UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI “DIN IAŞIFACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINTELE

EDUCAŢIEIDISCIPLINA: PSIHODIAGNOZA PERSONALITĂŢIIPROGRAMUL DE STUDII: PSIHOLOGIECICLUL

DE STUDII: I,diploma de licenţă,an IIITITULAR CURS : Lect.Dr.Constantin BereREFERAT,, MODELUL BIG
FIVE ÎN EVALUAREA PERSONALITĂŢII ”STUDENT : AGAVRILOAEI (BERARI) CORINA-ELLAAN III,SEM
IIANUARIE 20141

Când vorbim despre psihodiagnoza personalităţii avem în vedere utilizareainstrumentelor

psihodiagnostice în scopul investigării, evaluării sau predicţiei în ceea ce priveşteunele structuri sau
trăsături ale personalităţii sau a unor activităţi umane specifice condiţionate deaceste trăsături sau
structuri. Pentru a putea utiliza un test, este necesară cunoaşterea teorieipersonalităţii care stă la
baza sa. Cel mai simplu, în domeniul personalităţii măsurare înseamnă ada o valoare numerică unui
aspect psihic. Măsurarea se poate face pe mai multe tipuri de scală:nominală, ordinală, de interval şi
de raport. Toate testele psihometrice de personalitate se bazează pe autoevaluări sau
heteroevaluăriconştiente, aspectele inconştiente ale psihismului rămânând neexplorate. Aceste
evaluări pot fiviciate de faptul că sunt bazate pe opinii ale subiectului, presupoziţia că aceste opinii
suntevaluări valide fiind cumva implicită. Evaluăriile pot fi influenţate de capacitatea şi dorinţa
deautodezvăluire a subiectului. Calitatile psihometrice sunt cele care definesc valoarea testelor ca
instrumente de masura,respectiv capacitatea acestora de a surprinde in mod real, acurat si sistematic
realitateapsihologica pe care isi propun s-o masoare. Principalele calitati psihometrice ale testelor
suntvaliditatea – respectiv capacitatea testului de a masura ceea ce isi propune sa masoare,
fidelitatea– capacitatea testului de a oferi masuri consistente si stabile si discriminarea – capacitatea
de adiferentia intre indivizi in raport cu constructele evaluate. Este contraindicata utilizarea
testelorcare nu prezinta calitati psihometrice acceptabile sau teste despre care nu sunt cunoscute
valorileacestor indici.Construcţia testelor de personalitate a fost influenţată în cea mai înaltă măsură
de teoriilecare concep personalitatea ca un sistem (structură) de trăsături, acestea din urmă fiind
înţelese camoduri specifice şi carecteristice de comportament, cunoaştere, simţire.Prin termenul de
trăsătură de personalitate înlelegem o dispoziţie sau caracteristicăsubiacentă ce poate fi folosită ca
explicaţie pentru regularităţile şi consistenţa comportamentuluiindividual (Dictionary of psychology,
1985). Acest sens de definire a trăsăturilor de personalitateimplică o bază explicativă, o teorie asupra
personalităţii, datele recoltate prin teste neputând fiinterpretate fără cunoaşterea acestei teorii.În
perioada de construire a marilor teste empirice, Wiggins definea o trăsătură depersonalitate ca un
pattern de comportament observabil şi nu ca o simplă dispoziţie psihică(explicaţia comportamentului
putând fi găsită la un alt nivel), în timp ce actualmente tendinţaeste aceea de a concepe trăsăturile ca
şi constructe explicative.Costa şi Mc Crae definesc trăsăturile de personalitate ca dimensiuni ale
diferenţelorindividuale privind tendinţa de a apărea / prezenta patternuri consistente de gândire şi
acţiune.Există două implicaţii ale acestei idei: a. Reliefarea (prin teste adecvate) a acestor trăsături ne
dă posibiitatea de a infera asuprasubiectului şi mai ales asupra comportamentului, gândirii, simţirii
concrete a acestuiea şi b. Putem vorbi despre trăsătură ca prorpietate a unui individ ce justifică
plasarea sa de-a lungulunei dimensiuni a psihismului (bipolaritatea factorială),. Trăsătura devenind
astfel o explicaţieposibilă asupra comportamentului persoanei.Modelarea personalităţii în termeni
de structuri preferenţiale reprezintă o tendinţăcomplementară celei în care personalitatea era
abordată prin trăsăturile sau dimensiunile debază.. Această tendinţă este preocupată de structurile şi
tipurile comune. Este vorba de oabordare, o perspectivă diferenţială versus una bazată pe ceea ce
este comun interindividual (oabordare idiografică sau una nomotetică după Allport). Ideea de bază a
acestei abordări este2

