DISLALIA

Logoped: HOSSU RUCSANDRA

DEFINIŢIE
 Def: imposibilitatea emiterii corecte a unuia
sau a mai multor sunete

 Manifestare: deformarea, omiterea, substituirea,

înlocuirea şi inversarea sunetelor.

 Cele mai afectate sunete: R, S, Z, Ş, J, Ţ, Ce, Ge,

La ce vârstă intervenim?
 La vârsta antepreşcolară dislalia are o natură
fiziologică ca urmare a nedezvoltării
suficiente a aparatului fonoarticulator

 După 4/5 ani e nevoie de intervenţie

logopedică pentru a nu permite stabilizarea şi
formarea unei deprinderi deficitare de
pronunţie.
CAUZE
 imitarea unor persoane cu o pronunţie deficitară

 nestimularea vorbirii sau a aparatului fonoarticulator

 încurajarea pronunţării peltice (pentru amuzament)

 implantarea defectuoasă a dinţilor

 anomalii ale aparatului bucal (buza de iepure, gura de lup)

 deficienţe ale auzului, nedezvoltarea auzului fonematic

 deficienţe cerebrale
Tipologie
A. După modul de afectare a aparatului verbo-motor:
-dislalie organică (surzenie periferică, anomalii de maxilare, dinţi,
limbă şi boltă palatină)
- dislalie funcţională (în cazul atrofiei muşchilor limbii, buzelor,
vălului palatin, al traseului greşit pe care-l ia curentul de aer
expirat şi al insuficienţei în dezvoltarea atenţiei auditive)

B.   După numărul de sunete alterate:

- dislalie simplă sau parţială, când este afectat un sunet;
- dislalie generală sau complexă, când sunt afectate mai multe sunete.
- tetism- majoritatea sunetelor sunt înlocuite prin sunetul „ t ”  
Tipologie
 C.După numărul de zone sau grupe de articulare afectate:

 - dislalie monomorfă- numai o singură zonă de

articulare este afectată (de exemplu toate sunetele din
zona labială- p, b, m)

 - dislalie polimorfă – se extinde pe două sau mai multe

zone de articulare (zona labială- p,b + prepalatală -ş, j, ci,
ce, gi, ge)
Tipologie
 D. După forma de tulburare a pronunţiei:

- moghilalia – omisiunea de sunete, sunetul afectat

lipseşte (ex. „tei” în loc de „trei”)
- disfonemie- sunetul este denaturat (ex. sâsâiala,
rotacism)
- paralalie- sunetul corect este înlocuit cu un altul (ex.
„iapte” în loc de „lapte”)
- perilalie – adaugă sunete
- metalalie- inversează anumite sunete
 Tipologie
E. În funcţie de sunetele afectate, dislalia se poate clasifica în:
   
 -capacism: afectarea sunetului C
 betacism: afectarea sunetului B
 -deltacism: afectarea sunetului D
 -fitacism: afectarea sunetului F
 -gamacism: afectarea sunetului G
 -sigmatism: afectarea sunetelor
S, Ş, Z, Ţ, J, Ce, Ci;
 hapacism: afectarea sunetului H
-lamdacism: afectarea sunetului L
-mutacism: afectarea sunetului M
-nitacism: afectarea sunetului N
-pitacism: afectarea sunetului P
-rotacism: afectarea sunetului R
-tetacism: afectarea sunetului T
-vetacism: afectarea sunetului V

 Când în loc de denaturarea unui fonem apare înlocuirea acestuia

(paralalia), adăugăm prefixul „para”: pararotacism, parafitacism, etc.
TERAPIA

Metodele şi procedeele folosite în corectarea dislaliei, trebuie

selectate şi adaptate specificului fiecărei tulburări şi copil în parte.

 TERAPIA GENERALĂ
 TERAPIA SPECIFICĂ
TERAPIA GENERALĂ
 1.Dezvoltarea mobilităţii corporale legate de limbajul
verbal- gimnastica generală

 2. Educarea respiraţiei nonverbale

  3. Dezvoltarea mobilităţii fonoarticulatorii

  4. Antrenarea auzului fonematic

 5. Educarea personalităţii dislalicului

1. Dezvoltarea mobilităţii corporale legate
de limbajul verbal- gimnastica generală

 - gimnastica braţelor
 - gimnastica mâinilor
 - gimnastica capului şi a gâtului
 - gimnastica toracelui şi abdomenului
 - aplaudatul, mersul ritmat, etc

 Scop: de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale

diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de
respiraţie şi la funcţionarea aparatului fonoarticulator
 
2. Educarea respiraţiei nonverbale

 - exerciţii pentru expiraţie (exerciţii de suflat)

 -exerciţii pentru inspiraţie (mirosirea florilor)

 - exerciţii pentru învăţarea inspiraţiei diferenţiale (alternarea

respiraţiei pe cele două nări)

 - exerciţii de respiraţie cu suport concret (folosind instrumente

muzicale)

 - exerciţii de respiraţie în faţa oglinzii, prelungind treptat expiraţia

 - exerciţii de respiraţie, urmate de vocale

 - exerciţii libere de respiraţie în mers

 3. Dezvoltarea mobilităţii fonoarticulatorii
 - umflarea alternativă a obrajilor
-ridicarea şi coborârea ritmică
 - umflarea şi retragerea simultană a
obrajilor a mandibulei
 - încreţirea, descreţirea feţei -mişcări spre dreapta şi spre
 -imitarea râsului, surâsului stânga ale mandibulei
 - întinderea buzelor -mişcări înainte şi înapoi ale
 - rotunjirea buzelor mandibulei
 - acoperirea unei buze cu cealaltă alternativ -imitarea rumegatului
 -vibrarea buzelor
animalelor
 - mişcări rapide şi ritmice de scoatere şi
retragere a limbii  - imitarea tusei
 -mişcări spre dreapta şi spre stânga - imitarea căscatului
 -imitarea plescăitului -mişcări de deglutiţie
 -ştergerea dinţilor în afară şi înăuntru cu
-mişcări de eliminare a flegmei
limba
-tropăitul calului
-etc.
4. Antrenarea auzului fonematic

(capacitatea de a identifica şi diferenţia sunetele limbii)

 Imitarea sunetelor din natură (onomatopee) în şoaptă, în ritm
stacato şi prelungit, după indicaţii

 Analiza auditivă a sunetului (la început, la mijloc şi la sfârşitul

cuvântului)

 Repetarea unor silabe sau sunete în scopul diferenţierii

consoanelor surde de cele sonore (de ex. pa-ba, ip-ib, etc.)

