STRATEGIILE DIDACTICE

• Strategia (sens larg) – modalitatea de

defășurare și ameliorare a acțiunilor realizate,
în vederea atingerii unui scop
• Strategia (sens pedagogic) – ansamblul de
decizii care vizează buna desfășurare și
optimizarea proceselor educaționale
• Strategii educaționale – la nivel macro și micro
• Subordonarea față de finalitățile educaționale
 Strategiile la nivel micro
• Componente: tipurile de experiențe de învățare,
metodele și procedeele didactice, mijloacele de
învățământ și formele de organizare a activității
educaților
• Integrarea acestor componente într-un mod
sistemic, în structuri operaționale unitare și
coerente, care vizează construirea experiențelor de
învățare, formarea de abilități, capacități,
competențe și raționalizarea procesului instructiv-
educativ.
 Criterii de stabilire a strategiilor didactice

• Concepția educațională, pedagogică și didactică

generală
• Sistemul principiilor didactice (general + cele
specifice disciplinei)
• Finalitățile educaționale
• Treapta de școlaritate și ciclul curricular
• Caracteristicile conținutului științific
• Clasa de elevi
• Experiența cognitivă a elevilor
 Criterii de stabilire a strategiilor didactice

• Natura probelor de evaluare și a formelor lor

• Ambianța educațională și dotarea materială
• Timpul școlar
• Subiectivitatea cadrului didactic
În funcție de elementul pe care sunt centrate:
• Strategii centrate pe elev
• Strategii centrate pe conținut
• Strategii centrate pe elev și conținut
După gradul de generalitate:
• Generale (pt. mai multe discipline sau situații)
• Particulare (specifice unui context sau pentru
o anume disciplină de studiu)
Conform naturii obiectivelor urmărite și activităților implicate:
• Cognitive
• Acționale
• Afectiv-atitudinale
După modalitatea de impulsionare a învățării:
• Externe
• Interne
În funcție de caracter:
• De rutină
• Imitative
• Novatoare, creative
• Bazate pe sisteme de deprinderi, pe moduri generale de
abordare a predării pentru diferite categorii de probleme
Conform logicii și evoluției gândirii elevilor:
• Analitice
• Inductive
• Deductive
• Analogice
• Transductive
• Ipotetice/rezolutive
• Integrative/ de sinteză
• Descriptive
• Interpretative
• Ludice
• Mixte
• După modalitatea de dirijare a învățării:
algoritmice și euristice
• Criteriul procesual: de comunicare, de predare,
de învățare, de evaluare.
• Forma de organizare a activității: școlare și
extrașcolare
• Modul de organizare a activității elevilor:
frontale, de grup (colective), de echipă, în
perechi, individuale, mixte.
Experiența de învățare – același conținut poate fi
însușit în moduri diferite, valorificându-se
diverse tipuri de învățare: activă, interactivă,
creatoare, euristică/ prin descoperire, prin
receptare, prin problematizare, prin
cooperare, experimentală.
 METODOLOGIA DIDACTICĂ
• DEF: Sistemul metodelor și procedeelor didactice
studiate din punct de vedere teoretic și practic,
precum și al principiilor, a orientărilor și cerințelor de
valorificare a acestora, pe baza unei concepții unitare
despre actul predării, învățării și evaluării.
• Metoda de învățământ – o modalitate de cunoaștere
și acțiune, un instrument cu ajutorul căruia, elevii,
sub îndrumarea profesorului sau independent, își
însușesc și/sau aprofundează cunoștințe, capacități,
competențe, atitudini, aptitudini.
• Procedeul didactic – o componentă a metodei, care
constă într-un sistem de operații intelectuale și/sau
practice ale profesorului și elevului care transpun în plan
practic modalitatea de acțiune a metodelor, contribuind
la valorificarea lor eficientă.
• Sistemele metodologice – ansambluri coerente de
metode și procedee didactice între care se stabilesc
relații reciproce și care acționează convergent.
• Orice metodă are valențe specifice, indiferent dacă
este clasică sau modernă, iar eficiența metodei
depinde de modul în care este valorificată în cadrul
unei activități, de măsura în care antrenează eforturile
elevilor, de cantitatea de efort intelectual și practic
solicitată, de influența pe care o are asupra rezultatelor
școlare etc.
Metodele de învăţământ îndeplinesc, conform
literaturii de specialitate, mai multe funcţii:
• funcţia cognitivă – facilitează accesul la cunoaştere,
• funcţia formativă – asigură dezvoltarea diferitelor
capacităţi, deprinderi, competenţe ale educatului,
• funcţia motivaţională – stimulează interesul pentru
cunoaştere,
• funcţia instrumentală sau operaţională – facilitează
atingerea obiectivelor stabilite,
• funcţia normativă – arată celui care utilizează
metoda, modalităţi optime de a obţine eficienţă
(Ionescu, 2011, Cerghit, 2006).