I.

SPECIFICUL METODOLOGIEI DIDACTICE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Noul curriculum de matematică pentru ciclul primar subliniază
necesitatea accentuării caracterului formativ al metodelor de
instruire
Învăţarea activă (Cristea S., 1998, pag. 4, 5),
•participare efectivă în activităţile didactice (elevul este activ,
răspunde la întrebări, ia parte la activităţi);
•gândire divergentă şi creativă (elevul are propriile sale
sugestii, propune noi semnificări ale conţinuturilor, noi
interpretări);
•învăţare aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie
de învăţare într-o anumită circumstanţă de învăţare);
•construirea individuală a cunoştinţelor (în loc să fie pasiv,
elevul îndeplineşte acţiuni care îl vor conduce la o înţelegere
complexă, de profunzime).
Individualizarea şi tratarea diferenţiată
• Finalităţile educaţionale subordonate idealului educaţional - finalităţile
studierii disciplinei matematică vizează formarea, pentru toţi copiii a
competenţelor aritmetice de bază, ce sunt determinante pentru formularea
obiectivelor educaţionale la nivelul ciclurilor curriculare.
La Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a (Aprobată prin ordin al ministrului
Nr. 3418/19.03.2013) avem:
• Competenţe generale
1. Utilizarea numerelor în calcule elementare
2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte
localizate în spaţiul înconjurător
3. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din
mediul apropiat
4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
5. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date
6. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi
estimări
La clasele III-IV : obiective cadru – obiective de referinţă
 II.Prezentarea selectivă a unor metode de învăţământ
specifice predării-învăţării matematicii în ciclul primar
1. Problematizarea
•Învăţarea prin problematizare reprezintă o strategie de lucru euristică, o
modalitate de participare activă şi interactivă a elevilor în procesul de
învăţământ. Ea constă în efectuarea de activităţi şi investigaţii de căutare
independentă (individuală/ în grup/ colectivă) a răspunsului/ soluţiei la o
problemă/ situaţie-problemă contradictorie, conflictuală, tensională.
•Aplicarea problematizării presupune crearea şi formularea de probleme sau
situaţii problemă pe care elevii le analizează şi la care găsesc soluţii prin
propriile eforturi. Situaţia problemă apare în momentul în care încercările
elevilor de a da răspunsuri prompte, corecte şi complete sunt blocate de
dificultăţi de natură cognitivă, intelectuală şi/ sau practică. În aplicarea acestei
metode se recomandă să se ţină seama de resursele psihologice ale clasei, de
nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor, de particularităţile de vârstă şi
individuale ale acestora. Învăţătorul se va asigura că elevii pot rezolva
problema, că această problemă nu este nici prea uşoară pentru a-i mobiliza
constructiv, dar nici prea grea pentru a-i descuraja, demotiva şi, eventual, a-i
determina să abandoneze sarcina de lucru.
• Avantajele problematizării:
• contribuie la dezvoltarea gândirii independente, divergente
şi productive a elevilor şi a inteligenţei acestora;
• antrenează aptitudinile creatoare ale elevilor;
• asigură motivaţia intrinsecă a învăţării;
• dinamizează elevul în actul didactic.
Demersul de rezolvare a problemelor şi a situaţiilor
problemă poate include acţiunile/ etapele următoare:
• formularea problemei;
• studierea aprofundată, înţelegerea problemei,
restructurarea datelor;
• căutarea soluţiilor posibile la problema pusă;
• obţinerea rezultatului final, a soluţiei;
• validarea soluţiei.
2. Învăţarea prin descoperire
•Învăţarea prin descoperire reprezintă o metodă didactică euristică, o formă de
participare activă şi interactivă a elevilor în procesul de învăţământ şi constă în
efectuarea de activităţi şi investigaţii proprii, independente (individuale şi colective)
orientate în direcţia cercetării, reconstrucţiei şi redescoperirii adevărurilor ştiinţifice.
În practica educativă se realizează descoperiri de tip didactic, întrucât elevul
descoperă pentru sine noul, care este deja cunoscut de către omenire.
•Predarea prin descoperire reprezintă un ansamblu de activităţi desfăşurate de
profesor, care vizează punerea elevilor în situaţia de a descoperi noul pentru ei, de
a-şi însuşi cunoştinţele prin efort propriu.
Etapele pe care trebuie să le parcurgă elevii în desfăşurarea activităţii de învăţare
prin descoperire sunt:
•confruntarea cu situaţia-problemă şi conştientizarea ei (declanşează procesul de
cercetare);
•căutare independentă a soluţiilor problemei şi realizarea actului descoperirii (prin
care elevul realizează organizarea cauzală a faptelor/ evenimentelor);
•formularea rezultatului descoperirii (formularea/ verbalizarea/ abstractizarea/
generalizarea concluziilor desprinse din actul descoperirii);
•exersarea în ceea ce a fost descoperit – constă în aplicarea creatoare a noilor
achiziţii, în diferite contexte situaţionale, cu scopul integrării şi fixării lor în propriul
sistem cognitiv.
