DEMENȚE

ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE ȘI SEMIOLOGIE

Stare de deteriorare cognitivă (memorie, atenţie, gândire) şi afectivă.

Caracteristica generală a acestui tip de deteriorare constă în alterarea persistentă și

progresiv – deteriorativă a funcțiilor cognitive, implicând un declin continuu față de nivelul
anterior de funcționare psiho-socio-ocupațional al individului.

Criterii ICD 10:

A. Dezvoltarea mai multor deficite cognitive, dintre care obligatoriu:
a) afectarea memoriei (afectarea capacității de învățare a informațiilor noi sau de evocare a
informațiilor învățate anterior);
b) una (sau mai multe ) dintre următoarele tulburări cognitive:

1. afazie (tulburare a limbajului);

2. apraxie (afectarea abilității de a efectua activități motorii, cu toate ca funcția
senzorială este indemnă);
3. agnozie (incapacitatea de a recunoaște sau de a identifica obiecte, cu toate ca
funcția senzorială este indemnă);
4. perturbarea funcționării executive (planificare, organizare, secvențializare,
abstractizare).
B. Deficitele cognitive menționate cauzează, fiecare, afectarea semnificativă a funcționării
sociale sau ocupaționale și constituie un declin semnificativ față de un nivel anterior de
funcționare.
C. Afectarea memoriei trebuie să fie prezentă, însă, uneori, poate să nu fie simptomul
predominant.
D. Evoluția se caracterizează prin debut gradat și declin cognitiv continuu.
În procesul evaluării complexe este necesar să fie identificate elemente precum:
factorii motivaționali sau emoționali (ideația delirantă, halucinațiile, depresia, tulburările de
comportament), factori care pot influența nivelul general de funcționare cognitivă,
capacitatea adaptativă și gradul de autonomie personală și socială a persoanei evaluate.

1
 Cerința de bază pentru demență este dovada declinului memoriei și a gândirii, declin
care să aibă un grad suficient pentru a afecta autonomia personală și socială (capacitatea de
autoîngrijire - inclusiv controlul sfincterian - și capacitatea de autoservire, mobilizare,
comunicare). Evaluarea statusului funcțional și psihoafectiv se realizează avându-se în
vedere condiția obligatorie de integritate psihică și mentală a persoanei pentru a fi aptă să
efectueze activitățile de bază și instrumentale cotidiene.
Simptomatologia demenței:
A.) Simptome cognitive;
B.) Simptome funcționale sau deteriorarea capacității de efectuare a activităților zilnice;
C.) Simptome comportamentale;
D.) Deteriorare progresivă datorită factorilor externi.

A.) Simptome cognitive.

1. Deteriorarea memoriei;
2. Afazia (deficiență în utilizarea limbajului);
3. Apraxia ( imposibilitatea executării mișcărilor sau actelor motorii intenționale);
4. Agnozia ( incapacitatea utilizării informației senzoriale pentru a recunoaște ceva);
5. Scăderea capacității de achiziționare de informații noi;
6. Dezorientarea ( inițial temporo – spațial, ulterior auto și allopsihic).

B.) Simptome funcționale sau deteriorarea capacității de efectuare a activităților zilnice.

O scădere graduală până la pierderea totală a capacității de a efectua activități
normale zilnice precum îmbrăcarea, alimentarea, capacitatea de a efectua anumite
schimbări. Abilitatea efectuării activităților enumerate anterior sunt într-o strânsă
intercondiționare de severitatea deficitului cognitiv. În fazele grave de deficit cognitiv se
instalează dependența totală de alții.

C.) Simptome comportamentale.

Acestea includ: descărcări violente; depresie; apatie; încăpățânare; suspiciuni
nefondate; acuzații la adresa celor apropiați; vagabondaj (ex.: Demenţa Alzheimer); ritm
nictemeral alterat cu agitație nocturnă, halucinații și/sau delir; limbaj coprolalic; renunțarea
efectuării de activități pe care nu le poate face în siguranță. Aparținătorii consideră
tulburările de comportament ca fiind mai deranjante decât simptomele cognitive.

2
 1. Tulburări ale dispoziției: depresia; apatia; neliniște psihomotorie; reacții catastrofice
(izbucniri de furie, încăpățânare, împotrivire, auto și heteroagresivitate etc.).
2. Tulburări comportamentale: comportament social neconform; vagabondajul;
perturbarea (ajungând până la inversarea) ritmului somn – veghe; deteriorarea
raționamentului și judecății; prezența halucinațiilor și ideilor delirante.
D.) Deteriorare progresivă datorită factorilor externi: prezența delirului; prezența altor
afecțiuni; prezența surselor de stres.

