1.

Prezentare MBTI

Indicator tipologic Myers-Briggs este un chestionar de personalitate de clasa B,

folosit atât în cercetare cât şi în psihologia aplicată. Testul vizează personalitatea normală
şi măsoară preferinţele oamenilor pentru o anumită atitudine şi o anumita funcţie de
cunoaştere. Aceste preferinţe operaţionalizează teoria tipologică a lui Carl Gustav Jung.
Chestionarul nu evaluează intensitatea preferinţelor, ci doar orientarea spre unul
dintre cei doi poli al fiecarei dimensiuni avute în vedere, . Tipul unei persoane, surprins
de MBTI, este considerat a fi doar o indicaţie a unui mod general de raportare la
realitatea exterioră. Coffield F. , Moseley D., Hall E., Ecclestone K. (2004) remarca
faptul că tipurile MBTI sunt dinamice, relativ stabile în timp, şi sunt descrise într-o
manieră neutră, fără conotaţii negative.
Autorii testului, Katharine Cook Briggs şi Isabel Briggs, au început elaborarea
instrumentului în timpul celui de al Doilea Război Mondial, în scopul de a ajuta femeile
sa identifice slujba în care s-ar simţi cel mai comfortabil şi în care ar fi eficiente.
Instrumentul a fost publicat prima oară în 1962, urmând principiile teoriei clasice de
construcţie a testelor.
Consulting Psychologist Press (care deţine drepturile de autor) pune la dispoziţie
următoarele forme :
 Forma MMTIC (70 itemi) Murphy-Mesgeier Type Indicator Children, pentru
copii
 Forma J (290 itemi) folosit pentru a facilita înţelegerea diferenţelor dintre
tipuri, având o sensibilitate mai mare decât celalte forme
 Forma K (131 itemi)
 Forma K (131 itemi)
 Forma F (166 itemi), recomandată pentru consiliere şi cercetare
 Forma AV (50 itemi), o formă abreviată de auto-evaluare dar care nu
îndeplineşte standardele psihometrice de fidelitate.
 Forma G (126 itemi) conţine itemi aproape identici cu cei din forma F,
numai că ei sunt re-aranjaţi astfel încât cei care au o validitate predictivă mai
mare să apară la început.
 Forma M (93 itemi) publicată în 1998. Scorarea acestei forme se
realizează prin tehnici moderne, conform teoriei răspunsului la item, şi se
consideră a fi mai bună din punct de vedere al calităţilor psihometrice. Este
forma standard MBTI.
 Forma Q (144 itemi) extinde preferinţele pentru a include explicaţii
privind diferenţele de comportament între oameni clasificaţi în acelaşi tip
conform MBTI.

• Administrare

Chestionarul se aplică pesoanelor cu vârsta de peste 13 ani (exceptând forma

destinată copiilor). Este o probă tip creion-hârtie, ce se poate administra individual sau în

1
grup. Unele forme au fost adaptate folosirii pe PC. Itemii au răspunsuri forţate (Chen,
Miao 2007)
• Aplicaţii

Mihaela Minulescu (2004) enumeră domeniile în care este folosit frecvent

instrumentul : pedagogie, consilierea carierei, construirea echipelor de lucru, dinamica
grupurilor, dezvoltarea profesională, marketing, training pentru leadership, consilierea
maritală, dezvoltare personală, psihoterapie individuală şi de grup. Chen J., Miao D.
(2007) remarcă faptul că instrumentul este util în studiile multiculturale.
.
• Scale de măsurare

