PARTENERIATUL ȘCOALĂ-
FAMILIE-COMUNITATE, ÎN
ACTIVITATEA EDUCATIVĂ
Profesor coordonator:
LECT. UNIV. DR. CAMELIA STĂICULESCU
Student:
ROȘU ANDREEA CRISTINA
Facultatea:
CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
Bucureşti
2012
0
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………......……………3
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................19
REZUMAT ..............................................................................................................................20
1
INTRODUCERE
Fiecare persoana percepe in mod diferit educatia, fiind influentata de mai multi factori,
cei mai importanti fiind personalitatea fiecareia si mediul familial si social in care aceasta
traieste. Ponderea cu care acesti factori participa la formarea si dezvoltatea personalitatii
indivizilor este adesea imposibil de determinat,fiind in stransa legatura, asa cum afirma si
Suchodolschi:” tineretul se formeaza astazi, practic, in viata, care il inconjoara din toate partile”.
In mod sigur un loc important in activitatea educativa, continua sa il detina scoala,familia si
comunitatea din care acestia fac parte,desi in ultimul timp mass media si internet-ul au inceput sa
ocupe un loc foarte important in viata elevilor.
Obiectivele prezentei lucrări sunt: modul în care cele trei mari institutii scoala,familia si
comunitatea influenteaza activitatea educativa a copilului si modul in care acestea lucreaza
impreuna.
Modul de desfășurare a capitolelor relevă identificarea și cercetarea unor aspecte
teoretice și de analiză din domeniul educațional în concordanță cu tematica prevăzută.
Lucrarea conține trei capitole esențiale în cuprinsul cărora se regăsește un program de
parteneriat intre scoala, familie si comunitate.
Am ales această temă deoarece una din cele mai importante conditii pentru ca eficienta
activitatii educative desfasurate in scoli sa crească este existenta unui parteneriat a tuturor
factorilor educativi: şcoala, familia, comunitatea. Pentru mine, educația reprezintă unul din cele
mai importante lucruri din viata unui om, care il ajuta in a lua cele mai bune decizii pentru viata
sa. De asemenea nivelul de aspiratie al fiecarui om este influentat in mod direct de nivelul
educational, de posibilitatea adaptarii in contextul schimbarilor din societate, pe care o
influenteaza, la randul lui.
Lucrarea de faţă demonstrează o dată în plus rolul şi importanta parteneriatului dintre
scoala, familie si comunitate în educaţia copiilor, prezintă funcţiile scolii şi relatiile acesteia cu
comunitatea propunând de asemenea alternative de ameliorare a relaţiei şcolii cu familia.
2
1. Educația si rolul acesteia
2.Definirea conceptelor
1
prof.dr.Ioan Jinga, conf.dr.Elena Istrate , Manual de pedagogie, Editura ALL educational,2001,p.
3
Educația este definită, în dicționarul de pedagogie, ediția 1979, ca fiind un ansamblu de
acțiuni desfășurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transmiterii și formării, la noile
generații, a experienței de muncă și de viață, a cunoștințelor, deprinderilor, comportamentelor și
valorilor acumulate de oameni până în acel moment.
Termenul educație este de origine latina, derivand din substantivul „educatio” care
înseamnă hrănire, cultivare și, totodată provine din “educere” care înseamnă creştere, dezvoltarea
inteligenței,afectivității copilului.
În lucrarea „Politica”, Aristotel, considera că „educaţia trebuie să fie un obiect al
supravegherii publice, iar nu particulare”. Platon definea educaţia ca fiind „arta de a forma bunele
deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”
Școala este o organizatie formala, care are drept obiectiv formarea bagajului de
cunostinte al elevilor, adaptarea flexibila a acestuia la noile medii si conditii, dar si formarea unei
set de valori morale si atitudini corespunzatoare varstei.
Exista numeroase elemente de mediu care influenteaza scoala, de la indivizi care o
formeaza pana la organizatiile auxiliare care o influenteaza si are ii asigura servicii. 2 Unele din
aceste elemente au o influenta mai mare in supravietuirea organizatiei scolare.