Manifestări clinice în demențe:

- Faza de debut: durează în medie între 2 și 4 ani. Caracteristici:
a.) tulburări mnezice asociate cu tulburări de raționament și judecată;
b.) afectarea limbajului;
c.) dificultăți perceptive;
d.) modificări comportamentale.
- Faza intermediară: durează în medie între 3 și 6 ani. Se caracterizează prin agravarea
progresivă a manifestărilor din faza de debut asociate cu:
a.) tulburări grave mnezice și de tip afazo-apraxo-agnozice;
b.) tulburări grave ale funcției intelectuale globale;
c.) tulburări grave psiho-comportamentale și pierderea autonomiei.
- Faza terminală: are durată variabilă, dar în medie se instalează la 7 până la 10 ani de
la debut. Caracteristici:
a.) stare demențială profundă;
b.) semne neurologice grave: cașexie, hipertonie extrapiramidală, crize convulsive,
stupoare.

Stadiile bolii Alzheimer ( după Reisberg B., 1989):

Stadiul 1. Absența obiectivă sau subiectivă a diminuării abilităților funcționale. Nu
sunt prezente simptome cognitive, de declin funcțional sau modificări comportamentale ori
afective. Aceta reprezintă stadiul de normalitate.
Stadiul 2. Diminuare subiectivă a abilităților funcționale fără o scădere obiectivă a
performanțelor socio – profesionale. Apar ușoare tulburări mnezice (uită unde au așezat
anumite lucruri), dificultăți ușoare de concentrare, dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite
într-o conversație.

3
 Stadiul 3. Acesta reprezintă stadiul incipient al bolii Alzheimer, unde constatăm o
diminuare funcțională obiectivă ce afectează activitățile socio-profesionale: începe să uite
lucruri importante și se află în imposibilitatea de a-și efectua și finaliza activitatea
ocupațională. În acest stadiu scorul M.M.S.E. se încadrează între 21 – 29 puncte, iar pentru
majoritatea celor aflați în acest stadiu declinul cognitiv va progresa și simptomatologia clară
de demență manifestă va fi după aproximativ 2 până la 4 ani.
Stadiul 4. În acest stadiu asistăm la o diminuare funcțională suficient de severă
pentru a afecta în sens negativ rezolvarea sarcinilor cotidiene. Depriderile de autoîngrijire și
autoservire sunt încă, în mare măsură, conservate. Simptomele deteriorării cognitive devin
evidente: uită evenimente petrecute recent, apare, în mod evident, dezorientarea temporo –
spațială, dificultăți de autoadministrare. Se constată retragerea socială și aplatizare afectivă.
Durata acestui stadiu este în medie de aproximativ 2 ani, iar scorul M.M.S.E. se încadrează
între 15 – 20 puncte. Începând cu acest stadiu se recomadă asistență personală.
Stadiul 5. În acest stadiu se constată, progresiv, pierderea deprinderilor de
autoîngrijire, autoservire, autoprotecție și autoadministrare. Se constată dezorientare severă
temporo – spațială și apariția dezorientării auto și allopsihice. Durata acestui stadiu este de
aproximativ 1,5 ani și scorul M.M.S.E. este între 14 până la 6 puncte.
Stadiul 6. Deficitele cognitive sunt severe, apare verbigerația (repetarea continuă a
aceleiași propoziții), incontinența sfincteriană, scade semnificativ abilitatea de articulare
avorbirii, iar deprinderile de autoîngrijire, autoservire, autoprotecție și autoadministrare sunt
aproape nule. Scorul M.M.S.E. este cuprins între 5 până la 0 puncte.
Stadiul 7. Pierderea aproape integrală a limbajului și a capacității de deplasare;
incapacitatea ortostatismului; existența doar a grimaselor, cu incapacitatea de a zâmbi;
rigiditate fizică cu contractură care creează diformități fizice ireversibile.

Concluzie. În oricare dintre fazele evolutive de mai sus, pe lângă declinul cognitiv
evident, se pot asocia multiple simptome non-cognitive, comportamentale, cele mai
frecvente fiind: anxietatea, depresia, neliniștea și/sau agitația psiho-motorie, halucinații
și/sau ideație delirantă, modificări cantitative și/sau calitative ale comportamentului social,
modificări ale nivelului instinctual (în mod deosebit instinctul sexual și alimentar), apatie,
abulie etc., toate acestea influențând în mod semnificativ evoluția deteriorativă. Concluziile
tuturor cercetărilor efectuate de-a lungul timpului au reliefat că factorii care determină
instalarea afecțiunii rămân necunoscuți.