aceea conform căreia fiecare individ prezintă o echilibrare specifică a unor tipuri sau structuri
debază.De bază în această abordare sunt teoriile asupra tipurilor, dintre care una fundamentalăeste
cea jungiană. Aceasta din urmă se particularizează cumva prin faptul că a condus la viziunicare
îmbină, sintetizează această tendinţă cu cea diferenţiatoare. În psihologia personalităţii aufost
construite numeroase tipologii, pornind de la presupunerea că există patternuri coerente
decomportamment sau stiluri consistennte de acţiune suficient de bine definite pentru a permite
otaxonomie a persoanei de-a lungul acestor tipuri.Până în anii 80, în diagnoza personalităţii s-a
manifestat tendinţa de aplicare în diagnoză atipologiilor temperamentale sau de orientare a valorilor.
Actualmente se manifestă o tendinţă de aintegra o viziune tipologică cu perspectiva
diferenţială.Psihologia cognitivă defoneşte psihismul ca sistem funcţional apărut şi dezvoltat
înfuncţie de mediu şi necesităţile acestuia. Ca o altă idee ade bază a acestei abordări, reţinem
faptulcă nu toate aspectele funcţionării psihice sunt utile pentru adaptare sau supravieţuire,
apărândcumva ca anomalii.Într-o variantă clasică, abordarea cognitivă cercetează şi ierarhizează
structurile mentaleîn funcţie de relaţia lor directă cu adaptarea organismului la realitate. O
perspectivă cognitivistămai nouă depăşeşte această viziune, aducând în sfera preocupărilor şi ceea ce
este distorsionat,iraţional, anormal etc şi de aici apare perspectiva unor structuri care pot explica
singularul,excentricitatea, chiar boala, înţelese ca alternative cu valoare de supravieţuire în
circumstanţeiraţionale.Un model de bază pentru această abordare este modelul constructelor
personale al luiKelly iar un altul este cel privind stilurile cognitive (dependent de câmp vs
independent,internalizant vs externalizant, impulsiv vs reflexiv, evolutiv vs reductiv). La acestea se
adaugăalternanţa între stiluri (mobilitate vs fixitate), varierea între stiluri în funcţie de situaţie.
ÎnRomânia au existat cercetări ale lui Marcus, Catina şi Minulescu cu privire la unele stiluriapreciative
cu rol prognostic pentru orientarea vocaţională. Cercetările lui Marcus privindempatia au relavat
importanţa criteriului afectiv în apreciere, prin utilizarea prevalentă a proprieiexperienţe afective: stil
analogic, empatic, reflexiv, detaşat etc.Ideea de bază a noii abordări cognitive este aceea de a include
în evaluare şi modelare atâtmecanismele cognitive (de procresare logică), cât şi a celor inconştiente
de natură afectivă. Deamintit că această orientare nu a generat niciun instrument complex acreditat
şi utilizat pe planinternaţional.

Modelul Big Five derivă din abordările de tip lexical în studiul personalităţii, având labază ipoteza că
acele diferenţe individuale care sunt cele mai semnificative pe plan social şicomportamental vor fi
encodate în limbajul persoanelor. Cu cât aceste difernţe sunt maiimportante, cu atât creşte
probabilitatea ca ele să fie exprimate prin înţelesul unui singur cuvânt.Primul care a încercat o
descriere a personalităţii în termeni lingvistici a fost Klages (1926),urmat apoi de cercetători precum
Allport şi Odbert, Cattell, Gough, Eysenck,etc. O parte dintreaceste abordări se înscriu pe linia
deschisă de analiza factorială, altele aparţin mai degrabăcurentului empirist. Pentru prima oară ideea
modelului personalităţii în 5 factori a fost o ipoteză teoretică aunor autori ca Fiske (1949) sau Tupes
şi Christal (1961). Ea a căpătat relevanţă şi pregnanţăştiiinţifică printr-un studiu realizat de Norman în
1963. De atunci modelul a constituit obiectul anumeroase cercetări şi a generat mai multe
instrumente psihodiagnostice.3