Comunitatea reprezinta o entitate sociala in care exista legaturi stranse si foarte puternice
intre membrii acesteia, fiind un element de referinta morala, promovand valori de baza si de
referinta pentru indivizi: respect, bunavointa, afectiune. Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher,
filosof si teolog german, la sfarsitul secolului XIII-lea definea comunitatea ca fiind „o entitate
sociala constituita in baza unei legaturi speciale intre membrii sai, bogata in sentimente si
sustinuta de un scop comun”.
Aristotel considera comunitatea ca fiind spatiul in care oamenii isi desfasoara viata, in care
cetatenii sunt „oameni liberi” dar au apartenenta la un ansamblu de norme și idealuri morale
comune. Comunitatea ofera membrilor sentimentul de siguranta si libertate, aceasta fiind
depozitarea binelui comun, a valorilor de baza care isi gasesc expresia in legile si in tradititiile
sale, dar care constituie in acelasi timp un fapt natural si cultural.3
Familia este una dintre cele mai vechi și mai stabile forme de comunitate umană, este cea
care asigură evoluția și continuitatea vieții sociale, insoțind omul în întreaga lui existență. Printre
cele mai importante trăsături ale familiei sunt: este alcătuită din persoane unite prin căsătorie și
legaturi paterne, în cadrul său sunt desfășurate activități specifice, fiecare membru are anumite
2
M. Diaconu, Sociologia educației, Editura ASE, București, 2004, p.
3
Camelia Stăiculescu, Școala și comunitatea locală, Editura ASE, București, 2011, p.
4
drepturi, obligații și îndatoriri, stabilindu-se o diversitate de relații spirituale, moral-afective,
culturale, biologice intre aceștia.
Parteneriatul prevede o bună colaborare între cel puţin două părţi, numărul lor putând
creşte constant, unde fiecare dintre ele îşi are propriile atribuţii şi roluri. Acesta are la bază ideea
ca cei care participă au de caștigat mai mult de pe urma acestei colaborări decât dacă ar acționa
singuri, find bazat pe incredere si responsabilitate. Succesul unui parteneriat constă în
coordonarea activitățiilor și deciziilor partenerilor, respectarea caracteristicilor fiecarui partener
de catre cei implicați, dar si un management de calitate al procesului de colaborare.
Asa cum intr-un parteneriat, de cele mai multe ori, una dintre părţi oferă ceva, iar cealaltă
primeşte şi valorifică într-un anumit mod,şcolile, familiile şi comunităţile lucrează împreună,
beneficiarii find elevii.
Necesitatea abordării parteneriatului dintre cele trei mari „instituţii”: şcoală, familie şi
comunitate atrage după sine o mare responsabilitate și colaborare din partea fiecăreia,dar ceea ce
e important e că toate sunt direcţionate şi canalizate asupra copilului. Motivul principal pentru
crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoala şi, mai
târziu, în viaţă, de a-si forma o personalitate si o baza morala.
6
Familia, ca element educativ in cadrul formarii personalitatii si educatiei adolescentilor are
un rol major, caci bazele in activitatea educativă se pun in primii sapte ani de viata. Aceasta
trebuie sa-si mareasca eforturile pentru formarea moralitatii tinerei generatii. Asupra
personalitatii tinerilor actioneaza permanent exemplul parintilor, de aceea ar trebui ca acestia sa
fie mereu preocupati de aspectele morale ale comportamentul lor pentru sporirea efectului
educativ dat. Comunicarea ce are loc intre membrii familiei si repetabilitatea zilnica a actiunilor,
modul lor de adresare, afectivitatea, relaţiile dintre ei conduc nemijlocit la formarea copilului si
exercita o infuenta puternica asupra educatiei lui.