4
Aspect vestimentar / igienă
Expresivitate mimico - gestuală
Vorbire
- Igiena corporală este, de obicei, neglijată în demenţă.
- Ţinută neîngrijită, dezordonată (haine rupte), neglijenţă faţă de propria
persoană, dificultăți în a se îmbrăca singur (faza intermediară).
- Imposibilitatea de a se îmbrăca și de a-și menține igiena (gatismul -
aspect particular, caracterizat prin pierderea capacităţii de autoîngrijire)
(faza tardivă).
- Faciesul este hipomimic (scăderea mobilităţii şi expresivităţii mimice),
privirea fixă. Gestica se înscrie în limitele normalului sau diminuat.
- Posibil apariţia sau existenţa simptomelor extrapiramidale (tremor,
rigiditate, mişcări coreoatetozice).
- Ex.1: Demenţa prefrontală (Pick): sdr. pema: polilalie-ecolalie-amimie
(repetarea unor silabe – mutism - faţă jovială dar fixă).
- Ex.2: Demenţa vasculară: pseudobulbarism, tremurătură senilă.
Stadiul 5.: Apariția stereotipiilor mimico – gestuale.***
Stadiul 6.: Apariția și prezența ticurilor nervoase.***
Stadiul 7.: Pierdut expresiile faciale, existența doar a grimaselor, cu
incapacitatea de a zâmbi (ultima care se pierde dintre expresiile
faciale).***
- Afazie (dificultate în înţelegerea sau transmiterea ideilor prin limbaj în
oricare dintre formele sale - tulburare de limbaj) – (DSM-IV).
- Contactul verbal se realizează cu dificultate: comunicarea este posibilă,
dar greoaie (faza inițială).
- Ezitare în a răspunde la întrebări (faza inițială). (MMSE 21-25);
echivalent GAFS 61 – 80.
- Imposibilitatea de a găsi anumite cuvinte sau inventează cuvinte noi
pentru a substitui ceea ce a uitat ( faza intermediară).
- Tulburări de vorbire de tipul circumlocuţiunilor (subiectului fiindu-i
dificil să-şi reamintească denumirea unor obiecte sau acţiuni foloseşte
expresii care înlocuiesc termenul sau descriu acţiunea) , parafaziei
(subiectul modifică forma unor cuvinte înlocuind consoane) , afaziei
senzoriale ( faza intermediară).
- Limbaj verbal cu disfuncție severă (dislalic - imposibilitatea emiterii
corecte a unuia sau mai multor sunete), şi dizartric - tulburarea de
pronunţie a cuvintelor). (faza intermediară și tardivă).
5
Vorbire - Comunică dificil sau deloc prin cuvinte. Vorbirea devine neinteligibilă,
apare verbigeraţia sau mutismul. (faza tardivă).
- Limbaj incoerent, răspunsuri inadecvate;
- Perseverări verbale, stereotipii, verbigeraţie, mutism, bradilalie (încetinire
anormală a ritmului vorbirii), voce cu tonalitate joasă, uneori prezintă
balbism .
- Ecolalia (repetarea automată, involuntară, „ca un papagal” (ecou) a
cuvintelor sau frazelor abia spuse de o altă persoană) alături de ecomimie
(imitarea expresiei mimice a interlocutorului) şi ecopraxie (imitarea
gesturilor interlocutorului) alcătuieşte sindromul ecopat întâlnit în
demențe.
- Ex.1: Demenţa prefrontală (Pick): repetarea unor silabe-mutism.
Stadiul 2.: Dificultăți ușoare în găsirea cuvintelor potrivite într-o
conversație.
Stadiul 3.: Apar primele simptome de alterare a comunicării. Apar
dificultăți în a gasi un cuvânt sau un nume propriu; rostirea cuvantului
potrivit este greoaie, iar uneori imposibilă.***
Stadiul 7.: Abilitățile de comunicare verbală sunt diminuate spre zero.
Vocabularul devine din ce în ce mai limitat, uneori dispărând total.
Comunicarea verbală este înlocuită de comunicarea non-verbală. Asistăm
la pierderea (frecvent integrală) capacității de comunicare.***
Atitudine - Suspiciuni nefondate (30%)** ( faza intermediară).
- Necooperant, datorită disfuncției cognitive severe (faza tardivă).
Orientare - Dezorientare temporo-spaţială (faza inițială) apoi auto/ allopsihică
(biografică şi situaţională) – faza intermediară.
- Orientarea se realizează cu dificultate, pierde orientarea temporală, are
momente când nu își mai recunoaște familia și prietenii (faza
intermediară). (MMSE mai puțin de 20);
- Dezorientare severă temporo-spaţială, auto/ allopsihică (faza tardivă);
M.M.S.E. mai puțin de 14; echivalent GAFS 31 – 50.
- Ex.: Demenţa Alzheimer: dezorientare temporo-spaţială ( vagabondaj).
Stadiul 3.: Intervin primele momente de lipsă de orientare (inițial
temporală, ulterior spațială). Persoana se poate rătăci într-un mediu non
familiar (nu recunoaște locul unde se află, inițial, ulterior adresa unde
locuiește).***
6
 Stadiul 5.: Se constată dezorientare aproape constant - severă temporo –
spațială și apariția dezorientării auto și allopsihice.***
Conştiinţa bolii - Parțial prezentă (faza inițială), frecvent absentă (faza intermediară) sau
integral absentă (faza tardivă).
Atenţia - Deficit de atenţie (reducerea capacităţii de concentrare şi de schimbare a
focalizării atenţiei) – (ICD-10).
- Hipoprosexie de concentrare; dificultate în a schimba focalizarea atenţiei
de la o temă la alta.
- Hipoprosexie de concentrare și persistență (viteză și distribuire a atenției)
- Hipoprosexie severă evoluând până la aprosexie (pierderea totală a
activităţii prosexice întâlnită în demenţe severe) - faza tardivă.
Stadiul 3.: Capacitatea de concentrare și atenția sunt reduse. Dificultățile
de concentrare sunt evidente în timpul evaluarii clinice.***
Stadiul 4.: Concentrarea este alterată în timpul testelor de scădere în serie.
***
Memoria - Afectarea memoriei (scăderea capacităţii de a învăţa informaţii noi sau de
a evoca informaţii învăţate anterior) – (DSM-IV).
- Deteriorarea memoriei (înregistrarea, stocarea şi redarea noii informaţii;
în stadii tardive se pot pierde şi activităţi bine cunoscute şi învăţate
anterior) – (ICD-10).
- Capacitate de memorare diminuată (uită evenimentele recente) (faza
inițială).
- Tulburari de memorie de intensitate medie (uitarea conversației recente, a
evenimentelor curente) - faza intermediară.
- Uitarea numelor celor apropiati si a datelor personale (faza intermediară
și tardivă).
- Incapacitate de memorare (faza tardivă).
- Uită evenimentele recente (MMSE 21-25), echivalent GAFS 61 – 80.
- Tulburări de memorie de intensitate medie (MMSE 15-20), GAFS 51 –
60.
- Uită conversaţiile recente și evenimentele curente (MMSE 10-14), GAFS
31 – 50.
- Uită numelor celor apropiaţi şi a datelor personale (MMSE ≤ 9).
- Incapacitate de memorare (MMSE ≤ 9), GAFS mai puțin de 30.
Memoria Hipomnezie ( scăderea capacităţii de memorare) în ordinea:

