Cuprins

Cuprins.................................................................................................................................1
1. Cadrul teoretic şi contextul real al studiului....................................................................2
Obiectivele studiului............................................................................................................3
Metodologia cercetării.........................................................................................................4
3.1 Tehnici utilizate în evaluare.......................................................................................4
3.1.1 Interviu anamnestic.............................................................................................4
3.1.2 Interviul clinic.....................................................................................................5
3.1.3 Scala de depresie Burns......................................................................................5
3.1.4 Chestionarul Schmiescheck................................................................................6
3.1.5 Ghid de observaţie..............................................................................................6
3.2 Planificarea şi desfăşurarea examenului clinic..........................................................7
Analiza şi interpretarea datelor............................................................................................8
4.1 Anamneza..................................................................................................................8
4.2 Interviul Clinic.........................................................................................................10
4.3 Scala de depresie Burns...........................................................................................11
4.4 Chestionarul Schmiescheck.....................................................................................12
Raport final psihodiagnostic clinic....................................................................................13
 1. Cadrul teoretic şi contextul real al studiului

Studiul este realizat în baza complementarităţii dintre abordarea clinică şi cea

psihometrică în evaluarea complexă a personalităţii, utilizând date cantitatice şi calitative.
Cadrul teoretic al examenului clinic prezentat în continuare este unul integrativ,
accentul căzând pe orientarea umanista, nondirectivă dezvoltată de Carl Rogers.
Am adoptat ca examinator o atitudine clinică, caracterizată prin:
• non-directivitatea, centrarea pe persoană
• individualizarea relaţiei, evitarea etichetelor, diagnosticelor limitative
• preocuparea pentru relatia persoanei cu problema/simpomele sale,
semnificaţiile personale atribuite problemei (în contrast cu preocuparea pe
problemă)
• angajarea personală autentică fără implicare emoţională
• neutralitatea binevoitoare
• acceptarea persoanei în realitatea şi demnitatea ei
• respectul pentru unicitatea şi libertatea de alegere a persoanei
Persoana examinată este considerată a fi “expertul în personalitatea şi problema sa”,
psihologul (examinatorul) având rolul unui “traducător”, acţionând ca un facilitator în
relaţia persoanei cu mediul social. Acest rol este evident în contextul real în care a avut
loc studiul: un centru de sănătate mintală pentru persoane adulte ce oferă servicii de
arrterapie, terapie ocupaţională etc
Există limitări legate de timpul acordat examinării în contextul activităţilor
desfăşurate la centru.
Persoana examinată este un bărbat de 45 de ani. El beneficiază în prezent de:
serviciile centrului (terapie ocupaţională, artterapie), psihoterapie individuală, consultaţii
psihiatrice şi tratament medicamentos.

2
 Obiectivele studiului

Examinarea clinică descrisă în acest studiu urmăreşte:

• obiective diagnostice:
 identificarea, clarificarea şi analiza simptomelor depresiei
 identificarea resurselor personale
 evaluarea stării prezente, cunoaşterea şi înţelegerea funcţionării
psihologice
 evaluarea calităţii şi eficienţei serviciilor primite până în prezent

• obiective terapeutice:
 construirea unui climat securizant
 încurajarea exprimării libere a trăirilor, gândurilor şi sentimentelor
 orientarea spre viitor
 încurajarea activismului, a conduitelor participative şi colaborative

• obiectiv prognostic:
 formularea unor recomandări pertinente utile în orientarea
serviciilor oferite de centru

Astfel, din perspectiva temporală, studiul de caz îşi propune examinarea stării
prezente, analiza trecutului şi schiţarea viitorului.