Chestionarele de tip Big Five se înscriu pe de o parte în sfera abordărilor lingvistice, pede altă parte în
sfera liniei de cercetare generată de aplicarea analizei factoriale în studiulpersonalităţii şi foarte
general vorbind, în curentul care vizează conceperea personalităţii ca unansamblu de trăsăsturi sau
dimensiuni. Procedura de lucru in constuirea unor instrumente de tipBig Five este aplicarea analizei
factoriale asupra unor date de autoevaluare şi heteroevaluarepentru aceleaşi loturi de subiecţi.
Majoritatea cercetărilor indică actualmente un acord generalasupra modelului cu 5 factori, cu atât
mai mult cu cât au fost realizate studii pe un număr larg delimbi şi populaţii.Goldberg şi Hofstee
(1990, 1992) identifică 5 factori numiţi: 1. Surgency (izbucnire) –extravert, vorbăreţ; 2. Agreabilitate –
plăcut, cooperant; 3. Conştiinciozitate – organizat,sistematic; 4. Stabilitate emoţională – neemotiv,
lipsit de invidie; 5. Intelect – creativ, intelectual.Costa şi McCrae au realizat o serie de studii care i-au
condus către realizarea unor chestionarecare cuprind 5 factori, fiecare dintre aceştia având 6 faţete:
1. Nevrotism, 2. Extraversie; 3.Deschidere; 4. Agreabilitate; 5. Conştiinciozitate. Este vorba despre
chestionarul NEO pI R cucele două forme ale sale (auto- şi hetero- evaluare).Studii realizate în Olanda
Brokken (1978), De Raad (1988, 1992), Hofstee, De Raad,Goldberg (1991). Au evidenţiat în fază
iniţială 6 factori, a căror analiză a condus în final spre osoluţie de 5 superfactori: 1. Extraversie –
vesel, exuberant; 2. Agreabilitate – blând, tolerant; 3.Conştiinciozitate – grijuliu, prompt; 4.
Stabilitate emoţională – calm, stabil şi 5. Intelect – critic,rebel.Cercetările germane (Ostendorf, 1990)
au condus de asemenea spre 5 factori: Surgency,Agreabilitate, Conştiinciozitate, Stabilitate
emoţională, Intelect. În acest context factorul 5 –Intelect este definit ca inteligenţă sau factor
intelectual de abilităţi cognitive.Caprara şi Perugini (1994) în cadrul unor studii realizate pe populaţie
italiană, identifică deasemenea 5 mari factori: 1. Conştiinciozitate; 2. Extraversie; 3. Calmitate vs
iritabilitate; 4.Egoism vs altruism şi 5. Convenţionalitate. Factorii 3 şi 4 erau rotaţii ale Agreabilităţii
şiStabilităţii emoţionale. Factorul 5, definit prin termeni ca: rebel, critic vs servil, conservator,
estedestul de apropiat de factorul 5 olandez.Studii rezumative realizate de autori precum Digman şi
De Raad (1990, 1994) indică un acordunanim al cercetătorilor în privinţa primilor 4 factori:
Extraversie, Agreabilitate,Conştiinciozitate şi Stabilitate emoţională (Nevrotism). În ceea ce priveşte
cel de-al cincileafactor denumirile sunt controversate.În concluzie, se poate afirma că există un
consens destul de larg între cercetătorii dindomeniu şi constructorii de teste de personalitate în ceea
ce priveşte o viziune asuprapersoanlităţii ca o structură constând din 5 superfactori sau dimensiuni
mari ale persoanalităţii.Modelul Big Five este în esenţă un cadru general de îţelegere şi descriere a
personalităţii, în careceea ce dă sens dimensiunilor personalităţii sunt acele grupări de înţelesuri
psihologiceimportante în viaţa de zi cu zi şi utilizate ca atare pentru a diferenţia indivizii în cadrul
fiecăreilimbi.In cadrul modelului Big Five există două categorii de instrumente: 1. teste (inventare)
depersonalitate şi 2. liste de adjective. De obicei listele de adjective sunt destinate heteroevaluăriiiar
inventarele autoevaluării.1. Liste de adjective:4
a. BRS (Bipolar Rating Scale), lista de adjective a lui Goldberg, 1981, care conţine 50 adjectiveîn scale
bipolare, câte 10 pentru fiecare superfactor. Evaluarea pentru fiecare adjectiv se face peo scală în 9
trepte.b. IAS – R (Interpersonal Adjective Scales – Revised), Wiggins, 1990c. BARS (Bipolar Adjective
Rating Scale), care cuprinde 179 adjective bipolare, organizate în 5scaled. SACBIF (Short Adjective
Checklist Big Five), Perugini, Leone, Galluci, Lauriola, 1993, carecuprinde 50 adjective bipolare pentru
cele 5 scale.2. Chestionare de personalitatea. NEO PI R (Neuroticism Extraversion Openess
Personality Inventory – Revised) si formascurta NEO FFI (Neuroticism Extraversion Openess Five
Factor Inventory), Costa şi McCrae,1992b. PPQ (Professional personality Questionaire), Kline şi
Lapham, 1992c. ZKPQ – III (Zuckerman – Kuhlman Personality Inventory), forma a II-a, 1992d. BFQ
(Big Factor Questionaire), Caprara, Barbaraneli, Borgogni, Perugini, 1993.E. BFI (Big Five Inventory),
John, Srivastava, 1999f. FF NPQ (Five Factor Nonverbal Personality Questionnaire), Jackson,
Paunonen, Ashton, 2004Modelul Costa şi McCraeCazul celor 2 autori americani este cumva aparte
printre apartenenţii modelului Big Five,ei fiind preocupaţi nu doar de cercetare, ci mai ales de
construirea unui instrumentpsihodiagnostic complet. În 1985 au lansat prima variantă a
chestionarului NEO, după care s-aufocalizat pe descoperirea şi validarea faţetelor celor 5 mari factori
şi pe construirea unui modelinterpretativ bazat pe acest model.În modelul propus asupra
persoanalităţii, trăsăturile sau dimensiunile de personalitateapar ca subdiviziuni fundamentale ale
fiinţei umane, alături de abilităţile cognitive şi cele fizice,precum şi de altele care intră în alcătuirea
personalităţii ca „material brut”. Psihodiagnoza nuabordează în mod direct aceste tendinţe bazale,
ele nefiind observabile şi funcţionând ca şiconstructe ipotetice. Ceea ce interesează pe
psihodiagnostician sunt adaptările specifice, felul încare au fost modelate tendinţele de bază prin
influenţele externe şi interne. Trăsăturile bazale ale personalităţii, respectiv cei 5 superfactori, apar
ca dispoziţii psihicefundamentale care sunt la rândul lor „deservite”, de structurile sau bazele
biologice (suportăinfluenţe de intermediere din partea acestora din urmă). Între tendinţele bazale ale
personalităţiişi biografia obiectivă a persoanei nu există o legătură directă. Trăsăsturile măsurate prin
modelulBig Five pot fi cel mai bine înţelese dacă sunt privite ca explicaţii pentru o
categorieintermediară de fapte psihice, denumite adaptări caracteristice, care la rândul lor pot
furnizaexplicaţii pentru comportamentele observabile. În raport cu manifestările observabile, psihice
saupsohosociale, trăsăturile de personalitate apar doar ca explicaţii distale. Personalitatea aşa cum
apare ea în ontogeneză este supusă unor influenţe endogene(tendinţe bazale – cu caracter de
concepte ipotetice care nu sunt observabile direct dar pot fiinferate) şi unor influenţe exogene.
Trăsăturile de personalitate constituie deci o subdiviziune5