7
 2. hipomnezie de fixare (e afectată achiziţionarea de informaţii noi),
iniţial pentru înregistrarea informaţiilor noi – uită ce a făcut în trecutul
imediat, nu îşi aminteşte date noi învăţate, uită unde îşi pune lucrurile,
ulterior,
3. hipomnezie de evocare ( e afectată redarea informaţiilor mai vechi –
uită şi nu poate reda şi lucrurile făcute în copilărie), amintirile se şterg
treptat, progresiv, începând cu cele mai recente (M.S.D.) şi înaintând
până în trecutul cel mai îndepărtat (M.L.D).
4. Hipomnezie severă
Atenţie: este păstrată memoria imediată, cu durată de 1-2 secunde, care de
fapt nu implică un proces de memorare, mai degrabă un proces involuntar
de focusare a atenţiei.
Particularitate: Disnomie (afazie în care bolnavul uită cuvinte sau îşi
găseşte greu cuvintele când încearcă să se exprime oral sau în scris).
Hipomnezie ( scăderea capacităţii de memorare) în ordinea:
A. hipomnezie de fixare (e afectată achiziţionarea de informaţii noi),
iniţial pentru înregistrarea informaţiilor noi – uită ce a făcut în trecutul
imediat, nu îşi aminteşte date noi învăţate, uită unde îşi pune lucrurile,
ulterior,
B. hipomnezie de evocare ( e afectată redarea informaţiilor mai vechi –
uită şi nu poate reda şi lucrurile făcute în copilărie), amintirile se şterg
treptat, progresiv, începând cu cele mai recente (M.S.D.) şi înaintând
până în trecutul cel mai îndepărtat (M.L.D).
- Ex: Demenţa Alzheimer - amnezie de fixare, apoi de evocare (pierderea
memoriei biografice în sens retrograd dinspre prezent înapoi, pe diverse
durate).
Stadiul 2.: Declin cognitiv abia perceptibil, apar probleme de memorie, uită
denumiri familiare și locul unor obiecte (în mod normal, aceste scăpări nu
sunt evidente celor din jur).***
Memoria Stadiul 3.: Declin cognitiv ușor, se instalează debutul problemelor de
memorie ( uită numele unor persoane abia cunoscute sau nu reține un text
citit de curând; prezența dificultăților în a învăța lucruri noi).***
Are dificultăți în a reține numele unei persoane care îi este prezentată
Memoria pentru prima dată. După citirea unui text nu poate reține decât foarte

