SINDROMUL DEPRESIV

ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE ȘI SEMIOLOGIE

Depresia este sindromul psihiatric cel mai frecvent întâlnit în practica psihiatrică, apreciindu-se că pe
puţin unul din cinci oameni va experimenta în viaţă un episod depresiv.
Depresia este considerată a cincea cauză de mortalitate în întreaga lume, fiind responsabilă de
aproximativ 4 % dintre decesele de cauză medicală.
În ciuda acestor date, depresia rămâne totuși, o boală ,,obscură”, foarte mulți dintre pacienți ținând
secretă simptomatologia depresivă, aceasta fiind considerată un semn de ,,slăbiciune”. Femeile sunt de două
ori mai expuse riscului de depresie, iar simptomatologia se accentuează cu vârsta.
În prezent, incidența depresiei este în creștere la grupuri de vârstă din ce în ce mai tinere, în special
la bărbați tineri, ceea ce poate avea ca urmare creșterea riscului suicidar. Deși există posibilitatea ca
simptomele depresiei să apară mai frecvent la persoanele excluse social și dezavantajate din punct de vedere
economic, bolile depresive pot afecta persoane aparținând tuturor claselor socio-economice.
În concluzie, minim din perspectiva geneticii , până în prezent nu s-a identificat o genă care să fie
responsabilă pentru depresie. Un aspect demn de menţionat este acela ca anumite gene predispozante
influenţează tulburările psihice, deci şi depresia, numai (cu certitudine la timpul prezent – n.a.) coroborat
cu factorii de mediu.

Aspect vestimentar / igienă
Expresivitate mimico - gestuală
Vorbire
- Culori vestimentaţie: ținuta vestimentarǎ sobrǎ, în culori închise, cenuşii sau
neglijenţă vestimentară, dezordine vestimentară.
- Hipoexpresivitate mimico – gestuală.
- Mers neobişnuit de lent, ritmul şi amplitudinea mişcărilor pe care le
efectuează sunt reduse.
- Postura depresivă: capul flectat, privirea absentă, stinsă şi în jos, fruntea
încreţită, umerii căzuţi, corpul încovoiat, mâinile în poale sau postură flască cu
privirea insistentă, uneori plâns spontan şi facil.
- Facies depresiv cu comisurile în jos, hipomobil.
- Hipomimie (scăderea mobilităţii şi expresivităţii mimice).
- Pantomimica exprimă conținutul dureros al trăirilor.
- Debit verbal diminuat cu latenţă în răspunsuri, vorbire monotonă.
- Lipsa spontaneităţii verbale.
- Bradilalie (ritm lent de articulare a cuvintelor) cu latenţe mari între întrebare

