

1. Sexualitatea schizoidă caracterizează persoanele apatice sexual deși

acestea nu suferă de anorgasmie. Mulți schizoizi au un impuls sexual normal, dar
unii preferă să se masturbeze decât să găsească un partener sexual. De aceea,
nevoia lor de sex pare a fi mai diminuată față de cei normali, acestea preferând să
rămână singuri și retrași. Când au contacte sexuale acestea simt că spațiul lor
personal este violat și simt că masturbarea sau abstinența sexuală este preferabilă
apropierii emoționale pe care trebuie să o tolereze când fac sex.

2. Schizoidul secret caracterizează persoana cu o viață interactivă care

contrazice timiditatea lor, sau evitarea lumii externe. Aceștia se prezintă ca
disponibili social, interesați si implicați în a interacționa cu ochii observatorilor
când în același timp ea sau el sunt protejați într-un loc sigur în lumea sa internă.
5
  Personalitatea schizotipală
Este o tulburare a personalității caracterizată de necesitatea de izolare
socială, comportamente și gândire ciudate și neconvenționale. Aceste persoane
sunt în particular sensibile la criticismul interpersonal și ostile. S-a dovedit că
separaea de părinți, caracterul părinților și neglijarea în copilarie conduc la modele

schizotipale.

Aceștia se caracterizeaza prin:

- afect neadecvat și constrâns-individul pare rece;
- comportament și aspect că acesta este ciudat, excentric;
- rapoarte sociale slabe cu alte persoane;
- credințe ciudate sau gândire magică;
- idei suspicioase sau paranoide;
- ruminație obsesivă cu caracter agresiv, dismorfofobic sau sexual;
- experiențe perceptuale neobișnuite incluzând cele somatosenzoriale, iluzii,
depersonalizare ;
- gândire stereotipică, foarte elaborată, metamorfică manifestată prin limbaj
ciudat, fără coerență.

Grupul B

 Personalitatea antisocială
Este definită drept un caracter persuasiv de indiferență pentru legi, de violare
a drepturilor altora care începe în copilarie sau adolescență timpurie și continuă în
viața de adult. Pentru a fi diagnosticată, individul trebuie să aibă 18 ani sau mai
mult. Persoanele cu tulburari antisociale sunt adesea numite sociopați și psihopați.

6
 Caracteristicele acestor persoane cuprind:
- mințire și furt persistent;
- lipsa aparentă a remușcărilor sau a empatiei pentru ceilalți;
- cruzime față de animale;
- control slab al comportamentelor - expresia iritabilității, furiei, nerăbdării,
fricii, agresiunii și a abuzului verbal;
- istoric de tulburări de comportament în copilarie;
- probleme recurente cu legea;
- tendința de a viola limitele normalului și a drepturilor altora;
- abuz de substanțe, comportament violent, se angajează rapid în lupte; -
dezinteresul pentru siguranță.

Factori de risc pentru tulburarea de personalitate antisocială:

- adult care a suferit abuzuri în copilarie;
- mediu în copilarie cu neglijare și deprivare afectivă;
- părinte cu tulburare de personalitate antisocial;
- părinte alcoolic;
- implicarea într-un grup de prieteni care au comportament antisocial; -
prezența tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție; - presența unei tulburări de
învățare.

Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială au un risc crescut

pentru:
- deces din cauza unei traume fizice, cum ar fi un accident;
- abuz de droguri si alcool;
- suicid;
- crimă;
- alte afecțiuni mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolară și anxietatea; -
alte tulburări de personalitate cum ar fi borderline și tulburarea de personalitate
narcisică;
- comiterea unor infracțiuni serioase care pot determina încarcerarea.
7
 Profilaxie:
-reducerea metodelor punitive de control al comportamentului;
- oferirea de reguli clare despre comportament și disciplină
- minimizarea eșecului școlar;
- învațarea de abilități de a interpreta corect mesajul interlocutorului și a lega
relații cu alți oameni;
- învățarea respectului pentru diferențele etnice, culturale sau religioase dintre
oameni.

 Personalitatea de graniță-bordeline
Este o tulburare a personalității descrisă drept o tulburare prelungită a
funcției personalității caracterizată prin variabilitatea și profunzimea stărilor
personale. Implică tipic nivele neobișnuite de instabilitate în emotivitate, gșndire
alb si negru. Tulburarea se manifestă frecvent prin idealizare și devalorificare,
precum și relații interpersonale instabile, haotice, tulburări ale identității, a
imaginii de sine. În cazurile grave poate conduce la perioade de disociere.