8
 puțin.***
Stadiul 4.: Declin cognitiv moderat, deteriorarea este vizibilă, intervin
pierderi de memorie în legătură cu întâmplări recente sau anumite
evenimente din viața personală. Nu-și mai amintește decât anumite
evenimente din trecut (de regulă cele semnificative și cu o pregnantă
încărcătură afectogenă).***
Stadiul 5.: Declin cognitiv moderat spre acut. Tulburări de memorie
permanente. Stadiul corespunde debutului simptomelor de demență;
(incapabil să-și amintească evenimente și persoane importante din familie,
având nevoie de îndrumare în mai toate aspectele vieții de zi cu zi).
Persoana devine incapabilă să-și amintească aspecte importante din viața
sa: adresa, numărul de telefon, numele copiilor sau al nepoților.***
Stadiul 6.: Declin cognitiv sever. Simptomele de demență devin evidente.
Tulburările de memorie se adâncesc, bolnavul ajungând să uite numele
rudelor apropiate (soț / soție, copii) și/sau al îngrijitorului permanent. Nu
mai este conștient de mediul înconjurător, de evenimentele recente și/sau
de fragmente importante din propria-i viață. Persoana poate să uite numele
soțului (soției), de care este dependent pentru a supraviețui.***
Stadiul 7.: Declin cognitiv foarte sever. Stadiul corespunde demenței
severe. Memoria diminuată spre zero.***
Percepţie - Agnozie (incapacitatea de a recunoaşte sau identifica obiecte în lipsa
afectării funcţiilor senzoriale) – (DSM-IV).
- Frecvent diminuată (faza intermediară) sau abolită (faza tardivă). .
- Prozopagnozie - tulburări de recunoaștere a fizionomiilor (faza
intermediară și tardivă).
- Se însoțesc frecvent de halucinații (ex.: D.A.: 5 – 15%)*, delir (faza
intermediară și tardivă). (MMSE mai puțin de 14).
- Iluzii, halucinaţii (preponderent halucinatii auditive nocturne, foarte rar
vizuale diurn).
Stadiul 5.: Uneori confundă fizionomiile (prozopagnozie).***
Stadiul 6.: Apariția și prezența halucinațiilor (frecvent auditive și vizuale,
mai ales nocturn).***
Gândire (tulburări de formă și - Perturbarea funcţionării executive (planificare, organizare,
conținut) secvenţializare, abstractizare) – (DSM-IV).
- Deteriorarea gândirii (reducerea capacităţii de raţionare, reducere a
9

Gândire (tulburări de formă și
conținut)
Dispoziţia (afectivitatea)
fluxului de idei) – (ICD-10).
- Deteriorare cognitivă evidentă (MMSE mai puțin de 25), ajungând până la
deteriorarea judecăţii și a controlului pulsional (MMSE ≤ 9);
- Tulburări de judecată, uneori cu decizii greșite (faza inițială).
- Probleme de citire, scriere, adunare și scădere a numerelor (faza
intermediară).
- Deteriorarea judecății, a controlului pulsional (faza tardivă).
- V.1. Gândirea: inhibată, lentă, restrictivă, concretă, incoerentă. Delir de
prejudiciu (secundar tulburărilor mnezice) cu ostilitate îndreptată împotriva
membrilor de familie sau vecinilor (idei delirante cu tematică paranoidă -
mai ales de prejudiciu).
- Deteriorarea gândirii şi a judecăţii până la incoerenţa gândirii (pierderea
legăturilor logice dintre idei – frecvent întâlnită în demenţe severe).
- False identificări de persoane.
- Ideație de insecuritate
- V.2. Gândirea este bradipsihică (ritm lent de desfășurare a proceselor
psihice), vâscoasă, circumstanţială; capacitatea de abstractizare, de
organizare şi de planificare a propriilor activităţi este mult diminuată; ca
tulburări de fond sunt sesizate prezenţa unor idei delirante de prejudiciu cu
tematică paranoidă („ne-am certat pentru avere, familia mea vrea să-mi ia
pensia, casa și î-mi fură din casă”).
- Ex.1: Demenţa Alzheimer:
- Destructurarea gândirii (agnozie, apraxie, afazie, pierderea calculului
matematic), amnestică (uitarea cuvintelor), idei delirante(ex.: D.A.: 20 –
40%)*, evoluţie latentă şi gradată, spre degradare.
- Prezența elementelor delirante.
- Ex.2: Demenţa vasculară: degradare cognitivă. Conştiinţa deficitului
cognitiv păstrată cu reacţie catastrofică = plâns la conştientizarea sa. (faza
inițială și intermediară).
Stadiul 2.: Perioadă ce corespunde unui debut al deteriorării.***
Stadiul 5.: Apariția unui nivel crescut de suspiciune.***
Stadiul 6.: Prezența obsesiilor.***
- Tulburări de dispozitie: depresie, iritabilitate (faza inițială).
- Seara este frecvent agitat (ex.: D.A.: 40 – 60%)* (faza intermediară).
- Momente de ostilitate (30%)**, lipsa de cooperare (faza intermediară).
10
 - Devin confuzi seara (faza intermediară și tardivă).
- Se însoțesc frecvent de depresie şi anxietate (MMSE mai puțin de 14).
- V.1. Depresie (ex.: D.A.: 40%)*, anxietate (ex.: D.A.: 30 – 50%)*,
iritabilitate (ex.: D.A.: 30 – 45%)*, labilitate emoţională (40%)**, reacţie
catastrofică, tocire afectivă, neliniște interioara, apatie (ex.: D.A.: 50 -
70%)*, aplatizare afectivă (40%)**, disforie (20 – 40%)**(tulburare a
dispoziției manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe profundă,
nemulțumire de sine și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de
agresivitate)..
- V.2. Dispoziţia este labilă, oscilând între iritabilitate, irascibilitate,
agresivitate şi dispoziţie depresivă.
- Ex.1: Demenţa prefrontală (Pick): irascibilitate, heteroagresivitate.
Fond de apatie, abulie (simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință,
inerție, nehotărâre) peste care se suprapun bufee de iritabilitate sau euforie.
Euforie dezinhibată instinctual (polifagie, dezinhibiţie erotică).
- Ex.2: Demenţa vasculară: incontinenţă afectivă, evoluţie în pusee,
ondulantă.
- Atimia – se caracterizează prin scăderea foarte accentuată a tonusului
afectiv şi a capacităţii de rezonanţa afectivă la situaţiile ambianţei.
- Incontinenţa afectivă – forma extremă a labilităţii afective, caracterizează
prin trecerea rapidă, incoercibilă de la o stare emoţională la alta, opusă ei.
- Poikilotimia – modularea afectivă este univocă, conformă stării afective a
celor din jur.