Mihaela Minulescu (2004) prezintă cele patru dimensiuni ale personalităţii (scale
bipolare) evaluate de MBTI:
1. EI: preferinţa pentru focalizarea atenţiei, orientarea energiei Eu-lui, stilul
de viaţă: Extraversie – Introversie
2. SN: preferinţa pentru adunarea informaţiei din mediu: Senzorialitatea –
Intuiţia
3. TF: preferinţa pentru luarea deciziilor: Gândirea logică - Afectivitatea
4. JP: preferinţa pentru orientarea faţă de lumea exterioară: Judecata –
Percepţia. Această orientare reprezintă contribuţia autoarelor la teoria lui
Jung.
Prin combinarea dimensiunilor rezultă 16 tipuri psihologice notate prin litere (de
exemplu: ESFP, INFP etc.) şi descrise în manualul testului.
În cadrul unui tip, fiecare dintre funcţiile de cunoaştere (senzorială - intuitivă;
logică - afectivă) sunt utilizate diferit. Astfel:
• Funcţia dominantă (I) va fi folosita în principal în sensul atitudinii favorite
(lumea exterioară-interioară)
• Funcţia secundară (II) se va dezvolta pentru a permite echilibrul E-I,
iraţional-raţional şi va fi utilizată în cealaltă orientare.
• Funcţia terţiară (III) este funcţia opusă secundarei.
• Funcţia inferioară (IV), opusă dominantei, este tipic cea mai puţin
dezvoltată
Cercetările asupra tipului efectuate de Dr. David Keirsey si Marilyn Bates, au
stabilit şi o tipologie temperamentală, bazată pe asocieri puternice între două preferinţe,
precum SP, SJ, NT, NF etc.

2. Validitate MBTI

• Validitate de construct (teoretică)

2
 Instrumentul operaţionalizează teoria lui C. G. Jung. Tipurile descrise au fost
derivate din metede precum observaţia, introspecţia, anecdote, si nu sunt validate
empiric (Coffield F. , Moseley D., Hall E., Ecclestone K. , 2004).
Datorită faptului că MBTI este bazat pe dihotomii şi nu pe scoruri continue, ne-
am aştepta ca forma distribuţiilor preferinţelor să fie bimodale. În acest fel, extraverţii se
vor diferenţia de introvertiţi etc. Manualul testului specifică punctele de cut-off, prin
intermediul cărora sunt atribuite tipurile, aducând dovezi pentru bimodalitate.
Pittinger (1993), şi Boyle (1995) remarcă faptul că cercetările nu au demonstrat
existenţa distribuţiilor bimodale, diferenţele dintre tipuri, precum şi diferenţele existente
între persoanele care obţin scoruri apropiate nefiind semnificative.
Evaluările şi cercetările lui McCrae R. R. şi Costa P. T. Jr.(1989) dovedesc că
MBTI nu măsoară preferinţe dihotome sau tipuri diferite calitativ.
Şi alte studii mai recente (Tammy L. Bess, Robert J. Harvey, 2001), utilizând
teoria răspunsului la itemi (proceduri de scorare diferite de formele iniţiale ale MBTI),
confirmă faptul că, pentru populaţii mari, scorurile la toate cele patru dimensiuni sunt
distribuite normal. Deşi lipsa dovezilor empirice privind bimodalitatea distribuţiilor nu
este suficientă pentru a invalida ipoteza existenţei tipurilor descrise de MBTI, acest fapt
slăbeşte puterea instrumentului.
O cercetare realizată de Cohen D., Cohen M., Cross H. (1981) a vizat compararea
rezultatelor obţinute la MBTI cu evaluări realizate de prieteni şi membrii ai familiilor
persoanelor testate. S-a calculat coeficientul de concordanţă Kappa pentru fiecare scală,
şi s-au obţinut următoarele rezultate: EI: Kappa = 0.70, p < 0.001; TF: Kappa = 0.78,
p < 0.001; SN: Kappa =0 .43, p < 0.01; JP: Kappa = 0.08, nesemnificativ. Validitatea de
construct a fost confirmată doar pentru scalele EI, TF, SN.
Prin analiza factorială, Thompson B. , Borello G. M. (1986) au analizat
proprietăţile psihometrice ale MBTI, rezultatele lor susţinând validitatea teoretică a
instrumentului.
Michael J. (2003) identifică şi analizează inconsistenţele dintre studiile
conceptuale ale lui Jung şi dezvoltarea, aplicarea instrumentului MBTI.
Validitatea de construct a MBTI, deşi controversată, este în general acceptată
(Coffield F. , Moseley D., Hall E., Ecclestone K. , 2004).
Chen J. , Miao D. (2007) prezintă dovezi pentru susţinerea validităţii de construct
a MBTI: studiul lui Hammer (1996) demonstrează corespondenţa dintre cei 8 poli ai
preferinţelor cu predicţia teoretică, prin analiza comportamentală; studii de analiză
factorială (Jackson, 1996; Tischer, 1994) confirmă structura de 4 factori a MBTI analogi
teoriei elaborate de Myers-Briggs.