Statusul emoțional negativ poate fi împărțit în 4 categorii:

- distructiv sau sentimente auto-distructive;
- sentimente extreme în general;
- sentiment de fragmentare sau lipsa identității; - sentimente de victimizare.

Indivizii pot fi foarte sensibili la felul în care ceilalți se comportă cu ei,

reacționând puternic la criticism. Gândirea lor asupra celorlalți se schimbă rapid de
la pozitivă la negativă, mai ales în fața posibilității de a pierde pe cineva.
Comportamentele impulsive sunt frecvente, mai ales alcoolismul sau abuzul de
droguri, sexul neprotejat, jocurile de noroc. Tind să vadă lumea în general ca rea și
periculoasă, iar pe ei înseși ca neajutorați, vulnerabili, neacceptați și nesiguri de

8
propria identitate. Suicidul sau comportamentul auto-distructiv este unul dintre
criteriile de bază de diagnostic. Rata de suicid este de 10%.

 Personalitatea teatrală/histrionică
Este definită ca o tulburare a personalității caracterizată de emotivitate
excesivă și căutare de atenție, incluzând necesitatea excesivă de aprobare și de
seductivitate neadecvată, cu debut în viața de adult timpurie. Acești indivizi sunt
dramatici, entuziaști și flirtează excesiv. Pot fi provocatori sexual inadecvat, arată
emoții puternice în stil impresionistic și sunt ușor influențați de alții.
Caracteristicile asociate cuprind egocentrismul, auto-indulgența, căutarea continuă
a aprecierii, comportament manipulativ pentru a-și îndeplini scopurile.
Aceste persoane pot avea un succes social și profesional real. Se descurcă
bine în sociatate, pot manipula pe alții ușor și deveni centrul atenției. Această
tulburare poate afecta viața socială sau romantică a individului sau abilitatea lui de
a se descurca cu eșecurile. Acestora le lipsește empatia, 9 relații sociale, dar tind să
eșueze în durabilitate și profunzime. Pot căuta tratament pentru depresie când
relația amoroasă se sfârșește.
Nu-și văd relațiile personale realistic, tind să dramatizeze și exagereze
dificultățile. Își schimbă frecvent joburile și se plictisesc repede. Au probleme în
confruntarea cu frustrarea.

 Personalitatea narcisistă
Este definită drept caracterul persuasiv de grandiozitate, nevoia de admirație
și lipsa empatiei. Narcisistul este descris ca fiind excesiv preocupat cu problemele
de putere și prestigiu personal.

9
 Tipuri de narcisist:
- narcisistul fără principii cuprinde caractere antisociale, este un șarlatan,
deceptionează, exploatează și nu are scrupule;
- narcisistul amoros cuprinde caracteristici teatrale - Don Juan al timpurilor
noastre este erotic, exhibiționist;
- narcisistul compensator cuprinde caracteristici negativiste, de evitare;
- narcisitul elitist este o variantă a caracterului pur;
- tipul fanatic cuprinde caractere paranoide cu iluzia omnipotenței.

Simptomele tulburării de personalitate narcisistă cuprind:

- credința că este mai bun decât ceilalți;
- prezența unor fantezii despre putere, succes și atractivitate;
- exagerarea propriilor realizări și talente;
- așteptarea continuă de laudă și admirație;
- credința că este special;
- eșuarea în a recunoaște emoțiile și sentimentele celorlalți;
- convingerea că ceilalți trebuie să fie de acord cu ideile și planurile sale;
- profitare de bunavoința celorlalți;
- disprețul față de persoanele pe care le consideră inferioare;
- gelozie față de alții;
- credința că ceilalți sunt geloși față de persoana sa;
- probleme în menținerea unor relații sănătoase;
- stabilirea de scopuri nerealiste;
- se simte rapid respins și rănit;
- încredere fragilă în sine;
- aparență de persoană cerebrală și neemoțională.

