11.

5 SDR DEPRESIV
Depresia este o prabusire a dispozitiei bazale, cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare.
Este o hipertimie negativa, avand ca simptome dispozitia depresiva, continut perceptual cenusiu, lipsit de
voiosie, ideatie lenta cu continut trist care se exteriorizeaza pe plan motor printr-o inhibitie marcata sau prin
neliniste anxioasa, mimica si pantomimica exprima continutul dureros al trairilor afective (frunte incretita in
omega, treimea interioara a pleoapelor ridicata, comisurile bucale coborate, corpul incovoiat, bratele cad pasiv
pe langa corp), sentimentul durerii morale, al inutilitatii si devalorizarii.
Sindromul depresiv are drept componente definitorii:
-dispozitia depresiva
-incetinirea proceselor de gandire
-inhibitia activitatii
-simptome auxiliare somatice.
Dispozitia depresiva este traita ca o tristete vitala, pierderea sentimentelor, golire si neliniste interioara,
continut perceptual cenusiu.
Incetinirea proceselor gandirii este expimata de monoideism, incapacitate decizionala, continut depresiv,
ruminatii, idei delirante cu caracter de autoacuzare, vinovatie, inutilitate, rutina.
Lentoarea psihomotorie este caracterizata de incetinirea miscarilor, scaderea expresiei si mobilitatii
mimice(hipo/ amimie),dificultate de verbalizare, tendinta de a se complace in activitati fara scop(inertie p-m).
Simptomele auxiliare somatice constau in astenie, lipsa de vigoare fizica, anorexie, insomnii, scadere ponderala,
tulburari ale dinamicii sexuale.
Lenz descrie sindromul bazal al depresiei ca o modificare la nivel:
-somatic-scaderea apetitului, insomnii
-emotional-pierderea placerii si a intereselor
-volitiv-dispare orice initiativa
-gandirii-saracie ideativa
-relational-pierderea capacitatii de contact
-motivational-lipsa scopurilor
-pierderea echlibrului interior si a armoniei
-pierderea libertatii interioare, a semnificatiei existentiale, a increderii in sine si in lume.
Se deosebesc urmatoarele forme:
1.depresia simpla, in care simptomul cel mai evident este inhibitia activitatii;
2.depresia stuporoasa,in care inhibitia atinge intensitatea maxima;
3.depresia anxioasa
4.depresia deliranta: cuprinde delirul melancolic (pacatuire,saracie,hipocondrie), care poate lua o forma speciala
in sdr Cotard,constituit din idei de negatie(a existentei si functiei propriilor organe, a existentei rudelor,
celorlalti oameni, si chiar a lumii), de imortalitate si enormitate.
Ordonand depresiile in functie de importanta scazuta a factorului somatogen si cea crescanda a factorului
psihogen, se obtine urmatoarea clasificare:
1.depresii organice: senile pe fond de ATS cerebrala, posttraumatice, in epilepsie;
2.depresii simptomatice postinfecioase, in boli cronice vasc, pulmonare,in tulb endocrine,in cursul sarcinii,
hipertiroidiilor,b. Cushing,b. Addison, DZ, in tratamentele cu rezerpina, steroizi,toxicomani,SCH, catatonie;
3.depr de involutie;
4.depr endogene, care fac parte din sfera psihozei maniaco-depresive.
5.depr psihogene: depresii de epuizare si nevrotice si depresii psihoreactive.
S-au mai descris:
-Depresiile metaterapeutice- dupa tratamente cu neuroleptice, antihipertensive
-Depresia de epuizare-are 3 stadii
1.stadiul hiperestezic-astenic: iritabilitate, hiperestezie, anticipare anxioasa a esecului.
2.stadiul psihosomatic: tulb cardiace, digestive, uro-genitale, cu aspect functional
3.stadiul depresiv, in care tabloul este dominat de depresie.
Dupa gradul de intensitate a depresiei, se poate descrie:
-depresia de intensitate nevrotica- este declansata psihogen, se manifesta ca stari de tristete prelungite,lipsa de
initiativa, intoleranta la frustrare, iritabilitate, anxietate, inapetenta, insomnii, tulb de dinamica sexuala.Apare in
reactiile de intensitate nevrotica, neurastenie, nevroza depresiva, decompensarile personalitatilor psihastenice,
isterice si afective, stari de epuizare.
-depresia de intensitate psihotica-elementele contitutive ale sindr depresiv atinge intensitate maxima,
modificand personalitatea si comportamentul in sens psihotic. Dispozitia depresiva este traita ca un vid, ca o
lipsa totala a contactului si rezonantei afective cu lumea. Aceasta anestezie afectiva se manifesta ca un baraj
in fata exprimarii sau perceperii sentimentelor proprii. Incetinirea proceselor gandirii se manifesta prin
bradipsihie si saracie a continutului ideativ, incapacitate de evocare si sinteza, hipoprosexie, asociatiile sunt
dificiale, imaginatia redusa, hipermnezie selectiva si ruminatii.Productia verbala este incetinita pana la mutism.
Apar idei de autoacuzare, inutilitate si idei suicidare. Nenaiputandu-si imagina viitorul, pacientul pierde orice
dimensiune a realitatii, are stari de derealizare si depersonalizare.Inhibitia psihomotorie este profunda mergand
pana la imposibilitatea de a se deplasa. Cand depresia se insoteste de anxietate, tensiunea psihica se manifesta
prin neliniste motorie, agitatie, atingand paroxismul in raptusul depresiv, care se insoteste de acte impulsive
auto- si mai rar heteroagresive. Se intalneste in stari reactive, psihoze afective uni si bipolare, schizofrenia
afectiva, psihoze depresive de involutie