• Validitate de conţinut

Sipps G. J. , Alexander R. A. , Friedt L. (1985) au realizat analiza de itemi pentru

MBTI, calculând coeficienţi de corelaţie biseriali şi coeficienţi Kuder-Richardson. Ei au
identificat şase factori, din care patru se aseamănă cu scalele MBTI. Autorii apreciază
validitatea itemilor ca fiind slabă.

• Validitate statistică

3
 Măsurarea se realizează printr-o scară nominală, limitând posibilităţile de
prelucrare statistică şi matematică a scorurilor.
Pittinger (1993) susţine că, datorită faptului că majoritatea studiilor de validare au
fost realizate de către compania Consulting Psychologist Press, validitatea statistică a
MBTI este îndoielnică.

• Validitate de faţadă

MBTI nu dispune de scale de validare care să aprecieze răspunsurile exagerate,

aleatorii sau dezirabile social. De asemenea, caracteristicile psihocomportamentale vizate
de itemi sunt uşor detectabile.
Descrierile tipurilor MBTI sunt considerate de unii cercetători ca fiind vagi,
generale, facilitând acceptarea lor ca specifice personalităţii lor de către persoanele
evaluate (efectul Barnum).
MBTI este unul dintre cele mai folosite şi popularizate teste de personalitate
(Coffield F. , Moseley D., Hall E., Ecclestone K. , 2004), ceea ce produce o creştere
artificială a încrederii în rezultatele sale (validitatea subiectivă).

• Validitate incrementală

Studiul lui Pulver C. A. şi Kelly K. R. (2008) investighează valoarea predictivă a

folosirii MBTI şi SII (Strong Interest Inventory) pentru alegerea specializării academice
la studenţi. În urma aplicării SII, predicţia s-a confirmat în 43.5% din cazuri.
Administrarea MBTI, combinat cu SII, a fost predictivă pentru 48.3% din cazuri,
contribuţia instrumentului MBTI fiind astfel destul de slabă.

• Validitate convergentă/divergentă

Sipps G. J. , DiCaudo J. (1988) au confirmat validitatea convergentă si divergentă

pentru scalele EI şi JP. Studiul a relevat faptul că scala EI poate fi considerată o măsură a
sociabilităţii, şi scala JP o măsură a impulsivităţii.
Coffield F. , Moseley D., Hall E., Ecclestone K. (2004) enumeră principalele
corelaţii găsite între scalele MBTI şi alte instrumente:
 NEO-PI: cele patru scale corelează semnificativ cu factorii Big-
Five, exceptând factorul de nevrotism
 LSI: corelaţii moderate între scala EI şi tendinţele reflexive,
abstracte
 Corelaţii parţiale găsite de Higgs (2001) între MBTI şi inteligenţa
emoţională
 EPQ: corelaţie înaltă între scalele de extraversie, corelaţie
moderată între scala de psihotism şi scala JP.
Cars A. D. , Stalikas A. , Bizot E. B. (1997) au găsit corelaţii între funcţiile de
cunoaştere preferate şi rezultatele obţinute la bateriile de aptitudini DAT-A şi BAB.
Gradul în care rezultatele sunt în acord cu teoria Jung-iană a tipurilor este moderat de

4
factori precum vârsta, sexul şi măsura în care un test de aptitudini reflectă abilitatea
cognitivă generală.

• Validitate de criteriu

Validitatea concurentă:
MBTI descrie atitudinile, starea prezentă a sistemului dinamic de personalitate,
permiţând realizarea profilurilor tipologice pentru diverse profesii, evaluarea stilului
relaţional în vederea identificării unor dificultăţi de comunicare şi a unor posibile
modalităţi ameliorative (în contextul muncii, psihoterapiei, educaţiei etc.).
De exemplu, în urma cercetării întreprinse de Neagu C. M. şi Răscanu R. (2008),
s-a constatat că cele mai frecvente tipuri întâlnite în profesia de poliţist sunt ISTJ şi ESTJ.
În cazul profesiei de paraşutist militar, cel mai frecvent tip este ESTJ (Macarenco M. M. ,
Plăiaşu D. , Berianu L. , 2006). În ambele studii, informaţiile rezultate din aplicarea
MBTI au fost completate şi prin aplicarea altor teste, inclusiv NEO-PI R.
Se recomandă folosirea MBTI împreună cu NEO-PI R, în special în domeniul
ocupaţional. În cazul studiilor care vizează leadership-ul şi comportamentul managerial,
MBTI trebuie aplicat cu grijă, ţinându-se cont de limitările sale psihometrice, de
interacţiunile dintre motivaţii şi tipurile descrise, susţine Michael J. (2003). Conform
acestuia, MBTI are o valoare slabă, limitată, pentru cercetările manageriale.