3
 Metodologia cercetării

3.1 Tehnici utilizate în evaluare

3.1.1 Interviu anamnestic

Interviul este unul semi-structurat, realizat într-un stil semi-directiv prin

completarea de către psiholog în colaborare cu beneficiarul a fişei anamnestice.
Întrebările sunt formulate în aşa fel încât să respecte intimitatea, demnitatea persoanei:
“Poţi să îmi vorbeşti acum despre ..?”
Fişă cuprinde următoarele puncte considerate a fi relevante pentru istoria
personală a persoanei:
a. copilăria: evenimente legate de naştere, primele faze ale dezvoltării,
calitatea relaţiilor cu membrii familiei, trăiri afective, emoţii, primele
amintiri
b. perioada şcolarităţii: perfomanţa şcolară, materii preferate, calitatea
relaţiior interpersonale (colegi, profesori, schimbări în relaţiile cu părinţii),
jocuri
c. adolescenţa: evenimente semnificative, experienţe şi trăiri
deosebite/specifice, interese, pasiuni
d. istoricul ocupaţional: satisfacţii, performanţe, schimbări
e. serviciul militar: evenimente semnificative
f. istoricul vieţii de cuplu
g. istoric medical, afecţiuni psihice anterioare
h. situaţia familială, istoricul medical, afecţiuni psihice ale rudelor, părinţilor

4
 i. situaţia actuală: condiţii de viaţă, relaţii, ocupaţii, folosirea timpului liber,
atitudini şi norme, dispoziţie, obiceiuri

3.1.2 Interviul clinic

Interviul clinic susţinut în examinarea prezentă s-a desfăşurat într-o manieră mai
puţin directivă decât interviul anamnestic, urmărind explicit:
i. problema depresiei (cum se manifestă şi cum influenţează ea viaţa
persoanei, sentimente şi gânduri asociate)
ii. aprecierea serviciilor de asistenţă psihologică, socială şi medicală
primite până în prezent, măsura în care au contribuit acestea la
bunăstarea psihologică, modul în care acestea au modificat
simptomele depresiei
iii. sondarea planurilor, obiectivelor, dornţelor, viselor în legătură cu
viitorul
Analiza discursului, observaţia comportamentului, atitudinilor persoanei pe durata
interviului permit realizarea unor evaluări, aprecieri descriptive (ce deţin valoarea de
ipoteze ce ar putea fi verificate şi explorate comprehensiv prin probe specifice) cu privire
la:
• gândire, raţionament, simţ critic
• memoria
• imaginaţia
• percepţii
• starea afectivă
• conştiinţa de sine şi de mediu
• dinamica şi tipul de personalitate

3.1.3 Scala de depresie Burns

5
 Scala este completată la finalul interviului clinic de către psiholog, fiind solicitate
şi clarificate informaţii în legătură cu cei 15 itemi ai scalei. Se calculează un scor total ce
poate fi cuprins între 0 – 45 puncte.

3.1.4 Chestionarul Schmiescheck

Chestionarul cuprinde 10 scale, fiecare cu un număr de 12 , 8 sau 4 itemi,

corespunzând celor 10 tipuri de trăsături accentuate: demonstrativitate, hiperexactitate,
hiperperseverenţă, nestăpânire, hipertimie, distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate,
emotivitate.
Subiectul răspunde prin Da sau Nu, majoritatea itemilor având cheia în Nu.
Există un coeficient de ponderare a răspunsurilor. Nu există o normare propriu-zisă a
testului, dar prin ponderare cota maximă, cu semnificaţia de "accentuare" semnificativă a
respectivului aspect este aceeaşi, 24. În ordine descendentă, interpretarea indică
severitatea tendinţei pentru valoarea 18, iar valoarea 12 reprezintă, conform autorului
limita de la care putem diagnostica o tendinţa spre accentuare în comportament.

3.1.5 Ghid de observaţie

Observaţia este folosită pe tot parcursul examinării, şi este una directă, semi-
structurată, vizând aspecte ale comportamentului nonverbal asociat discursului persoanei
investigate:
• vocea (tonul, intensitatea, viteza)
• postura (tonus, psiho-motricitate, gesturi)
• privirea (mişcări oculare, durata şi frecvenţa contactului)
• mimica feţei

Observaţia este utilă mai ales la începutul examninării pentru stabilirea raportului
psiholog-examinat, prin tehnici ilustrate de NLP (sincronizarea, metafora dansului-
pacing, leading) în vederea construirii unui climat securizant, stimularea cooperării etc.