1
 şi răspuns + vorbire laconică (răspunsuri scurte, monosilabice).
- Bradifemie ( încetinire generală a ritmului vorbirii).
- Vorbirea cu voce de intensitate scăzuta, cu tonalitate joasă, slabă, şoptită , în
funcție de gravitate ajungînd până la, musitaţie (dificultate de a articula
cuvintele).
Concluzie: vorbirea este de tonalitate scăzută, cu o latență mare în exprimarea
răspunsurilor, bradilalică.
Atitudine - Poate exprima: cooperantă – necooperantă; negativistă; suspicioasă;
lamentativă; docilă; prietenoasă; indiferentă; preocupată; retrasă.
Orientare - Nu prezintă tulburări de orientare temporo – spațială, auto și allopsihică.
Conștiința bolii - Prezentă (cel mai frecvent), parțial prezentă sau absentă (funcție de prezența
sau absența elementelor psihotice).
- De regulă, prezentă, clară, cu critica bolii.
Atenţia - Hipoprosexie de concentrare şi persistenţă, concentrarea atenţiei pe trecutul
dureros.
- Hiperprosexie: prelucrarea excesivă a ideilor depresive cu ignorarea
celorlalţi stimuli din mediu.
- Hipoprosexia este axată în special, asupra capacităţii de mobilizare a atenţiei.
- Atenția voluntară este concentrată pe un anumit excitant care prezintă interes
pentru individ.
Concluzie: incapacitate de concentrare a atenției sau din contră, concentrarea
direcționată excesiv a atenției pe evenimentele traumatizante din trecut, cu o
evocare dureroasă şi persistentă a acestora sau cu o scădere a capacității de
fixare şi evocare a anumitor evenimente.
Memoria - Concentrare redusa si dificultati de memorie.
- Hipomnezie de fixare şi de evocare; fixarea şi evocarea evenimentelor triste.
- Hipomnezia este , de fapt, o consecinţă a hipoprosexiei, pacientul având
dificultăţi de a fixa datele şi evenimentele.
Percepţie - Percepţie estompată - o diminuare a acesteia în ceea ce priveşte perceperea
detaliilor din mediul ambiant şi a simţului cromatic.
-Hipoestezia reprezintă creşterea pragului senzorial, cu diminuarea intensităţii
senzaţiilor şi scăderea numărului de stimuli receptaţi.
- Hiperestezie ( creştere a intensităţii senzaţiilor şi percepţiilor).
- Multiple acuze somatoforme.
Gândire Tulburări cantitative: bradipsihie (lentoare accentuată a proceselor de ideaţie).
Tulburări calitative: gândirea constă în triada cognitiva de subevaluare a
2
propriei persoane, a lumii, a viitorului :
- ruminaţie dureroasă – gândire insistentă asupra subiectelor dureroase ;
- inabilitate de a lua chiar decizii simple :
- idei de deprivare şi pierdere ;
- scăderea respectului de sine şi a siguranţei de sine ;
- idei de vinovatie (până la delir) şi de autodevalorizare ;
- ideaţie cu conţinut trist, lipsa de perspectivă, pesimism ;
- gânduri recurente de sinucidere fără un plan specific;
- gânduri recurente despre moarte (nu doar frica de a muri);
- sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată.
SAU
1. - Încetinirea activităţii ideative se manifestă prin monoideism, ruminaţii,
dificultăţi decizionale, care pot merge până la incapacitatea efectuării unei
acţiuni autentice, pe acest fundal dominat de o dispoziţie tristă, cu sentimentul
devalorizării propriei persoane, pe care şi-o trăieşte la dimensiuni restrânse,
fără posibilităţi de proiectare în viitor, căutând în permanență în memorie
pentru a descoperi unele evenimente pe care le deformează, transformându-le
în idei delirante de autoacuzare, culpabilitate, nevrednicie, inutilitate, uneori
aceste idei delirante pot merge până la negare, imortalitate, enormitate.
2. - Conţinutul ideativ al pacientului depresiv este axat asupra unor teme
relativ constante: subapreciere, autodevalorizare, culpabilitate. Fără a fi idei
delirante, ele sun „excesive şi inadecvate”; sunt trăite zilnic ca idei dominante,
obsedante sau prevalente.
3. - Câmpul conştiinţei bolnavului este axat pe regrete, el simţindu-se
„încremenit” în nefericirea sa, ajungând să prefere moartea în locul vieţii.
4. - Reducerea capacităţii cognitive este asociată cu dificultăţi de concentrare,
de mobilizare a voliţiei, şi cu scăderea capacităţii decizionale.
5. - Pierderea sau reducerea stimei de sine poate fi considerată corolarul unui
ansamblu de elemente clinice în cadrul căruia se înscriu: autoevaluarea
negativă şi autoculpabilizarea.
- La vârstnici: ideația prevalentă de sărăcire (absente la tineri), ideile
obsesive, ideația delirantă de relație, cele de atitudine injustă a celor din jur
față de persoana bolnavului, fixație pe propria situație familial-existențială,

