INVATAREA COLABORATIVA IN GRADINITA

Invatamantul romanesc se confrunta cu probleme din ce in ce mai complexe, care

necesita un nou mod de gandire, idei noi, informatii noi si bineinteles, un nou mod de a invata “
Analfabetul de maine nu va mai fi cel care nu stie sa citeasca, ci cel care nu a invatat sa
invete”(Herbet Gerjuooy, apud.A.Toffler, 1973, pag 402). Una dintre temele abordate
frecvent de către teoreticienii şi practicienii educaţiei o reprezintă învăţarea prin
cooperare.„Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în
cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţării prin
cooperare este aceea conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi
să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic
decât în cazul lucrului individual”(Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003) . Au apărut diverse
„denumiri pentru a ilustra munca colaborativă de învăţare în grup, cum ar fi: învăţarea prin
cooperare, învăţarea colaborativă , învăţarea colectivă , învăţarea comunitară, învăţarea
reciprocă , învăţarea în echipă, studiu de grup , studiu circular.Cooperarea (conlucrarea,
munca alături de cineva), presupune colaborarea (participarea activă la realizarea unei acţiuni,
bazată pe schimbul de propuneri, de idei). Cu toate că cele două noţiuni sunt sinonime, putem
face unele delimitări de sens, înţelegând prin colaborare „o formă de relaţii între elevi, ce constă
în soluţionarea unor probleme de interes comun, în care fiecare contribuie activ şi efectiv”(
Handrabura, Loretta, 2003) şi prin cooperare „o formă de învăţare, de studiu, de acţiune
reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu durată variabilă care rezultă din influenţările reciproce
ale agenţilor implicaţi” (Handrabura, Loretta, 2003). Învăţarea prin cooperare presupune acţiuni
conjugate ale mai multor persoane (elevi, cadre didactice) în atingerea scopurilor comune prin
influenţe de care beneficiază toţi cei implicaţi. „Colaborarea se axează pe relaţiile implicate de
sarcini, iar cooperarea pe procesul de realizare a sarcinii.”( Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006)
Se poate spune că „învăţarea prin colaborare integrează învăţarea prin cooperare.” (Oprea,
Crenguţa-Lăcrămioara, 2006) .
Activitatea de ansamblu a copilului in gradinita trebuie să îl ajute să se dezvolte
armonios. Pentru aceasta ea trebuie să îi asigure deschiderea către toate activităţile pozitive de
care este capabil şi să-l stimuleze optim. În practică se întâlnesc situaţii când copilul este
subsolicitat prin participarea la activităţi sărace, neinteresante, sau prin neglijarea unor categorii
de activităţi în favoarea altora. Se suprasolicitează mai ales activitatea intelectuală. Toate
formele fundamentale ale activităţii umane: munca, învăţătura şi jocul sunt prezente la preşcolar,
deşi ponderea şi importanţa lor sunt altele decât la adult.
Componentele procesului de învăţământ in gradinita au fiecare o mare diversitate de
manifestare. În momentul iniţierii unor activităţi, ele trebuie să fie compatibile şi să contribuie la
realizarea scopului propus. Formele de organizare a procesului de învăţământ cu prescolarii sunt
modalităţi de structurare ale tuturor elementelor care compun acest proces la un moment dat.
scopul general al procesului instructiv – educativ fiind: dezvoltarea plenară a copilului care va
îmbrăca forma unor scopuri şi obiective subordonate care vor fi realizate pe rând. Din
multitudinea scopurilor va decurge şi căutarea unor forme de organizare diverse, adecvate
acestora. Scopul particular acţionează asupra alegerii unei anumite forme de învăţământ în mod
direct, prin limitele impuse celorlalte componente ale procesului de învăţământ. În desemnarea
formelor posibile de organizare, există un element central, anume relaţia dintre educator şi
educat, gradul de dirijare a activităţii copilului de către adult. Educatorul poate să participe sau
nu la activitatea copilului, poate să o conducă direct, mai mult sau mai puţin dirijat, sau poate să
organizeze activitatea, să o supravegheze, să o influenţeze indirect. Componenta „educat” din
procesul de învăţământ acţionează în determinarea formei de organizare prin: particularităţile de