Validitatea predictivă:
Thomas A. , Buboltz C. W. , Winkelspecht C. S. (2004) au studiat relaţia dintre
satisfacţia în muncă (criteriu extern), personalitate (evaluată prin MBTI) şi caracteristicile
profesiei (locului de muncă). Prin analiza regresiei ierarhice, s-a stabilit că MBTI nu are
valoare predictivă pentru satisfactia în muncă.
Într-o altă cercetare, realizată de Kuipers B. S. , Higgs M. J. , Tolkacheva N. V. ,
de Witte M. C. (2009), s-a constatat că analiza compoziţiei echipelor de lucru (prin
realizarea profilelor MBTI) nu este predictivă pentru evoluţia (dezvoltarea) în timp a
echipelor respective.

3. Fidelitate MBTI

Pittinger (1993), Boyle (1995) arată faptul că există studii de tip test-retest, în
care un procent de până la 50% din participanţi sunt clasificaţi în tipuri diferite, într-un
interval de 5 săptămâni.
În studiul lui Capraro R. M. Şi Capraro M. M. (2002), MBTI a fost supus unei
analize generalizate descriptive a fidelităţii (RG) pentru a caracteriza variabilitatea erorii
de măsurare pentru mai multe administrări. S-au obţinut indici semnificativi ce confirmă
fidelitatea test-retest şi consistenţa internă a scalelor MBTI, observându-se totuşi şi
variaţii ale acestora.
Chen J. , Miao D. (2007) susţin că coeficientul Cronbach alpha pentru majoritatea
studiilor în care s-a folosit forma M a MBTI este de 0.91, 0.92 pentru cele patru
dimensiuni. Indicii de fidelitate variază în cercetările test-retest în funcţie de vârsta
participanţilor şi de intervalul dintre testări. Astfel, pentru eşantioanele formate din tineri

5
stabilitatea în timp a rezultatelor este mai slabă decât în cazul eşantioanelor formate din
adulţi şi vârstnici. La un interval de 4 săptămâni între testări, în 66% din cazuri s-a
raportat acelaşi tip de personalitate; în 91% cazuri, 3 din 4 preferinţe rămân neschimbate.

4. Sensibilitate MBTI

Puterea discriminativă este apreciată de unii autori ca fiind slabă (Pittinger,1993;

Boyle, 1995) datorită lipsei distribuţiilor bimodale pentru eşantioane randomizate.
Diferenţele dintre tipuri, precum şi diferenţele existente între persoanele care
obţin scoruri apropiate nu sunt semnificative. În condiţiile unei distribuţii apropiate de
cea normală, un individ care este apreciat ca introvertit poate avea un scor foarte apropiat
de cel al unui individ extravertit

5. Concluzii

MBTI, deşi este un instrument controversat, continuă să fie folosit extensiv în

multe domenii. Aplicarea şi interpretarea acestuia trebuie să ţină cont de limitările
psihometrice şi de indicaţiile manualului, fără a fi abuzat. Principalele critici aduse
indicatorului tipologic ţin de controversele privind bimodalitatea distribuţiilor, validitatea
subiectivă (efectul Barnum) a tipurilor descrise. Modalitatea de operaţionalizare a teoriei
lui Jung, interpretările şi comletările aduse de Briggs acesteia sunt în general acceptate,
MBTI fiind o contribuţie importantă.
Ţinând cont de respectivele limitări, MBTI ar trebui folosit în principal în scopuri
descriptive, şi mai putin în cazul în care se urmăreşte obţinerea predicţiilor, în care alte
instrumente precum NEO PI-R sunt mai potrivite.