6
 3.2 Planificarea şi desfăşurarea examenului clinic

Înaintea examinării a avut loc o discuţie preliminară, în vederea obţinerii acordului

participării, clarificării obiectivelor şi modului de desfăşurare a examinării, construirii
raportului.
Persoana investigată a fost informată în legătură cu obiectivele studiului şi tehnicile
utilizate şi a fost asigurată de respectarea drepturilor sale, a intimităţii, a libertăţii de a
răspunde la întrebări, a confidenţialităţii.
Persoana a fost invitată să colaboreze prezentândui-se beneficiile participării la
această examinare: posibilitatea de a ajuta centrul social (informaţiile oferite putând
orienta furnizarea de servicii), de a mă ajuta pe mine ca student practicant, de a avea parte
de o experienţă nouă.
Pentru minimalizarea anxietăţii de examinare, a oboselii sau a altor stări negative
asociate examenului clinic am decis realizarea examinării în două zile consecutive, într-o
cameră izolată din sediul centrului care să asigure comfortul şi intimitatea. Examinarea
s-a desfăşurat dimineaţa, între orele 10-11 în fiecare din cele două zile.
Tehnicile au fost aplicate în ordinea crescătoare a caracterului lor directiv, astfel:

Tipul de
Timp Gradul de
Tehnici de investigaţie date
estimativ directivitate
obţinute
Non-directiv
Interviul
Observaţia 50 min. Calitative
Clinic
Prima zi de
examinare
Scala de
Observaţia 10 min. Cantitative
depresie Burns
A doua zi Interviul
Observaţia 40-50 min. Calitative
de Anamnestic
examinare Chestionarul Observaţia 20-30 min. Cantitative

7
 Schmiescheck Directiv

Analiza şi interpretarea datelor

Persoana a manifestat interes pentru participarea la studiu. După ce a fost informat în

legătură cu obiectivele şi tehnicile ce vor fi utilizate, a comentat că “va incerca să îmi
ofere informaţii utile”. Comportamentul nonverbal observat (tonul, intensitatea şi ritmul
încet al vorbirii, gesturile minime) exprimă lentoare psihomotorie. Impresia globală
iniţială asupra bărbatului este consistentă cu descrierile depresiei din literatura de
specialitate. Este evidentă în acelaşi timp disponibilitatea de a participa, de a experimenta
ceva nou, ceea ce este o resursă personală importantă.
În continuare vor fi prezentate datele examinării. Ele vor fi analizate şi
interpretate într-o manieră sistematică, ordonate în funcţie de instrument. Această metodă
de analiză, aleasă pentru simplificarea procesului, nu surprinde totusi continuitatea,
dinamica examinării. În realitate, uneori instrumentele se suprapun, în sensul că
informaţii anamnestice şi date cotate în cadrul scalei. Datele nu sunt prezentate ìn ordinea
culegerii/prezentării lor.

4.1 Anamneza

j. despre naştere şi primii ani de viaţă, bărbatul susţine că nu îşi aduce

aminte, dar că părinţii îi povesteau că a fost un copil foarte cuminte
(plângea rar, nu “se agita” prea mult); din câte ştie, nu s-au întâmplat
evenimente deosebite în această perioadă
k. vorbind despre copilărie observ cum “se luminează”, zâmbeşte şi pare mai
deschis; spune ca aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii lui. Îşi
aduce aminte de jocuri, îi plăcea de atunci să deseneze; se caracterizează
ca un copil cuminte, care vedea mai “colorat lumea” atunci; se conturează
o altă resursă: creativitatea
l. perioada şcolarităţii: spune că atunci a început să conştientizeze că este
altfel decât alţi copii; mai retras, mai tăcut; a avut puţini prieteni; a