•La clasele primare se utilizează, cu preponderenţă, descoperiri inductive
3. Demonstraţia
•Demonstraţia reprezintă o metodă didactică bazată, cu
prioritate, pe acţiunea de cercetare indirectă a realităţii, care
valorifică îndeosebi resursele raţionamentului de tip deductiv.
Această acţiune implică prezentarea unor obiecte şi fenomene
din natură şi societate, reale sau substituite, în vederea
stimulării capacităţii elevilor de descoperire şi de argumentare a
esenţei acestora
Cerinţe psihopedagogice:
•demonstraţia trebuie să utilizeze materiale didactice
demonstrative ca substitute ale realităţii, materiale, în măsură
să ofere o reprezentare schematică, ilustrativă, a unor concepte
matematice şi o susţinere obiectuală a învăţării, indispensabilă
gândirii concrete a copilului;
•demonstraţia trebuie să respecte succesiunea logică a etapelor
de învăţare a unei noţiuni sau a unui algoritm;
•demonstraţia trebuie să favorizeze învăţarea prin crearea
motivaţiei specifice;
4. Modelarea didactică
•„Modelarea reprezintă o metodă de explorare
indirectă a realităţii, a fenomenelor din natură şi
societate cu ajutorul unor sisteme numite modele”
(Ionescu M., Bocoş M. (coord.), 2009, pag. 250).
•La baza modelării stă acţiunea cu modelul, acest
„sistem material sau ideal, care reproduce mai mult
sau mai puţin fidel originalul cu scopul de a uşura
descoperirea unor noi proprietăţi ale acestuia”
(Ionescu M., 2003, pag. 235), ca şi analogia dintre
model şi sistemul original.
ETAPE, după Ionescu M. (2003, pag. 235):
•elaborarea modelului: studierea atentă a sistemului original şi
evidenţierea caracteristicilor acestuia; precizarea cu claritate a
scopului urmărit prin modelare; realizarea unei simplificări
corecte şi raţionale a sistemului original; construirea modelului
şi stabilirea posibilităţilor de valorificare a lui.
•investigarea modelului şi acţiunea cu modelul: studierea
proprietăţilor modelului şi emiterea unor ipoteze privind noile
aspecte relevate de model, care ar putea fi transferate la
original.
•transferarea concluziilor de la model la original: verificarea
experimentală şi/ sau logică a ipotezelor emise, stabilirea
concluziilor şi transferul lor asupra originalului.
•utilizarea noilor achiziţii în diferite contexte situaţionale,
respectiv realizarea transferului cognitiv specific şi nespecific
5. Algoritmizarea
•Algoritmizarea reprezintă o metodă de învăţământ
care angajează un lanţ de exerciţii dirijate, integrate
la nivelul unei scheme de acţiune didactică
standardizată, care urmăreşte îndeplinirea sarcinii de
instruire conform obiectivelor prestabilite.
•Deşi este considerată de specialişti o metodă de
învăţământ, algoritmizarea poate fi prezentă ca
procedeu în interiorul oricărei metode didactice
(instruirea programată, exerciţiul, demonstraţia,
explicaţia, experimentul, studiul de caz).
6. Exerciţiul
•Exerciţiul reprezintă o metodă de învăţământ, în care predomină
acţiunea practică reală. Această metodă implică automatizarea acţiunii
didactice prin consolidarea şi perfecţionarea operaţiilor de bază care
asigură realizarea unei sarcini didactice la niveluri de performanţă
prescrise şi repetabile, eficiente în condiţii de organizare pedagogică
relativ identice. Ea susţine însuşirea cunoştinţelor şi capacităţilor
specifice fiecărei trepte şi discipline de învăţământ prin formarea unor
deprinderi care pot fi integrate permanent la nivelul diferitelor
activităţi de predare – învăţare - evaluare.
Avantajele metodei sunt concretizate în rezultatele aplicării ei:
•formează o gândire productivă;
•oferă posibilitatea muncii independente chiar şi autodirijate;
•oferă posibilitatea analizei diverselor metode şi soluţii de rezolvare a
problemelor şi verificarea pertinenţei acestora;
•activează simţul critic şi autocritic şi îi ajută pe elevi să se
autoevalueze, să îşi aprecieze rezultatele şi metodele de lucru;
•oferă posibilitatea depistării şi eliminării erorilor de raţionament şi de
calcul.