1
vârstă, particularităţile individuale, numărul de copii care participă la o anumită activitate
educativă, anume: un singur copil, un grup mic de 2 – 7 copii sau grupa întreagă de copii.
Relaţiile educatoare-copil, copil-copil sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog
constructiv şi pe cooperare. Educatoarele sunt solicitate astăzi să promoveze o învăţare
participativă, activă şi creativă. Activităţile propuse copiilor în scopul sporirii gradului de
implicare activă şi creativă în grădiniţă, trebuie să asigure: stimularea gândirii productive,
stimularea gândirii critice, stimularea gândirii divergente stimularea libertății de exprimare a
cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor . In acest sens trebuie proiectate activităţi care cer
spontanietate şi contribuie la independenţa în gândire şi acţiune.
Majoritatea cercetătorilor susţin că nivelul atins de grup depăşeşte pe cel al celui mai
inteligent dintre indivizii grupului care utilizează exclusiv mijloace proprii. Deci învăţarea prin
cooperare la nivel copil-copil este mai eficientă decât învăţarea individuală. Sub diverse forme
de organizare: grupuri, echipe, perechi, circular, colectiv, aceasta îi ajută pe copii să înveţe să fie
mai prietenoşi, mai sociabili, mai comunicativi şi mai toleranţi faţă de ceilalţi.
Învăţarea prin colaborare este o strategie de instruire structurată, sistematizată, în
cadrul căreia grupuri mici de copii lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, devenind
capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi
timp mai temeinic decât în cadrul lucrului individual. Copiii trebuie invatati de mici sa
colaboreze in cadrul unor echipe, dar sa se infrunte si individual din perspectiva “castig eu -
castigi si tu”.
Educatoarei îi revine sarcina să participe alături de copii la elaborarea cunoştinţelor, să
servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante
dintre copii.Folosind învăţarea prin colaborare educatoarea îi sprijină pe copii să descopere
natura, ştiinţa, viaţa. Grădiniţa modernă promovează învăţarea colaborativa ca formă superioară
de interacţiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea
tuturor, îndreptat spre acelaşi scop. Demersul de realizare a sarcinilor se realizează prin
colaborare.Este împărtăşită părerea că toţi pot oferi alternative valoroase de soluţionare a
problemei dacă sunt ajutaţi.
Învăţarea prin colaborare ajută copiii să înveţe mai profound cultivând relaţii bazate pe
respect reciproc şi colaborare constructivă. Învăţarea prin colaborare este o metodă de predare şi
învăţare în care preşcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a
rezolva una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii
noi sau chiar inovaţii autentice.
Elemente de bază ale învăţarii prin colaborare
-interdependenţa pozitivă – preşcolarii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a
duce la bun sfârşit sarcina grupului.
-promovarea învăţării prin interacţiunea directă – preşcolarii se ajută unii pe alţii să
înveţe, se încurajează şi îşi împărtăţesc ideile. -răspundere individuală – performanţa fiecărui
preşcolar se evaluează frecvent şi rezultatul i se comunică atât acestuia, cât şi grupului.
-deprinderile de comunicare interpersonală şi în grup mic – grupurile nu pot exista
şi nici funcţiona eficient dacă preşcolarii nu au şi nu folosesc anumite abilităţi sociale absolut
necesare.
- monitorizarea activităţii de prelucrare a informaţiei în grup – grupurile au nevoie
de răgaz pentru a discuta cât de bine şi-au atins scopurile şi pentru a menţine relaţii eficiente de
muncă între toţi membrii. În exemplele pe care le prezint ofer diverse alternative de lucru, însă
acestea nu este cazul să fie considerate „reţete” miraculoase .
În cadrul programului din gradinița întâlnirea de dimineaţă pe care o organizăm în
fiecare zi, permite schimburi de impresii. Copiii îşi prezintă propriile gânduri, experienţe, idei.
Acest lucru le dă posibilitatea tuturor de a se exprima pe rând, de a comunica subiecte
importante din viaţa lor. Copiii ajung să se cunoască mai bine, să înlăture barierele timidităţii, iar