In ceea ce priveste formarea bazei morale ale copilului, o parte destul de mare este
atribuibila calitatii vietii de familie,aceasta fiind determinate de situatia sociala si economica a
parintilor, de traditiile si mentalitatile comunitatii din care fac parte. In familie i se transmit
copilului valori morale,culturale si religioase, se asigura pastrarea identitatii etnice,se initiaza
formarea constiintei civice a copilului, se insusesc de catre copil normele de comportament
acceptate social, i se dezvolta personalitatea, spiritual de initiative si de independent.4
Părintele influenteaza dezvoltarea psihica in mod decisiv in primii ani de viata ai
copilului,constituind primul lui contact cu lumea înconjurătoare, fiind un model de viaţă şi
conduită pentru el. Familia este responsabila in mare parte de educarea copilului, rolul părinţilor
nu încetează odată cu intrarea copilului în instituţia de învăţământ, se schimbă doar modalitatea
de abordare a copilului, în raport cu noul său statut şi in corespondenta cu ceea ce se întâmplă în
mediul educaţional.Parintii au anumite obligatii privind educatia copilului si acestia trebuie sa
constientizeze importanta atitudinii lor pentru reusita scoalara a copilului
Pe langa familie, unul dintre mediile care influenteaza in mod semnificativ dezvoltarea
personalităţii copilului este comunitatea, reprezentand totalitatea elementelor cu care un copil
interactioneaza conform aptitudinilor şi înclinaţiilor manifestate spre un anumit domeniu.
3.Scoala si partenerii sai
4
Elena Truță, Sorina Mardar, Relația profesor-elevi:blocaje si deblocaje, Editura Aramis, 2007, p.
7
climat de ordine si liniste pe raza localitatii pe care o reprezinta, aproba studii si programe de
dezvoltare economico-sociala, contribuie la organizarea de activitati stiintifice, culturale,
artistice, sportive, contribuie la realizarea masurilor de protectie si asistenta sociala.
Intre autoritatile publice locale si reprezentantii autoritatilor si scolile de pe raza de actiune
a acestora trebuie sa exista o comunicare eficienta.Mai ales in orase, autoritatile locale au in
administrare si trebuie sa stabileasca legaturi cu mai multe scoli, aceastea avand nevoi diferite,
elevi din medii sociale diferite, cu nevoi sociale diferite.
Politia reprezinta o institutie de referinta pentru locuitorii unei comunitati. Parteneriatele
scolii cu politia tin de atributiile specifice si de organizarea pe care politia o are la nivel local.
Scoala, prin reprezentantii sai, trebuie sa identifice probblemele de comportament ale elevilor, sa
colaboreze cu politia in cazul copiilor infractori sau potentiali infractori.In aceste situatii se
impune o colaborare si cu reprezentantii serviciilor sociale,cu asistentii sociali, cu familia
elevilor.Din prisma parteneriatului cu scoala, atributiile politiei sunt: asigurarea pazei si a
securitatii scolii, implicarea parintilor si a copiilor in activitati tematice, asigurarea materialelor
informative pentru elevi, profesori, parinti, desfasurarea de activitati de prevenire a violentei in
scoli, efectuarea de controale in zona scolii pentru prevenirea si combatea faptelor antisociale.
Un rol important la nivelul comunitatilor locale si cu care care scoala poate desfasura
parteneriate in vederea asigurarii sanatatii mentale si fizice a copiilor il au unitatile sanitare.
Dintre acestea cel mai mare rol educativ il au medicii de familie si cabinetele medicale scolare.
Medicii de familie pot sesiza abuzuri asupra copiilor, dar cei care intra cel mai des in contact cu
elevii sunt cadrele didactice. De aceea, relatia de colaborare dintre acestia este esentiala,
personalul medical si cadrele didactice trebuie sa aiba informati despre semnele prin care pot
recunoaste un abuz, consilierea familiilor. Personalul medical reprezinta o sursa de informare a
copiilor dar si a parintilor cu privire la igiena, educatia sexuala, consumul alimentar, planificarea
familiala, acordarea primului ajutor.
Unul dintre partenerii scolii, inca din cele mai vechi timpuri, este biserica, fiind cea care a
infiintat primele scoli romanesti, a stimulta si a promovat educatia. Biserica indeplineste multiple
roluri cu influente asupra educatiei si a bunei functionari a comunitatii. Cele mai importante
atributii ale bisericii, in parteneriatul cu scoala, sunt: indrumarea, informarea si orientarea catre
diverse servicii, implicarea in rezolvarea anumitor probleme, mobilizarea comunitatii pentru a
sprijini familiile si copii aflati in nevoie, educarea cu privire la drepturile copilului, promovarea
atitudinilor potrivite fata de copii si nevoile acestuia.