Factori de risc:
- un temperament ultrasenzitiv în copilaria mică;
- indulgența exagerată sau supraevaluarea din partea părinților;
- admirație excesivă care nu este niciodată echilibrată de un răspuns realist;

10
 - îngrijire imprevizibilă sau instabilă din partea parinților;
- abuz emoțional sever în copilărie;
- primirea de laude exagerate pentru felul în care arată sau pentru diferite
talente, din partea părinților;
- învățarea unui comportament manipulativ de la părinți.

Tulburarea de personalitate narcisistă se consideră a fi rară, afectând mai

puțin de 1% din populație. Afectează mai frecvent bărbații decât femeile.
Tulburarea de personalitate narcisistă debutează deseori la adultul tânăr. Deși unii
adolescenți par să aibă trăsături de narcisism, poate fi din cauza vârstei și nu
înseamnă că vor dezvolta tulburare de personalitate narcisistă.

Complicatii:
- consum de substanțe ilicite;
- abuz de alcool;
- depresie;
- gânduri și comportament suicidar;
- tulburări de alimentație, în special anorexia nervoasă;
- probleme de relaționare;
- probleme profesionale și școlare.

Grupul C

 Personalitatea evitantă
Este recunoscută dupa vârsta de 18 ani și caracterizată de caracterul
persuasiv de inhibiție socială, sentiment de neadaptare, sensibilitate extremă la
evaluarea negativă și evitarea interacțiunii sociale. Aceste persoane se consideră
inapte social și evită interacțiunea socială de frica ridiculizarii, umilinței,
rejectului. Este asociată cu respingerea în copilărie de către parinți. Aceste
persoane sunt preocupate de propriile alegeri și de alte relații doar dacă cred că nu
vor fi respinse. Pierderea și respingerea sunt atât de dureroase încăt vor alege sa fie
singure decât să riște să aibă alte relații.

11
 Se caracterizează prin:
- hipersensibilitate la critici, izolare socială autoimpusă;
- timiditate extremă sau anxietate socială și sentimentul puternic de a termina
relația ;
- evită contactul fizi, deoarece este asociat cu stimuli neplăcuți și dureroși;
- evită relațiile interpersonale, are sentimentul de neadaptare;
- respect de sine slab, lipsa încrederii în alții;
- autocriticism asupra relațiilor sale cu alții;
- probleme în funcționarea profesională, percepție de singurătate ;
- în cazuri extreme agorafobie( teamă patologică, obsesivă și nemotivată de
spațiile largi, de locurile deschise, de piețe), folosește fanteziile pentru a scăpa de
gândurile dureroase.

 Personalitatea dependentă
Sau personalitatea astenică este caracterizată de dependența psihologică
persuasivă de alții. Aceste persoane văd pe ceilalți mult mai capabili de a susține
responsabilitățile vieții. Sunt fixați pe trecut, mențin idei tinerești și copilărești
asupra vieții. Se văd pe ei însiși neajutorați, cred că se află într-o lume rece și
periculoasă. Se definesc ca inapți și abdică autoresponsabilitățile. Nu sunt
ambițioși și cred că le lipsesc abilitățile, virtuțile și atractivitatea. Sunt docili,
agreabili și lingușitori. Se văd protejați de puterea altora. Aceștia nu pot funcționa
independent și au nevoie de alții pentru a supraviețui.

12
  Personalitatea obsesiv-compulsivă
Implică o obsesie pentru perfecțiune, reguli și organizare. Persoanele se simt
anxioase când își dau seama că lucrurile nu sunt în regulă. Aceasta conduce la
rutină și reguli pentru modul de a face lucrurile pentru ei sau familia lor.
Principalul simptom este preocuparea pentru detalii, reguli, liste, organizare,
fiind foarte rigizi și inflexibili în credințele lor, arătând perfecționism care interferă
cu completarea unei cerințe. Țintesc excesiv a fi productivi cu timpul lor, sunt
foarte conștiincioși, cu o morală inflexibilă, etică sau valori rigide.

Unele persoane prezintă obsesie pentru curațenie. Acțiunile acestei persoane

sunt polarizate, fiind negative sau pozitive, niciodată gri. Relațiile interpersonale
sunt dificile, din cauza cerințelor excesive. Uneori frustrarea față de alte persoane
care nu fac ce vrea aceasta determină furie și chiar violență. Prezintă o imagine
negativă asupra vieții -pesimism constant cu o stare de depresie de bază.

13