2
mesajul lor ajunge la întregul grup. Astfel li se dezvoltă capacitatea de ascultare. Apoi se ivesc
întrebări, comentarii, la care participă cu mare interes pentru a-şi împărtăşi propriile experienţe.
Acest moment al zilei contribuie la o bună socializare între preşcolari.
Crearea unei ambianţe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă iniţiative
şi să creeze.
În vederea unei învăţări active prin colaborare, am acordat o importanţă deosebită
strategiei didactice definită prin cei trei M: Metodă-Mijloace-Material; combinate, adaptate şi
utilizate corect. Toate aceste elemente asigură eficienţa.Metodele pe care le-am folosit pentru ca
preşcolarii să lucreze eficient în grup, dezvoltându-şi abilităţi de cooperare şi ajutor reciproc
sunt:munca în grup, în perechi, în echipă, jocul de rol, jocul didactic, problematizarea,
brainstorming-ul, metoda proiectelor, etc. Metoda învăţării pe grupuri mici are la bază principiul
întăririi coeziunii grupului de lucru şi al creşterii gradului de coeziune între copii. Am utilizat-o
pe întreg parcursul activităţii sau în anumite etape ale acesteia atunci când sarcinile de învăţare
au putut fi realizate prin colaborare. În organizarea activităţii pe grupuri mici am ţinut seama ca
preşcolarii să fie cu nivel de pregătire apropiat, nivel de informaţii aproximativ egal. În acelaşi
timp am avut în vedere nivelul dezvoltării intelectuale,al omogenităţii relative privind
particularităţile de vârstă şi individuale, capacitatea de învăţare.
.Prezint cateva modalitati de formare a grupurilor de copii pe care le-am folosit cu
succes:
- Copii numara de la 1 la 4 (sau 3), cei cu numarul 1 se asaza la masa pe care se gaseste
cifra 1 si asa mai departe, fiecare copil se asaza la masuta cu cifra corespunzatoare.
- Pe o masuta se amesteca ecusoane cu 3 sau 4 categorii de desene: flori, iepurasi,
ursuleti, fluturasi, etc.Fiecare copil isi alege ecusonul preferat si se asaza la masuta la care se
gaseste ecusonul pe care l-a ales (se pot aseza ecusoane pe spatele fiecaruia si colegii se dirijeaza
reciproc).
- Impusa (asezarea copiilor se face dupa cum indica educatoarea).
- La latitudinea si dupa preferinta copiilor.
Tocmai pentru ca preșcolarii să interacționeze frecvent unul cu celălalt, a fost concepută
desfăşurarea activităţilor pe centre, unde se creează un mediu propice învăţării pe grupuri mici
de copiii. Fiecare centru de activitate devine un laborator de iniţiativă, imaginaţie şi creativitate
pentru copii. Materialele pe care le avem la aceste centre îi stimulează şi îi provoacă pe copii să-
şi folosească toate simţurile în timpul jocului, să interacționeze cu colegii, dar și cu educatoarea,
în timpul activităților desfășurate pe centre, sau în timpul activităților libere, aceștia nemaifiind
inhibați. Prin experimentare, investigare, descoperire proprie, copiii încearcă idei noi, culeg
informaţii. În timpul activităţilor pe centre există un zumzăit deoarece copiii interacţionează în
mod spontan cu colegii lor. Comunică între ei , dar şi cu adulţii, fapt ce duce la dezvoltarea
aptitudinilor sociale. Astfel pentru dezvoltarea sentimntului de prietenie am desfăşurat jocul
“Ghemul”: grupul de copii este asezat în cerc, pe covor. Ei primesc un ghem de sfoara( lâna) pe
care îl rostogolesc de la unul la altul în direcţii diferite. Fiecare ţine de bucata de fir astfel încât,
pe covor să apară un desen inedit. Dacă firul se rupe, li se spune copiilor ca există şi prietenii
care se pot rupe, se poate face nod , reparându-se ruptura, dar acel nod va exista, se va vedea tot
timpul. Când ghemul s-a terminat începe strângerea lui în ordine inversă. Pe măsură ce se
strange, fiecare îl numeşte pe colegul căruia îi înmânează ghemul.
Astfel, copilul învaţă activ, acumulând constant noi informaţii despre lumea
înconjurătoare, prin joc, este dependent de alţii în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională,
cognitivă prin interacţiunile sociale.
În acest sens voi exemplifica activitatea matematică prin care copiii şi-au reactualizat şi
consolidat cunoştinţele privind numeraţia în concentrul 1-10. Aceasta a constat în rezolvarea
unor sarcini în situaţii noi. mici de copiii.
Activitatea menţionată am desfăşurat-o la mai multe centre de activitate:

3
 -Biblioteca -,,O felicitare pentru prietenul meu”- să lipească atâtea jetoane-cu imagini
de iarnă –cât arată cifra, lucru în perechi;
-Artă-,,Împodobim bradul de Crăciun”- să decupeze lipind apoi ornamentele în brad în
funcţie de legenda cu cifre şi simboluri de de pe masă;
- Joc de rol ,,Zi de sărbătoare” -să modeleze din aluat atâţia colăcei, covrigei cât arată
cifrele de pe tavă, aranjând apoi masa de sărbători;
-Construcţii ,,Orăşelul copiilor”- să construiască atâtea elemente cât indică legenda.
În vederea cunoaşterii eficienţei interacțiunii dintre copii, pe parcursul desfăşurării
activităţii am urmărit: modul de demarare a activităţii, schimburile de idei între participanţi,
luările de cuvânt, elaborarea răspunsurilor; folosirea timpului de lucru.
Acest gen de activitate a condus la: colaborarea în vederea realizării cu uşurinţă a
sarcinilor de grup, coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop
comun,acomodarea firească a copiilor la relaţiile, normele şi comportamentele grupului ,
efectuarea cu uşurinţă a relaţionării sociale, educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter .
Copiii învaţă să interacționeze în cadrul proiectelor, să rezolve probleme împreună, să
se joace în grup sau echipă. Învăţarea se bazează pe interrelaţionare şi integrare. Proiectele
tematice iniţiate de copii, sau de către aceştia împreună cu educatoarea, se bazează pe interesele
de grup şi asigură motivaţia şi succesul învăţării. Utilizarea modelului ”ştim, dorim să ştim, am
învăţat” este calea cea mai simplă de realizare a unui proiect tematic. A treia componentă,
întrebarea ,,Ce am învăţat?” permite realizarea evaluării proiectului care este o parte esenţială a
procesului de învăţare activă.
Prin interacțiunea dintre preșcolari este stimulată curiozitatea firească a copiilor,
implicându-i în propriul proces de dezvoltare
Pe lângă proiectele tematice, noua abordare educaţională are la bază şi activităţile
integrate care îl pun tot mai mult pe copil în situaţia de a dialoga şi coopera în vederea exersării
capacităţii de a opta şi a decide.
Datorită faptului că activităţile integrate lasă mai multă libertate de exprimare şi acţiune
copiilor, educatoarea reuşeşte să descopere latura pozitivă esenţială a fiecărui copil, pentru ca
prin aceasta să dezvolte ulterior alte calităţi şi să canalizeze aspectele pozitive ale personalităţii
în devenire a copilului.
Activităţile practice în cadrul cărora se realizează lucrări colective, oferă multe
posibilităţi de realizare a învăţării colaborative. Alte beneficii au constat în rezolvarea rapidă a
unor situaţii conflictuale, încurajarea creativităţii, colaborarea şi ajutorul reciproc.
Ca una dintre activităţile caracteristice copilului de vârstă preşcolară, jocul- în
varietatea formelor sale- a devenit una dintre principalele metode extrem de eficiente în munca
instructiv –educativă. Ca metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup, independenţa şi
spiritul de cooperare, participarea efectivă şi totală la joc, angajează şi copiii timizi, creşte gradul
de coeziune în colectivul grupei.
Colaborarea a fost şi este utilizată în jocurile de rol, jocurile de creaţie, jocurile
didactice, jocurile de mişcare. În joc copiii îşi asumă sarcini, roluri, fiecare cooperând în felul
său cu colegii pentru finalizarea obiectivului propus şi pentru obţinerea satisfacţiei finale.
In concluzie învăţărea colaborativa poate fi la îndemâna fiecărei educatoare , cu
condiţia ca,încă din etapa de proiectare a activităţilor, să vizeze tematici adecvate şi să pună la
dispoziţia copiilor materiale corespunzătoare.
Colaborarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre preşcolari
generând sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera conflicte, ea instaurează buna
înţelegere, armonia şi stimulează comportamentele de facilitare a succesului celorlalţi.

4
 Bibliografie:
-Flueraş Vasile- Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005
-Neacşu I.- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990
-Pintilie Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002

Ed. BOSTAN MARIANA

Prof. JALBA PAULINA