JOHANN FRIEDRICH

HERBART
Scurt istoric

■ S-a nascut in data de 4 mai 1776 in Oldenburg, si a decedat in 11 august 1841 in

Göttingen.
■ A fost un filosof, psiholog german, fondator al pedagogiei ca disciplina academica.
■ Lucrarile sale au constituit un punct de plecare in delimitarea didacticii de
pedagogie si considerarea ei ca o parte a acesteia; idea este recunoscuta si
acceptata in zilele noastre.
■ S-a ocupat in mod special de asimilarea cunostintelor, astfel ca el a insistat atat
asupra aspectelor sale didactice (de predare) cat si asupra celor psihologice (de
invatare). Invatarea parcurge anumite faze, cauza pentru care predarea urmeaza sa
fie subordonata acestora.
■ Herbart a fost nevoit sa invete acasa pana la varsta de 12 ani din cauza unui
accident, iar de educatia lui s-a ocupat mama sa.
■ Si-a continuat studiile gimnaziale timp de 6 ani, unde si-a aratat interesul pentru
filosofie, logica, fiind influentat de lucrarile lui Kant.
■ A devenit tutorele copiilor lui Herr von Steiger, iar acest lucru i-a starnit interesul in
reforma educationala.
■ Prima sa lucrare filosofica a fost scrisa in 1805 in Gottingan, iar dupa aceea i-a
ocupat locul lui Kant la Königsberg. Aici, Herbart a sustinut seminarii de pedagogie,
iar apoi s-a reintors la Gottingan unde a ramas profesor de filosofie pana cand a
decedat.
Contributia lui in pedagogie
■ Ideile sale pedagogice se bazeaza pe doua discipline: etica si psihologie.
■ Etica, deoarece contribuie la conturarea finalitatilor educatiei, iar psihologia
deoarece arata metodele prin care acele finalitati pot fi atinse.
■ El considera ca omul trebuie sa se supuna legilor morale in existenta sa.
■ Idealul moral consta in trei elemente: caracterul persoanei, energia acesteia si
moralitatea.
■ Pentru a atinge idealul moral, educatorul trebuie sa se implice doar atat cat este in
stare sa realizeze si sa isi urmareasca mereu rezultatele.
■ In infaptuirea acestui ideal, Herbart considera ca in pedagogie exista 3 notiuni
fundamentale: guvernarea, invatamantul educativ si educatia morala.
Guvernarea
■ Reprezinta o etapa a scolarizarii in care educatorul se implica indirect in dezvoltarea
educabililor prin asistare, coordonare, ocupare si supraveghere.
■ Educatorii stabilesc un set de reguli pe care elevii trebuie sa le respecte.
■ Guvernarea reprezinta o educatie fara instructie.
■ Finalitatea ei este indreptarea spre anumite comportamente dezirabile.
Invatamantul educativ

■ Este cea mai importanta parte a educatiei care are loc in scoala.

■ La baza instructiei sta interesul.

■ Interes = starnirea curiozitatii elevului.

■ Baza interesului este asigurata de atentie, aceasta fiind o manifestare activa a intelectului.

■ Pentru Herbart scopul invatamantului este cultivarea interesului multilateral.

■ Interesul presupune: - claritate = cunostinte clare

- multilateralitate = varietate de cunostinte

Educatia morala

■ Desavarseste opera inceputa prin invatamant.

■ Scopul pedagogiei este cultivarea virtutii.
■ Educatorul contureaza discernamantul si vointa educabilului.
■ Se bazeaza pe idea de bine si de dreptate.
Exercitiu

Comentati citatele:
■ “O mama buna pretuieste cat o suta de profesori.”

■ “Toata valoarea invatamantului educativ se masoara in activitatea spirituala pe care

o provoaca. Pe aceasta trebuie sa o sporeasca, nu sa o micsoreze; sa o innobileze,
nu sa o degradeze.”
Proiect realizat de:

■ Moise Gabriela-Andreea
■ Oprea Alexandra-Norina