III. PARTENERIATUL SCOALA-FAMILIE-COMUNITATE
8
1.Caracteristici ale parteneriatului scoala-familie-comunitate
Scoala, familia si comunitatea isi exercita actiunea educativa asupra copilului in mod
diferit.Pentru familie,educatia este doar una dintre numeroasele functii exercitate asupra
copilului, comunitatea influenteaza in mod indirect si involuntar activitatea educativa, pe cand
scoala este organizata pentru educatie.Deoarece atat scoala cat si familia urmaresc atingerea unor
obiective comune si a unor valori acceptate de ambele institutii, determina anumite incrucisari ale
educatiei exercitate de catre scoala cu educatie exercitata de familie.
Relatiile copilului cu familia,scoala si apoi cu comunitatea din care face parte, constituie
axa universului relational al copilului.Cele trei categorii de relatii se completeaza si se
compenseaza intre ele, in cazul unui deficit relational existent in una dintre ele.
Părinţii, școala şi ceilalţi membri ai comunităţii reprezinta o comunitate de suport pentru
copil,care incepe sa funcționeze atunci când aceștia își acceptă rolul în formarea educatiei
copilului si devin parteneri in educatie.O componenta esentiala in organizarea clasei de elevi si a
scolii o reprezinta aceste parteneriate.Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate
cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice.
Parteneriatele şcoala-familie-comunitate sunt esenţiale, mai ales in tarile dezvoltate, în
procesul de educaţie a elevilor şi în succesul lor la şcoală. De exemplu, in Statele Unite ale
Americii, Departamentul de Educaţie are un subsecretar de stat pentru servicii comunitare şi
parteneriate şi un director pentru parteneriate educaţionale şi implicare a familiei. La nivelul
fiecărui stat şi district al organizării administrative americane se găsesc, de asemenea,
responsabili oficiali care se ocupa de servicii educaţionale comunitare. Legislaţiile şi proiectele
de reformă educaţională au definit în majoritatea ţărilor noi legi referitoare la participarea
parentala în sistemele educaţionale.Fiecare ţară din Uniunea Europeana prezinta si insista asupra
necesitatii existentei unei structuri formale organizate de participare a părinţilor în sistemul
educaţional .
O problemă majora pentru România o reprezintă responsabilitatea locala pentru calitatea
educaţiei si succesul şcolar, care reclama căi diferite de stabilire a relaţiilor de colaborare între
şcoli, familii şi comunităţi.De asemenea, scoala se plânge, adesea, de faptul că numai părinţi
cultivaţi şi dispuşi să colaboreze cu ea participă la şedinţele cu părinţii, în timp ce acei care ar
avea mai mare nevoie de aceste întâlniri le ignoră. Din aceasta cauza, aceste şedinţe cu părinţii
trebuie planificate cu multă grijă şi trebuie considerate drept o parte integrantă şi importantă a
9
activităţii şcolare. Treptat, în aceste activităţi trebuie antrenaţi toţi părinţii, chiar şi cei care la
început s-au arătat indiferenţi şi ostili. Fiecare scoala,ar trebui să-şi revizuiască legăturile cu
părinţii,de exemplu prin organizarea de excursii la care pot lua parte părinţii, profesorii şi elevii.
Ca urmare a accelerarii transformărilor sociale, democratice, emanciparii femeii,la
preocupările materne şi gospodăreşti adăugându-se preocupările profesionale, progreselor
sociologiei şi psihologiei, precum şi alte cauze au dus la înţelegerea faptului că orice sistem de
educaţie rămâne neputincios dacă se izbeşte de indiferenţa sau de opoziţia părinţilor. Şcoala
capătă astfel o misiune suplimentara. Deoarece axa directoare a civilizaţiei occidentale este
înaintarea persoanei spre mai multă libertate şi fericire, înaintarea societăţilor spre mai multă
înţelegere şi justiţie şi dat fiind demisia unui număr de părinţi şi faptul că un număr crescând de
copii vin din familii destrămate, fie din medii analfabete, iar comunicarea dintre părinţi şi copii
nu se face întotdeauna foarte bine, pentru toate aceste motive şcoala are o misiune suplimentară.
( Domenach J. M., 1989, p. 48)
Parteneriatele dintre şcoli, familii şi comunităţi pot: ajuta profesorii în munca lor,
perfecţiona abilităţile şcolare ale elevilor, îmbunătăţi programele de studiu şi climatul şcolar,
îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor, oferi servicii şi suport familiilor, crea un mediu
mai sigur în şcoli. De asemenea, atunci cand exista o colaborare deschisa, acestea îşi pot
transmite informaţii despre copii utile atat familiei cat si scoalei, ajutand la dezvoltarea lor.
