Istoria psihologiei

Anul I-tema conditionarea operanta

Puteți găsi exemple de condiţionare operantă în viața dvs.? Luați în calcul locul de muncă și/sau
familia - în special creșterea și educarea copiilor.

Teoria conditionarii operante, nu are in vedere gandurile sau sentimentele omului ci se

concentreaza pe experienta de viata si ce ne face aceasta sa devenim. Teoriile behavioriste ale
cresterii si dezvoltarii copiilor se axeaza pe influienta mediului si modul in care determina acesta
anumite comportamente. Dezvoltarea este considerata o reactie la stimuli ,pedepse si recompense.
Conditionarea operanta are la baza o teorie relativ simpla: faptele care sunt urmate de recompense
pozitive vor fi intarite si se vor repeta in viitor,ceea ce duce la consolidarea comportamentului;
faptele care nu sunt considerate negative si atrag dupa sine pedepse sau consecinte rele cu siguranta
se vor repeta foarte putin sau deloc. Spre deosebire de metoda clasica omul,prin metoda
conditionarii operante invata sa lucreze cu mediul inconjurator pentru a obtine rezultatele dorite.

Exemple de conditionare operanta putem da raportandu ne si la primul an din viata unui copil,
mersul,deschiderea si inchiderea usilor,jucariilor, hrana si altele. Un alt exemplu personal de aceasta
data de consolidare pozitiva a unui comportament negativ in ceea ce priveste cresterea si educarea
copilului meu de 4 ani ar fi recompensa cu dulciuri dupa masa in cazul in care mananca. In acest fel
determin practic ca aceeasi sceneta sa sa repete zilnic in ideea ca primeste aceeasi recompensa.
Dramatizarea copiilor atunci cand se lovesc, pentru a primi mai multa atentie in mod repetitiv poate
fi considerata tot o intarire pozitiva a unui comportament negativ. Promisiunea de „iti cumpar ce vrei
tu” daca esti cuminte 2 ore,sau daca ma lasi putin sa ma relaxez presupune intarirea
comportamentului pozitiv bazat pe recompensa. In general incerc sa evit „mita”,recompensa mai ales
atunci cand este vorba de lucruri care trebuie sa se realizeze in mod natural si nu pentru a primi ceva
in schimb, dar uneori apare cedarea pentru a genera un efect de moment rapid fapt care nu aduce
rezultate benefice pe termen lung. Recompensa ar trebui sa fie satisfacerea nevoii de autonomie pe
care o are copilul, acea senzatie de „am reusit”, aceea consider ca trebuie cel mai mult intarita
pozitiv.

Intarirea pozitiva o regasim si in domeniul educatiei, atunci cand un copil vrea sa invete si
realizeaza sarcinile primite la scoala-gradinita, si este incurajat si sustinut,cand ii este satisfacuta
dorinta de cunoastere acesta va asocia invatatul cu un lucru pozitiv care da rezultate. (personal merg
in educarea copilului meu pe intarirea pozitiva, si lipsa pedepsei; nu exista pedeapsa niciodata pt
nimic doar discutii care sa evidentieze greseala pt a se repeta cat mai rar) . Mita,amenintarea,
pedeapsa,cedarea in cresterea copiilor nu fac altceva decat sa intareasca comportamentul negativ,
acestea trateaza simptome si nu cauza manifestarilor. Pedeapsa negativa duce la mediocritate si
obedienta. Cresterea armonioasa se realizeaza prin empatie si prin satisfacerea nevoilor sale de baza.
(in Romania 6 copii din 10 inca sunt educati cu bataia potrivit unui studiu al organizatiei Salvati Copiii
in 2015)
 Pedeapsa pozitiva, la locul de munca atunci cand nu-ti indeplinesti targetul lunar si esti scos in
„fata clasei”: x nu a realizat ceea ce si a propus in aceasta luna in timp ce y a reusit. Esti dat ca
exemplu negativ al biroului dar acest lucru te motiveaza si te determina ca acest comportament sa
nu se mai repete si ca in perioada urmatoare sa-ti indeplinesti cu brio sarcinile de lucru. La fel putem
vorbi si despre lucrari-proiecte cu termene limita. Ca si inatarire pozitiva ,putem lua incurajarea
atunci cand ne indeplinim cu brio sarcinile si cand suntem laudati.