Stadiul 2.: Neliniște justificată pentru că uită unde a pus obiectele familiare
și numele vechilor cunoștințe.***

Stadiul 3.: Pacientul prezintă o anxietate moderată, dar raționalizează

dificultățile sale.***

Stadiul 4.: Se constată aplatizarea afectivă.***

Stadiul 5.: Se poate instala depresia, agitație.***

Stadiul 6.: Pot fi constatate: mania, închipuirile, tristețea, anxietate cu

agitație și agresivitate.***
Activitate psiho – motorie - Apraxie (afectarea abilităţii de a executa activităţi motorii într-o anume
secvenţă şi care servesc unui scop, în lipsa afectării funcţiei motorii) –
(DSM-IV).
11

Nivel de relaţionare interpersonală
(cuplu, familie, grup)
- Nu reușește să se spele, să se îmbrace, să meargă la baie sau să mănânce
fară ajutor. Au probleme cu menținerea echilibrului sau cu mersul și din
aceasta cauză cad frecvent (faza tardivă).
- V.1. Inhibiţie psiho – motorie, alternând cu / sau nelinişte psihomotorie.
- V.2. Episoade de agitaţie psiho-motorie cu auto şi heteroagresivitate fizică
şi verbală (heteroanamnestic).
- Bradikinezie ( încetinire generală a ritmului activității motrice).
- Hiperkinezia – creşterea activităţii motorii în diferite grade de intensitate:
mergând de la nelinişte psiho-motorie (când pacientul nu menţine mai mult
de câteva momente aceeaşi poziţie, dar nu deranjează în mod semnificativ
ambianţa) pânǎ la forma extremǎ în care se pierde controlul voluntar
denumitǎ agitaţia psiho-motorie – manifestarea extremă a excitaţiei psiho-
motorii, cu pierderea controlului voluntar.
- Ex.: Demenţa Alzheimer: caşexie (sindrom prin slăbirea progresivă a
întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe) (faza
tardivă).
- Poate să apară agitație verbală și psihomotorie fără acte violente
(indiferent de faza bolii).
Stadiul 6.: Prezența stereotipiilor psihomotorii. Are nevoie de ajutor pentru
a se deplasa dar poate să parcurgă un traseu familiar.***
Stadiul 7.: Nu mai poate merge sau sta în șezut fără ajutor. Pierderea
capacității de deplasare.***
Stadiul 7.: Nu mai poate merge sau sta în șezut fără ajutor. Pierderea
capacității de deplasare. Rigiditate fizică cu contractură care creează
diformități fizice ireversibile.***
- Relaționare dificilă, pe fondul disfuncției cognitive (ușoare, medii sau
severe).
- Evită situațiile noi, nefamiliare (30 – 40%)** (faza inițială).
- Autonomie personală foarte scăzută. Dependenţă de ceilalţi în ceea ce
priveşte îmbrăcarea, alimentarea, igiena corporală (faza intermediară și
tardivă).
- Retragere socială și aplatizare afectivă ( M.M.S.E. mai puțin de 20).
- Se constată, progresiv, pierderea deprinderilor de autoîngrijire,
autoservire, autoprotecție și autoadministrare. ( M.M.S.E. mai puțin de 14).
Stadiul 5.: Se constată retragerea socială.***
12

Integrare socio – comunitară
Instincte(alimentar, sexual, gregar,
vital, matern)
Stadiul 5.: Subiectul nu poate să trăiască fără ajutor.***
Stadiul 6.: Nu are conștiința mediului înconjurator. Este dependent de altii
pentru activitățile de zi cu zi.***
Stadiul 7.: Total dependent și are nevoie de ajutor din toate punctele de
vedere (igienă, îmbrăcare etc).***
- Afectarea vieţii cotidiene – (ICD-10).
- Comportament social inadecvat (îngustarea comportamentului social)
(faza inițială).
- Tendinţă la izolare socială, contact social scăzut (faza inițială).
- Deteriorare severă în funcționarea socială, profesională și familială (faza
intermediară și tardivă).
- Randament util foarte scăzut sau nul (faza intermediară și tardivă).
- Imposibilitatea de a-și efectua și finaliza activitatea ocupațională
( M.M.S.E. mai puțin de 25)
- Deteriorare socială moderată cu dificultăţi semnificative în activitatea
profesională (MMSE 15-20).
- Deteriorare severă în funcţionarea socială, profesionala şi familială
(MMSE mai puțin de 14);
Stadiul 2.: În plan socio-profesional persoana nu are probleme vizibile; pot
apărea dificultăți crescute în a lua decizii.***
Stadiul 3.: Randamentul în activitățile cotidiene este diminuat.
Performanțele socioprofesionale sunt alterate mai cu seamă în situații
dificile; diminuarea funcțională este obiectivă afectând semnificativ
activitățile socio-profesionale ***
Stadiul 4.: Pacientul este incapabil să efectueze lucruri complexe și începe
să-și restrângă activitățile, evitând situațiile dificile.***
Stadiul 6.: Apare izolarea.***
- V.1. Inapetenţă cu scădere ponderală; Apetit sexual diminuat sau abolit.
- V.2. Apetit alimentar – uşor crescut;
Instinct sexual – diminuat;
Instinct gregar – tendinţă la izolare socială.
- Ex.1: Demenţa Alzheimer: tulburări sfincteriene cu pierderea
controlului sfincterian (incontinenţă sfincteriană) – (faza tardivă).
- Ex.2: Demenţa prefrontală (Pick): euforie dezinhibată instinctual
(polifagie, dezinhibiţie erotică).
13