8
 observat de atunci că alţi oameni aderă la alte reguli, alte norme. Părinţii
bărbatului l-au crescut într-un spirit religios, aparţinând unui cult (secte)
religioase creştine; spune că “asta e!”, referindu-se la diferenţele dintre el
şi ceilalţi, cu resemnare; în schimb, îi placeau ştiinţele umaniste (literatura,
limbile străine)
m. în adolescenţă au apărut primele simptome ale sale (14-15 ani), si anume
oboseala prelungită, dorinţa de sta cât mai mult în pat, timiditate,
retragerea în sine, “proasta dispoziţie”; părinţii au început să se
îngrijoreze, îl duceau la diversi medici fără a identifica o anumită boală
n. după terminarea liceului simpomele s-au amplificat; avea perioade de zile
când nu se ridica de loc din pat, nu mânca; a fost la primele consultaţii cu
un psihiatru, care i-a recomandat medicaţia
o. istoric ocupaţional: a fost angajat pe perioade variabile pe postul de
vânzător, perioade întrerupte de luni în care stătea doar în pat; vorbind
despre asta priveşte în jos, iar gesturile sale sugerează neputinţa,
resemnarea analoage expresiei “asta e!”
p. nu doreşte să discute despre viaţa intimă, de cuplu, despre sexualitate sau
partenere; este foarte ferm şi asertiv în această privinţă, fără semne de
agresiune; se conturează conduita de evitare, şi o capacitate crescută de
autocontrol
q. istoric medical: a prezentat de-a lungul timpului afectiuni acute, minore,
de ordin psiho-somatic (tulburari digestive)
r. situaţia actuală: relaţii puţine, mai mult rude şi prieteni de familie; spune
ca în decursul timpului acestea par să se răcească; nu este angajat; îi place
să se plimbe, în special pe plaja sau în parc; pare că a interiorizat puternic
normele religioase ale familiei sale; este beneficiar al centrului încă de la
înfiinţare, mama sa fiind cea care l-a îndrumat în aceasta direcţie
s. familie: vorbeşte cu mult respect despre mama sa; tatăl sau e decedat;
spune ca se simte iubit şi apreciat de familia sa; singur la părinţi, a
beneficiat de atenţia şi grija lor; locuieşte cu mama sa; periodic au loc
reuniuni de familie, cu rude plecate în strainatate (este o familie unită)

9
 4.2 Interviul Clinic

• problema depresiei: persoana spune că o are de foarte mult timp; spune că pentru
el depresia înseamnă “gânduri şi sentimente negative”. Enumeră multe astfel de
gânduri: “nu valorez nimic”, “nu sunt în stare de nimic”, “nu fac nimic bun” etc.
Spune că nu poate controla aceste gânduri când apar. Despre sentimente, vorbeşte
de vinovăţia pe care o simte în legătură cu gândul că “nu a realizat nimic în
viaţă”, despre faptul că se simte respins (povesteşte despre o cunoştinţă cu care
coresponda, şi care nu i-a mai raspuns de foarte mult timp la scrisori, iar asta îl
întristează mult). Se remarcă capacitatea de autoanaliză, tendinţa accentuată de a
se critica şi evalua negativ, folosirea introspecţiei, disponibilitatea de a vorbi
deschis despre sine, de a conştientiza cercul vicios gânduri-emoţii. Spune
deasemenea că starea lui afectivă variază în funcţie de condiţiile exterioare
meteorologice: se simte mai bine în zilele însorite (“iubeşte soarele”) iar in zilele
înnorate, sau iarna cand noaptea este mai lungă, trăirile depresive cresc în
intensitate şi frecvenţă. La nivel comportamental, spune că depresia îl face să stea
mult în pat, să se simtă obosit, să nu beneficieze de un somn de calitate şi astfel
nu se poate angaja într-o activitate constantă prea multe ore pe zi, acesta fiind si
motivul pentru care nu are o ocupaţe. Se poate formula ipoteza unei constituţii
psihastenice, a importanţei factorilor ereditari/biologici in etiologia depresiei.
• aprecierea serviciilor de asistenţă psihologică, socială şi medicală primite până în
prezent: susţine că psihoterapia îi este de folos; activităţile de la centru, aprecierea
muncii pe care o desfăşoară acolo contează mult pentru el şi îl ajută în
“combaterea gândurilor negative”; ce l’a ajutat mult a fost contactul cu alţi
oameni diferiţi; este nemulţumit de tratamentul medicamentos, deşi îl ajută este
nevoit să îşi schimbe des tratamentul datorită efectelor negative.
• sondarea planurilor, obiectivelor, dorinţelor, viselor în legătură cu viitorul: doreste
sa se cunoasca mai bine, sa-si controleze gandurile, sa aibe mai multa incredere in

