Lasa-ma sa-ti aud glasul

Ce ai face, cum ai proceda dac ai afla c iubitul tu copil, cea mai drag
fiin de pe lume, este autist? Aceasta este marea ntrebare la care ncearc
autoarea acestei cri, mama a doi copii autiti s rspund.
Povestea are loc in anii 80-90, ani in care majoritatea specialistilor
sustineau teoria conform careia cauza autismului era lipsa de dragoste si de atentie
oferita de parinti copiilor, iar copiii lor s-au inchis de buna voie intr-o lume
interioara datorita frustrarilor provocate de faptul ca parintii lor nu ii iubesc si
metoda cea mai buna de recuperare era aceea in care erau lasati sa aiba uneori chiar
si actiuni de automutilare. Mai mult de atat, sustinatorii acestei teorii psihogene au
elaborat noi modele de terapie si centre in care copiilor nu li se oferea mai mult
decat o simpla supraveghere, iar parintii lor plateau sume enorme pentru
workshopuri in care nu li se ofereau metode concrete prin care sa isi ajute copiii,
ba mai mult ii faceau sa se simta vinovati de boala copiilor lor.
Dintre aceste metode ce promiteau vindecare totala in timp scurt, poate
chiar si in cursul unei singure sedinte este terapia prin imbratisare, terapie care
considera terapia comportamentala un mod de a-ti transforma copilul intr-un robot.
Asa cum spune si autoarea cartii, terapia prin imbratisare sustinea iubirea fortata,
dar nu si invatarea. Aceasta terapie prin imbratisare este doar o iluzie dupa
parerea mea, singurul efect benefic pe care l-a avut in cazul micutei Anne-Marie a
fost acela de a invata sa sustina contactului vizual, insa cum poti sustine ca doar
printr-o imbratisare de o ora in fiecare zi copilul tau invata cum sa invete?
De apreciat este comportamentul mamei, care a facut tot ce a stat in putere
sa isi ajute copiii si arata importanta diagnosticarii si interventiei la o varsta mica,
faptul ca a reusit intr-o mare masura sa realizeze cu ajutorul a doua terapeute de
logopedie si terapie comportamentala ce a reusit Dr, Lovaas cu ajutorul a zeci de
specialisti. O lupta continua cu persoanele din jurul tau ce te invinuiesc pe tine, ca
mama, ca nu le-ai acordat destula atentie si iubire, cu persoanele care considera ca
cei doi copii autisti nu au nicio problema serioasa, doar una de intarziere in limbaj,
o lupta cu tine insuti sa nu iti pierzi credinta in tine si in Dumnezeu si pentru a nu
ceda atunci cand crezi ca totul se prabuseste in jurul tau. In cazul apartinatorilor
copiilor cu deficiente este importanta si constientizarea faptului ca nu numai copiii
tai au nevoie de ajutor, ci chiar si tu, ca parinte/apartinator ai nevoie de vindecare.
Vindecarea ta poate avea efecte pozitive chiar si asupra ameliorarii

simptomatologiei copiilor tai. Autoarea dezvaluie ca propria-I anxietate legata de

Michel nu o lasa sa se bucure de realizarile copilului sau.
Interesant in aceasta carte este si faptul ca arata cat de diferite sunt si
comportamentele autistilor, ca sunt asemenea oamenilor normali, ca nu exista
doi identici. Micuta Anne-Marie, un copil cu probleme accentuate pe increderea in
sine, iar Michel, mezinul familiei, cu probleme accentuate pe partea de agresivitate
si integrare sociala.
Singurul lucru cu care nu sunt de acord este vindecarea autismului. Sunt
de parerea ca autismul nu se vindeca. Desi copiii ei ajunsesera la un nivel normal,
poate chiar peste normal mai ales in cazul lui Anne-Marie, vor avea nevoie toata
viata sa invete si sa lupte putin mai mult decat copiii normali, vor ramane cu acele
mici reziduuri autiste asa cum sunt numite in carte. Aceste doua cazuri, ale lui
Michel si Anne-Marie sunt doua cazuri fericite, insa sunt copiii cu acest sindrom
care dupa multi ani de terapie nu reusesc sa se integreze in scoli de masa.
Aceasta carte ofera multe informatii atat parintilor sau apartinatorilor ai
copiilor cu autism, cat si persoanelor cu specializari in domenii, informatii legate
de terapii, de gandurile, temerile si dorintele parintilor, de modul de a actiona
atunci cand descoperi ca ai un copil ce sufera de acest sindrom.