Ritmul nictemeral
Mecanisme de defensă/ adaptative
Tulburări de comportament
- În formele avansate de demență (persoana nu mai face distincția între
comestibil și necomestibil). Pica reprezintă dorința bizară a individului de a
consuma substanțe necomestibile (fecale, lemn, materiale plastice ori
textile etc.) sau un apetit pentru alimente brute nepreparate care devin
ulterior ingrediente (făină, ulei, cartofi etc.).
- Polifagia – este tendinţa de a ingera fără discernământ şi fără limită
alimente şi produse chiar necomestibile (ex. coprofagia).
- Scăderea sau abolirea instinctului de apărare, manifestată clinic prin
indiferenţa totală faţă de pericole, tendinţa la automutilare, idei şi tentative
de autoliză.
- Exhibiţionismul – obţinerea plăcerii erotice prin expunerea organelor
sexuale în public.
Stadiul 5.: Se poate inregistra o scădere a apetitului.***
Stadiul 6.: Apariția incontinenței sfincteriene.***
Stadiul 7.: Incontinență sfincteriană constantă.***
- V. 1. Ritmul somn-veghe – este perturbat, insomnie parţială cu somn
fragmentat, agitat, cu treziri frecvente şi dificultăţi de readormire (ex.:
D.A.: 20 – 25%)*.
- Nelinişte nocturnă (uneori asociat cu halucinații nocturne).
- V.2. Ritm nictemeral inversat.
Stadiul 6.: Perturbarea semnificativă a ritmului nictemeral.***
Retragere apatică; Regresia.
- Comportament bizar: pune lucrurile personale în locuri ciudate, se
îmbracă cu haine nepotrivite pentru vremea respectivă.
- Dezinhibiţie comportamentală (ex.: D.A.: 30 – 40%)* și instinctuală
(polifagie, dezinhibiţie erotică), heteroagresivitate (10 – 20%)**.
- Indiferenţă, apatie, agitaţie, agresivitate, iritabilitate, anxietate -
modificări marcate ale personalităţii, afectului şi comportamentului
(MMSE 10-14);
- Lipsa capacității de autodeterminare, autoîngrijire și autoservire (faza
tardivă). (MMSE ≤ 9).
Stadiul 5.: Apariția vizibilă și constantă a tulburărilor de
comportament.***
Stadiul 6.: Pot apărea: ostilitatea, violența, apragmatism cu abulie.
Deprinderile de autoîngrijire, autoservire, autoprotecție și autoadministrare
14
 sunt aproape nule.***
Stadiul 7.: Total dependent de aparținători.***
Investigaţii(teste/sarcini/probe - Interviu ( în fazele intermediară și tardivă, extrem de greu sau imposibil
şi/sau interviuri) de realizat); Observaţie; Anamneza; Heteroanamneza; M.M.S.E.

*(ex.: D.A. (demența Alzheimer: .................%), Jeffrey L. Cummings, 2001, Principles of

behavioral and cognitive neurology.
** Sulzer DL, Postgraduate medicine: A special report 1999.
*** Adaptare după Scala REISBERG

Concluzii - (EXEMPLU: - în funcție de contexul situațional ori substanțial se pot

adăuga): prezintă disfuncţie cognitivă severă ( hipoprosexie severă, hipomnezie severă, limbaj cu
disfuncţie severă, dezorientare temporală şi spaţială severă), labilitate emoţională, nelinişte
psihomotorie, comportament dezorganizat, manifestări psihotice, autonomie personală foarte
scăzută, randament util foarte scazut. Nu se poate îngriji singură. Lăsată nesupravegheată, poate
reprezenta un pericol pentru siguranţa sa şi a celor din jur. Necesită supraveghere şi îngrijire
permanentă din partea altei persoane.
Evoluţie sub tratament (din punct de vedere psihologic): Supraveghere şi îngrijire permanentă
din partea altei persoane (faza intermediară și tardivă). Abilități de autoprotecție pierdute.
Abilități pierdute de a efectua activități cu scop. (faza intermediară și tardivă).