 Analiza fonetică a cuvântului care conţine sunetul deficitar şi apoi

sinteza lui

 Pronunţarea şi diferenţierea cuvintelor paronime

5. Educarea personalităţii dislalicului

 redarea încrederii în propriile posibilităţi;

 crearea convingerii că dislalia nu presupune un deficit intelectual;
 crearea convingerii că dislalia este o tulburare pasageră care poate fi
corectată;
 crearea încrederii în logoped;

Terapeutul trebuie să încurajeze discuţia deschisă despre tulburarea

de limbaj şi să reducă “conspiraţia tăcerii” care adesea învăluie
tulburarea de vorbire.
Discuţia va crea o atmosferă de totală acceptare ce va influenţa
estimarea proprie a copilului.
TERAPIA RECUPERATORIE SPECIFICĂ

 IMPOSTAREA sunetului

 CONSOLIDAREA sunetului

 DIFERENŢIEREA sunetului

 AUTOMATIZAREA sunetului

Ex sunetul “r”
IMPOSTAREA SUNETULUI
 Pregătirea impostării: onomatopee
 sună telefonul: ţârr….
 este frig: brr…..
 ursul face morr….
 turturica face: târrr….

  Emiterea sunetului prin demonstraţie şi imitaţie

În faţa oglinzii, logopedul va demonstra care este poziţia limbii, buzelor, obrajilor,
deschiderea gurii, actul respirator, intensitatea vocii.
Prin imitaţie se va cere şi copilului să realizeze articularea corectă a sunetului.

La nevoie este ajutat şi mecanic .

IMPOSTAREA SUNETULUI
Pentru R-

buzele deschise,
dinţii uşor distanţaţi între ei,
marginile limbii pe molari,
vârful lăţit în spatele
alveolelor incisivilor superiori
şi vibrarea ei în oglindă
IMPOSTAREA SUNETULUI
 Emiterea sunetului prin derivarea lor din alte sunete:
- din Z: se pronunţă prelungit zzz şi se dau impulsuri scurte în bărbie
- din l: la fel ca la z
- din t, d: se pronunţă repede td şi se trece în “trrr”
- din e: poziţia pentru e şi se trece în r

 Procedee de vibrare a limbii

- este ajutat cu o spatulă care să antreneze mişcări la dreapta şi la stânga

- limba scoasă între buze vibrează o dată cu acestea

- pe vârful limbii se aşează confete sau bucăţele mici de hârtie, copilul este pus să apese
vârful limbii de cerul gurii apoi, printr-o suflare bruscă să arunce hârtia afară

- limba fiind în poziţie corectă de articulare, se suflă cu putere într-o foaie de hârtie ţinută
vertical în faţa gurii, până când hârtia vibrează
CONSOLIDARE
 1. Introducerea sunetului în silabe
-silabe directe şi inverse: ra, re, er, ar
-logatomi: roc, ric, rec, arp….
-structuri silabice consonantice: tra, tro, stri, stru…

 2. Introducerea sunetului în cuvinte

- Cuvinte cu fonemul în forma iniţială, medie şi finală.
- Ex :rană, arde, ziar….
 
 
Introducerea sunetului în cuvinte
iniţial mijloc final
DIFERENŢIERE
Diferenţierea sunetelor cu punct de articulare apropiat (r-l)

 Diferenţierea la nivelul silabelor

Ra – la; re-le; ri-li; ro-lo; ru-lu; ră-lă
Ar- al; er-el; ir-il; or-ol; ur-ul; ăr-ăl
Ara –ala; ere-ele; iri-ili; oro-olo; uru – ulu; ără-ălă
 
 Diferenţierea la nivelul cuvintelor (paronime)

Ramă-lamă
Rac-lac
Var- val
Diferenţierea la nivelul cuvintelor (paronime)

RAMĂ LAC COLOANĂ

LAMĂ RAC COROANĂ

AUTOMATIZARE
 1. Exersarea sunetului deficitar în propoziţii
Lacrimile îi curgeau pe obraji. Luni la ora trei ne întâlnim cu Raluca.
Racul a ieşit la mal.

 2. Exersarea sunetului deficitar corectat în

scurte texte, povestiri, ghicitori
 Am o floare mândra tare “Rică nu ştia să zică
 Cu parfum şi cu culoare. Râu, răţuşcă, rămurică,
 Te înţepi când rupi un fir Dar de când băiatu-nvaţă

 Că e fir de …… Poezia despre raţă,

Ştie Rică cum să zică

Râu, răţuşcă, rămurică”.

AUTOMATIZARE
 Se va urmări exercitarea vorbirii sub toate
aspectele ( fonetic, lexical, gramatical ), exersând
în acelaşi timp memoria, gândirea, atenţia.

 La început e bine să se folosească povestirile

ilustrate, pe tablouri, care vor fi comentate pe rând
şi apoi se va închega o povestire scurtă,
respectând succesiunea momentelor principale
înfăţişate prin ilustraţii.