10
 sine; pentru asta se implică in activitatile de la centru, in sedintele de psihoterapie
si chiar la prezenta examinare

Observaţii (evaluari) privind:

• gândire, raţionament, simţ critic: analiza discursului spontan evidentiază o
gândire fluentă, organizată, ancorată în realitate, coerenţă;
• atitudini: se remarcă o anumită pasivitate, submisivitate
• starea afectivă: depresivă
• conştiinţa de sine şi de mediu: capacitate de autocunoastere, hipercritic cu
sine
• dinamica şi tipul de personalitate: personalitate de tip submisiv; atribuirea
insucceselor unor factori interni şi a succeselor facorilor externi (“noroc”)

4.3 Scala de depresie Burns

Scor total: 30, depresie moderată-severă

La itemul 13 (probleme legate de sex, pierderea interesului pentru viaţa sexuală) am

scorat cu 3 puncte (“mult”). Persoana investigată a refuzat să vorbească despre acest
aspect, şi nu s-au evidenţiat in timpul discursului/interviului date referitoare la acest
aspect. Lentoarea psihomotorie observată

11
 4.4 Chestionarul Schmiescheck

Tabelul următor prezintă scorurile ponderate cu coeficientul X pentru fecare scală:

Scala Scor
Demonstrativitate 0
Hiperexactitate 18
Hiperperseverenţă 2
Nestăpânire 6
Hipertimie 3
Distimie 21
Ciclotimie 0
Exaltare 0
Anxietate 6
Emotivitate 6

Tendinţe severe în comportament:

Hiperexactitatea – specifică psihasteniei, manifestată prin:

- conştiiciozitate exagerată;
- seriozitate exagerată.

Distimie – specifică psihopatiei subdepresive, manifestată prin:

- posomorâre permanentă;
- seriozitate exagerată.

12
 Raport final psihodiagnostic clinic

Datele cumulate indică o tulburare depresivă endogenă. Acest tip de depresie nu este
întotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viaţă, ci mai repede poate fi vorba de un
dezechilibru al reacţiilor chimice ale creierului. El apare cel mai adesea din cauza
problemelor legate de familie. Din anamneză reiese faptul că familia este foarte
protectivă faţă de persoana investigată, care a interiorizat normele şi standardele
religioase într-o manieră ce nu i-a permis formularea unor norme, standarde personale,
individuale.
Dincolo de simptomele evidente psihastenice şi depresive (oboseala, comportamentul
evitant, pasivitatea, distimia, hipercontrolul şi hiperexactitatea) se remarcă resurse
personale, calităţi precum: răbdarea, creativitatea, dorinţa de a progresa, de
autocunoaştere şi dezvoltare personală .
Serviciile furnizate de centru îi sunt utile în măsura în care munca acestuia acolo este
apreciată, încurajată Angajarea în activităţi utile care să mărească sentimentul valorii
personale este necesar.
Evaluarea produselor activităţii, a performanţelor în realizarea cerinţelor terapiei
ocupaţionale trebuie să ţină cont de limitările induse de psihastenie şi depresie, care pot
masca potenţîalul şi nivelul performanţei.

13