Pentru că este conştientă de importanţa familiei pentru şcoală aceasta, prin reprezentanţii ei –
cadrele didactice, trebuie să facă primul pas şi să genereze situaţii de implicare a părinţilor in
activitatea educativa.
Cele trei forme de baza ale educatiei: formala, nonformala si informala, actioneaza asupra
copilului printr-o varietate de agenţi educativi. Pe lângă organizatiile consacrate (familia, şcoala,
clubul copiilor, radioul, televiziunea, ziarele şi revistele) au apărut şi se dezvoltă diverse
organizaţii de copii, de tineret, religioase, fundaţii, specialişti în intervenţia socio-educativă.
Educatia unui copil nu mai este asadar rezultatul actiunii mediului,scolii sau familiei, datorita
complexității şi intensității acestor factori de influenţare şi de presiune asupra copilului.
Adevarata provocare este reprezentată de asigurarea coerenţei acestor influenţe educative, de a le
integra într-un parteneriat viabil în perspectiva idealului educaţional al unei epoci care tinde către
globalizare.
5
Eleonora Rădulescu, Anca Tîrcă, Școală și comunitate.Ghid pentru profesori, Editura Humanitas Educațional,
București, 2002, p.
11
3.Blocaje ce pot interveni in relatia de parteneriat dintre scoala si familie
În colaborarea dintre scoala si familie pot interveni fie probleme de ordin material, scoala
avand prea multe cerinte materiale sau de timp, fie probleme de ordin comportamental întâlnite,
atât între părinţi, cât şi la profesori. In general, problema cea mai des intalnita este cea de
atitudine, fiind foarte greu de acceptat de ambele parti, că relaţia de colaborare şcoală-familie este
mai mult decat un "drept de opţiune". Totusi, dificultăţile pot aparea si din pareri contrare privind
impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului, responsabilitatea privind
educaţia copiilor, randamentul scolar şi datoria parentală.
Datorită lipsei comunicării, majoritatea părinților consideră că nu este cineva interesat de
punctul lor de vedere privind calitatea serviciilor educaționale oferite de şcoală sau că nu pot
determina schimbări privind funcționarea şcolii, fie au rețineri în aş exprima direct opinia față de
anumite servicii oferite de școala în care învață copiii lor. Consecința acestei stări de fapt este
slaba implicare a părinților în viața şcolii,în cunoaşterea şi rezolvarea problemelor acesteia, dar şi
o slabă implicare a şcolii în viața comunității.
Parintii sunt cel mai des criticati in relatia cu scoala de: relatii limitate cu scoala, lipsa
responsabilitatii, neprezentarea la reuniunile anuntate, neintelegerea corecta a rolurilor si
functiilor in educatia copilului, preocuparea exclusiva pentru notele copilului, criticarea excesiva
a scolii.
Si in cazul profesorilor,reprosurile care li se aduc, in relatia cu familiile elevilor sunt in
mare masura aceleasi, si anume: lipsa existentei un pregatiri prinvind modul de abordare a relatiei
cu parintii, dificultati de a stabili o relatie cu parintii, neimplicarea parintilor in deciziile privind
educatia copilului, definirea imprecisa a rolului de profesor, nehotararea între autonomia
tradiţională şi perspectivele noi ale relatiei cu parintii.
Problemele pot interveni si din partea elevului, care trebuie sa inteleaga ca are anumite
responsabilitati si obligatii atat fata de parintii sai, cat si fata de profesori. Elevul trebuie sa
cunoasca si sa respecte anumite reguli si norme ale societatii, avand un comportament
corespunzător si valori sociale şi atitudini morale care să ducă la armonia comunităţii şi la
progresul acesteia.
Oricâte notiuni ar avea elevul, nu se va integra în viaţa socială dacă nu detine unele
atitudini si valori morale: respectul fata de parinti si profesori, sinceritate, corectitudine, si nu are
un comportament civic: responsabil, deschis, tolerant, comunicativ.