3
 ideația delirantă de urmărire.
- Ideația delirantă (sistem de idei patologice elaborate mental), atunci când
apare, poate fi:
persecuţie (crede ca sunt observați , urmăriți), revendicare (crede că a fost
victima nedreptății), gelozie (suspectare a partenerului), relaţie (crede că
persoanele din jur au o influență nefastă), autoacuzare (omor altruist),
hipocondriace.
Concluzie: la nivelul gândirii se observă o încetinire a fluxului ideativ, cu o
predominanță a ideilor cu conținut trist, pesimist, de vinovăție, inutilitate,
incapacitate.
Dispoziţia (afectivitatea) - Tulburări cantitative: tristeţe patologică, nervozitate, iritabilitate, dispoziţie
tristă, plâns facil, anhedonie, neîncredere în sine.
- Anhedonie (incapacitatea de experimenta și a resimţi plăcerea în situaţii
normale însoțită de pierderea interesului pentru orice activitate, dar și pentru
oricare aspect al existenței umane : relații intrafamiliale, pasiuni, viața
sexuală, îngrijire personală).
- O stare de anxietate, în care pacienții anticipează iminența unui pericol
major, acompaniată sau nu de diverse simptome somatice.
- Disforie (tulburare a dispoziției manifestată printr-o stare (penibilă) de
tristețe profundă, nemulțumire de sine și frică, însoțită uneori de iritabilitate
extremă și de agresivitate).
SAU
1. dispoziţia trist-dureroasă care poate merge până la „anestezia psihică şi
morală” sau la aşa-zisa „tristeţe vitală”, dominată de pesimism, discomfort
intern, anxietate, descurajare, insatisfacţie, mai rar sentimente dureroase de
monotonie şi indiferenţă afectivă.
2. Reducerea marcată sau pierderea interesului sau a plăcerii constituie cea de-
a doua caracteristică a episodului depresiv ajungând în funcție de intensitate
până la apatie – caracterizată prin lipsa de tonalitate afectivă şi interes faţă de
propria persoană (neglijare vestimentară, lipsa de igienă) şi ambianţa (depresii
severe).
Concluzie:
- prezența unei tristeți intense însoțită sau nu de iritabilate, la nivel afectiv
SAU
4

Activitate psiho - motorie
Nivel de relaţionare interpersonală
(cuplu, familie, grup)
Integrare socio - comunitară
Instincte(alimentar, sexual, gregar,
vital, matern)
- o puternică trăire și participare afectivă intensă cu sentimente de inutilitate și
devalorizare ;
1) Inhibiţie psiho – motorie (retardarea psihomotorie) este axată pe astenie,
apărând în plan comportamental ca o reducere a elanului vital, în ordinea
severităţii:
- diminuarea tendinţelor de a trece la acţiune;
- oboseală chiar în cadrul mişcărilor simple;
- scăderea mişcărilor spontane;
- tulburări cantitative: hipokinezie ( scădere a capacităţii de mişcare) +
bradikinezie ( încetinire generală a ritmului activităţii motrice);
- rigiditate;
- stupor ( imobilitate şi insensibilitate completă).
Încetinirea funcţiilor mentale poate duce, la persoanele în vârstă, la o
pseudodemenţiere cu tulburari de memorie, confuzie, dezorientare.
Lentoarea psihomotorie poate merge pană la starea extremă de stupor,
când bolnavul nu poate efectua nici cele mai simple mişcări.
2) Agitaţia psihomotorie este mai rar întâlnită, fiind, în general, expresia
anxietăţii marcate care însoţeşte depresia, (apare la bolnavi hipermobili,
inhibaţi, fără motiv comprehensibil, există risc suicidal şi risc
auto/heteroagresiv, forma gravă se numeşte raptus melancolic - „anhedonie
non-responsivă”).
- Contact social scăzut.
- Retragere socială.
- Retragere a investiţiilor asupra unor activităţi sau domenii de activitate în
care anterior erau implicaţi.
- Tendințe la izolare socială.
Diminuarea tuturor pulsiunilor instinctive cu modificarea
comportamentelor motivate de către acestea:
- Alimentar: - inapetenţă cu scădere ponderală, uneori însă este semnalată
exagerarea apetitului alimentar (incertitudinea, insecuritatea, anxietatea
prezente în depresie determină un impuls inconştient de apărare, a cărui
expresie este tendinţa de supraalimentare);
- anorexia - scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare
(depresii profunde);
5

