Brain Sci




. 2021 20 ianuarie; 11 (2): E130.
 doi: 10.3390 / brainsci11020130.

Defalcări în informativitatea
producției de vorbire naturalistă în
afazia progresivă primară
Jeanne Gallée 1, Claire Cordella 2, Evelina Fedorenko 1 3, Daisy Hochberg 2, Alexandra
Touroutoglou 2, Megan Quimby 2, Bradford C Dickerson 2
Afilieri extinde

 PMID: 33498260

 DOI: 10.3390 / brainsci11020130

Articol gratuit

Abstract
„Comunicarea funcțională” se referă la capacitatea unui individ de a comunica eficient
în mediul său de zi cu zi și, prin urmare, este o abilitate primordială de a monitoriza și
viza terapeutic la persoanele cu afazie. Cu toate acestea, evaluările tradiționale ale
paradigmei controlate utilizate în mod obișnuit atât în cercetare, cât și în mediile
clinice, adesea nu reușesc să capteze în mod adecvat această abilitate. În studiul
actual, fațetele comunicării funcționale au fost măsurate din probe de vorbire
provocate de imagini de la 70 de indivizi cu afazie progresivă primară ușoară (PPA),
incluzând cele trei variante și 31 de controale potrivite vârstei. Bazându-se pe
metodele utilizate recent de Berube și colab. (2019), am măsurat informativitatea
vorbirii prin cuantificarea conținutului fiecărui pacient ' Descrierea care a fost
relevantă pentru o imagine în raport cu cantitatea totală de vorbire pe care au
produs-o. Important, erorile bazate pe formă, cum ar fi pronunțările greșite ale
cuvintelor, alegerile neobișnuite ale cuvintelor sau greșelile gramaticale nu sunt
penalizate în această abordare. Am constatat că informativitatea relativă sau eficiența
vorbirii s-a păstrat la pacienții PPA varianți non-fluenți în comparație cu martorii, în
timp ce pacienții cu varianta logopenică și semantică PPA au produs un rezultat
informativ semnificativ mai mic. Mai mult, informativitatea redusă în varianta
semantică este atribuibilă unei producții mai mici de unități de conținut și a unei
tendințe pentru tangențe auto-referențiale, în timp ce pentru varianta logopenică, o
producție mai mică de unități de conținut și vorbire relativ „goală” și începuturi false
contribuie reducere.

•Etimologic, cuvântul “disgrafia” vine din limba greacă “dys”- dificil şi “graphe”- scriere, care
înseamnă dificultatea de învăţare a scrierii corecte de copiii normali mintal, datorită unor insuficienţe
motorii, unor tulburări emoţionale sau unor afecţiuni neuropsihice, fără atingerea semnificaţiei
sistemului simbolic al scrisului. Afectează procesul de consolidare şi de automatizare a scrierii ca
mijloc de comunicare. Disgrafia este o tulburare în sfera însuşirii şi executării scrisului ,la actul grafic.
Disgraficul (copilul cu disgrafie) îşi însuşeşte parţial scrisul, dar prezenţa omisiunii, inversării,
repetării, substituirii, confuzii de litere, o linie sau o tuşă chinuită, tremurată, inegală, forme de
mărimi inadecvate între litere, legături absente sau nefireşti, înclinarea exagerată sau inversată,
spaţialitate ignorante, integrare în pagină inestetic, neglijarea regulilor gramaticale şi ortografice.
Tulburările disgrafice sunt o incapacitate de exprimare ce are ca particularitate constanța pe o
perioadă mai lungă.

•Termenul “dislexie” vine din limba greacă “dys”-dificil şi “lexie”-cuvânt, citire, care înseamnă
“dificultatea în învăţarea citirii corecte la subiecţii normali mintal, datorită unei slabe coordonări a
proceselor senzoriale, motrice şi intelectuale implicate de actul citirii. Afectează procesul de
consolidare şi de automatizare al citirii, ca instrument de comunicare-învăţare. Dislexia este
tulburarea însuşirii şi exercitării cititului adecvat la o vârstă proprie unei astfel de achiziţii. Dislexicul,
în tentativa de a citi un text tipărit familiar se va poticni mereu, va improviza, omite, înlocuiri, va
repeta, va inversa unităţi fonetice, va omite cuvinte şi rânduri întregi, va avea o voce fadă (lipsită de
expresie), ternă (lipsită de intonaţie), va ignora semnele de punctuaţie, va fi chiar şi defensiv în faţa
textului pe care nu îl înţelege, nu îl acceptă şi chiar începe să se teamă de actul de a citi.

Cuvântul “alexia” provine din limba greacă “a”- fără şi “lexie”- cuvânt, care înseamnă, “incapacitate
patologică (congenitală sau dobândită) de a înţelege limbajul scris, datorită unei asocieri între o
tulburare a gândirii simbolice cu o formă de agnozie vizuală, fără ca subiectul să prezinte tulburări ale
limbajului oral sau ale capacităţii de a scrie corect. El nu poate citi din cauza unei leziuni a semisferei
cerebrale stângi, deficit specific de percepere a semnificaţiei cuvântului scris.”

Termenul “agrafie”, din limba greacă “a”- fără şi “graphein”- a scrie, înseamnă “incapacitatea de a
comunica prin scris, cu toate că persoana prezintă un nivel mintal normal şi o motricitate integră.
Agrafia poate fi constituţională sau dobândită. Fenomenul este rar întâlnit şi uneori se asociază cu
tulburări afazice, caz în care apare ca o pierdere patologică a posibilităţii de a scrie.

•Există cauze care pot determina tulburările ale scris-cititului, care se referă la insuficienţele
funcţionale ale elaborării limbajului, ale îndemnării manuale, ale schemei corporale şi ale ritmului;
lipsa omogenităţii în lateralizare, stângăcia, însoţită de o lateralitate încrucişată, tulburări spaţio-
temporale, influenţa eredităţii; dificultăţi în elaborarea limbajului, manifestate sub forma unei
întârzieri în timpul dezvoltării ei; afecţiunile corticale şi tulburări ale văzului şi auzului ce influenţează
negativ formarea deprinderilor de citit-scris.
Sintetizând , au fost delimitate două categorii de factori:

1)Factori ce aparțin subiectului: starea generală a sănătății;deficiențe de ordin senzorial;slaba

dezvoltare psihologică;gradul dezvoltării intelectuale;condiții motivaționale;instabilitatea
emoțională;reacții nevrotice;condiții motovaționale;nedezvoltarea și tulburările vorbirii;leziuni ale
creierului;deficiențe pe linia activității școlare.

2)Factori ce aparțin mediului: nivelul socio-cultural scăzut al familiei;dezinteresul familiei față de

pregătirea copilului;slaba integrare în colectiv;metode și procedee necorespunzătoare pentru
învățarea scrisului.

•Pe lângă factorii prezentați mai sus mai sunt trei categorii de factori discutați ca fiind răspunzători
de producerea disgrafiei-dislexiei: factori materni;factori socio-economici;locul ocupat decopil față
de frați.