12
IV. CERCETARE PEDAGOGICĂ
1. Prezentarea programului
În realizarea acestei cercetări, am ales realizarea unui program de parteneriat intre
școală si comunitatea din care face parte. Acest program se va realiza pentru elevii claselor I-
IV,deoarece acum trebuie sa se consolideze şi să modeleze tot ceea ce a acumulat copilul înainte
şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ, golurile din procesul instructiv-educativ care au
scăpat până la această vârstă in vederea realizarii unei educaţii desăvârşite.
Membrii comunitatii pot participa în procesul de formare a şcolarului, prin
posibilitatea de a interactiona cu elevii, invatandu-i si impartasindu-le experienta lor. Consider
ca elevii isi vor insusi mai rapid si eficient anumite cunostinte daca nu exista
presiunea exercitata de profesor prin intermediul notelor sau teama elevului de a nu
da un raspuns gresit.
2. Obiectivele programului
Obiectivele contribuie la o clarificare exactă a ceea ce ne propunem să realizăm prin
intermediul programului și constau în:
incurajarea schimbarilor în mediul social prin îmbunatatirea relatiilor dintre parinti si
copii.
creşterea gradului de implicare a părinţilor si a comunitatii în toate activităţile şcolare şi
extraşcolare
acceptarea de către copii a regulilor după care funcţionează microgrupurile sociale
(familie, şcoală, grup de prieteni, anturaj de joacă, vecini, etc.)
dobândirea de către părinţi a unor abilităţi care să sprijine formarea de comportamente
adecvate la copii, pentru a îmbunătăţi relaţionarea lor în cadrul grupurilor
dezvoltarea spiritului comunitar in randul elevilor
prevenirea compormanentelor antisociale ale tinerilor
imbunatatirea relatiei dintre scoala si agentii comunitari.
3. Beneficiarii programului
Iniţierea acestui proiect de parteneriat educaţional este benefică atât pentru elevi, cât şi pentru
toţi factorii implicaţi: şcoală, familie, comunitate. Activitatile desfasurate sunt menite să crească
13
motivaţia elevilor de a învăţa, de a îmbunătăţi rezultatele si de a le oferi o educatie morala
eficienta. Elevii transformă astfel obligaţia de a învăţa în motivaţie, dezvoltă competenţe noi,
devin mai implicaţi în procesul de învăţare şi mai încrezători cu privire la viitorul lor.
16
V. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Într-o epocă în care toate se schimbă cu viteza ameţitoare, în care e destul de dificil să
selectezi din mulțimea de informaţii exact pe cele care ar fi cele mai semnificative pentru tine ca
individ şi în condiţiile în care sursele informaţionale sunt extrem de variate dar nu neapărat şi
pertinente, şcoala trebuie în primul rând să îşi găsească mijloacele de supravieţuire ca formator de
indivizi ce vor guverna societatea de mâine .
Școala funcționează într-o comunitate locală după anumite reguli și transmite valori,
elemente cognitive în vederea educării, formării, socializării, profesionalizării unei noi generații
de tineri. Provocările actuale ale lumii contemporane au impus ample schimbări în cerințele
educative devenind puncte esențiale în strategiile educaționale.
Recomandarea mea cu privire la această temă este aceea ca şcoala să fie iniţiatoarea unor
programe de educaţie civică, să urmărească dezvoltarea unor abilităţi de participare, exercitarea
unor responsabilităţi, o mai bună înţelegere a vieţii comunităţii şi creşterea calităţii acesteia.
Școala trebuie să-şi asume rolul de instituţie comunitară principală, organizaţie cu iniţiative care
să ducă la parteneriate şi cooperare, care să dinamizeze şi să dezvolte o comunitate.
Refacerea comunităţii şi redescoperirea spiritului comunitar necesită strategii
educaţionale aşezate pe parteneriatul educaţional, care implică participarea tuturor factorilor
sociali interesaţi în dezvoltarea acestui domeniu. Parteneriatul educaţional este o necesitate
absolută, pentru că elevii au nevoie de o interpretare unitară, concretă şi echilibrată a
numeroaselor mesaje oferite din medii diferite pentru a se evita confuziile în orientarea lor spre
un set de valori.
" Educatia are drept scop formarea caracterului. " (Herbert Spencer)
17
BIBLIOGRAFIE
18
REZUMAT
19