Ritmul nictemeral
Tulburări de comportament
Mecanisme de defensă/ adaptative
Investigaţii( teste/sarcini/probe
şi/sau interviuri)
- sitiofobia: reprezintă refuzul de alimente.
- Sexual: apetit sexual diminuat, scăderea libidoului, a dorinţei de viaţă
sexuală.
- Gregar: contact social scăzut, retragere socială.
- Vital: alterarea instinctului de autoconservare cu apariţia riscului suicidar ce
poate progresa de la ideaţie suicidară şi până la planuri şi în cele din urmă
tentativă de suicid finalizată sau nu.
- Matern: abandon (pervertirea instinctului matern) sau pruncucidere
( abolirea instinctului matern) (depresia postnatală cu simptome psihotice).
Concluzie: la nivel instinctual se observă izolare socială, scăderea apetitului
alimentar, diminuarea instinctului matern.
-Tulburări cantitative: (insomnii de trezire, mixte atunci când avem şi
anxietate):
- insomnii iniţiale, indiciu al depresiei exogene;
- insomnii terminale, indiciu al depresiei severe, endogene;
- superficializarea somnului şi reducerea duratei sale;
- hipersomnie.
- Tulburări calitative: (coşmaruri cu conţinut morbid).
- Comportamentul este inhibat cu dificultăți în demararea actiunilor şi
incapacitatea de a finaliza anumite acțiuni.
- Abulie (slăbirea voinţei, prin inerţie, nehotărîre, prin neputinţa de a trece la
acţiune - simte cǎ pierde sensul existentei şi puterea de a merge mai
departe).
- Stimă de sine scăzută.
- Neglijarea propriei persoane.
- Consum de alcool sau droguri.
-Elementele obsesivo-fobice sunt frecvente în tabloul clinic al stării depresive.
- Suprimarea
- Formațiunea reacțională
- Negarea
- Devalorizarea de sine
- Represia
- Izolarea
- Scala de Evaluare a Depresiei Hamilton (Hamilton Depression Rating Scale
- HDRS).
6
 - Inventarul de Depresie Beck (Beck's Depression Inventory - BDI).
- Scala Zung de auto-evaluare a Depresiei (Zung Self-Rating Depression
Scale - SDS).
- Scala de Melancolie (Melancholia Scale – MES).
- Scala de Depresie Montgomery-Asberg (Montgomery - Asberg Depression
Rating Scale - MADRS).
- Scalele de Depresie Newcastle (Newcastle Depression Scales).
- Scala Carroll de Evaluare a Depresiei (Carroll Rating Scale for Depression -
CRS).
- Inventarul Zimmerman de Diagnostic al Depresiei (Zimmerman Inventory
to Diagnose Depression - IDD).
- Scala Calgary de Evaluare a Depresiei din Schizofrenie (Calgary Depression
Scale for Schizophrenia – CDSS).
- Scala Edinburgh de Depresie Postnatală (Edinburgh Postnatal Depression
Scale-EPDS).

Concluzii: dispoziţie depresivă, scăderea interesului şi a plăcerii, scăderea/creşterea

apetitului alimentar, insomnie sau hipersomnie, retard psihomotor sau agitaţie psiho-motorie,
fatigabilitate, pierderea energiei, sentimente de inutilitate, culpabilitate, autostimă scăzută, scăderea
capacitǎţii de concentrare, ambivalență, ideaţie suicidară, tentative suicidare; aceste simptome
provoacă suferinţa sau incapacitate familiala, sociala, profesionala

7
Psihoterapie
,,Trăim într-o societate îndrăgostită high tech. Şi acesta este unul dintre motivele pentru care
este atât de important să obţinem rezultate ştiinţifice care să ducă la credibilitatea psihoterapiei
ca şi tratament real…”. Arehart-Treichel J., – Evidence Is in: Psychotherapy Changes the Brain,
Psychiatric News, Vol 36, 2001.

- Terapia interpersonală :
- Ameliorarea stimei de sine se realizează prin expunerea bolnavului, a caracteristicilor bolii
sale, evoluția ei, tratarea ca pe o boală comună, cu un prognostic bun.
- Instrumentarea bolnavului cu strategii mai eficiente de evaluare și control a relaționării
sociale :
- în cazul pierderii unei persoane dragi se încurajează procesul de doliu și restabilirea
unei legaturi cu substitutul acesteia ;
- atunci când problema constă în disputele interpersonale, se identifică exact motivul,
se stabilesc planuri de acțiune mai eficiente, se reconsideră expectanțele de la acea
relație ;
- în situația de schimbare a rolului social se invită pacientul să privească părțile bune
ale acestei schimbări și să-și identifice noile cerințe și posibilități de răspuns ;
- dacă pacientul se confruntă cu o lipsă de contacte interpersonale, se ajută bolnavul
să-și rememoreze vechile legături și să-și construiască altele noi.
- Terapia cognitiv – comportamentală :
- identificarea situațiilor negative, îndepărtarea automatismelor negative și dezvoltarea
de noi scheme cognitive flexibile, optimiste;
- reevaluarea activităților zilnice prin regăsirea aspectelor plăcute care le implică și
descoperirea de activități noi, chiar facile, dar care să le redea stima de sine.
- stimularea interacțiunilor pozitive cu mediul ambiant și descurajarea interacțiunilor
negative care au consecințe maladaptative.