majoră a tendinţelor de bază, alături de abilităţile cognitive, sexuale şi de alte materiale primareale
psihismului.Influenţele externe includ cadrul socio-cultural de formare a persoanei, evenimentele
deviaţă şi întăririle pozitive sau negative primite de individ de-a lungul vieţii. Ele operează
asupraindividului în ontogeneză şi pot fi rezumate prin conceptul de „situaţie existenţială”.Biografia
obiectivă este constituită din cursul real al comportamentelor şi trăirilor careformează viaţa
individului. Comportamentul observabil este o secţiune temporală a biografieiobiective şi include
gânduri, sentimente, acţiuni, atitudini etc.Punctul de focalizare (întâlnire) în modelul celor doi
autori este nivelul „adaptărilorcaracteristice”, constituite atât din personalitate cât şi din cultură,
ele având valoare de expresiifenotipice ale trăsăturilor. Ele definesc identitatea contextualizată a
persoanei şi conţin obiceiuri,deprinderi, valori, motive, roluri, relaţii.Un rol important la nivelul
adaptărilor caracteristice revine imaginii de sine, ca o subdiviziune anivelului. Conţinuturile itemilor
chestionarului sunt legate direct şi în înaltă măsură de acestnivel al imaginii de sine. Superfactorii
personalităţii În chestionarul celor 2 autori americani fiecare dintre cei 5 superfactori are âte 6 faţete
care aufost validate prin analiză factorială. Având în vedere specificitatea înaltă a acestor tipuri
deinstrumente pentru cultura limbii respective, este posibil ca structura intrafactorială (faţetele)
acelor 5 superfactori să difere în spaţii lingvistice şi culturale diferite, conform a ceea ce
populaţiavorbitoare în mod specific consideră util în evaluarea comportamentului sau a
personalităţii.Structura normelor va fi de asemenea diferită de la o populţie la alta.1. Nevrotism -
NConsiderat ca domeniul cel mai cercetat al personalităţii, este definit ca stabilitate emoţională
vsinstabilitate, neadaptare. Scorurile înalte definesc tendinţa generală de a trăi afecte negative, de
a6BAZE BIOLOGICETENDINŢE
BAZALENevrotism,Extraversie,DeschidereAgreabilitateConştiinciozitateADAPTĂRI
CARACTERISTICEScopuri personaleAtitudiniBIOGRAFIE OBIECTIVĂReacţii emoţionale, Schimbări
semnificativeINFLUENŢE EXTERNENorme culturaleEvenimenteÎntâlniriIMAGINE DE SINEScheme ale
euluiMituri personaleI. S.