MODEL
DEMENȚA FRONTO – TEMPORALĂ
În cazul demenței frontotemporale unele persoane pot suferi schimbări dramatice ale
personalității si pot avea dificultăți de socializare, pot deveni impulsivi sau pot manifesta tulburări
emoționale, în timp ce alții își pot pierde capacitatea de a folosi și înțelege limbajul.
Demența frontotemporală tinde sa apară la persoanele mai tinere față de cele care suferă de
boala Alzheimer (care este întâlnită mai ales la oamenii cu vârste între 40-70 de ani).
Modificări comportamentale:

15
Cele mai frecvente simptome ale demenței frontotemporale implică modificări extreme în
comportament și personalitate. Acestea includ: 
- Debut insidios și progresiv gradat;
- Negijență fizică precoce (un declin al igienei personale);
- Declin precoce al relațiilor sociale / interpersonale;
- Ștergere emoțională precoce (pierderea capacitatii de empatie si a altor competente
interpersonale);
- Dezinhibiție, apatie sau euforie;
- Comportamente stereotipe (comportament compulsiv, repetitiv) , perseverări verbale și
motorii;
- Distractibilitate, impulsivitate;
- Anosagnozie; Hiperoralitate;
Orientare temporo – spațială, auto și allopsihică și praxie păstrate.
Tulburări de limbaj:
- Inițial vorbește mai puțin, dar normal; ulterior apar probleme de limbaj si vorbire;
- Stereotipii;
- Ecolalie și perseverări.
Tulburări afective:
- Mutism – faza tardivă;
- Depresie, anxietate;
- Preocupări ipohondriace;
- Acuze somatice bizare;
- Indiferență emoțională;
- Amimie (pierdere a capacității de exprimare prin mimică a unor stări afective).
Tulburari motrice: - Tremur; rigiditate; spasme musculare; coordonare slabă; dificultăți de
înghițire; slabiciune musculară.

MMSE (Mini Mental State Examination)

MMSE (Mini Mental State Examination) este un test de screening, ce se foloseşte în

măsurarea funcţiilor cognitive de orientare, atenţie, memorie şi limbaj, dar şi în identificarea
simptomelor de demenţă şi urmărirea în timp a acestei afecţiuni.
Este constituită din 11 itemi, fiecare răspuns corect din cadrul unui item este notat cu 1
punct, constituindu-se un scor total de 30 de puncte.

16
MMSE are următoarea componenţă:
- orientarea în timp;
- orientarea în spaţiu;
- memorarea a 3 cuvinte;
- un test aritmetic pentru verificarea abilităţilor de calcul;
- rememorarea celor 3 cuvinte memorate anterior;
- numirea diferitelor obiecte;
- repetarea unei propoziţii enunţate de examinator;
- înţelegerea unei anumite comenzi;
- citirea unei propoziţii şi punerea ei în practică;
- scrierea unei propoziţii simple;
- desenarea unei figuri geometrice (după un model preexistent).
În cazul examinării unui pacient cu demenţă, se consideră că scorurile obţinute au
următoarea semnificaţie :
- 20-24- demenţă uşoară;
- 19-10 - demenţă moderată;
- 09-0 - demenţă severă.
Testul poate înregistra rezultate fals negative în diagnosticarea demenţei, dacă se aplică la
persoane cu un înalt grad de educaţie, dar cu un declin intelectual evident, şi care trebuie îndrumate
spre efectuarea altor teste cognitive mai sensibile.
Fidelitatea şi validitatea acestui test sunt foarte bune. Coeficientul QD reprezintă
coeficientul de degradare, şi variază în legătură directă cu MMSE.

Deteriorare cognitivă ușoară (handicap ușor*):

- scor MMSE 21-25;
- scor GAFS 61-80;
- deteriorare cognitivă;
- uită evenimentele recente;
- ezitare în a răspunde la întrebări.

Deteriorare cognitivă medie (handicap mediu*):

17
- scor MMSE 15-20;
- scor GAFS 51-60;
- tulburări de memorie şi tulburări psihice de intensitate medie;
- orientarea se realizează cu dificultate, informaţiile slab fixate;
- deteriorare socială moderată cu dificultăţi în activitatea profesională.

Deteriorare cognitivă accentuată (handicap accentuat*):

- scor MMSE 10-14;
- scor GAFS 31-50;
- deteriorare severă în funcţionarea socială, profesionala şi familială;
- uitarea conversaţiei recente, a evenimentelor curente;
- pot să existe modificări marcate ale personalităţii, afectului şi comportamentului;
- se însoţesc frecvent de halucinaţii, delir, depresie şi anxietate.

Deteriorare cognitivă gravă (handicap grav*):

- scor MMSE ≤ 9;
- scor GAFS 21-30 grav fără asistent personal;
- scor GAFS 1-20 grav cu asistent personal;
- uitarea numelor celor apropiaţi şi a datelor personale;
- incapacitate de memorare;
- deteriorarea judecăţii, a controlului pulsional;
- lipsa capacităţii de autodeterminare şi autoservire.

* (Ordinul Nr.982 / 23.05.2013 ; M.O. 313/ 30.05. 2013)

18