avea idei iraţionale, scăderea capacităţii de control şi de a face faţă stresului. Scorurile joasedefinesc
stabilitatea emoţională.Desi Nevrotismul este definit ca o dimensiune a normalităţii, scorurile
extreme (foarte înalte)sunt interpretabile în sens de risc de dezvoltări psihiatrice dar fără ca
semnificaţia patologică săfie obligatorie.Faţetele nevrotismuluiN1 – AnxietateN2 – OstilitateN3 –
DepresieN4 – TimiditateN5 – ImpulsivitateN6 – Vulnerabilitate (la stres)2. Extraversie - ESunt
trăsături sesizabile în comportamentul curent. Comportamentul introvert (fiind mai puţinobservabil)
este mai sărac în aspecte diferenţiale. Este un superfactor care face referire ladomeniul
interpersonal.Faţetele extraversieiE1 - Căldură / entuziasmE2 - Spirit gregarE3 – AsertivitateE4 –
ActivismE5 - Căutarea stimulăriiE6 - Emoţii pozitive3. Deschidere catre experienta – O (openness to
experience)Este un factor oarecum contestat, între autori existând un relativ dezacord cu privire la
conţinutulsău de trăsături.Caracterizată prin imaginaţie activă, sensibilitate estetică, atenţie pentu
viaţa şi sentimenteleinterne, preferinţa pentru varietate, curiozitate intelectuală, independenţă în
gândire, aspecte carenu se asociază în mod necesar cu educaţia sau inteligenţa generală. Polul opus
indică uncomportament conservator, preferinţa pentru familiar, viaţă afectivă „în surdină”.
Lipsadeschiderii nu înseamnă intoleranţă, agresivitate autoritară (regăsite în agreabilitate) sau lipsă
deprincipii.Faţetele deschiderii: O1 – Spre fantezieO2 – Pe plan esteticO3 – Către modurile proprii de
a simţiO4 – În planul acţiunilorO5 – În plan ideaticO6 – În planul valorilor7
4. Agreabilitate – AApare ca o dimensiune pregnant interpersonală a personalităţii, asemeni
extraversiei. Aspectecentrale: altruism, cooperare pe plan interpersonal, un comportament
simpatetic şi de ajutorare aaltora, uneori o persoană dependentă. Polul opus descrie un
comportament dominant şiantagonist, egocentric, competitiv, uneori narcisic, hedonist,
antsocial.Faţetele agreabilităţii:A1 – ÎncredereA2 – SinceritateA3 – AltruismA4 – BunăvoinţăA5 –
ModestieA6 – Blândeţe5. Conştiinciozitate – CSe referă la autocontrol sub aspectul capacităţii de
autoorganizare, planificării, îndepliniriidatoriilor, voinţă, finalizare. Este un predictor (după autorii
americani) pentru realizările devaloare din orice profesie. Polul opus se caracterizează printr-o mai
scăzută exactitate înaplicarea principiilor morale, o manieră uşuratică de a urmări scopurile, de a
realiza sarcinile,tendinţa spre hedonism şi interesul dominant pentru viaţa sexuală.Faţetele
conştiinciozităţii: C1 – CompetenţăC2 – OrdineC3 – Simţ al datorieiC4 – Dorinţă de realizareC5 –
Auto-disciplinăC6 – DeliberareBibliografie1. ALBU, MONICA, 1998, Construirea şi utilizarea testelor
psihologice, Editura Clusium, Cluj-Napoca,2. MINULESCU, MIHAELA, 1996, Chestionarele de
personalitate în evaluarea psihologică, GarellPublishing House, Bucureşti, 3. MINULESCU,
MIHAELA, 2004, Psihodiagnoza modernă Chestionarele de personalitate, Editurafundaţiei
“România de mâine”, Bucureşti, 4. PITARIU, H., ILIESCU, D., TUREANU, V., PELEASA, C., 2006, CPI -
Inventarul Psihologic California, Editura PsihoCover, Bucuresti